Raspunsuri Imune mediate celular Raspunsurile imune mediate celular si cele mediate umoral au roluri diferite in protectia gazdel Protectia prin anticorpi se adreseaza patogenilor aflati in afara celulelor. Principalul rol al imunitatt Ccolulare este acela de a detecta si elimina patogenii intracelulari. Imunitatea celulara poate detecta si elimina de asemenea celule cum ar fi celulele tumorale, care au suferit modificari genetice sau care exprima antigene care nu sunt caracteristie celulelor normale. Imunitatea celulara este asigurata atat de catre celule specifice cat si ne-specifice. Celulele specifice includ limfocitele T citotoxice (T. sau CTL) CD8+ si limfocitele T helper CD4+ secretante de citokine, ‘are mediaza reactia de hipersensibilitate de tip intarziat (DTH ~ delayed type hypersensitivity). Celulele ne-specifice includ celulele NK si celulele ILC, precum si celule ne-limfoide cum ar f macrofagele, neutrofilele si eozinofilele. Activitatea tuturor acestor celule, specifice sau ne-specifice pentru antigen, depinde de concentratia locala a unor diverse citokine. Limfocitele T, celulele NK si ‘macrofagele sunt cele mai importante surse de citokine, CChiar daca imunitatea umorala si cea celulara au caracteristcldiferite, ele nu actioneaza independent tuna de cealalta. Macrofagele, celulele NK, neutrofilele, eozinofilele pot actiona asupra tintelor prin intermediul receptorilor Fc care leaga anticorpil atasati Ia acestea. Raspunsurile efectori Ne putem da seama cu usurinta de importanta raspunsutilor efectori atunci cand exista o deficienta a acestora.. Sindromul di George este o afectiune congenitala in care, printre altele, timusul nu se dezvolta si, ca lurmare, nu se vor putea forma limfocite T. Datorita’ imposibilitatli de a face fata patogenilor Intracelulari, copili cu sdr. Di George sunt in pericol chiar si in situatia administrarii unor vaccinuti anti-virale cu patogeni atenuatl. In general, afectiunea este mortala, Efectori R.1. mediate celular pot fi impartt! in 2 categorii majore: 1. celule efector care au un efect citotoxic direct. Acesti efectori elimina celule straine sau self alterate prin producerea unel reactit citotoxice care determina liza tintel, Celulele efector citotoxice pot fi ‘rupate in limfocite T citotoxice antigen-specifice (CTL) si celule nespecifice cum ar fi celulele NK si macrofagele. Celulele tinta fata de care acestea sunt directionate includ celule allogenice, celule ‘maligne, celule infectate viral si celule conjugate chimic. 2. celule efector CD4+ - subpopulatia care joaca un rol in reactlle de hipersensibiltate de tip intarziat. Proprietati generale ale celulelor T efector Celulele T efector au 0 serie de proprietati care le diferentiaza fata de celulele naive. Stringente de activare Limfocitele T aflate in diferite stadii de aliferentiere vor necesita nivele diferite ale semnalulul co- stimulator. Astfel, daca pentru limfocitele naive semnalul co-activator este obligatoriu pentru activare (in absenta acestuia obtinandu-se anergia), in cazul celulelor efector si a celulelor cy. memorie Ssemnalul activator se poate dovedi suficient. Chiar daca acest aspect nu este complet elucidat, exista deja o serie de explicati. Astfel, Izoforma CD45 RO, care se gaseste pe suprafata celulelor cu memorie, se asociaza mult mal bine cu complexul TCR si co-receptorl sai decat izoforma CD45 RA. Ca Uurmare, limfocitele T devin mai sensibile la activarea prin TCR. In plus, deoarece nu mal depind in mod esential de semnalul co-stimulator, pot fi activate si de catre complexe MHC/peptid de pe ‘suprafata unor celule tinta sau a unor APC-uri neprofesionale, care nu prezinta moleculele B7. Moleculele de adeziune CD2 si LFA-1 sunt molecule de adeziune prezente pe suprafata limfocitelor T care leaga LFA-3 si respectiv ICAM. Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este de 2-4 ori mai mare pe suprafata Celulelor efector decat pe suprafata celulelor naive, cea ce permite 6 legare mult mai eficenta la suprafata APC-ului sau a unor diverse tinte celulare care au nivele scazute de molecule de adeziune. Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula tinta este slaba, oferind posibilitatea TCR-ului sa scaneze membrana si sa detecteze eventuale peptide specifice prezentate de catre MHC. Daca nu este gasit un astfel de peptid, limfocitul T se desprinde de membrana celellalte celule. Din contra, recunoasterea unui complex MHC/peptid conduce la transmiterea unui semnal care are ca rezultat si cresterea afinitatii LFA-L pentry moleculele ICAM. Ca urmare, limfocitele Ti raman strans legate de suprafata macrofagelor, limfocitele Tie ramman strans legate de suprafata limfocitelor B, iar limfocitele T citotoxice se leaga strans la suprafata celulelor tinta. Expresia de molecule efector Limfocitele T efector exprima o serie de molecule care pot fi membranare sau soluble, Cele membranare apartin familie TNF (tumor necrosis Factor) sl Includ FasL (pe suprafata CTL), TNF-B pe suprafata limfocitelor Ty; si CD40L pe suprafata limfocitelor Tio. Flecare populatie de celule T efector secreta de asemenea un panel distinct de factori solubil. Astfl, CTL secreta citotoxine (perforine si granzime), precum si citokinele IFN-y si TNF-B. Limfocitele Tx Secreta seturi distincte de citokine, Primelor doua subpopulatii de limfocite T, caracterizate initial la soarece, li se adauga astazi o multitudine de alte subpopulati care atesta extraordinara plasticitate a limfocitelor CD4+. Aceasta flexibiltate in procesul de diferentiere este cea care permite ca raspunsul sistemulul imun sa serealizeze intro maniera care tine cont de stimulii din mediu, Echilibrul corect dintre subseturile de limfocite T este critic nu numai pentru a initia si desfasura un raspuns corect, dar si pentru a preveni o activare defectuoasa, Pe langa subpopulatile cu rol efector propriu-zs, sisternul imun genereaza subpopulatil cu rol reglator. ‘Treg (T reglatorl) naturale apar in timus si prezinta CD4+, CD25+, Foxp3+. Limfocitele regiatori Inductibile se dezvolta in conditit particulare de expunere subliminala la antigen si/sau co-stimulare; ‘aceste celule se diferentiaza in Th3 sau Tri dupa activare’. FasL, perforinele si granzimele mediaza distrugerea tintel de catre CTL. TNF-B atasat la membrana si IFN-y si GH-CSF solubile determina activarea macrofagelor de catre linfocitele Tws. IL-4, IL-5 si IL-6 ‘solublle oaca un rol in activarea limfocitelor B de catre limfocitele Twa Limfocite T helper La mijlocul anllor 1980, au fost evidentiate la soarece 2 subtipuri de limfocite Th, care au fost denumite Thi (care secretau IL-2, IFNy si limfotoxina) si Th2 care secretau IL-4 si IL-5. Aceste profluri diferite de secretie se corelau totodata si cu functi diferite. Limfocitele Thi pareau mai degraba responsabile pentru raspunsurile imune mediate celular si pentru raspunsurile directionate Impotriva patogenilor intracelulari, in timp ce limfocitele Th2 pareau predominant responsablle pentru sustinerea RI umorale necesare pentru eliminarea patogenilor extracelular. La sfarsitul anilor 1990 au Inceput sa apara primele date despre limfocitele T reglatoare (Trea), Specificarea subseturilor incepe in timus si continua in periferie. Procesul de specificare reprezinta un proces de maturare reversibila, care permite celulelor T CD4+ sa poata urma cai de diferentiere alternative, in functie de semnatele receptionate din mediu. Astfel de sernale includ citokinele care redomina’in mediul respectiv, profiul receptoriior pentru citokine, expresia factorlor transcriptional Si remodelarea diferentiata a locilor care regleaza productia de citokine. Dar plasticitatea limfocitelor T CD4+ este cu mult mal mare, la ora actuala find identificate numeroase populatiltranzitori, care sunt apabile sa produca citokine extrem de heterogene. Aceste citokine permit ca limfocitele sa converseze cu alte populatl limfocitare T, naive, efector, cu memorie sau reglatori (cross-talk). Prin stimulare continua, ca urmare a remodelaril cromatinel si astfel accesibilitati la nivelul locilor care contine genele pentru citokine, dupa un numar de 4-6 cicluri de diviziune, celulele T CD4--ajung sa dezvolte pattern-uri stablle ale expresiel de citokine. Jn buna masura, semnalele primite din micromediu sunt furnizate de catre APC. Intr-un stadiu precoce al une! infecti, macrofagele ar putea fi APC-ul dominant, iar aceasta celula prezentatoare de antigen prezinta antigenul mai eficient pentru limfocttele Thi, promovand diferentierea acestui subset. Daca Infectia ajunge insa s2 fle controlata, catre sfarsitul RI primar numarul de limfocite B creste, iar acestea vor induce diferentierea limfocitelor Th2, ceea ce arata ca exista o anumita dinamica in ‘generarea acestor doua subpopulatil. In plus, atunci cand SI raspunde fata de un antigen complex, diferitele peptide imunodominante pe care le are in campozitie pot induce raspunsuri in care sunt ‘generate si clone Thi si clone Th2; doar una dintre aceste subpopulati va fi insa imunodominante si va determina in final inhibarea celeilalte subpopulati. Sub influenta IL-2, in 48h apare proliferarea limfocitelor Th, lar celulele (blasti) care rezulta sunt denumite Th, find capabile sa secrete simultan IL-2, IFNy si IL-4. Dovezile experimentale sugereaza insa ca ThO Feprezinta mai mult decat un simplu precursor. O astfel de subpopulatie a putut fi sgenerata prin stimularea repetata a unor limfocite T C4 cu doze moderate de antigen, in prezenta Constanta a unor cantitati moderate de IL-4 si IFNy. Dupa 48-72h de la stimulare, majoritatea Tho incep sa se diferentieze in celule efectoril functionale. Aceasta diferentiere necesita 3 elemente: = Antigenul trebuie sa fie prezent pentru a mentine stimularea progenitorilor pe masura ce se dliferentiaza, Citokine = _ Receptor! pentru citokine Patru eitokine particulare sunt importante: TL-12, 1L-27 si IFNy (pentru diferentierea in Thi) si IL-4 (pentru dlferentierea in Th2). In timpul diferentier fiecare ThO castiga sau pierde expresia unor gene care codeaza pentru anumite citokine sau receptori, ceea ce determina fata de care citokine va fi capabila celula sa raspunda sau sa secrete. Patogenil care nu reusesc sa induca productia de IL-12 ‘sau IL-27 de catre APC-uri (macrofage, DC) vor conduce la inducerea de Th2. Tipul de co-stimulare va infiuenta de asemenea diferentierea. Angajarea CD28 de catre B7-1 va favoriza diferentierea in Thi, in timp ce legarea lui B7-2 va induce crestere a secretiei de IL-4 si astfel inducerea de Th2, " Limfocitele reglatorii induetibile pot fi nu numai CD4+ dar si CD8+.@xx | tan mci act Ke nova oo NR Ls Cities tor ‘Sten ‘opanet y ms aca? erste acer fe ‘Aewgens—Fing) ‘Angajarea anumitor TLR-uri de pe suprafata DC face ca acestea sa secrete IL-12, promovand astfel Thi. Exista insa dover! experimentale care arata ca si tipul de DC conteaza. Astfel, DC1 induc diferentierea in Thi, in timp ce DC2 (plasmacitolde) induc Th2. Ali cercetatori afirma ca tesuturile (prin secretia de factori solubili particular) in care se produce RI ar putea instrui DC in ce fel sa Influenteze diferentierea. Este posibll insa ca dlferentierea catre Th2 sa fle calea automata de diferentiere, din care limfocitele sa fie deturnate de IL-12. Thi sustin RI mediate celular prin secretia de IFNy, IL-2, limfotoxina a (LTa) si GM-CSF. IFNy si LTo activeaza macrofagele si le determina sa secrete citokine aditionale, sa devina fagacite mai potente si determina cresterea productie! de NO. Cresterea expresiei de Fc)R de mare afinitate permite ca aceste celule sa participe la efecte de tip ADCC. Prin productia de IL-2 va fi promovata atat proliferarea limfocitelor T cat si a limfocitelor 8, iar IENY va influenta comutarea de clasa catre izotipuri ideale Pentru opsonizare, fagocitoza si activarea_complementului. Citokinele Thi vor induce sau vor determina amplificarea expresiel MHC II, precum si a moleculelor TAP. Activarea limfocitelor Tc este sustinuta prin intermediul IL-2 si IFNy, precum si prin intermediul contactulul CD40-CD40L.IFNy, tL-2 ‘figaea, IgG2n 2 1p Differentiation, micas, we] ||] EY petiaten TAP Te MHC class I, TAP, phagooytosis, FoR, 1 'NO production, ROIs, ADCC, cytokines ‘Th2 secreta IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-10, IL-13 si GM-CSF. O functie majora a acestel subpopulati este de a sstabili contactul cu ‘limfocitele '& prin intermediul CD40L-CD40. IL-4 si IL-5 influenteaza comutarea de clasa catre IgA, IgE si 19G4, izotipuri care nu determina activarea complementulul si ADC, ceea ce reprezinta un avantaj in combaterea antigenulul fa nivelul situsurilor mucoase, unde este preferate_neutralizarea in absenta inflamatiel. IL-5 este o citokina importanta pentru cresterea, dliferentierea si activarea eozinofilelor, celule cruciale pentru eliminarea parazitilor de dimensiuni mari. IL-3, IL-4 si IL-10 actioneaza conjugat pentru activarea mastocitelor, iar stimularea simultana a mastocitelor si eozinoflelor reprezinta, impreuna cu secretia de IgE, un element important. in instalarea reactilor alergice. 1L-10 inhiba functile efector ale macrofagelor, abroga productia de IL- 12, inhiba expresia MHC I si B7 de pe suprafata DC, dar amplifica expresia MHC II pe suprafata limfocitelor B. IL-4 si IL-13 inhiba productia de citokine pro-inflamatori, inhiba productia de NO si ‘cad expresia FeyR de pe suprafata macrofagelor, OC si celulelor B,\dar In schimb stimuleaza proliferarea limfocttelor B Hiperactivarea macrofagelor de catre Thi determina cresterea capacitatllacestor celule de @ face fata patogenilor dar, in unele situati, conduce la consecinte patologice, descrise ca reactil de hipersensibiitate intarziata. Acest termen vine sa desemneze o reactie inflamatone care este observata la individul deja sensibilizat dupa cca. 2-3 zlle de la contactul cu antigenul. HEE BE MAC class I , MIA cass protteration 4 No_producton FoR BY, TNF. ADCC, ti 1p Aalialon, pp Dilfrentaion, protteration activation Th7 ‘Thi? reprezinta un alt subset de celviele CD4+ activate de catre antigen. Aceste celule secreta citokine din familia IL-17, in special IL-17A si IL-17F, precum si 1L-22. I-17 si TL-22 sunt citokine pro-inflamatorii, cu alte cuvinte stimuleaza raspunsurile inflamatori, in special la nivelul situsurilor mune. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni(Filey | | 12 Id us| [12 Ls Le start | | stare STATE STATS STATS STATS Toot GATA3 ROR)T Bel6 FoxP3 = Limfocite T reglatoare/supresoare Primele dover! experimentale legate de existenta unor limfocite T capablle sa suprime raspunsurile altor limfocite au aparut in anii 1970. Faptul ca nu a putut fi izolata aceasta populatie celulara a facut a existenta el sa fie ulterior pusa la Indoiala. Odata cu caracterizarea cltokinelor si descifrari actiuni acestore, precum si a evidentierii de subtipurt de limfocite T helper, Identificarea in anil 1990 a unui subgrup de limfocite T cu rol supresor, capabil sa inhibe functia altor limfocite T, a suscitat din nou interesul. Una dintre observatile experimentale cheie care a condus la acceptarea limfocitelor reglatoare a fost ea care a aratat ca soarecl timectorizati la nastere dezvolta autoimunitatl, care pot fi insa prevenite prin transferul de splenocite de la soareci netratati. Activitatea supresorie a fost legata de © populatie de limfocite T CD4+ care a fost denumita ,supresoare” sau natural reglatoare" (T regulatory ~ Tred). Aceste limfocite exprima pe suprafata CO25+ - lantul a al receptorului pentru IL-2. Molecula CD25 nu este insa exprimata exclusiv de catre limfocitele T reglatoare, cl si de celulele CD4+ activate (efector) Ca urmare, izolarea limfocitelor Treg pentru studi functionale s-a dovedit a f, din nou, dificil, Solutia pentru aceasta problema a venit din partes unel afectiuni murine (boala Scurfy) si a unei afectiuni umane (IPEX ~ immune disregulation polyendocrinopathy enteropathy X-linked syndrome) ‘care au condus la indentificarea unui marker specific al Treg, denumit FoxP3 (Forkhead box P3). FoxP3 ceste un marker de transcriptie care este necesar pentru dezvoltarea Treg in timus si care face ca limfocite T non-reglatorii sa dobandeasca activitate supresoare in periferle. S-a demonstrat ca 0 ‘mutatie X-inlantuita a genei FoxP3 observata la soarecii Scurfy sila oament in boala IPEX conduce la © autoimunitate severa la mascull afectat. In afara de FoxP3 (marker intracelular), recent a fost descoperita 0 molecula de suprafata, numita GITR (alucocorticoid-induced TWF receptor family related gene), pe care Treg o exprima in cantitati crescute. Celulele ‘Treg naturale (CD4+, CD25+, FoxP3+) reprezinta o linie distincta de celule T care este selectata in timpul dezvoltarl timice. Aceste celule reprezinta aproximativ 10% din totalul limfocitelor T CD4+ peniferice. Depletia Treg ia soareci conduce la autoimunitati organ-specifice, cum ar fl tiroidita, gastrta, diabet tip I, afectiuni care pot fl reversate prin aportul de celule T reglatoare. In plus fata de rolul lor in mentinerea tolerantei fata de self, Treg pot suprima reactia grefa contra 4gazde, raspunsurile imune fata de celule tumorale, alergeni si patogeni, precum si raspunsurile imune fata de organele transplantate. Treg necesita IL-2 pentru mentinerea ca populatie celulara si activare si s-a aratat ca utilizeaza un repertoriu vast de receptor! pentru antigen. Totodata, aceste celule par sa prezinte o afinitate crescuta fata de complexele MHC TI/peptid self. Activarea lor necesita legarea specifica a TCR-ului, dar, odata activate, functia lor supresoare este independenta de antigen. Ca urmare, Treg pot suprima actiunea lunor lintfocite efector CD4+ sau CDB+ autoreactive, care sunt specifice pentru alte antigene decat limfocitele reglatoare. Treg pot suprima si limfocitele 8, celulele dendritice si celulele NK. Au fost propuse mai multe ipoteze pentru mecanismele supresoare ale Treg. Davezile experimentale sugereaza ca CTLA-4, care este exprimat in mad constitutiv pe suprafata Treg, joaca un rol important Pentru actiunea supresoare a acestora, de vreme ce blocada CTLA-~4 conduce Ia autoimunitati specfice de organ. Interactiunea CD80 (B7-1) si CD86 (87-2) de pe APC-uri cu CTLA-4 de pe Treg furnizeaza lun semnal co-stimulator care induce activitatea supresoare a acestora din urma, Lymphocyte activated gene 3 (LAG-3), 0 molecula de adeziune asociata lui CD4, care leaga MHC II, este exprimata Pe suprafata Treg. Prin legarea la MHC II, LAG-3 se pare ca joaca de asemenea un rol in inducerea activitati supresoare a Treg Treg ar putea determina scaderea expresiel (down-regulation) moleculelor CD80 si CD86 pe suprafata colulelor dendritice, transformand aceste celule in activatori mal siabl al celulelor T efector. Supresia celulelor T care raspund fata de antigen implica inhibarea activarii si proliferari lor, precum si Inhibarea secretiel de IL-2. S-a aratat astfel ca IL-10 si TGFB (transforming growth factor) sunt nnecesare pentru actiunea supresoare a Treg. Experimentele au dovedit ca secretia de IL-10 de catre Treg in lamina propria controleaza colita, prin suprimarea limfocitelor T autoreactive rezidente. Cu toate acestea, in vitro, blocarea IL-10 nu canduce la abrogarea supresiel