ANUL XX Nr 3-40 | MARTIE-APRILIE 1941 Cet D. CARACOSTEA:: Fizionomla estetiet a mbit... . 321 mene Bee N. GREVEDIA! Poetll vies yee vee ee ee MON or nk te * VICTOR PAPILIAN : Schife gi epigrame: 26. 149 : - Rugiclunte see bee MAT STEFAN BACT re TRAIAN CHELARIU : Zodil 5 blag 9 2) VINTILA HORTA: Aventurf sbb luni. << crete A 2) VLAICU BARNA: Poestl ... - eo) ABEL OameNn Papre= PETRU P. IONESCU; La moartea lu! Bergson; Sete: - Wiel ageed fle aie weesa Se ee ale M8 ie MARIELLA COANDA: Us esseist: Piero Bargellint. 106 EMILIAN VASILESCU : C. Rédulescu-Motru : Catehis- eee aul mititel al lut-Buffosin Poteca.v se. 5-168 ‘VLADIMIR DOGARU ; Iiitre Ivan Karamazov ¢! Faust 190 gegen CRONICA LITBRARA OCTAY SULUTIU: Zoe Verbiceanu: Baladele Tul Fran- sois Villon : G. Niculescu Basu: Amintirl din viata. « med de artist; C. Manolache: Tragedia 1ul Petra Cercel; fon Tovéseu: O dardvelk de proces; G. Banea: Vin Apele eee 2 198 oa “‘cRONICA DRAMATICA + VINTILA:HORIA > Teatrul Nafional Aimée; Studios = Un om ca tofi camienit® "07 + parecer ys é crowica'MaRUNTA 5 Gamdul sugrumat . . 206, lous fete dintr'uin neatDE D. STANILOAE Cvantur dogma, dela grecescul toféu, insemneazi la soriitorii din anticitate ordin, decret, lege, *) principiu sau opinitne filosoficé *). In Noul Testament cti- vantul se intrebuinfeazi de cinei ori, La Luca 2, 1, Fapte 17, 1, insemneazi un ordin imparatesc, iar la Col. 2, 14, Ef. 2, 15 poruncile tudaice ca dispozifiuni ex. terne, lipsite de duhul de viaté f¥edtor al Evanghelici. In sfarsit, la Fapte 16, 4 se numesc cu acest cuvant hotiririle Apostolilor dela Sinodul din Ierusalim, cu privire la Tudeo-erestini. Dowd elemente caracterizeazi intelesul formal al dogmel* a) provenienfa ei dela o autoritate politica, filosoficd sau religioasa; b) obligativitatea ei’ pentru eel ce se afl in raport cu acea autoritate. Dogma nu este deci o~emanatie a rafiunii sau a vointit proprii si nici ceva fata de care te pot raporta dupa bunul plac, odaté ce vreai s& stai in legdtura cu.autoritatea dela care emand. Dogma nu este nici un prineipiu de sine sttator. Cénd am considera-o ca atare si-ar primi in fond certificatul tot dela rafiunea noastré, ar fi o descoperire a mintil noastre, sau s'ar sprijini in ce priveste adevarul si autdritatea ei pe judecata noastra. In singura alternativa posibila : dela noi sau dela altul, dogma tine de ultima parte a alternativel. Ba vine dela cineva si acel cineva are atta autoritate incit acesta ¢ faptul decisiv care m& face s& 0 accept. Sunt opinii, dispozifii cari vin dela altul, dar le primes pentruc& subiectul meu descoperd insusi evidenta ade- varului sau a valorii intrinsece a lor. In cazul acesta tot eu sunt factorul de care atarnd acea idee. Dogma ins nu se razim& cAtugl de putin pe mine, ci pe auto- ritatea nestirbitd, neinjumatztit’ a altuia. Dogma indic& asa dar dincolo de ea o autoritate de caracter voluntar. Ra- portul dintre mine s1 dogma e in realitate raportul intre mine gi autoritatea vo- Juntar& personalé dela care provine, Pe acest raport cade accentul principal. Dogma implicé drept element fundamental raportul dintre persoand si persoand, o ati- tudine de deplind incredere a persoanel care acceptd dogma in persoana dela care provine, In acceptarea dogmei are loc o depigire a persoanel proprii, o iesire din in- 2 Mamofon, Ansbu . Pabas 2 \ coro Quast Aad. WY, 8, Ambul dlste dup. Andrutsos, DogmnatiegBistiitotto- doxe risiritene, trad. rom, p: ees 174 ael chisoarea individualista, din Iumea subiectului construltd sau intemelat de ra- tiunea si de simturile proprii. Acceptarea dogmei echivaleazi cu intrarea in co- muniune cu altul. Eo victorie asupra pieatului care e egocentrism si solipsism. Deaceea, a crede, a crede in. altul, in ce spune el, a crede ,in dogma, insem- neazi a via, Unde ¢ dogma nu e moarte cum se afirma in chip superficial. Unde e dogma e viat’; pentrucd ¢, comuniune, pentrucd e incredere in persoana vie a altuia. Moarte ¢ unde e numai stiinta, sau numai filosofie, pentrucd acolo e cul singur cu luerurile moarte construite sau deduse de el, cu principiile rafiunii, eu oblec- tele sim{wilor, lipsit de incredere tn cineva, ‘Solul tare, fundamentul fix, certitudinea pe care o oferd dogma, nu se aflé in dogma propriu zis, sau se afli in ea numai indirect; direct se aflé in auto- ritatea dela care emand, Certitudinea de care ¢ strabétut cel ce tine 1a o dogma, se intemeiazi desigur pe o experient fn sensul larg el cuvantulul. Dar nu pe 0 experienf& care il menfine in cercul vicios al egocentrismulut, cl pe experlenta care il pune in legatura cu altul. In chip indescriptibil el a experiat odat& ab- soluta vrednicie de crezare a forului care a emis dogma. Multe din spusele acestea nu se potrivesc decat cu dogma religioasi. Dar numai ea e dogma in infelesul deplin al cuvéntulul. Numai autoritatea dela care emand ea, Dumnezeu, are calitatea deplind a unui astfel de fundament tare st numai ea poate produce in om experlenta acelei absolute vrednicii de crezimant, amintite mai inainte, ‘Nici o autoritate, nici o persoand omeneascé nu e in stare s& sustind pe umerii ei puterea unei dogme, capacitatea de a corespunde cu acea incredere absoluta, care trebuie inspiraté celui ce primeste si marturiseasc& o dogma. Atitudinea de incredere a unui om in cuvantul altuia e totusi un Tucru pretios, care-ne arata analogic experienta vie si totusi misterioasd care st la baza scceptarii dogmelor: certitudinea vredniclei de crezare a persoanel dum- nezeesti si caracterul vivificator al acestel raportiri increzAtoare a unel persoane cltre alta. Ce fericite stari sufletesti nu-ti procuré putinta de-a te putea uneori rézima ‘ou toat& increderea intr’un om? Cu c&t mai ferieit nu este omul care ¢ In stare sf se razime cu o absoluté incredere in Dummezeu, fapt care constitue temelia acceptarii dogmelor. * * Dup& cuprins, dogma religioas& si in special dogma crestin’ cu care ne ocupim noi, este adevir despre Dumnezeu descoperit de Dumnezev. ‘Am veut c& din punct de vedere formal dogma religioasd si in special cresting este singura care intruneste eriteriile unei dogme adevirate, Asemenca st lucrul si din punet de vedere al cuprinsulut, Ceeace am spus mai inainte, c& nu pe evidenta intrinsee& a dogmel cade accentul, ci pe proveniena el, réméne. Dar 0 condifie trebue si indeplineasc& si cuprinsul dogmei ca si intemeeze acea ineredere absoluté a marturisitorului ei. Cuprinsul trebue si se refere la Dumnezeu ila destinul omuluf in legiturd cu El, la Dumnezeu, carmuitor si dispunator al destinulul omenesc. Dogma raspunde la intrebarea cea mai fundamental a firli omenesti: care va fi destinul meu vegnic? Intrebarea aceasta intrefine 0 gtije, o neliniste permanenta si adaned in om, deaccea crestinismul » gsit nota 175 A kyjust cind a tilindcit-o ca intrebare dup méntuire: ce si fac ca si mi man- ‘tuese, ca simi salvez destinul vesnic? Toate milioanele de intrebari care agité zilnic viafa omulul sunt periferice, sunt neesentlale, fata de aceasta intrébare. Rispunsul la ele mu-l schimb&, nu-{ di sentimentul de lnistire, de asigurare. Intrebirile acestea sunt ceva relativ si réspunsurile la ele deasemenea, Intrebarea absolut este cea privitoare la mantulre s1 raspunsul Ia ea fncd trebue si alba acest caracter absolut, capabil si intemeeze o incredere neclintita. Dar destinul vesnic al omulut nu poate fi asigurat in mod absolut decit de Dumnezeu. Raspunstll 12 aceastd intrebare trebue s& vorbeased explicit sau im- plicit despre Dummezeu. Asigurari absolute in Intrebari de caracter absolut nu se pot primi decat dela realitatea absolute, ca angajiri ale ei. Nici omul si nici altceva nu ne poate asigura destinul nostru vesnic, nici nu fl poate sustinea. Numai Dumnezeu poate aceaste. Numai réspunsurile absolute prin originea lor diving si prin angajarea lui Dumnezeu fn indeplinirea lor sunt dogme. Am putea spune dect c& dogma este rispunsul absolut la intrebarea absolutd, care se referd totdeauna 1a destinul uesnic omenesc st ca atare ea nu poate veni decdt dela Dumnezeu gi nu poate vorbi decit despre Dumnezeu, angajénd pe Dumnezeu in dsigurarea acestui destin. Dac& dupa origine este dela Dumnezeu, si dupa cuprins, intruc&t Dumnezeu se angajeazi si salveze si si asigure vesnic destinul omului, vorbeste despre Dumnezeu, Dogma nu e deci o idee de interes teoretic, cf e un raspuns Ia cea mai ar zitoare intrebare de interes practic, Ha rispunde la intrebares a fi sau a nu fi, a omulul, Snfelegind prin acest a fi nu o forma oarecare a existentii, ci insdsh existenta ca atare. Ea nu se ocup& chiar nici cu Dumnezeu in interes teoretic, cf practic, intrucat HI se angajeazi si salveze destinul vegnic al existentii noastre, Dogma nu da cunostinte teoretice despre Dumnezeu, pentru a satisface perife- ricele intrebéri ale curiozititil intelectuale. Ea aduce mesagiul asigurator de viati din partea lui Dumnezeu. Ea nu ni se descoper’ pentru a sti, cf pentru a crede si crezind s% viem. aoe Dogma exprima o coborire a lui Dumnezeu la om, a eternita{ii in timp. Uneorl aceasta coborire e foarte limitata, constand doar in a comunica omului ce se va alege de soarta lui dup& moarte (simpla revelatie). In crestinism insi coborirea merge pand Je intruparea Flului lui Dumnezeu. Dar dogma exprima si in&lfarea omului 1a Dumnezeu, a timpului in sénul eternit&itil. In deosebi dup& moarte aceasta indlfare e propovduitd de dogmele tuturor religillor si intr‘o masura, nelimitata, Aceasta din motivul cd mentinerea dupa moarte, in vesnicie, a exis tentii omenesti nu poate fi ganditA ca posibilA decat printr’o c&t mai intima apropiere de singurul isvor si posesor al vesniciei, de Dumnezeu. Angajarea lui Dumnezeu in sustinerea pe veci a filntel omenesti, de care vorbeste dogma, e deci numai dec&t o impreunare a celor dowd mari realitati opuse : divinul si umanul, eternitatea si timpul, necreatul si creatul, impreunare care uncori si intr'o masur& mai limitata se face ined din viata aceasta. Dogma are deci principial o structuré antinomicd, Jar termenii antinomiet se iau din campurile realitifilor de extrem& opozitie: necreat si creat, vesnic si temporal, divin si uman. Existé complexe antinomice in sAnul aceleiag sfere a realitafil. De'pilda persoana omeneascd este o sintezi a antinomillor general 176 Taesi individual. Dar dogma reprezint’ sinteza extremelor. opozitii, sinteza a doud campuri talate prin cel mai radical hiatus posibil. Dogmia exprima sinteza ade- varatelor antinomii, a antinomiilor prin excelenta. Chiar cand intr’o dogma partiald, intr’o incheietura din complexul doctrine! dogmatice se vorbeste numai despre Dumnezeu sau numai despre om, sinteza de antinomii extreme e implicat nu numai Intrucat inchefetura respectivd parte dintr’un intreg cu acest caracter, ci intrucat chiar si in sine acea incheie- turd e nu numai invafaturé despre Dumnezeu sau despre om, ci despre Dumnezeu asa cum s’a revelat omului si cum s'a angajat in sustinerea destinului omenese sau despre om intrucdt e Iuminat sau sustinut de Dumnezeu. De pild’ dogma despre Dumnezeu ca flint dreapta vorbeste nu numai despre Dumnezeu, ci despre un Dumnezeu revelet lumii si in relafie cu fine nedesdvarsite, fafA de cari Practicd o asemenea insugire. La fel dogma despre ,,invierea mortilor‘* nu vor- beste numai despre oameni, cdc! acestia nu sunt prin ei insist capabili si invie, ci si despre Dumnezeu. Peste tot cand se vorbeste in dogmele religioase despre Dumnezeu ¢ implicat si omul sau lumea creat gi cdnd se vorbeste despre om ¢ implicat si Dumnezeu. Desigur ins& ci intrucdt in opera de salvare a omului Dumnezeu are rolul de subject propriu 2is, de subject prim —céei nici omului nu-i lipseste un anume rol de subject —, in dogme cade accentul direct si principal pe Dumnezeu ; despre Dumnezeu se vorbeste cu mult mai mult ca-despre om, uneori se vorbeste numai despre El. Credinciosul mérturisitor al dogmel e de cele mai multe or! tn pozitia unuia care contemplé pe Dumezeu in lucrarea méntuirii sale. Implicafia omului sau a lumii in orice dogmi care vorbeste despre Dum- nezeu, este ins4 un element care intretine in afirmarile degmatice despre Dum- nereu gio alt& impreunare antinomic& decét accea amintita si uneori numai subinfeleasé : Dumnezeu-lume (sau om). Sau, cw alte cuvinte, pe aceast’. sintezi de antinomii extreme se razim& ca pe un fundal, o alt sintezi de antinomif, «2 ast dat& luate din acelas plan al divinitatil. De pildd dogma care priveste pe Dumnezeu din punct de vedere al timpului, pe de o parte afirma neschimbabilitatea absolut a Lui, inexistenta succesiunit Ja El, pe de alta recunoaste diferite acte savarsite de Dumnezeu in lume nu deodata ci pe rind; pe deo parte afirma supratemporalitatea Lui, pe de alta dependenta intregului timp de El, prezenta’ Lut in fiecare clip a vietii si a is- toriei. Solufia simplista prin care scolastica a crezut cA poate scdpa de antinomia aceasta menfinand numai prima alternativi: neschimbatilitatea lui Dumnezeu, anuleaz& raportul religios viu. Un Dumnezeu care riméne impasibil la transfor- mirile religioase si morale ale omulul, ca soarele care, stralucind Ja fel, este pentru ochiul sinéitos bineféc&tor far pentru ochiul bolnav nefavorabil, nu mai este un Dummnezeu al religiei, ci al unei. filosofii teoretice, rationale, ineapabile s& adulmece adancile taine ale existentit.. Sigur c& tot att de greu ne este sa negim pe de alta parte lui Dumnezeu neschimbabilitatea. Termenii antinomiet ni se impun ca ireductibili, iar sinteza lor nu o intelegem, dar o afirmam. O afirmam nu din capriciu, ci, sub raportul formal, pentru ed aga ni s’a descoperit Dumnezeu in care ne incredem, iar sub raportul cuprinsulul, pentrucd nu se poate altfel. O logicé.a religiei ne spune c& adevarul cu privire la Dumnezeu e numai fn interjorul acestel antinomii, ne spune cA nicl una dintre alternativele simpliste ale logicei rafionaliste nu poate fi adeviraté. Cand zicem logicd a re~ 7 “ ¢ hi es RE set: Sa oes a iii’ Sree oor aeUigiei infelegem o cugetare care admite ca fapt fundamental o legdtura intre Dumnezeu gi om in interesul asigurarii destinului vesnic al omului, este logica unui om pentru care e real Intrebarea dup’ mAntvire, care admit? posibilitatea unui réspuns pozitiv in aceastichestiune si se preocupé de Dumnezeu cu acest interes. In acest cadru, cugetarea lui functioneazd insi dupa toate regulele cu- getarii obisnuite. E insisi logica obisnuité care m func}iunea ei nu uité de rea- it&tile din om, cum uit& logica rationalistd ce se detaseazd de om, ca o enti- tate de sine stdtatoare, ce-a luat-o razna singura. Logica religiei este logica nor- mala aplicata Ja problemele legate de cea mai fundamental intrebare a omului; este logica venita acasa, in vatra existentil omenesti. Ca urmare él rezuitatul la care se opreste aceastd cugetare este logic, este un rezultat pozitiv, este un plus fata de rezultatul logicel rafionaliste, desi pe de alta parte nu se infelege atat de bine ca rezultatul simplist al acestefa. Rezultatul ei este s1 mai logic si mai bogat in cunoastere dec&t al logicei rationaliste. Este o imbogiire a cunoasterel, desi pe de alta parte reliefeaz o realitate de mister, care nu este atat de trans- parenta pntru minte ca teza logicei rationalise. D-1 Lucian Blaga spune acestu reaultat minus-cunoastere. Termenul este in3iferent. Important ¢ sA.ne_ dam seama cA prin dogma — prin aceasta aga zisé minus-cunoastere — suntem mal in acord cu logica si stim maf mult, dec&t prin teza logicei rationaliste aplicaté Ja aceelas problemé divin’. Dar se nagte intrebarca: dacd dogma se afl4 in acotdul cel mai perfect cu logica, fiind chiar singurul rezultat n adevirat acord cu logica pe planul pro- blemelor ce gi le pune omul preocupat de méntuire, nu cumva ea este un produs al eului cugetitor si deci nu cumva cade tot ce-am spus despre importanta pro- venientit ei dela altul, in spetd dela Dumnezeu? Importanta provenienfii dela Dumnezeu ca element fundamental al dog- mei riméne valabilé, din motivul cd chiar ceeace ne pare in deplin& conformi- tate-cu logica nu stim cu certitudine ci asa este in realitate. Ba logica in si tuatia noastrd de azi, dupé o cldere in p&cat ne duce in aceeag problema di. vind la diferite alternative. De pilda ea ne poate duce ~ atuncl cAnd se deta- seazd de realitatea om si cine ne asigura ci nu pe calea aceasta se ajunge la adevir? — gi la rezultatul c& nu exist Dumnezeu, sau daci exist nu trebue presupus in cadrul antinomic amintit. Logica are nevoe de un sprijin exterior ei care s& dea certitudine rezultatelor ef si care s& certifice care dintre drumu- rile ef posibile e cel normal, ducdnd la adevirata realitate, E mai normala cu- getarea insofité de grija pentru om, dar fn situafia de coruptie moral in care ne aflim, siguranta, evidenta acestel normalita{i ne-o di numai cuvantul lui Dumnezeu gi fncrederea in el produs& in noi Sntr’un chip misterios, Dintre al- ternativele posibile, cea mai conforma cu logica este acela c& existé. Dumnezeu si c& este at&t neschimbabil cAt si activ in lume si in timp, dar sigurante c& formularile acestei logici au-o corespondena reald si certitudinea cd aceasta lo- gicd este cea adevérat& o dobandim de abia prin misterioasa intAlnire personala intre noi si Dumnezeu. Logica ¢ in stare si formuleze cum este o entitate, dar si in aceasta privinté st& Intre mai multe alternative. Dar siguranja cd este cea realitate si cl drumul cel sindtos spre ea este cutare si nu cutare, o ca- patA omul din experienta. intalnirii personale cu Dumnezeu. Logica nu ne scoate din indoialé nici cu privire la modalitatea Iucrului, cu atat mai pufin cu privire la realitatea lui, Deasupra indoelilor cu privire la aceasta realitate si pe drumul 178 = earcel normal al logicei ne ageazi experienta revelafiel si a credintil. Deabia aceasta face posibilé dogma, daca prin dogm4 infelegem in primul rand o tez& in care credem fara nici-un pic de indoiala. Dac unde este interes religios si mai ales acest interes e satisfacut prin producerea misterioasi a increderii in cuvantul Iui Dummezeu, — revelatie cre- dint — cele mai logice formulari sunt cele antinomice, se pot trage dou’ concluzii: 1) In mod necesar adevrurile de credint& au structuré antinomieé, cand se aplicA logica asupra lor, dar structura aceasta se datoreste credinfei in reve- latie. D. Lucian Blaga afirma in ,,Eonul dogmatic, cea mai important lucrare filosofie& de pan& azi asupra sensului dogmelor, remarcabilé prin multe veder! juste, c& adevarurile crestinismului primar n’aveau caracter antinomic ¢i ele s'ar fi putut formula ca atare si in veacurile ulterioare. Daca au luat directia formu- lelor antinomice, adicd dogmatice, aceasta este a se atribui unei tendinte de atunel a spiritulul omenesc. ,Exist& dup’ cum vom vedea, un factor determinant, nu divin, de ,revelatie’, ci c&t se poate de firesc, in {storia dogmelor, trecut prea adesea cu vederea, desi se manifest cu o evidenta strig&toare. Factorul in chestiune e tocmai tendinta, care in lipsa unui termen mai bun, ar putea fi numit ,nisus dogmaticus"... ,Idelle teologiei sunt ins inainte de orice creafiuni ale spiritului omenesc (pag. 29). Deosebirea intre teza aceasta si evidentele re- mareate de noi este vizibil& 2) Experienta revelatie-credint& departe de-a turbuta géndirea logicd, o res- tabileste 11 adeviirata ef normalitate cu referire la problemele de ordin supra- Jumese si de destin omenesc. Astfel departe de-a fi o tensiune, un conflict intre relevatie si logic, intre credinta si cugetare, intre inspiratie religioasé si dogma, ca formulare logicd'a eredintei, putem spune c& abla prin revelatie cugetarea noastra logic intré in adeviratul fagas. Credinta if! face in materie de trans- cedenté cugetarea cu adevirat logicd. Ea indrum& logica-Inclinata, in situatia noastrd de acum, mereu spre devieri — pe adevaretele cardri si alungd indoeiile legate permanent de ea. Revelatia vindecd pe om, il restabileste si in latura cu- getitoare a fiintel Iui..Nu s’ar parea un Iucru mare, S’ar parea ci drumul cu adevarat normal l-ar putea gési cugetarea si prin sine, far increderea in reaul- tatele sale s’ar datora unui proces psihologic imanent. Eocotim cé e totus un lucru extraordinar:de mare aceasta readucere a logicei pe fégasul cel adevarat, dat find c& niciodat& cénd’nu are credinta fn revelatie nu-] afl. Iar fenomenul increderii in rezultatele ef nu I-a putut explica ined nimeni prin cauze imanente. Ambele aceste rezultate numai misterioasa nastere a credinfel in revelatie lea putut aduce. Astfel se evidentiazi motivul pentru care in dogma important este atit ele- mentul formal, al provententii prin revelatie-credinta, c&t si cel material, structura antinomicd, Acest motiv este stransa lor legatura organicd. Int@lnirea omulu! cu Dummezeu prin care primegte adevarul credintel {1 pune pe drumul adevirate; logici, al formularii antinomice, dogmatice. Fara procesul tainie revelatie-ctedinta, logica omeneascd — in situafia actualé a noastré — ne duce tot spre formulari rationaliste, simpliste, inconsistente, fals-logice. - D. Lucian Blaga pe de o parte sustine c& dogma este o constructie teoreticd ce poate fi inchipuité ca o entitate in sine, fr provenienta dela altul, in speta dela Dumnezeu. (,Dogma nu se poate defini printr'un fapt exterior ef. O dogma ar putea shu ‘fie acceptata de nimenea in afard de autorul el gi totusi si fieo 179