SFANTUL IOAN GURA_ DE AUR pline de manie. Deci ingadduinta este mai dulce de- cat mania si obraznicia. Si nu doar aceasta, ci si faptul c& pe una a lasat-o Dumnezeu si pe cealalta diavolul. Vedeti cd n-am spus la intamplare aceea ca si dacd nu existau diavolul si Dumnezeu, chiar si aceste invata- turi singure erau capabile sa ne indeparteze de mAnie. Pentru ca cel indelung-rabdator gi lui insusi isi este multumitor, si celorlalti folositor, iar cel foarte manios si lui insusi isi este neplacut, si pe ceilalti ti vatama. Pentru cd nu este nimic mai urat decat un om manios, nimic mai stanjenitor, mai impovarator, mai rusinos, dupa cum nimic nu este mai desfatat decat cel care nu stie s4 se manie. Este mai bine sa locuiesti impreuna cu fiara salbatica decat cu un astfel de om. Pentru cd fiara salbaticd, odata imblanzita, ramane asa, in timp ce omul méanios, ori de cate ori il imblanzesti, iarasi devine fiara, deoarece s-a obignuit pe sine cu astfel de deprinderi. Pentru ca, aga cum este deosebire intre o zi frumoasa gi plina de soare si o vreme de iarna, plina de multa mohoreala, la fel este deosebire intre sufletul omului manios si sufletul omului ingaduitor. Imnul Sfantului loan Gura de Aur inchinat Sfantului Mucenic Roman, cel caruia i s-a taiat limba 26. Luptele in arena daruiesc trupurilor bar- batie gi cunostinte in iscusinta intrecerilor, in timp ce pomenirea martirilor inarmeaza sufletele 4DOUA SUTE CINCIZECI DE PARABOLE impotriva mestegugirilor demonilor gi le invaté cum sa infrunte loviturile acelora. Asemenea este si amin- tirea atletului Roman, care astazi s-a incununat. Pentru ca cine n-ar primi curaj in luptele impotriva diavolu- lui, intdrindu-si sufletul s4u prin luptele martirului e care nu |-a infricogat multimea atator primejdii? Intr-adevar, atunci st4panea in lume marea domnie tiranica a necredintei, viata omeneasca era asemenea marii tulburate in adanc, talazurile marii se revir- sasera pe paméant si suferinta infricogdtoare, venita din partea necredintei, ameninta s4 cufunde corabia evlaviei in care se aflau peste tot multi carmaci morfi (episcopi), un mare numar de marinari (martirii) se pierdusera in valuri si toti erau plini de temeri amare si de frica naufragiului. Imparatii suflau mai infrico- gator decat vijeliile, tiranii aduceau valuri infricosa- toare, tronurile carmuitorilor inclinau tot spre aceas- ta, judecatorii propovaduiau lepadarea de Hristos, legiuitorii amenintau cu pedepse infricogitoare. Barbatii erau rapiti si dusi sd jertfeasca idolilor, femei- le erau tarate spre scarba altarelor, fara s& lipseascA din turbarea aceasta fecioarele. Preotii erau exilati sau dati la taiere, iar credinciosii indepartati de locasurile sfinte. Deci, dupa ce l-au atarnat pe martirul Roman pe lemn, l-au sfagiat, ins acesta sdruta lemnul ca pe pomul vietii. Judecatorii l-au biciuit pe martir, silin- du-I s4-gi marturiseasc& sentimentele. Judec&torul ne- credintei i-a taiat limba, silindu-l sa treacd sub tacere pe Cel in Care crede. Vai, vai! Nascocire infricog&toare a vicleniei! Sufletul ce cugeta cele ale lui Hristos nu 45SFANTUL IOAN GURA DE AUR l-am schimbat, spunea el, deci cel putin sa-i tai limba care vorbeste despre Hristos! Taie, tirane, limba, ca sa afli ca firea, si fara limba, graieste despre Hristos! Gura se umple de bucurie, oferind lui Hristos limba ca jertfé nemaiintalnitaé. Limba a simtit mare bucu- rie, devenind martir inaintemergator al mucenicului Roman. Vai, vai! Limba, care ai apucat sa te muti inainte de suflet in multimea mucenicilor! Oh! Gura care I-ai nascut pe martirul ascuns inlauntrul tau! Oh, limba care ai aratat gura jertfelnic! Oh, gura care ai dat limba la taiere! Viteazule, avand templu, ai ui- tat de templul gurii, in care ai jertfit limba plina de sangiuiri ca pe 0 mioara nemaiintalnita. Oare ce ritor va impleti cununi de lauda virtutilor tale? Romane, ai primit limba din firea omeneasca, tu insa ai aratat-o martir! Ai primit gura pentru paza limbii, dar tu ai aratat gura altarul limbii! Ai primit instrument ca sa vorbesti, tu ai aratat-o insa taiataé in tarana, ai primit limba ca slujitor al cuvintelor, si tu ai jertfit-o ca pe o oaie neprihanita lui Hristos! Cu ce numire potrivita sa cinstesc limba ta? Cu ce nume sa-ti impodobesc lim- ba? Calaii au migcat sabia impotriva limbii, insa lim- ba, asemenea lui Isaac cel legat (din jertfa lui Avraam) n-a tresarit, ci ca si cum s-ar fi aflat deasupra altarului gurii, a primit cu multumire lovitura, invatand lim- bile oamenilor ca nu trebuie doar sa graiasca despre Hristos, ci sa se lase gi junghiate pentru Hristos. Ai rapit, viteazule Roman, marinimia jertfei patriarhului Avraam, oferind in locul fiului sau, unul-nascut Isaac, vlastarul unul-nascut al limbii. Deci cu dreptate ti-a 46DOUA SUTE CINCIZECI DE PARABOLE. sadit Hristos a doua limba, pentru c& te-a gasit bun lucrator al celei dintai. De ce o numim Saptamana Mare? 27. Carmacii, trecand prin nenumirate arhi+ pelaguri, in timp ce panzele sunt deschise gi inalti- mea incarcaturii potrivita, cand urmeaza sa se apro- pie de tarm, sunt cu luare aminte si se ostenesc mai mult, astfel incat vasul sa nu se ciocneasca de vreo stanca sau piatra si osteneala de mai inainte sa fie fara de folos. La fel fac si alergatorii. Cand ajung la sfarsitul cursei, atunci aleargi chiar mai repede, astfel incat s& ajunga cei dintai la final si s4 se invred- niceasca de premii. $i atletii, dup& multe lupte gi vic- torii, cand se lupt& pentru cununa, pentru ca sa casti- ge si sa plece incununati, se lupta chiar mai mult. Deci aga cum carmacii, alergatorii si luptatorii se ingrijesc si privegheazi mai mult cand se apropie de final, la fel si noi, care cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la sfargitul Postului celui Mare, care am cAlatorit in co- rabia postirii si am ajuns in Saptamana Mare, trebuie s4 prelungim acum ajunarea si s{ inmultim rugaciu- nile gi s4 ne m&rturisim cu acrivie toate cate am pa- catuit si sé implinim toate faptele bune, milostenia din prisos, ingaduinta, blandetea si orice alta virtute, astfel incat, dupa ce am ajuns impreund, prin aceste izbanzi, in ziua Pastilor, s4 ne desfatam cu bunavointa Domnului. O numim Saptamana Mare nu pentru c& are ceasuri mai multe, caci altele sunt zilele care au 47