The-Pathology-Of-Communication-From-Sign-To-Symptom - Content File PDF

You have downloaded a document from
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers
Source: Anuarul Universităţii »Petre Andrei« Iaşi - Fascicula Drept, Ştiinţe Economice, Ştiinţe
Politice
Yearbook of Petre Andrei University Iaşi - series Law, Economic Science, Political Sciences
Location: Romania
Author(s): Doina Mihaela Popa
Title: Patologia comunicarii, de la semn la simptom
The Pathology of Communication, from Sign to Symptom
Issue: 08/2011
Citation Doina Mihaela Popa. "Patologia comunicarii, de la semn la simptom". Anuarul Universităţii
style: »Petre Andrei« Iaşi - Fascicula Drept, Ştiinţe Economice, Ştiinţe Politice 08:395-402.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=59027
CEEOL copyright 2020
Anuarul Universitatii „Petre Andrei” din Iasi

Fascicula: Drept, Stiinte Economice, Stiinte Politice
Year-Book „Petre Andrei” University from Iasi
Fascicle: Law, Economic Science, Political Sciences
ISSN: 1454-4814
Coverd in: CEEOL, Index Copernicus, Ideas, RePeC, Socionet, Econpapers

[Patologia comunicarii, de la semn la simptom]
Doina Mihaela POPA
Anuarul Universitatii „Petre Andrei” din Iasi, Fascicula: Drept, Stiinte Economice,
Stiinte Politice, 2011, Tomul 8, Decembrie, pp: 395-402
Published by:
Lumen Publishing House
On behalf of:
„Petre Andrei” University from Iasi


The Pathology of Communication, from Sign to

Symptom
[Patologia comunicrii, de la semn la simptom]
Doina Mihaela POPA 1
Abstract
This paper aims at analyzing what the Palo Alto researchers define as the
pathology of language; postulating the well-known axioms of communication, these
authors also set forth some aspects related to human interaction, which affect our daily
language, and which engender serious semantic disruptions, which are implicitly,
interpersonal.
Keywords:
language pathology, disrupted message, meaning, communication axioms
1 DOINA MIHAELA POPA – Associate Professor Ph.D. “Petre Andrei” University

from Iasi, Email Address: doinamihaelapopa@yahoo.fr
395
POPA, D., M., (2011) The Pathology of Communication, from Sign to Symptom, Anuarul Universitatii „Petre Andrei”
din Iasi, Fascicula: Drept, Stiinte Economice, Stiinte Politice, 2011, Tomul 8, Decembrie, pp: 395-402
Anuarul Universitii „Petre Andrei” din Iai

Year – Book of „Petre Andrei” University from Iasi
Afectarea capacitii articulrii i/sau comprehensiunii limbajului –

perceput dramatic, atât de individ, cât i de anturajul acestuia - ofer un
tablou psihiatric extrem de complex, pe care nu ne propunem s-l
dezvoltm aici, el sustrgându-se câmpului de cercetare abordat; ieind,
îns, din aria neuro-psihiatric a patologiei limbajului, i revenind în zona
limbajului cotidian, nu putem afirma c prsim i posibilitatea detectrii
patologiei a comunicrii, în diferite forme ale sale, cum sunt cele pe care
teoreticienii colii de la Palo Alto, ai Programrii Neuro-Lingvistice, ori ai
Analizei Tranzacionale, le denun.
Abordând patologia comunicrii din perspectiva efectelor
pragmatice ale axiomelor comunicrii, P.Watzlawick (în Pragmatics of
Human Communication) pleac de la premisa c “nu exist o mai bun
ilustrare a efectelor pragmatice ale acestor axiome decât punerea lor în
legtur cu tulburrile care pot afecta comunicarea uman(s.n.)”; în
concepia autorului, nu numai limbajul propriu-zis schizofrenic (negând,
contrar axiomei imposibilitii non-comunicrii, pe lâng mesajul însui, i
angajamentul inerent oricrei comunicri) conine i antreneaz grave
perturbri de sens, obligând auditoriul s selecteze între multiplele sensuri
posibile - i, eventual, incompatibile - ale “discursului” su, ci i limbajul
aa-zis normal, moned de schimb a conversaiilor noastre zilnice, în
contextul familial sau socio-profesional. Formele cele mai frecvente pe
care le poate înregistra suferina limbajului în cadrul interaciunilor
cotidiene sunt uimitor de diverse, i pot trece, de multe ori, neobservate,
efectul (boli psihosomatice, certuri, tensiuni relaionale inter-individuale
sau chiar internaionale: conflictele mondiale) prevalând asupra cauzei
(“invizibile”distorsiuni ale comunicrii). Cercettorii le-au pus în lumin
pe cele flagrante, dintre care selectm:
Negarea comunicrii – îmbrac dou forme distincte: a) respingerea
oricrei angajri verbale (aa cum am vzut, îns, limbajul non
verbal poate spune, în locul cuvintelor, ceea ce interlocutorul
refuz s fac); b) pseudo-acceptarea comunicrii, adic angajarea
pur formal în relaia de comunicare verbal, anulând, îns, prin
tehnici diferite, coninutul manifest al mesajului: “Anularea,
adic maniera de a comunica care declar nul propriul mesaj, sau cel al
interlocutorului (…) poate lua diferite forme: contradicii, incoerene,
schimbri subite ale temei discuiei, fraze neterminate, nonsensuri,
obscuriti de stil sau manierisme ale discursului, interpretri literale ale
metaforei, sau metaforice ale observaiilor literale etc.”
396

Doina Mihaela POPA
Pentru a exemplifica, este suficient s privim în jurul nostru: dez-

angajamentul postural elocvent (emoional/intelectual, în acelai timp) al
unuia din partenerii unei conversaii fortuite, în care un interlocutor, în
timp ce vorbete, dei aparent interesat de subiect, trepideaz cu
nervozitate din genunchiul drept, sau lovete masa cu degetele, metaforizând
corporal, anticipativ, incontient, dorina urgent de a pleca, i anulând, astfel, printr-o
comunicare non verbal, comunicarea verbal în curs. P.Watzlawick analizeaz, în
acelai sens, scena iniial din filmul lui S.Kubrick – Lolita (regizat de
acesta în 1962, dup cartea lui V.Nabokov), scen oferind, dup expresia
lui Watzlawick, “un magnific exemplu pentru acest tip de comunicare”, i
în care Quilty, ameninat cu pistolul de ctre Humpert, se lanseaz într-un
delir verbal însoit de o agitaie paroxistic, în timp ce rivalul su încearc,
zadarnic i ineficient, s–i transmit mesajul: “Iat, acum o s te împuc!”
Simptomul ca form de comunicare – denunat de Freud înc din
1901– în Cazul Dora, Omul cu obolani, .a- ca “rspuns negativ”
incontient, imposibil de verbalizat, la o propunere (real sau
fictiv) inacceptabil, i asupra semnificaiei (dificil de
interpretat) a cruia Freud avertizeaz: “Când este vorba despre
lucruri care, prin tendina de a se ascunde, au devenit patogene, putem s
nu ne ateptm ca bolnavii s le ofere medicului i trebuie s nu ne
mulumim cu primul “Nu”care se opune cercetrii.” Analizând
transferul din punctul de vedere al comunicrii, D.D.Jackson i
J.Haley îl definesc drept “singurul rspuns posibil la o situaie
neobinuit”, iar P.Watzlawick, la rândul lui, asimileaz
simptomul unui “mesaj non verbal”: astfel, somnul, rgueala,
tusea, beia, frigiditatea, uitarea .a. resping- mult mai violent,
mai tranant decât dez-angajamentele posturale – invitaia (sub
o form sau alta) la comunicare, justificând “imposibilitatea”
(total “inocent”) a acesteia; descriind personalitatea diferit a
americanilor i a ruilor, M. Mead observa faptul c americanul
va invoca scuza unei migrene pentru a se dispensa de
participarea la o recepie, în timp ce rusul va avea într-adevr o
migren.
Tangenializarea - P.Watzlawick analizeaz în detaliu aceast
“structur psihotic a comunicrii”- întâlnit, îns, în
comunicarea interpersonal curent mai des decât s-ar crede;
în linii mari, tangenializarea se rezum la urmtoarea schem
comunicativ: A face ctre B declaraia a, iar B riposteaz
ctre A cu declaraia b, confirmând, pe de o parte, intenia
397

comunicativ a lui A, dar neglijând, pe de alt parte, coninutul

mesajului a i scopul urmrit de emitorul acestuia. În
Disturbed Communication, J. Ruesch ofer cunoscutul exemplu:
“Johnny alearg în întâmpinarea mamei sale, strigând vesel: “Uite, am
gsit un vierme!”. Mama îl privete pe Johnny i, cu o voce seac i fr
chef de glum, rspunde: “du-te i te spal pe mâini!” Copilul, complet
dezamgit, descurajat i zpcit, intr în cas. Iniiind direct i brutal un
nou mesaj – ordinul de a se spla pe mâini- atunci când vede mâinile
murdare de noroi ale biatului, mama neglijeaz mesajul intenional al
fiului ei. Dac mama ar fi spus:” da, e un vierme drgu”, apoi ar fi
marcat o pauz în discurs, ea ar fi putut atunci iniia un nou mesaj: “i
acum, du-te s te speli pe mâini”
Descalificarea - constituie o varietate de rspuns descris, în
1967, de C. E. Sluzki et al. (Transactional Disqualification), autorii
postulând c, în eventualitatea absenei indicatorilor
metacomunicaionali i a non conformrii coninutului la
context, ori a neconcordanei dintre aceti indicatori i
coninut, mesajul a este descalificat de ctre mesajul b: efectul
cel mai frecvent al descalificrii este confuzia, deoarece A nu
poate ti cu certitudine dac B este în acord sau în dezacord cu
coninutul a, dac-l respinge, îl desconsider ori agreeaz. Într-
un exemplu oferit de P.Watzlawick, fiul se plânge: “M tratezi
ca pe un copil!”, iar mama riposteaz:”Dar tu eti copilul meu!”
Efectul unei asemenea replici- comenteaz autorul- este
complet nucitor din punct de vedere emoional, înrudindu-se
cu “tehnica confuziei” practicat de M.H.Erickson în vederea
inducerii transei hipnotice, sau cu ceea ce Freud numete
“cuvânt de spirit” i din structura cruia nu sunt excluse
tendinele agresive:“Împiedicarea denigrrii sau a ripostei jignitoare prin
împrejurri exterioare constituie un caz atât de frecvent, încât spiritul
tendenios este folosit cu precdere pentru facilitarea agresiunii (s.n.)
sau a criticii adresate celor sus plasai care revendic autoritate. Cuvântul
de spirit reprezint o revolt fa de o astfel de autoritate, o eliberare de
presiunea exercitat de ea. În aceasta const, de altfel, i fora de atracie
a caricaturii, care ne face s râdem chiar i atunci când e neruinat,
numai pentru c îi conferim meritul de a constitui o revolt asupra
autoritii.”
Mistificarea – se sprijin tot pe confuzie – dup cum afirm
Watzlawick -, îns, de data aceasta, divergena nu mai apare
398

Doina Mihaela POPA
între afirmaia a i replica b, ci între declaraia lui A i percepia

emoional (sau intenia) lui B; R.Laing (Mystification, Confusion
and Conflict) împrumut termenul din scrierile lui Marx, unde
acesta desemneaz aspectul particular al sentimentului de
inadecvare generat de raportul între clasa muncitoare i
exploatatori. Mai “familiar” nou pare tipul a de discurs
totalitar, angajat, al “tovarului” A, manipulând percepia
emoional a lui B, a crei exteriorizare informal – nivel
superficial - b1 (aplauze, urale etc.) nu reprezint decât o
disimulare conjunctural, dublat de un discurs formal
individual b2 – de profunzime - foarte bine structurat, dar
inavuabil: “În forma ei cea mai abstract, mistificarea este enunat
astfel: “Ceea ce vedei (gândii, auzii, simii) este fals. O s v spun eu
cum sunt lucrurile în realitate (adic ceea ce trebuie s auzii, s
gândii, sau s simii)”. Un astfel de mesaj nu va avea decât un slab
efect asupra unei persoane obinuite s se încread în propriile percepii
asupra realitii interne sau externe. Îns acolo unde supravieuirea
unuia dintre parteneri este în joc ( în diada copil/prini, în special) sau
în alte situaii extreme( persecuia politic sau splarea creierului) astfel
de mesaje pun receptorul într-o situaie insuportabil. Dac
receptorul este incapabil sau îi este interzis s demistifice situaia
metacomunicând asupra ei, va fi prins în capcan i nu
va putea niciodat s scape, atâta vreme cât mistificarea
se extinde la contiina mistificrii însi(s.n.).”
Paradoxul – constituie un tip de mesaj care conine în el însui
propria contradicie; un astfel de mesaj a conine – de regul -
o injonciune creia destinatarul B nu i se poate supune decât
nesupunându-se, relaia de comunicare interpersonal dintre
A i B fiind pus sub semnul confuziei: a=b i, simultan, ab.
În exemplul clasicului paradox al lui Epimenide din Creta:
“Toi cretanii sunt mincinoi” mesajul afirm o realitate b,
metacomunicând simultan realitatea a: “Eu sunt cretan”, a fiind
identic i, în acelai timp, nonidentic cu b - ceea ce constituie
tocmai substana paradoxului, concretizat mai ales în
proverbe: “Méfie-toi de tes prières, car tu en seras exhaussé /Ai grij
pentru ce te rogi, cci s-ar putea s primeti”, sau ”Plus ça change, plus
c’est la même chose/Cu cât ceva se schimb, cu atât rmâne la
fel.”(prov. fr.), cu varianta oarecum inversat: “On ne peut
changer que si l’on s’accepte soi-même tel quel /Nu te poi schimba decât
399

dac de accepi aa cum eti”(C. Rogers), sau în fraze celebre:“Dac

vrei s comanzi, trebuie mai întâi s te supui”(F.Nietzsche), “Credo
quia absurdum est/ Cred pentru c este absurd”(Tertulian), “Life is
easier than you’d think; all is necessary is to accept the impossible, do
without the indispensable and bear the intolerable/ Viaa e mai simpl
decât ai crede; tot ce trebuie s faci este s accepi imposibilul, s te lipseti
de ceea ce-i indispensabil i s tolerezi intolerabilul”(K.Norris) etc.
Dubla constrângere În 1956, G.Bateson, D.D.Jackson, J.Haley,
J.H.Weakland public studiul Toward a Theory of Schizophrenia –
în care, analizând conceptul de paradox în cadrul comunicrii
intrafamiliale, lanseaz teoria dublei constrângeri (engl.: double
bind), teorie care a revoluionat întreaga coal de psihoterapie
ulterioar, i al crei nucleu teoretic începuse s se cristalizeze
cu 15 ani înainte, în cursul cercetrilor întreprinse, împreun
cu M. Mead, în Insula Bali, asupra desensibilizrii emoionale
infantile în cadrul interaciunii mam/copil (Balinese Character:
A Photographic Analysis); astfel, descriind comportamentul de
evitare al copilului prins între dou comunicri paradoxale, cea
a mesajului verbal al mamei, de exemplu, i mesajul corporal
contrar al acesteia, Bateson afirm: “(…)Copilul este blocat, nu
are nici o posibilitate de alegere: va fi pedepsit i dac interpreteaz corect
mesajul mamei, i dac-l interpreteaz greit. Este prins într-o dubl
constrângere. Singura ieire posibil ar fi s poat face un comentariu
asupra poziiei contradictorii în care l-a plasat mama. Îns ea îl va
împiedica mereu s “metacomunice”, atrofiind, la el, aceast
capacitate necesar oricrei interaciuni sociale.(s.n.)”
P.Watzlawick, (The Language of Change. Elements of Therapeutic
Communication) explic teoria în termeni foarte simpli: “Exist o
întreag clas de injonciuni care au repercusiuni concrete. Ele au, drept
numitor comun, paradoxul urmtor, folosit adesea: “Fii spontan!” Le
gsim, în general, în situaiile de interaciune în care unul dintre parteneri
ateapt sau pretinde de la cellalt un comportament care nu poate aprea
la comand, ci numai spontan. Faptul de a-l pretinde face
imposibil îndeplinirea a ceea ce a fost pretins.(s.n.)
Manifestarea clinic cea mai important a paradoxului “Fii spontan!”
rezid, probabil, în interdicia de a fi trist i în mesajul implicit:”Fii
fericit!”. Dar se dovedete tot atât de imposibil s te sileti s fii fericit, cât
s-i uii tristeea la comand. Persoana creia i se adreseaz
acest tip de mesaj sfârete prin a fi cuprins de o
400

Doina Mihaela POPA
cumplit disperare i un sentiment de incapacitate de a

face în aa fel, încât s poat fi aprobat. Pe scurt, ea
devine depresiv.(s.n.)
G.Bateson demonteaz în detaliu acest mecanism psihologic al
dublei constrângeri- pe care îl aaz la baza declanrii/întreinerii
simptomului depresiv sau preschizofrenic, în special la copilul “strivit” de
divergena dintre mesajele contradictorii i absurde schimbate între prini
(“familii schizofrenogene”), ori de cea dintre comportamentul verbal i cel non
verbal al unuia i aceluiai printe, tem reluat i de D.D.Jackson: “Dac
mama este în mod vizibil labil, negându-i propriile sentimente – în special prin
mecanismul care const în a spune un lucru i a arta altul - se creeaz posibilitatea
producerii, la copil, a unei personaliti pre-schizofrenice. Alte tulburri psihosomatice
se mai pot produce în situaia, destul de apropiat de precedenta, în care mama
rejecteaz puternic copilul, în timp ce tatl este capabil s-i arate o afeciune real, dar
instabil.” În acelai sens, descriind interaciunea intrafamilial în termenii
teoriei comunicrii, D.D.Jackson introduce conceptul de homeostazie
familial.
Ulterior, afirm Y.Winkin în prezentarea volumului colectiv La
nouvelle communication, Bateson i echipa sa vor revizui i corija ipoteza
acestui tip special de constrângere comunicativ- reanalizând-o i
insistând asupra faptului c teoria nu mai trebuie conceput în termenii
unei relaii asimetrice Victim/Clu, ci în aceia de indivizi imobilizai într-
un sistem închis, i care produce definiii contradictorii ale acestei relaii:
“Dubla constrângere devine, progresiv, pentru Bateson, un principiu abstract, care se
poate aplica atât artei, umorului i visului, cât i schizofreniei(…) vzând în aceste
diferite activiti unul i acelai proces de creaie fondat pe rsturnarea nivelelor
mesajului: comentariul devine text, i viceversa.(…) Bateson va opera astfel o
rsturnare total de perspectiv: nu dubla constrângere este cea care se afl în cadrul
sistemului familial, ci sistemul familial se afl în cadrul dublei constrângeri.”
(Gr.Bateson et al.,1981) Aceast reconceptualizare a teoriei dublei
constrângeri – constând în sustragerea ei din aria strict a relaiilor patogene
i învestirea la rangul de “principiu generator de multiple comportamente creative”-
dup definiia lui Yves Winkin- va avea ca rezultat transformarea
cunoscutei teorii într-una dintre cele mai eficiente tehnici terapeutice, preluat
i îmbogit, de-a lungul anilor, de colile de psihoterapie din toat lumea.
În concluzie, aceast consecin a alterrii raportului dintre

personalitate i limbaj, patologia comunicrii face, inevitabil, parte din zona
interdisciplinaritii, aplicaiile ei continuând s capteze un public imens,
401

dac ne gândim doar la Programarea Neuro Lingvistic, sau la Analiza

TranzacĠional ce constituie înc, la peste 60 de ani de la teoretizarea lor
de ctre R.Bandler, J.Grinder sau E.Berne, tot atâtea direcĠii în studiul
comunicrii interpersonale.
References
Bachman, C. et al., (1981) Langage et communications sociales, Paris, Crédif-

Hatier,
Bateson, G., et al (1981) La nouvelle communication, Paris, Seuil
Bateson, G., Ruesch, J., (1981) Communication et société, Paris, Seuil,
Berne, E., (2001) Analyse transactionnelle et psychothérapie, Paris, Payot,
Berne, E., (2003) Que dire après avoir dit bonjour? , Paris, Tchou,
Bouveresse, J., (1996) Langage, perception et réalité, Nîmes, Ed. Jacqueline
Chambon,
DeVito, J., (1993) Les fondements de la communication humaine, Montreal, G
Moris,
Dolto, F., (1989) Tout est langage, Paris, Carrere,
Erickson, H. M., (1990) L’hypnose thérapeutique, Paris, ESF
Goffman, E., (1974) Les rites d’interaction, Paris, Minuit
Irigaray, L., (1985) Parler n’est jamais neutre, Paris, Minuit,
Kekenbosch, C., (1994) La mémoire et le langage, Paris, Nathan Université,
Lacan, J., (1966) Fonction et champ de la parole et du langage, in Écrits,
Paris, Seuil,
Mucchielli, A., (1991) Les situations de communication, Paris, Eyrolles,
Mucchielli, A., (1995) Psychologie de la communication, Paris, P.U.F.,
Popa, D. M., (2006) Elemente de psihologia comunicrii, Iai, Ed.Stef/Institutul
European,
Vion, R., (2000) La communication verbale. Analyse des Interactions, Paris,
Hachette,
Watzlawick, P., et al.(1979) Une logique de la communication, Paris, Seuil,
Watzlawick, P., (1980) Le langage du changement, Paris, Seuil,
Watzlawick, P., et al. (1981) Sur l’Interaction, Paris, Seuil.
402

The-Pathology-Of-Communication-From-Sign-To-Symptom - Content File PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

The-Pathology-Of-Communication-From-Sign-To-Symptom - Content File PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

Anuarul Universitatii „Petre Andrei” din Iasi

Year-Book „Petre Andrei” University from Iasi

Fascicle: Law, Economic Science, Political Sciences

The Pathology of Communication, from Sign to Symptom

[Patologia comunicarii, de la semn la simptom]

Doina Mihaela POPA

Lumen Publishing House

„Petre Andrei” University from Iasi

CEEOL copyright 2020

The Pathology of Communication, from Sign to

[Patologia comunicrii, de la semn la simptom]

Doina Mihaela POPA 1

1 DOINA MIHAELA POPA – Associate Professor Ph.D. “Petre Andrei” University

Anuarul Universitii „Petre Andrei” din Iai

Afectarea capacitii articulrii i/sau comprehensiunii limbajului –

The Pathology of Communication, from Sign to Symptom

Pentru a exemplifica, este suficient s privim în jurul nostru: dez-

Anuarul Universitii „Petre Andrei” din Iai

comunicativ a lui A, dar neglijând, pe de alt parte, coninutul

The Pathology of Communication, from Sign to Symptom

între afirmaia a i replica b, ci între declaraia lui A i percepia

Anuarul Universitii „Petre Andrei” din Iai

dac de accepi aa cum eti”(C. Rogers), sau în fraze celebre:“Dac

The Pathology of Communication, from Sign to Symptom

cumplit disperare i un sentiment de incapacitate de a

În concluzie, aceast consecin a alterrii raportului dintre

Anuarul Universitii „Petre Andrei” din Iai

dac ne gândim doar la Programarea Neuro Lingvistic, sau la Analiza

Bachman, C. et al., (1981) Langage et communications sociales, Paris, Crédif-

You might also like

dac de accepi aa cum eti”(C. Rogers), sau în fraze celebre:“Dac