Cursuri MEIM

Remove Watermark Wondershare
PDFelement
Catalog
MEM1-CURS 1 ······························································································································································································································································································· 1
MEM1-CURS 2 ······························································································································································································································································································· 7
MEM1-CURS 3 ····························································································································································································································································································· 20
MEM1-CURS 4 ····························································································································································································································································································· 32
MEM1-CURS 5 ····························································································································································································································································································· 45
MEM1-CURS 6 ····························································································································································································································································································· 58
MEM1-CURS 7 ····························································································································································································································································································· 69
MEM1-CURS 8 ····························································································································································································································································································· 81
MEM1-CURS 9 ····························································································································································································································································································· 92
MEM1-CURS 10 ························································································································································································································································································· 107
MEM1-CURS 11 ························································································································································································································································································· 122
MEM1_Curs 12 ··························································································································································································································································································· 133
PDFelement
METODE EXPERIMENTALE IN
INGINERIE MECANICA
CURS 1 - INTRODUCERE
PDFelement
INTRODUCERE
• În accepţiunea cea mai generală, un material compozit este alcătuit
din cel puţin doi constituenţi intim combinaţi la scară macroscopică
prin intermediul unor legături mecanice şi chimice, pentru a forma un
material al cărui ansamblu de proprietăţi este superior celui al
constituenţilor luaţi separat.
• Termenul “compozit” defineşte o structură fabricată din materiale ce
îşi menţin identitatea chiar şi după procesul de formare a ei.
• Acest lucru este deosebit de important deoarece interfaţa dintre
aceşti constituenţi joacă un rol covârşitor în comportarea ulterioară a
compozitului sub acţiunea sarcinilor din exploatare.
PDFelement
INTRODUCERE
• Marea majoritate a materialelor compozite constau din cel puţin doi
constituenţi: un material compact numit “matrice” şi dintr-un
component de armare, deobicei sub formă de fibre.
• Se poate spune că matricea înglobează fibrele, în timp ce acestea

sunt inserate pentru a creşte rezistenţa mecanică a matricei.
PDFelement
INTRODUCERE
• În funcţie de forma şi dimensiunile relative atât a componentei de
armare cât şi a structurii, se pot delimita trei clase de materiale
compozite:
• Materiale compozite armate cu particule – la care dimensiunea
principală a componentei de armare (de ex.: granule de sticlă, fibre
tocate, etc.) este mică în comparaţie cu dimensiunile structurii;
• Materiale compozite filamentare – la care una dintre dimensiunile
componentei de armare (de ex.: panglică sau pânză unidirecţională)
este de acelaşi ordin de mărime cu dimensiunile structurii;
• Materiale compozite stratificate – la care două dimensiuni principale
ale constituenţilor sunt de acelaşi ordin de mărime cu dimensiunea
structurii. Un exemplu tipic de material compozit stratificat poate fi
observat în secţiunea transversală a unei structuri tip sandwich.
PDFelement
INTRODUCERE
• Din punct de vedere a terminologiei mai pot fi întâlnite:
• Materiale compozite avansate – ce prezintă modulul de elasticitate a

componentei de armare superior oţelului (210 GPa) iar fracţiunea
volumică a acestei componente este mai mare de 50%;
• Materiale compozite hibride – la care componenta de armare poate

fi alcătuită din două sau mai multe materiale (de ex.: prepreg cu fibre
de bor şi fibre de carbon), proprietăţile specifice ale acestora fiind
înglobate în structuri cu proprietăţi ulterioare superioare celor
existente în structuri cu un singur tip de componentă de armare.
PDFelement
INTRODUCERE
• În prezent, cele mai utilizate materiale compozite procesate uman pot fi
împărţite în trei grupe mari:
• Materiale compozite cu matrice polimerică (PMC-uri, abreviere din limba
engleză pentru “Polymer Matrix Composites”) – sunt cunoscute şi sub
denumirea de materiale polimerice (sau plastice) armate cu fibre,
materiale ce prezintă, drept matrice, o răşină polimerică în care pot fi
înglobate o varietate de fibre precum fibre de sticlă, carbon sau aramidice;
• Materiale compozite cu matrice metalică (MMC-uri, abreviere provenită
de la “Metal Matrix Composites”) – ce se întâlnesc din ce în ce mai des în
industria auto, prezintă matricea constituită din aluminiu armată cu fibre
de carbură de siliciu SiC;
• Materiale compozite cu matrice ceramică (CMC-uri, abreviere de la
“Ceramic Matrix Composites”) – sunt utilizate cu precădere la echiparea
scuturilor termice ale navetelor spaţiale. Aceste materiale sunt constituite
dintr-o matrice din carbură de siliciu SiC, nitrură de siliciu Si3N4, oxid de
aluminiu Al2O3, etc., armată deobicei cu fibre formate din monocristale
filamentare (whiskers), fibre alcătuite din carbură de siliciu sau nitrură de
bor.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 2 – MATERIALE COMPOZITE POLIMERICE
PDFelement
INTRODUCERE
• Materialele compozite polimerice, descrise pe larg în cele ce urmează,
prezintă cea mai largă răspândire dintre cele trei grupe datorită unui
raport foarte bun între proprietăţi şi preţul de cost necesar elaborării
lor.
• De asemenea, PMC-urile prezintă un raport deosebit de ridicat între
rezistenţă şi greutate specifică.
• În funcţie de tipul procesului de fabricaţie necesar elaborării unei
anumite structuri mai mult sau mai puţin complexe, PMC-urile pot fi
livrate sub formă de produse turnate, presate, laminate (stratificate),
extrudate, etc.
PDFelement
INTRODUCERE
• În general, proprietăţile materialelor compozite sunt puternic
influenţate de:
• natura constituenţilor şi proprietăţile lor;
• fracţiunea volumică a componentei de armare şi orientarea ei în

compozit;
• rezistenţa mecanică a interfeţei matrice – componentă de armare.

PDFelement
INTRODUCERE
• În cazul materialelor compozite polimerice armate cu fibre, orientarea
fibrelor influenţează decisiv anizotropia materialului (proprietăţi
diferite pe direcţii diferite ale materialului).
• Acest lucru determină una dintre caracteristicile fundamentale ale

acestor materiale şi anume posibilitatea de a controla această
anizotropie printr-o alegere adecvată a orientării fibrelor pentru a
prelua sarcinile din exploatare.
CONSTITUENTII UNUI MATERIAL COMPOZIT Remove Watermark Wondershare
PDFelement
POLIMERIC
SISTEM RĂŞINĂ: MATERIALE DE MATERIAL DE
UMPLERE ŞI ADITIVI ARMARE
• MATERIAL ARTIFICIAL
DE SINTEZĂ asigură: furnizează:
• ÎNTĂRITORI • stabilitate la radiaţie UV • rezistenţă mecanică
• INHIBITORI • conductivitate electrică
• PLASTIFIANŢI • autoextinctibilitate
asigură: MATERIAL COMPOZIT POLIMERIC
• stabilitate dimensională
• rezistenţă la agenţi chimici
• autoextinctibilitate
PDFelement
PARADOXURILE MATERIALELOR
• Motivele tehnice pentru utilizarea fibrelor ca material de armare a
unei matrici polimerice rezultă din cele patru paradoxuri ale
materialelor:
1. Paradoxul materialului sub formă compactă. Rezistenţa reală a

materialului compact al constituenţilor unui compozit polimeric
este cu mult inferioară rezistenţei teoretice rezultate din calcul (F.
Zwicky);
2. Paradoxul materialului sub formă filamentară. Un material

polimeric sub formă filamentară prezintă o rezistenţă cu mult
superioară rezistenţei aceluiaşi material aflat sub o altă formă.
Practic, cu cât o fibră este mai subţire, cu atât rezistenţa ei la
tracţiune este mai mare (A.A. Griffith);
PDFelement
3. Paradoxul lungimii între punctele de fixare ale unei fibre. Cu cât
lungimea între punctele de fixare ale unei fibre este mai mică, cu atât
mai mare este rezistenţa măsurată;
4. Paradoxul materialelor compozite. Un material compozit luat ca

întreg poate prelua tensiuni ce ar putea rupe componenta mai slabă
dacă aceasta ar fi solicitată individual, în timp ce componentele mai
rezistente pot prelua o parte mai însemnată din rezistenţa teoretică a
compozitului (G. Slayter).
PDFelement
• Referitor la primul paradox, o comparaţie între rezistenţele teoretice
ale diferitelor materiale polimerice şi cele determinate experimental
arată o diferenţă apreciabilă în special în cazul materialelor ce se
prezintă sub formă compactă.
• Diferenţele între modulele de elasticitate nu sunt aşa de pronunţate
ca în cazul diferenţelor între rezistenţele la tracţiune. La materialele
clasice precum oţelul şi aluminiul nu există diferenţe între modulele
de elasticitate determinate teoretic şi cele determinate experimental.
• Din acest punct de vedere, materialele clasice sunt mai avantajoase
decât materialele polimerice.
PDFelement
Modulul E [GPa] Rezistenţa la tracţiune [GPa]
Material Experimental Experimental
Teoretic Teoretic
Fibră Compact Fibră Compact
100 1,5 0,03
Polietilenă 300 1 (0,33%) 27
(33%) (5,5%) (0,1%)
20 1,6 1,3 0,038
Polipropilenă 50 16
(40%) (3,2%) (8,1%) (0,24%)
5 2 1,7 0,05
Poliamidă 160 27
(3%) (1,3%) (6,3%) (0,18%)
80 70 4 0,055
Sticlă 80 11
(100%) (87,5%) (36%) (0,5%)
210 210 4 1,4
Oţel 210 21
(100%) (100%) (19%) (6,67%)
76 76 0,8 0,6
Aluminiu 76 7,6
(100%) (100%) (10,5%) (7,89%)
PDFelement
• În ceea ce priveşte al doilea paradox, rezistenţa la tracţiune a
materialelor polimerice sub formă de fibre este, în medie, de
aproximativ 40 de ori mai mare decât cea a aceloraşi materiale aflate
sub formă compactă.
• Se poate recunoaşte în mod clar dependenţa rezistenţei unei fibre de
sticlă, de diametrul ei.
• Totuşi, pentru atingerea unor rezistenţe mai ridicate, o micşorare a
diametrului fibrelor nu este de dorit datorită pericolului de a fi uşor
inhalate, astfel încât diametrul optim al lor este considerat a fi în jurul
valorii de 10 μm.
PDFelement
Rezistenţa la tracţiune [GPa]

3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0 Diametrul fibrei
0 20 40 60 [μm]
Influenţa diametrului fibrei de sticlă asupra

rezistenţei la tracţiune a ei
PDFelement
• Privitor la al treilea paradox, odată cu creşterea lungimii între
punctele de fixare ale unei fibre, creşte probabilitatea de a exista un
defect în structura filamentară, astfel încât rezistenţa la tracţiune a
fibrei poate scădea dramatic.
• Un avantaj al materialelor compozite armate cu fibre constă în faptul

că printr-o inserare completă şi uniformă a fibrelor în matrice,
lungimea între punctele de fixare a fibrelor tinde către zero şi astfel
rezistenţa fibrei poate fi mai bine exploatată.
PDFelement
• În ceea ce priveşte al patrulea paradox, acesta este valabil în cazul
unei solicitări la tracţiune a componentelor individuale ale
materialului compozit, respectiv a compozitului în sine.
• Adesea, în cazul în care apar solicitări de compresiune, încovoiere sau

forfecare, componentele individuale nu sunt capabile de a prelua nici
măcar fracţiuni din posibilele forţe aplicate compozitului, deoarece
dispunerea geometrică a acestor componente nu poate fi menţinută.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 3 – RASINI
CONSTITUENTII FUNDAMENTALI AI UNUI Remove Watermark Wondershare
PDFelement
COMPOZIT POLIMERIC
MATERIALE DE UMPLERE MATERIAL DE
SISTEM RĂŞINĂ: ŞI ADITIVI ARMARE
• MATERIAL ARTIFICIAL DE asigură: furnizează:
SINTEZĂ • stabilitate la radiaţie UV • rezistenţă
• ÎNTĂRITORI • conductivitate electrică mecanică
• INHIBITORI • autoextinctibilitate
• PLASTIFIANŢI
asigură:
• stabilitate dimensională
• rezistenţă la agenţi chimici
• autoextinctibilitate
PDFelement
RASINI. GENERALITATI
• Răşinile uzuale ce intră în componenţa materialelor compozite
polimerice sunt materiale artificiale de sinteză, de obicei sub formă
semilichidă, de natură organică, ce pot fi polimerizate (întărite) prin
intermediul unui compus chimic numit întăritor (deobicei un peroxid
organic).
• Există două grupe importante de răşini:
• Răşini termorigide;
• Răşini termoplaste.
PDFelement
RASINI TERMORIGIDE
• Caracteristica principală a răşinilor termorigide constă în faptul că
necesită un proces de înlănţuire moleculară cunoscut sub denumirea
de proces de polimerizare.
• La unele tipuri de răşini, acest proces poate fi iniţiat la temperatura
camerei dar nu mai mică de 18°C, prin adăugarea de întăritori, caz în
care procesul se numeşte polimerizare la rece, dar procesul
polimerizării poate fi accelerat la temperaturi cuprinse între 40°C şi
75°C sau prin expunerea la radiaţii ultraviolete, caz în care procesul se
numeşte polimerizare la cald.
• Exemplul clasic de răşină termorigidă polimerizabilă la rece prin
intermediul întăritorilor este răşina poliesterică nesaturată iar răşinile
fenolice şi vinil esterice reprezintă exemple tipice de răşini
polimerizabile prin intermediul temperaturilor mai ridicate.
PDFelement
RASINI TERMORIGIDE
• Există anumite răşini termorigide care pot fi polimerizabile prin
amestecarea într-o proporţie bine determinată a două lichide stabile
chimic.
• O altă caracteristică deosebit de importantă a răşinilor termorigide

este dată de faptul că procesul polimerizării este unul ireversibil, ceea
ce înseamnă că odată polimerizată, o răşină sau o structură compozită
stratificată nu mai poate fi reprocesată printr-o încălzire ulterioară a ei.
PDFelement
RASINI TERMORIGIDE
• Aceste răşini necesită adăugarea altor componente chimice precum
plastifianţi şi inhibitori pentru îndeplinirea următoarelor funcţii:
• îmbunătăţirea condiţiilor de procesabilitate a acestora;

• scăderea preţului de producţie a lor;
• prevenirea întăririi premature în special în cazul răşinilor poliesterice
nesaturate.
PDFelement
RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

Tipul răşinii Avantaje Dezavantaje
• Emisie de stiren
• Alegere dintr-o gamă largă de tipuri • Contracţie
• Utilizare uşoară semnificativă la
• Polimerizare la temperatura polimerizare
camerei şi la temperaturi mai • Inflamabilitate ridicată
ridicate • În timpul producerii,
• Proprietăţi foarte bune ale determină iritaţii la
Răşini poliesterice
compozitului nivelul pielii şi
• Rezistenţă bună la agenţi chimici mucoaselor
(acid clorhidric, acid fosforic, baze
slabe, uleiuri, dar nu şi la acetonă)
• Proprietăţi electrice bune (buni
izolatori)
PDFelement
RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

• Cicluri lungi de
• Proprietăţi excelente ale
polimerizare
compozitului
• Sensibilizează pielea
• Rezistenţă bună la
la contactul cu
oboseală
aceasta
• Rezistenţă foarte bună la
Răşini epoxidice • Inflamabilitate
agenţi chimici
• Nu rezistă la acizi şi
• Contracţie redusă la
baze tari, cetone şi
polimerizare
esteri
• Absorbţie redusă a
umezelii
RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE PDFelement
• Proprietăţi termice • Limitări în ceea ce

foarte bune priveşte pigmentarea
Răşini fenolice • Autoextinctibile • Este interzis contactul
• Proprietăţi electrice cu alimentele
bune
• Proprietăţi termice • Limitări în ceea ce
excelente priveşte pigmentarea
• Proprietăţi bune ale
Răşini poliimide şi compozitului
poliamid-imide • Proprietăţi bune la
foc
• Proprietăţi electrice
bune
Tipul răşinii Avantaje Dezavantaje

• Agenţi de
• Rezistenţă foarte polimerizare pe bază
bună la agenţi chimici de izocianaţi
• Proprietăţi foarte • Sunt atacate de acizi
bune la impact şi baze tari, alcooli
Răşini poliuretanice
• Proprietăţi bune ale
compozitului
• Rezistenţă buna la
abraziune
• Emisie de stiren
• Proprietăţi excelente • Contracţie
ale compozitului semnificativă la
• Rezistenţă foarte polimerizare
bună la agenţi • Inflamabilitate
Răşini vinil esterice
chimici
• Rezistenţă bună la
oboseală
• Rigiditate bună
Wondershare
RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE Remove Watermark

PDFelement
• Rezistenţă execelentă la • Pot fi polimerizate

agenţi chimici doar la temperaturi
• Proprietăţi electrice foarte ridicate
bune • Cicluri lungi de
• Proprietăţi termice foarte polimerizare
bune • Adeziune scăzută la
Răşini siliconice interfaţa fibre-
• Autoextinctibile
• Rezistenţă la hidroliză şi matrice
oxidare
• Nu sunt toxice dar nu se
folosesc pentru repere ce
vin în contact cu alimentele
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 4 – RASINI TERMORIGIDE
PDFelement
RASINI POLIESTERICE
• Răşinile poliesterice reprezintă gama cea mai utilizată de răşini în
vederea armării, fibrele de sticlă fiind cel mai întâlnit element de
armare.
• Ele prezintă un bun echilibru între proprietăţile mecanice, electrice şi
chimice, la un preţ scăzut.
• Răşinile poliesterice sunt polimerizate cu ajutorul peroxizilor organici
care iniţiază reacţia de polimerizare.
• Această reacţie de polimerizare poate avea loc:
• la temperatura camerei;
• sub influenţa căldurii (50° - 75°C);
• sub acţiunea radiaţiei solare sau a radiaţiei UV.
PDFelement
RASINI POLIESTERICE
• Sistemul de catalizatori conţine peroxizi organici (iniţiatori) ce sunt
activaţi prin intermediul acceleratorilor.
• Acceleratorii nu trebuie amestecaţi cu peroxizii organici deoarece
există pricolul de explozie, ei pot fi adăugaţi doar în răşina
poliesterică.
• Există numeroase tipuri de răşini polesterice ce pot fi utlizate în
practică, în funcţie de:
• vâscozitatea lor;
• timpul de gelifiere la 25°C;
• reactivitatea lor la 80°C;
• temperatura maximă din exploatare.
PDFelement
RASINI POLIESTERICE
• Răşini poliesterice tipice, frecvent utilizate, sunt:
• Răşini poliesterice standard – sunt răşinile pe bază de acid ortoftalic

sau pe bază de diciclopentadien (DCPD), acestea din urmă asigurând o
mai bună capacitate de umectare a materialelor de umplere şi oferă o
contracţie la polimerizare mai scăzută precum şi emisii mai reduse de
stiren;
• Răşini poliesterice rezistente la coroziune şi agenţi chimici – sunt

răşinile pe bază de acid izoftalic, răşini ce prezintă bune proprietăţi
mecanice şi sunt potrivite pentru producţia unor piese precum căzi de
baie, lavoare şi piscine;
PDFelement
RASINI POLIESTERICE
• Răşini poliesterice ignifuge – sunt răşini autoextinctibile, în
componenţa cărora există aditivi speciali şi trioxid de antimoniu. Sunt
răşini de vâscozitate redusă şi nu degajă fum, datorită unor materiale
de umplere pe bază de hidroxid de aluminiu;
• Gelcoat-uri – sunt răşini poliesterice pigmentate utilizate în procesul
de mulare manuală sau în procesul de proiecţie simultană fibre-
matrice. Se folosesc ca prim strat aplicat pe suprafaţa matriţei pentru
a rezulta o piesă cu suprafaţă exterioară atractivă şi rezistentă la
intemperii. Se aplică cu pensula sau sunt pulverizate pe suprafaţa
matriţei, înainte de aplicarea materialului de armare. Gelcoat-urile
pot asigura o suprafaţă exterioară rezistentă la radiaţii UV, la impact şi
abraziune.
PDFelement
RASINI EPOXIDICE
• Răşinile epoxidice sunt cele mai utilizate răşini după cele poliesterice
datorită proprietăţilor mecanice remarcabile şi a stabilităţii
dimensionale ridicate a pieselor.
• Sunt utilizate:
• cu precădere la materialele compozite avansate, la care elementul de

armare îl reprezintă fibra de carbon;
• la materialele compozite cu fracţiunea volumică ridicată a fibrelor de

sticlă.
PDFelement
RASINI EPOXIDICE
• Răşinile epoxidice prezintă o vâscozitate relativ ridicată astfel încât
ele sunt procesabile într-un interval de temperatură cuprins între 45°
şi 90°C.
• Compoziţia lor chimică este astfel aleasă încât să poată fi

polimerizate atât la temperatura camerei, prin adăugarea de
acceleratori, cât şi la temperaturi mai ridicate.
• Cele mai bune performanţe sunt atinse atunci când polimerizarea

răşinilor epoxidice are loc între 40° şi 60°C.
PDFelement
RASINI EPOXIDICE
Aplicaţiile răşinilor epoxidice:
• în procesul de înfăşurare filamentară (recipienţi şi tuburi);
• în componentele utilizate în industria aeronautică (piese avionabile,
corpuri ale motoarelor de rachetă);
• în industria militară;
• în componentele de înaltă performanţă din industria auto (caroserii).
RASINI FENOLICE PDFelement
• Răşinile fenolice rezultă din reacţia formaldehidei cu substanţe precum

fenolul (răşina fenol-formaldehidică), melamina (răşina melamino-
formaldehidică) sau ureea (răşina ureo-formaldehidică) şi se utilizează
pentru producţia de componente izolatoare ce lucrează la tensiuni
ridicate sau pentru componente ale blocului motor al autovehiculelor.
• La aceeaşi fracţiune volumică a fibrelor, proprietăţile fizico-mecanice ale

compozitelor pe bază de răşini fenolice sunt comparabile cu cele ale
compozitelor pe bază de răşini poliesterice, proprietăţi ce se menţin
într-o gamă mai largă de temperaturi decât ale celorlalte răşini.
RASINI FENOLICE PDFelement
• De asemenea, rezistenţa la oboseală a răşinilor fenolice este similară cu

cea a răşinilor poliesterice de uz marin pe bază de acid izoftalic.
• Răşinile fenolice sunt ignifuge iar emisiile de fum toxic sunt extrem de
reduse.
• Aceste răşini sunt destul de casante astfel încât ele prezintă o

rezistenţă scăzută la impact, însă prin adăugare de siloxan, rezistenţa la
impact poate ajunge la o valoare comparabilă cu cea a răşinilor
epoxidice.
Wondershare
RASINI FENOLICE Remove Watermark

PDFelement
• Răşina fenol-formaldehidică este cunoscută şi sub denumirea

comercială de bachelită iar răşina ureo-formaldehidică este cunoscută
şi sub denumirea de aminoplastă.
• Răşinile fenol-formaldehidice şi ureo-formaldehidice prezintă

rezistenţă mecanică, rigiditate şi duritate ridicată iar fluajul este scăzut,
în timp ce răşinile melamino-formaldehidice posedă o rezistenţă la
abraziune şi o duritate foarte ridicată.
PDFelement
RASINI POLIIMIDE
• Răşinile poliimide sunt răşini termorigide de înaltă performanţă ce
prezintă o excepţională rezistenţă la temperaturi de până la 540°C
pentru perioade scurte de timp precum şi o bună stabilitate la
temperaturi ridicate.
• Pentru a obţine această rezistenţă, răşinile poliimide trebuie să fie
procesate la aproximativ 300°C cu o post-polimerizare la 400°C.
• Compozitele pe bază de răşini poliimide prezintă bune rezistenţe la
impact şi la tracţiune precum şi stabilitate dimensională.
• Se utilizează la fabricarea componentelor electrice, componente ale
motoarelor avioanelor, ca material izolator pentru cabluri precum şi
ca plăci suport pentru cipurile circuitelor integrate.
PDFelement
RASINI POLIURETANICE
• Răşinile poliuretanice se obţin din alcooli şi izocianaţi. Se pot expanda
în structuri flexibile sau rigide.
• Poliuretanii expandaţi rigizi se utilizează ca material de miez pentru
structuri compozite tip sandwich.
• Răşinile poliuretanice prezintă rezistenţă la abraziune, sunt
inflamabile, absorb apă puţină şi sunt atacate de apă fierbinte.
• Rezistă la acizi şi baze slabe, uleiuri şi grăsimi dar sunt atacate de
alcooli, acizi şi baze tari. Sunt excelente materiale pentru acoperiri.
• Aceste răşini se utilizează la fabricaţia unor garnituri, pneuri, curele
industriale, rotoare şi chiar articole sportive precum clăparii.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 5 – RASINI TERMOPLASTE
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Răşinile termoplaste se caracterizează prin posibilitatea trecerii din
starea solidă într-o stare cu vâscozitate ridicată, ori de câte ori sunt
supuse încălzirii.
• Acest lucru are o deosebită importanţă deoarece aceste răşini pot fi
reciclate cu uşurinţă, spre deosebire de răşinile termorigide
cunoscute pentru dificultatea lor de a putea fi reciclate.
• Structura moleculară a acestor răşini poate fi cristalină, semicristalină
sau amorfă, temperatura jucând un rol deosebit de important în
comportarea ulterioară a acestora.
• În general, polimerul matricei prezintă, funcţie de temperatură, două
domenii de stare fundamental diferite:
• un aşa numit domeniu energo-elastic şi
• un domeniu de entropie elastică.
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Tranziţia din domeniul energo-elastic în cel de entropie elastică are
loc aproape abrupt, printr-un interval foarte mic de temperatură
numit domeniul de vitrifiere.
• De această tranziţie se leagă o serie de modificări ale proprietăţilor
fizice şi termomecanice ale răşinilor termoplaste.
• Temperatura la care modificările acestor proprietăţi sunt cele mai
pregnante a fost denumită temperatură de vitrifiere TG.
• Sub temperatura TG, în domeniul energo-elastic, mulţi polimeri
prezintă o comportare casantă iar deasupra acestei temperaturi, în
domeniul de entropie elastică, comportarea lor este tenace şi foarte
elastică.
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Răşinile termoplaste prezintă marele avantaj de a putea fi matriţate
prin intermediul procesului de matriţare prin injecţie, o tehnologie
extrem de productivă, potrivită unei producţii de masă.
• Datorită condiţiilor de injecţie ce se realizează la presiuni ridicate,

fibrele utilizate la armarea acestor răşini sunt de lungimi mici, ceea ce
reprezintă un dezavantaj major deoarece componenta de armare nu
este suficient de bine exploatată.
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Componenta de armare utilizată pentru creşterea proprietăţilor
mecanice ale acestor răşini se poate prezenta sub următoarele forme:
• fibre (de sticlă sau carbon);
• granule;
• materiale sub formă de pulberi precum talcul sau mica;
• fulgi.
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE. CLASIFICARE

CU STRUCTURĂ MOLECULARĂ CRISTALINĂ
CU STRUCTURĂ MOLECULARĂ AMORFĂ
(SEMICRISTALINĂ)
POLISULFURĂ DE FENILEN (PPS) POLISULFONĂ (PSU)
POLIARILETERETERCETONĂ (PEEK) POLIETERSULFONĂ (PES)
POLIFTALAMIDĂ (PPA) POLIARILSULFONĂ (PAS)
ELASTOMER TERMOPLASTIC POLIIMIDIC (TPI) POLIETERIMIDĂ (PEI)

PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Rasinile termoplaste cu structura cristalina (semicristalina) prezinta:
• Structură moleculară orientată după aceeaşi direcţie

• Puncte fixe de topire
• Comportare anizotropă la curgere
• Îşi păstrează rezistenţa şi rigiditatea deasupra temperaturii lor de
vitrifiere
PDFelement
RASINI TERMOPLASTE
• Rasinile termoplaste cu structura molecaulara amorfa prezinta:
• Structură moleculară orientată aleator

• Fără puncte fixe de topire
• Comportare izotropă la curgere
• Tind să-şi piardă rapid rezistenţa deasupra temperaturii lor de
vitrifiere
RASINI TERMOPLASTE PDFelement
Clasificarea răşinilor termoplaste funcţie de domeniul de utilizare
Răşini PPS PES Răşini termoplaste

PPA PEI avansate
termoplaste
PEEK PSU
tehnice
Răşini PET, PBT, PC, ABS,
termoplaste de POM, PA 6 PMMA, PPO
larg consum PE, PP PS, PVC
Structură moleculară Structură

cristalină moleculară amorfă
(semicristalină)
POLIACETAL (POM) PDFelement
• Poliacetalul este cunoscut şi sub denumirea de polioximetilenă (POM)

şi aparţie termoplastelor cu structură moleculară cristalină.
• Este un material de matrice utilizat cu preponderenţă în sistemele de
transmisii cu roţi dinţate.
• Prezintă rezistenţă şi rigiditate bună, o excelentă rezistenţă la
oboseală şi este extrem de rezilient.
• Poliacetalul este rezistent la abraziune, prezintă coeficient de frecare
scăzut şi este atacat de către acizii puternici.
• Poate fi injectat, extrudat, umflat în matriţă, aşchiat, sudat, lipit şi
metalizat.
• Se utilizează la fabricarea armăturilor tubulare, a arcurilor bară de
torsiune uşor solicitate, a rulmenţilor, etc.
Wondershare
POLIAMIDA (PA) Remove Watermark

PDFelement
• Poliamida este cunoscută şi sub denumirea de nylon şi reprezintă răşina

termoplastă cu cea mai largă utilizare, făcând parte din categoria
termoplastelor cu structură moleculară cristalină.
• Este un material foarte dur, cu rezistenţă chimică excelentă.
• Clasificarea poliamidelor se face pe baza a două numere ce însoţesc
simbolul PA şi se referă la numărul de atomi din monomerii iniţiali.
• Principalele tipuri de poliamidă sunt PA 6 şi PA 6/6 dar pot fi întâlniţi şi
următoarele tipuri: PA 6/9, PA 6/10, PA 6/12, PA 11, PA 12 şi PA 4/6.
• Un dezavantaj major al acestor materiale îl reprezintă absorbţia mare de
apă, astfel încât, înainte de matriţare este necesară uscarea lor. Sunt
atacate de acizii puternici. Poliamidele pot fi injectate, extrudate, aşchiate
şi sudate cu uşurinţă.
• Sunt utilizate cu precădere ca izolatori electrici, la fabricarea coliviilor de
rulmenţi, a bucşilor, a roţilor dinţate şi a diferitelor carcase.
POLIETILENA (PE) PDFelement
• Duritatea polietilenei este influenţată de gradul de cristalinitate,

duritate ce creşte cu scăderea temperaturii.
• Prezintă excelente proprietăţi chimice şi izolatoare.
• Polietilena poate fi livrată sub formă de granule cilindrice ce prezintă
o gamă largă de desităţi, dintre care cele mai utilizate sunt:
• Polietilena de joasă densitate (LDPE) – gama densităţilor fiind

cuprinsă între 918 – 935 kg/m3, utilizată pentru tuburi şi ca material
izolator pentru cabluri electrice;
• Polietilena de înaltă densitate (HDPE) – cu densităţile cuprinse între
935 – 965 kg/m3, utilizată pentru recipienţi, tuburi, etc.
Wondershare
POLIPROPILENA (PP) Remove Watermark

PDFelement
• După poliamidele armate, polipropilena este pe locul doi ca

importanţă dintre răşinile termoplaste armate.
• Componenta de armare a polipropilenei poate fi fibra de sticlă, talcul
sau mica.
• Prezintă rezistenţă excelentă la oboseală precum şi proprietăţi bune
electrice şi chimice, însă este atacată de agenţi de oxidare puternici.
• Poate fi prelucrată prin extrudare, injectare, calandrare, sudare şi
poate fi lipită mai uşor decât polietilena.
• Un avantaj major al polipropilenei este reciclarea uşoară a ei.
• Este utilizată în producţia de obiecte de uz casnic, tubulatură şi în
industria medicală, nefiind toxică.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 6 – PREPREG-URI
PDFelement
PREPREG-URI
• Prepreg-urile sunt materiale preimpregnate, sub forma unui amestec
de răşină termorigidă cu material de armare, în care toate
componentele sunt produse în instalaţii automatizate.
• Semifabricatul astfel obţinut este gata pentru a fi utilizat în procesul
de matriţare prin comprimare.
• Avantajele prepreg-urilor faţă de compozitele obţinute în procesul de
mulare manuală, sunt:
• control foarte strict al raportului răşină/material de armare;
• răşina termorigidă este precatalizată în instalaţii automatizate;
• răşinile utilizate în mod frecvent sunt fără stiren;
• proprietăţi mecanice superioare.
PDFelement
PREPREG-URI
Schema de producţie a materialelor prepreg
Cuptor
Film de polietilenă
Rolă cu
prepreg
Rolă cu
ţesătură
Film de polietilenă
Baie de răşină
PDFelement
PREPREG-URI
• Componenta de armare a prepreg-urilor este fie pătura din fibre tocate
de sticlă, fie ţesătură impregnată cu răşină lichidă epoxidică,
poliesterică sau poliimidă.
• Sistemul de răşină utilizat la prepreg-uri este obţinut, în mod obişnuit,
prin dizolvarea catalizatorului într-un solvent, după care ţesătura de
armare se trece printr-o baie de răşină, îndepărtând ulterior excesul de
răşină.
• Ţesătura astfel impregnată este introdusă într-un cuptor pentru a se
evapora solventul şi a se realiza polimerizarea răşinii într-un stadiu
intermediar. Prepreg-ul este apoi răcit, i se aplică pe ambele părţi un
film de polietilenă, după care este înfăşurat pe role. Totuşi, această
metodă este rar folosită din considerente de mediu.
PDFelement
PREPREG-URI
• Polimerizarea majorităţii prepreg-urilor (piesa finită este denumită
compozit matriţat), are loc în aşa numitul proces de matriţare prin
comprimare la cald.
• Răşina utilizată frecvent în fabricarea acestor prepreg-uri este răşina
poliesterică nesaturată iar componenta de armare este fibra de sticlă,
dar pot fi folosite şi alte tipuri de fibre.
• Pentru a controla polimerizarea şi contracţia prepreg-urilor,
compoziţia chimică a acestora poate fi realizată şi ca o combinaţie de:
• răşină;
• material de armare;
• materiale de umplere de natură minerală;
• diverşi aditivi, funcţie de proprietăţile cerute a fi îndeplinite de către
compozitul matriţat.
PDFelement
PREPREG-URI
Compozite pe
Compozite pe bază Compozite pe bază de
bază de răşini
de răşini epoxidice răşini poliimide
poliesterice
Temperaturi de
80 – 180 120 – 150 150 – 360
polimerizare [°C]
Timp de polimerizare
10 – 240 20 – 90 Până la 1080
[min]
Tip de polimerizare Autoclavare, Autoclavare, matriţare
Autoclavare, presare,
presare, prin comprimare,
vacuumare
vacuumare presare, vacuumare
Proprietăţi Proprietăţi electrice Proprietăţi
Stabilitate dimensională
bune, rezistenţă la mecanice bune,
la temperaturi ridicate
agenţi chimici autoextinctibile
Aplicaţii În industria
Piese avionabile, Comutatoare, piese ale
aerospaţială, pale
piese electrice blocului motor, fuselaje
pentru generatoare
PDFelement
PREPREG-URI
• Există două clase de prepreg-uri utilizate frecvent, funcţie de
procesul în care are loc polimerizarea:
• Materiale de tip Sheet Moulding Compound (SMC) – sunt prepreg-

uri plate ce conţin răşină vâscoasă, fibre de sticlă dispuse aleator în
pasta răşinii precum şi materiale de umplere, tot ansamblul fiind
acoperit pe ambele feţe cu film de polietilenă ce se îndepărtează în
momentul introducerii prepreg-urilor în matriţa încălzită;
• Materiale de tip Bulk Moulding Compound (BMC) – sunt premix-uri

conţinând răşină poliesterică nesaturată şi fibre de sticlă, gata de a fi
folosite în procesul de injecţie sau de transfer în matriţă.
PREPREG-URI PDFelement
• Materialul compozit de tip Sheet Moulding Compound (SMC) este fabricat

sub forma unei pături continue, deobicei cu lăţimea de 1 m şi grosimea de
3 mm, conţinând fibre de sticlă cu lungimi de 25,4 mm, răşină, materiale
de umplere şi aditivi, din care pot fi tăiate croiuri pentru a fi introduse în
matriţă pentru procesul de matriţare prin comprimare la cald.
• Compozitele matriţate de tip SMC prezintă un aspect excelent al suprafeţei
exterioare precum şi proprietăţi mecanice excelente.
• În mod obişnuit, SMC-urile prezintă o fracţiune volumică a fibrelor
cuprinsă între 15% şi 50%, fibre ce sunt distribuite aleator în masa
matricei.
• Rezistenţa compozitelor matriţate de tip SMC poate fi mărită prin
creşterea conţinutului de fibre, a lungimii lor şi/sau încorporând fibre
orientate.
Schema de producţie a materialului de tip SMC

Roving Film de
Roving protecţie
Pastă răşină/material de umplere
Tocător
Roving tocat
Pastă răşină/material de umplere

Film de
Rolă SMC
protecţie
• Tipuri de prepreg-uri de tip SMC:
• LP-SMC (low-profile SMC) – este un prepreg ce prezintă o contracţie

mai mică de 0,05% din volum, utilizat în special pentru panouri ale
caroseriilor autovehiculelor;
• LS-SMC (low-shrink SMC) – este un prepreg deobicei pigmentat, ce
prezintă o contracţie uşor mai mare decât cea a compozitului LP-SMC
dar situată sub 1% din volum;
• HMC (high modulus compound) – reprezintă un prepreg cu o
fracţiune volumică a fibrelor de sticlă cuprinsă între 40 şi 50%;
• XMC (cross-wound moulding compound) – prepreg ce prezintă o
fracţiune volumică a fibrelor de până la 65%;
Wondershare
PREPREG-URI Remove Watermark

PDFelement
• Tipuri de prepreg-uri SMC:
• R-SMC, D-SMC, O-SMC, C-SMC – sunt versiuni structurale de prepreg-uri

de tip SMC la care fibrele sunt dispuse aleator (R-SMC) sau sunt fibre
continue, orientate sau orientate pe anumite direcţii. Există şi un tip de
SMC notat SMC/C/R ce prezintă atât fibre continue cât şi fibre dispuse
aleator în masa matricei, fracţiunea volumică totală a fibrelor de sticlă
fiind de 40 – 50%;
• SMC-uri de presiune joasă – sunt diferite prepreg-uri ce posedă niveluri

scăzute ale vâscozităţii.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 7 – MATERIALE DE ARMARE. FIBRE DE STICLA
PDFelement
GENERALITATI
• Materialul utilizat pentru armarea atât a răşinilor termorigide cât şi a
celor termoplaste este, în general, fibra sau filamentul;
• Proprietăţile mecanice ale unui material compozit sunt influenţate în
mod decisiv de tipul, forma şi orientarea materialului de armare;
• O fracţiune ridicată a fibrelor de armare într-o structură compozită,
determină o rezistenţă ridicată la tracţiune, ce creşte odată cu
creşterea lungimii fibrelor. O fracţiune ridicată a fibrelor într-un
compozit nu conferă automat şi o rigiditate ridicată unei structuri;
• Echilibrul dintre fracţiunea volumică a răşinii şi cea a fibrelor
reprezintă un factor hotărâtor în determinarea proprietăţilor unei
structuri compozite polimerice armate cu fibre.
PDFelement
FIBRE. PROPRIETATI DE BAZA

• În cadrul unui material compozit, materialele sub formă de fibre
preiau tensiunile ce acţionează direct asupra matricei ce prezintă o
rezistenţă mult inferioară fibrelor.
• Pentru ca o structură compozită să se comporte eficient sub
acţiunea tensiunilor este necesar ca alungirea fibrelor să fie mai
mică decât cea a matricei iar modulul de elasticitate al fibrelor
trebuie să fie mai mare decât cel al matricei:
E E
F rupere M rupere
• Si:
 
F rupere M rupere
PDFelement

• Fibrele de sticlă sunt cele mai utilizate materiale de armare a
materialelor compozite polimerice.
• Alte fibre de armare sunt:
• fibre naturale – bumbac, sisal, iută şi alte fibre celulozice;

• fibre sintetice – poliamidă, poliester, acetat de celuloză şi mătase
artificială;
• fibre organice şi anorganice cu performanţe ridicate – aramidă, bor şi
carbon/grafit.
PDFelement

• În funcţie de tehnologia de matriţare şi de forma structurii compozite,
materialul de armare poate fi întâlnit sub următoarele forme:
• filamente sau fire scurte;
• filamente continue;
• împâslituri fabricate din fire scurte dispuse aleator;
• pânze ţesute şi neţesute, de diferite densităţi;
• împletituri bidimensionale sau tridimensionale;
• panglici.
PDFelement

• Cu excepţia fibrelor de bor care se obţin sub forma unui singur
filament cu diametru relativ mare, celelalte fibre se obţin sub formă
de mănunchiuri de filamente continue şi fine, care pot fi folosite ca
atare, tăiate la lungimi standardizate sau prelucrate prin operaţii
textile în materiale neţesute sau în ţesături şi împletituri bi- şi
tridimensionale, neimpregnate sau preimpregnate.
• Mănunchiurile de filamente continue au fost denumite după

terminologia engleză, conform unor detalii ale procesului de
fabricaţie, astfel: tow, roving şi yarn.
PDFelement
CURBE TENSIUNE-ALUNGIRE A UNOR FIBRE
Carbon (HM)
Bor Carbon (HT)
Rezistenţa la tracţiune [MPa]

3000 Aramidă Sticlă tip S
2000
Sticlă tip E
1000
Poliamidă
0 1,0 2,0 3,0 Alungire [%]

FIBRE DE STICLA PDFelement
• Fibrele de sticlă reprezintă cel mai întâlnit material de armare, atât

pentru răşinile termoplaste cât şi pentru cele termorigide.
• Principalele proprietăţi ale fibrelor de sticlă sunt:
• rezistenţă ridicată la tracţiune, combinată cu alungire scăzută (în
medie 3,5%);
• proprietăţi excepţionale la tracţiune, compresiune şi impact, atât pe
direcţia fibrelor cât şi perpendicular pe ele (fibrele sunt izotrope);
• modul de elasticitate relativ ridicat şi o rezistenţă bună la încovoiere;
• rezistenţă ridicată la temperatură şi absorbţie redusă a umidităţii;
• stabilitate dimensională bună, dublată de o bună rezistenţă la
intemperii;
• proprietăţi electrice bune.
• Fibrele de sticlă utilizate la armarea răşinilor termoplaste şi

termorigide se obţin din aşa numita sticlă textilă formată din fire de
urzeală şi fire răsucite.
• Cea mai utilizată sticlă textilă folosită la armarea materialelor
compozite polimerice este sticla de tip E, nealcalină.
• Pentru utilizări speciale se întrebuinţează sticlă de tip R şi C.
• Sticla de tip E este produsă prin prelucrarea termică, la aproximativ
1500°C, a unui amestec de nisip de cuarţ, caolin, carbonat de calciu
(piatră de var), dolomit, acid boric şi fluorină, după care se filtrează
mai multe zile.
• Sticla rezultată în urma topirii acestui amestec este dirijată înspre
duzele de filare (engl.: bushings) prin canalele aşa numitului
antecreuzet.
Piatră de var
Caolin
Materiale de
Dolomit
Nisip
carieră
Cuptor de
topire
Antecreuzet
Duze de
filare
Răcire
Filamente
Φ 10 – 24 μm
Apretare
Rolă de
înfăşurare Fibră de bază
Greutate liniară 2,5 – 4800 tex
Wondershare
FIBRE DE STICLA Remove Watermark

PDFelement
• Duzele de filare sunt produse dintr-un aliaj de platină şi se încălzesc la o

anumită temperatură astfel încât prin alezajele fine, în număr de 400,
800, 1600 sau mai multe, aflate în partea inferioară a acestor duze, sticla
lichidă se scurge încet, solidificându-se filiform.
• Firele ce ies din duzele de filare sunt vâscoase şi prezintă o grosime de
aproximativ 2 mm.
• Abia prin întinderea lor cu ajutorul unui dispozitiv de înfăşurare cu rotaţie
foarte rapidă, firele sunt aduse la un diametru dorit, între 10-24 μm.
• Acest proces întinde firele de aproximativ 40.000 ori lungimea lor iniţială.
• Prin alăturarea firelor individuale abia vizibile se obţine un mănunchi de
filamente.
• Acest aşa numit fir textil este aşa de flexibil încât poate fi înfăşurat pe
deget.
PDFelement
FIBRE DE STICLA
• Înainte de a fi înfăşurate pe role, fibrelor de sticlă li se administrează
un tratament de apretare ce constă în aplicarea unui ancolant sau
agent de cuplare pentru creşterea adeziunii lor la materialul matricei.
• Fibra de sticlă este măsurată cu ajutorul unei unităţi internaţionale

numită TEX, fiind un raport între greutate (în grame) şi lungime
(kilometru).
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 8 – FIBRE DE STICLA. TIPURI SI FORME
PDFelement
FIBRE DE STICLA. TIPURI SI FORME

• Principalele tipuri de fibre de sticlă sunt:
• Fibre de sticlă tip A – prezintă un conţinut ridicat de materiale

alcaline, cu o compoziţie chimică similară sticlei obişnuite. Sunt
utilizate mai rar ca fibre de armare;
• Fibre de sticlă tip C – au o rezistenţă îmbunătăţită la atacul agenţilor
chimici şi sunt utilizate, în principal, ca textură de suprafaţă;
• Fibre de sticlă tip D – prezintă proprietăţi dielectrice bune şi sunt
utilizate cu precădere în industria electronică;
PDFelement

• Fibre de sticlă tip E – au o compoziţie chimică pe bază de silicaţi de
bor, aluminiu şi calciu, cu conţinut redus de materiale alcaline.
Prezintă rezistenţă bună la tracţiune şi compresiune, proprietăţi
electrice bune însă rezistenţa la impact este relativ scăzută. În
general, fibrele de sticlă tip E nu sunt inerte în medii corozive
chimic, putând fi atacate de acizi şi baze concentrate;
• Fibre de sticlă de tip ECR – sunt fibre ce prezintă o rezistenţă pe
termen lung la agenţi chimici şi în special la acţiunea mediilor
corozive acide. Conţin silicaţi pe bază de aluminiu şi oxid de calciu
însă nu conţin oxid de bor. Modulele de elasticitate precum şi
rigidităţile stratificatelor armate cu aceste fibre sunt identice cu cele
ale structurilor stratificate armate cu fibre de sticlă de tip E.
PDFelement

• Fibre de sticlă de tip R şi S – proprietăţile lor sunt similare cu toate că
prezintă compoziţii chimice diferite. Densităţile celor două tipuri de
fibre sunt identice cu cea a fibrelor de sticlă de tip E. Fibrele de sticlă
de tip R sunt produse în Europa iar cele de tip S se produc în SUA, fiind
dezvoltate în special pentru aplicaţii aerospaţiale şi militare. Ambele
tipuri de fibre prezintă diametre mai mici ale filamentelor, structurile
compozite armate cu aceste tipuri de fibre au o rezistenţă
interlaminară îmbunătăţită, fibrele posedând proprietăţi bune de
impregnare.
PDFelement

• Fibrele de sticlă utilizate la armarea structurilor compozite polimerice
pot fi întâlnite sub următoarele forme:
• Roving continuu – este o colecţie de fire sau filamente paralele,
înmănunchiate fără o răsucire intenţionată. Se utilizează în special la
armarea structurilor unde se doreşte o rezistenţă foarte mare pe
direcţia fibrelor şi în special în procesul de înfăşurare filamentară
pentru a obţine structuri tubulare simetrice precum ţevi, recipienţi
sau containere de înaltă presiune;
• Împletitură – utilizată ca material de armare tridimensional pentru a
da structurii o rezistenţă ridicată. Împletitura poate sa conţină una
sau mai multe tipuri de fibră, în funcţie de specificaţiile tehnice pe
care trebuie să le îndeplinească structura respectivă;
Wondershare
FIBRE DE STICLA. TIPURI SI FORME Remove Watermark

PDFelement
• Roving ţesut – este o pânză a cărei greutate specifică poate fi mai

mare sau mai mică funcţie de numărul şi densitatea firelor. În
general, fibrele sunt aranjate perpendicular unele faţă de altele sau
sub alte unghiuri, astfel încât orientarea lor să conducă la obţinerea
unei rezistenţe echilibrate a structurii materialului compozit;
• Ţesătură roving orientată unidirecţional – reprezintă un tip de
roving ţesut, la care fibrele sunt astfel dispuse încât să confere
structurii o rezistenţă sporită pe o anumită direcţie, ca şi când s-ar
utiliza un roving mai greu pentru urzeală şi un roving mai uşor
pentru bătătură;
• Ţesătură din sticlă textilă – este produsă prin metode
convenţionale de ţesere. Ţesăturile mai subţiri conferă unei structuri
stratificate o rezistenţă la tracţiune şi un modul foarte ridicate insă
aderenţa dintre laminele structurii este scăzută.
PDFelement

• Tipurile standard de legături obţinute prin ţesere sunt:
• Legătura pânză – firul de bătătură trece succesiv deasupra şi
apoi dedesubtul fiecărui fir de urzeală;
PDFelement

• Legătura diagonală – la care firele de urzeală şi cele de bătătură
sunt întreţesute într-o ordine şi frecvenţă programate pentru a
obţine un aspect în diagonală;
PDFelement

• Legătura atlaz – firele de urzeală şi cele de bătătură sunt întreţesute
într-o ordine şi frecvenţă programate pentru a obţine un aspect plat;
• Legătura unidirecţională – numărul firelor este considerabil mai

mare pe o anumită direcţie decât pe cealaltă, rezultând fie pânză
unidirecţională din fire de urzeală, fie pânză unidirecţională din fire de
bătătură;
FIBRE DE STICLA. TIPURI SI FORME PDFelement
• Legătura gazé – două fire de urzeală înfăşoară alternativ la dreapta şi la

stânga, firele de bătătură. Se produce, astfel, un efect decorativ,
legătura fiind utilizată în principal la producerea vălurilor;
• Model deformabil bidirecţional – firele sunt aranjate în straturi dispuse

la 90° unul faţă de celălalt şi legate între ele printr-un fir subţire
reprezentând mai puţin de 10% din totalul firelor;
• Tricotaje (denumite şi pânze unidirecţionale sau roving neţesut) – sunt

obţinute prin alăturarea roving-urilor continue în două straturi cu
orientare unidirecţională (biaxială) sau trei straturi cu orientare
unidirecţională (triaxială) şi ţeserea lor împreună cu fire de poliester.
FIBRE DE STICLA. TIPURI SI FORME PDFelement
• Mat din fire scurte – reprezintă cea mai utilizată formă de material
de armare şi constă dintr-un strat de fire cu lungimi cuprinse între 3,2
şi 50 mm orientate aleator, fire legate între ele prin intermediul unui
liant uşor. Calitatea unui mat se exprimă prin raportul dintre greutate
şi unitatea de suprafaţă, domeniul acestui raport variind între 0,3 şi
0,75 kg/m2;
• Mat din roving ţesut – este format dintr-un strat de roving ţesut,
aplicat, prin intermediul unui liant, de un strat de mat din fire scurte.
Materialul de armare astfel format prezintă un drapaj bun,
combinând rezistenţa unei orientări bidirecţionale cu cea a unor
orientări multidirecţionale.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 9 – FIBRE DE CARBON, ARAMIDICE SI NATURALE
PDFelement
FIBRE DE CARBON
• Fibrele de carbon şi cele de grafit (fibre de carbon tratate la
temperatură înaltă) sunt produse prin oxidarea şi carbonizarea
controlată a unor fibre organice selecţionate, aşa numiţii precursori
precum celuloza, poliacrilonitrilul (PAN), lignina şi gudronul.
• Proprietăţile fibrelor de carbon sunt influenţate atât de materia primă

a fibrelor şi de calitatea fibrei precursorului, cât şi de tehnologia de
fabricaţie.
PDFelement
FIBRE DE CARBON
• Fibrele de carbon se caracterizează prin modulul de elasticitate mai
ridicat, fiind, de aceea, mai casante decât cele de sticlă.
• Ele se livrează în diferite versiuni:

• cu rigiditate ridicată (HM – High Modulus);
• cu rezistenţă ridicată (HT – High Tenacity);
• cu alungiri mai ridicate (IM - Intermediate Modulus) şi (ST - Super
Tenacity);
• cu rigiditate extremă (UHM – Ultra High Modulus).
Wondershare
FIBRE DE CARBON. SCHEMA PROCESULUI DE Remove Watermark

PDFelement
FABRICATIE
Fibre pe bază de
PAN,
gudron, celuloză
180-300°C: Oxidare (stabilizare)
300-1600°C: Carbonizare
Fibre de carbon HT
1600-3000°C: Grafitizare
Fibre de carbon HM
PDFelement
FIBRE DE CARBON
• Avantajele fibrelor de carbon/grafit sunt:
• Rezistenţă ridicată la oboseală şi fluaj;

• Rezistenţă bună la uzură;
• Proprietăţi bune în ceea ce priveşte amortizarea vibraţiilor;
• Stabilitate termică;
• Rezistenţă ridicată pe termen lung la coroziune;
• Conductivitate electrică bună şi permeabilitate la radiaţii X.
Wondershare
FIBRE DE CARBON Remove Watermark

PDFelement
• Cercetările recente au permis dezvoltarea unor fibre de carbon cu o

extensibilitate mărită şi cu scame mai puţine.
• Astfel de fibre sunt mai rezistente decât oţelul, mai rigide decât
titanul şi mai uşoare decât aluminiul.
• De asemenea, fibrele de carbon prezintă cea mai ridicată rigiditate
specifică şi o rezistenţă foarte înaltă atât la tracţiune cât şi la
compresiune.
• Rezistenţa lor la impact este mai redusă decât cea a fibrelor de sticlă
sau aramidice, astfel încât fibrele de carbon sunt combinate cu
aceste fibre pentru a forma aşa numitele structuri stratificate
hibride.
PDFelement
FIBRE DE CARBON
• Fibrele continue de carbon pot fi combinate cu aproape toate
tipurile de răşini termorigide şi termoplaste şi pot fi utilizate pentru:
• Împletire;
• Ţesere;
• Înfăşurare filamentară;
• Fabricarea prepreg-urilor.
• Fibrele scurte de carbon sunt utilizate cu precădere în procesele de

formare prin presare sau injecţie în matriţă, structurile astfel
obţinute prezintă rezistenţă ridicată la coroziune, fluaj şi oboseală
precum şi rezistenţă şi rigiditate ridicate.
FIBRE DE CARBON PDFelement
• Ceea ce este demn de remarcat este faptul că atât în “dilatarea” ei

termică cât şi în rigiditatea ei, fibra de carbon se comportă puternic
anizotrop.
• Pe direcţia fibrei de carbon, modulul de elasticitate este mult mai mare

decât cel perpendicular pe direcţia ei iar “dilatarea” termică este
negativă ceea ce înseamnă că sub influenţa temperaturii fibra de
carbon se contractă.
FIBRE ARAMIDICE PDFelement
• Fibrele aramidice sunt fibre organice obţinute pe cale chimică prin

filarea polimerului cristal-lichid şi prezintă o culoare caracteristică
galben aurie.
• În general, fibrele aramidice sunt fabricate în trei tipuri diferite, ce se
deosebesc între ele prin modulul de elasticitate la tracţiune şi
alungirea la rupere:
• Fibre aramidice de modul scăzut (LM – Low Modulus) – prezintă o
alungire la rupere mai ridicată;
• Fibre aramidice de modul ridicat (HM – High Modulus) – cu alungirea
la rupere scăzută;
• Fibre aramidice cu modul extrem (UHM – Ultra High Modulus).
FIBRE ARAMIDICE. SCHEMA PROCESULUI DE Remove Watermark Wondershare
PDFelement
PRODUCTIE
H2SO4
80% - fracţiune greutate
Polimer
H2SO4
20% - fracţiune
greutate
Amestecare
Extrudare
Filare Înfăşurare
H2O
Spălare/Neutralizare/Uscare
H2SO4/H2O
PDFelement
FIBRE ARAMIDICE
• Toate tipurile de fibre aramidice prezintă o rezistenţă excepţională la
impact de energie ridicată iar cele de modul scăzut sunt utilizate pe
scară largă la producerea structurilor în tehnica militară (căşti, veste
antiglonţ, panouri de blindaj pentru avioanele de luptă, etc.).
• De asemenea, ele sunt destinate obţinerii unor materiale compozite
de înaltă performanţă, utilizate în tehnica aerospaţială, în tehnica
sportivă, în industria automobilelor (cord pentru anvelope, curele de
siguranţă, furtunuri etc.) precum şi în marină (echipamente speciale
pentru iahturi şi nave maritime).
PDFelement
FIBRE ARAMIDICE. DEZAVANTAJE

• Fibrele aramidice prezintă unele dezavantaje majore:
• Sunt puternic anizotrope – de exemplu, modulul de elasticitate
perpendicular pe direcţia fibrelor (E┴F) este mult mai mic decât cel pe
direcţia fibrelor (E║F);
• Rezistenţa la compresiune pe direcţia fibrelor este redusă – ceea ce
face ca structurile compozite armate cu fibre aramidice să poată fi
utilizate numai la tracţiune, nefiind apte pentru solicitări
preponderent la încovoiere;
• Au tendinţa de absorbţie a umidităţii – ceea ce conduce la o
diminuare a aderenţei dintre fibre şi matrice;
PDFelement
FIBRE ARAMIDICE. DEZAVANTAJE

• Sunt sensibile la radiaţia ultravioletă – cercetările arată o scădere
clară a rezistenţei lor în cazul unei radiaţii prelungite;
• Nu sunt în mod special rezistente la temperatură – scăderea
rezistenţei lor are loc în felul următor: la 100°C, rezistenţa fibrelor
scade cu 8%, la 200°C scăderea rezistenţei este de aproximativ 20%
iar la 300°C această scădere este de aproximativ 45%. La fel ca în cazul
fibrelor de carbon, fibrele aramidice prezintă coeficienţi negativi de
dilatare termică liniară.
Wondershare
ALTE FIBRE Remove Watermark

PDFelement
• În tehnologiile de armare a răşinilor polimerice mai pot fi întâlnite şi alte

tipuri de fibre, ce prezintă o importanţă comercială mai redusă:
• Fibrele de azbest – au fost folosite în trecut la armarea răşinilor polimerice,
oferind rezistenţă la foc şi la atacul agenţilor chimici precum şi o rigiditate
bună. În prezent utilizarea acestor fibre este interzisă datorită faptului că
sunt cancerigene;
• Fibrele de bor – sunt extrem de scumpe şi se utilizează la armarea răşinilor
epoxidice, fiind folosite în cadrul unor aplicaţii specializate în industria
aerospaţială;
• Fibrele de nylon – sunt utilizate cu precădere la armarea răşinilor epoxidice,
structurile stratificate ce înglobează astfel de fibre prezintă rezistenţe
ridicate la impact, abraziune şi la atacul agenţilor chimici;
• Fibrele naturale – sunt folosite din ce în ce mai mult de producătorii de
autovehicule datorită faptului că sunt biodegradabile, prezintă densitate
redusă şi sunt ieftine.
FIBRE NATURALE PDFelement
• Fibrele naturale cele mai des întâlnite în tehnica armării răşinilor

polimerice, sunt:
• Fibrele de iută – reprezintă una dintre cele mai importante grupe de fibre
naturale. Compoziţia lor este următoarea: 56 – 64% celuloză, 25 – 29%
semiceluloză, 11 – 14% lignină şi cantităţi reduse de grăsimi vegetale,
cenuşă şi ceară. Se utilizează cu precădere la armarea răşinilor termorigide
deoarece aceste fibre prezintă o adeziune scăzută la răşinile termoplaste, în
special la polietilenă şi polipropilenă;
• Fibrele de sisal – sunt utilizate cu precădere pentru armarea răşinilor
fenolice şi în cazul unor premix-uri de tip Bulk Moulding Compound (BMC);
• Fibrele de cânepă – sunt folosite din ce în ce mai des de către producătorii
de autovehicule pentru a înlocui matul din fire scurte de sticlă. Matul din
fibre de cânepă este utilizat ca material de miez în unele structuri groase
de tip sandwich.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 10 – PROCESE DE FABRICAŢIE ALE STRUCTURILOR COMPOZITE
POLIMERICE. MULAREA IN MATRITA DESCHISA
PDFelement
MULAREA IN MATRITA DESCHISA

• Mularea în matriţă deschisă reprezintă cel mai vechi proces de
fabricaţie a structurilor din materiale compozite polimerice armate cu
fibre, la care gelcoat-ul şi fibrele de armare sunt aplicate pe o singură
suprafaţă a matriţei.
• Procesul mulării în matriţă deschisă cuprinde:
• Mularea manuală;
• Mularea prin proiecţie simultană fibre-matrice;
• Mularea prin vidare.
• Acest proces este utilizat pentru producţia de prototipuri şi de serie
mică (mai puţin de 1000 piese/an).
• Aplicarea iniţială de răşină pură sau de gelcoat pe suprafaţa matriţei,
conferă piesei o suprafaţă atractivă, în timp ce cealaltă suprafaţă va fi
rugoasă şi destul de neregulată.
PDFelement
MULAREA IN MATRITA DESCHISA

• Procesul de mulare în matriţă deschisă
Primul strat: Suprafaţă

gelcoat rugoasă
Matriţă
Următoarele straturi: material de armare

impregnat cu răşină Suprafaţă cu aspect neted
a piesei polimerizate
Wondershare
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA Remove Watermark

PDFelement
MANUALA
• Procesul de mulare manuală este potrivit pentru producţia de
structuri prototip de dimensiuni mari precum capote, carcase şi
carene.
• Paşii necesari pentru realizarea procesului sunt:
• Matriţa este curăţată iar eventualele deteriorări ale suprafeţei active
se remediază;
• Pe suprafaţa activă a matriţei se aplică un strat fin de demulant,
deobicei pe bază de ceară;
• Urmează aplicarea unui strat de gelcoat;
• Peste stratul de gelcoat se aplică o ţesătură de suprafaţă formată,
deobicei, din fibre fine de sticlă pentru a rezulta o suprafaţă netedă a
piesei cu un aspect atractiv;
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA Remove Watermark Wondershare
PDFelement
MANUALA
• Materialul principal de armare (deobicei mat din fire scurte) este
poziţionat în matriţă;
• Răşina lichidă amestecată cu pigmenţi este aplicată pe materialul de
armare şi dispersată manual prin pensulare sau cu ajutorul unor role
pentru a se asigura o bună impregnare a fibrelor;
• Se pot aplica şi alte straturi de material de armare sau răşină, funcţie
de rezistenţa dorită şi de mărimea piesei;
• Pot fi încorporate materiale de miez şi/sau inserţii metalice în răşină şi
material de armare;
• În final, matriţa este mutată într-o zona de polimerizare;
• După polimerizare, piesa este desprinsă din matriţă;
• Tăierea excesului de material de armare.
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA PDFelement
MANUALA
• Avantajele procesului de mulare manuală sunt:
• Utilizarea unor materiale relativ ieftine;
• Investiţii reduse în echipamente şi scule;
• Structurile compozite rezultate din procesul de mulare manuală
prezintă o paletă largă de proprietăţi fizice;
• Flexibilitate ridicată în ceea ce priveşte proiectarea formei
stratificatului compozit;
• În cazul unor modificări conceptuale minore ale piesei, matriţa poate
fi modificată relativ uşor.
PDFelement
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA MANUALA
• Dezavantajele procesului de mulare manuală sunt:
• Datorită utilizării unor răşini relativ ieftine, acestea prezintă emisii de

stiren ce pot provoca iritaţii la nivelul ochilor precum şi dureri de cap;
• Deoarece procesul este dependent de îndemânarea lucrătorului este
dificilă o reproductibilitate a calităţii piesei;
• Reproductibilitate foarte scăzută a proprietăţilor mecanice ale piesei;
• Productivitatea este relativ scăzută iar costul manoperei este ridicat;
• Procesul de mulare manuală permite realizarea de structuri
compozite cu numai o suprafaţă netedă.
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA PRIN PDFelement
PROIECTIE SIMULTANA FIBRE-MATRICE

• Procesul de mulare prin proiecţie simultană fibre-matrice derivă din
mularea manuală şi este potrivit pentru realizarea pieselor de dimensiuni
medii şi mari ce prezintă forme relativ simple, precum carene de bărci de
agrement, piscine, capote, băi acrilice armate cu fibre de sticlă, etc.
• Procesul constă în proiecţia simultană pe suprafaţa activă a matriţei, de fire

scurte de sticlă cu o lungime de 25 mm şi de răşină necesară impregnării lor.
Wondershare
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA PRIN Remove Watermark

PDFelement
PROIECTIE SIMULTANA FIBRE-MATRICE

• Procesul de mulare prin proiecţie simultană fibre-matrice
Rolă de fibre de sticlă
Pistol de proiecţie cu unitate
de tăiere a fibrelor
Catalizator
Răşină sub presiune pneumatică

Strat opţional de
gelcoat
Matriţă
PDFelement
PRIN PROIECTIE SIMULTANA FIBRE-MATRICE

• După proiecţia simultană fibre-matrice pe suprafaţa activă a matriţei
este necesară compactarea manuală a amestecului, cu ajutorul unor
role, pentru a elimina, pe cât posibil, bulele de aer generate în cursul
procesului şi prinse în sistemul fibre-matrice.
• Calitatea piesei rezultate va depinde, în principal, de eficienţa
impregnării şi de eliminarea aerului inclus în straturi.
• Instalaţia de proiecţie simultană constă, în principal, din:
• Un pistol de proiecţie simultană fibre-matrice;
• O unitate de tăiere a fibrelor de sticlă, unitate fixată solidar de
pistolul de proiecţie şi acţionată de aer comprimat;
PDFelement
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA

PRIN PROIECTIE SIMULTANA FIBRE-MATRICE
• Un compresor de aer pentru alimentarea cu aer comprimat a unei
pompe care să antreneze răşina în pistolul de proiecţie;
• Un sistem de alimentare cu diluant pentru curăţarea pistolului;
• Un rezervor cu răşină.
• Procesul de mulare prin proiecţie simultană fibre-matrice este utilizat
cu succes pe scară largă, de câţiva ani, costul pregătirii de fabricaţie
fiind redus.
PDFelement
SUB VACUUM
• Mularea sub vacuum reprezintă o modificare a procesului de mulare
manuală, în care materialul de armare impregnat cu răşină este
poziţionat sub un film flexibil, toate marginile suprafeţei active a
matriţei fiind etanşate.
• Apoi, aerul din interiorul filmului flexibil este evacuat cu ajutorul unei
pompe de vid, eliminându-se excesul de răşină şi aerul prins între
straturile materialului de armare impregnat.
• Prin creşterea depresiunii se poate obţine o fracţiune volumică mai
ridicată a fibrelor de sticlă precum şi o adeziune mai bună între
straturile materialului compozit stratificat.
• Acest proces de mulare prin intermediul vacuum-ului produce
structuri compozite de o înaltă calitate, ce prezintă o îmbunătăţire a
suprafeţei interioare a lor.
PDFelement
SUB VACUUM
• Principiul mulării sub vacuum
Spre pompa de vid Spre manometru
Film flexibil
din PP modificată
Matriţă
Bandă de etanşare Ţesătură Stratificat Film Ţesătură absorbantă

“peel ply” demulant
(opţional)
Wondershare
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA SUB Remove Watermark
PDFelement
VACUUM
• Acest proces de mulare prin intermediul vacuum-ului produce structuri
compozite de o înaltă calitate, ce prezintă o îmbunătăţire a suprafeţei
interioare a lor.
• De asemenea, controlul condiţiilor de polimerizare conduc şi la o
îmbunătăţire a consistenţei structurii respective, putând fi utilizate sisteme
superioare de răşină.
• Filmul flexibil utilizat în procesul de mulare sub vacuum este din
polipropilenă modificată pentru a rezista la perforare.
• Ţesătura absorbantă (denumită şi breather) este o pâslă, de 5 mm sau 10
mm grosime, produsă din fibre de poliester rezistente într-un interval de
temperatură cuprins între 200°C şi 450°C, ţesătură ce are rolul de a absorbi
excesul de răşină din stratificatele impregnate.
• Acest material poate foarte uşor lua forma suprafeţei active a matriţei astfel
încât este utilizat la matriţe mari şi cu forme complicate.
MULAREA IN MATRITA DESCHISA. MULAREA SUB Remove Watermark Wondershare
PDFelement
VACUUM
• Ţesătura “peel ply” este opţională atunci când se foloseşte un film

demulant. Rolul acestei ţesături fabricată din poliamidă sau poliester
este de a realiza o suprafaţă netedă la contactul cu stratificatul.
• Ţesătura rezistă într-un interval de temperatură cuprins între 140°C şi
210°C.
• Banda de etanşare (denumită şi sealant tape) prezintă o elasticitate şi
tenacitate ridicate având proprietăţi de etanşare excepţionale ce
reduc riscul unor neetanşeităţi care apar în faza iniţială a procesului
de vidare.
PDFelement
INGINERIE MECANICA
CURS 11 – PROCESE DE FABRICAŢIE A STRUCTURILOR COMPOZITE
POLIMERICE. MULAREA IN MATRITA INCHISA
PDFelement
MULAREA IN MATRITA INCHISA

• Mularea în matriţă închisă este utilizată atunci când este necesară
realizarea de structuri compozite specifice, cu un aspect neted pe
ambele suprafeţe. Acest aspect se obţine prin utilizarea a două
semimatriţe.
• Există două procese fundamentale ale mulării în matriţă închisă:
• Mularea prin presare – la care răşina şi materialul de armare sunt
poziţionate manual în matriţa deschisă sau, mecanizat, într-o presă
verticală;
• Injectarea în matriţă – la care răşina este injectată într-o matriţă
închisă unde, în prealabil, a fost poziţionat materialul de armare.
• Alegerea între aceste două procese depinde, în principal, de volumul
de producţie necesar. Injectarea în matriţă necesită investiţii mai mari
decât în cazul mulării prin presare însă calitatea pieselor obţinute prin
acest proces este mai bună.
PDFelement
MULAREA PRIN PRESARE

• În procesul de mulare prin presare, materialul este forţat să se
conformeze pe o anumită configuraţie dată de închiderea celor două
semimatriţe, polimerizarea piesei având loc în matriţă, la sfârşitul
procesului de presare.
• Din categoria procesului mulării prin presare fac parte:
• Mularea prin presare la rece (mularea cu presiune scăzută) – se
realizează utilizând o presă de putere joasă;
• Mularea prin presare la cald (mularea cu presiune ridicată) – este
potrivită în cazul producerii de structuri din materiale de tip Sheet
Moulding Compounds (SMC) şi Bulk Moulding Compounds (BMC).
PDFelement

• În procesul de mulare prin presare la rece se utilizează presiuni de
până la 1 MPa iar semimatriţele se execută din răşini epoxidice
speciale armate cu fibre de sticlă.
• Acest proces este potrivit în cazul producţiei de serie mică, în care
piesele trebuie să prezinte o suprafaţă netedă pe ambele feţe.
• Pentru obţinerea unei piese polimerizate trebuie realizaţi paşii
următori:
• Semimatriţele sunt curăţate şi se aplică un strat de demulant;
• Se croieşte materialul de armare pentru a se conforma matriţei şi se
poziţionează în matriţa deschisă;
• Peste materialul de armare se aplică răşina lichidă cu întăritorul
aferent;
PDFelement

• Se închide matriţa şi se începe procesul polimerizării;
• După polimerizare, matriţa se deschide iar piesa este extrasă;
• Se ajustează marginile piesei.
• În procesul de mulare prin presare la cald se utilizează matriţe
încălzite fabricate din oţel, matriţe ce sunt acţionate de o presă
hidraulică cu presiune ridicată.
• Parametrii obişnuiţi ai procesului sunt presiunea (1,5 – 15 MPa) şi
temperatura matriţei (100° – 160° C).
• Procesul se desfăşoară în cicluri scurte de matriţare de până la 4
minute datorită faptului că semifabricatele utilizate în proces sunt de
tip prepreg, cum ar fi materialele de tip Sheet Moulding Compounds
(SMC) şi Bulk Moulding Compounds (BMC).
PDFelement

• Mularea prin presare la cald a materialelor de tip BMC
Matriţă
încălzită
Bulk Moulding
Compound
Semimatriţă încălzită
PDFelement

• Mularea prin presare la cald a materialelor de tip SMC
Matriţă
încălzită
Mat preimpregnat
(prepreg)
Semimatriţă încălzită
PDFelement

• Paşii ce trebuie urmaţi în vederea realizării procesului de mulare prin
presare la cald, sunt:
• Semimatriţele sunt curăţate şi se aplică un agent demulant;
• Se croieşte prepreg-ul la forma dorită şi se poziţionează în matriţa
deschisă;
• Se închide matriţa iar procesul de polimerizare începe;
• După polimerizare, matriţa se deschide şi piesa este extrasă;
• Piesa este introdusă într-un dispozitiv de fixare pentru un stadiu de post-
polimerizare;
• Se îndepărtează adaosul de material al piesei.
PDFelement
INJECTAREA IN MATRITA
• Procesul cel mai cunoscut şi utilizat al injectării în matriţă este
procesul RTM (Resin Transfer Moulding).
• Metoda permite răşinii sub formă lichidă de a fi rapid şi precis
transferată, prin intermediul unui sistem cu plunjer, în matriţa
închisă, în care materialul de armare a fost deja poziţionat în forma
dorită.
• Succesiunea operaţiilor în cazul procesului RTM este următoarea:
• Se curăţă suprafeţele active ale semimatriţelor şi se aplică un strat de
agent demulant;
• Pe suprafaţa activă a matriţei se aplică un strat de gelcoat;
• Materialul de armare este croit la forma dorită şi poziţionat în
matriţa deschisă;
PDFelement
• Se închide matriţa iar sistemul de răşină este pompat la presiune
scăzută în interiorul matriţei, realizându-se impregnarea materialul
de armare;
• Polimerizarea piesei în interiorul matriţei. Există posibilitatea
încălzirii matriţei pentru a scurta timpul de polimerizare;
• Se deschide matriţa şi se îndepărtează piesa.
• Dintre dezvoltările ulterioare ale procesului se amintesc sistemele
de control a orientării fibrelor precum şi sistemele de monitorizare a
curgerii răşinii în matriţă, astfel încât procesul RTM a devenit unul
dintre cele mai importante procese de fabricaţie a structurilor
compozite, cu un înalt grad de calitate şi reproductibilitate.
PDFelement
• Principiul injectării răşinii în matriţă
Elemente de fixare a
celor două semimatriţe
Semimatriţă superioară
Injectarea răşinii Proces asistat
sub presiune opţional sub vid
scăzută
Semimatriţă inferioară
Material de armare neimpregnat

PDFelement
2. Tensometria electrică
TENSOMETRIA ELECTRICĂ
Consideraţii generale
Tensometria electrică este o metodă de măsurare pe cale electrică

a mărimilor neelectrice (în general mecanice).
Momentul crucial al dezvoltării tensometriei electrice îl constituie
anul 1930, datorită descoperirilor savantului american Simmons.
De la îceputurile sale şi până în prezent, dezvoltarea tensometriei
electrice a parcurs mai multe etape, asupra cărora nu se va insista.
Tensometria electrică măsoară deformaţiile unui corp solicitat prin
intermediul unor elemente numite traductori electrici.
Faţă de alte metode de determinare a deformaţiei unui corp solicitat,
tensometria electrică prezintă o serie de avantaje, dar şi dezavantaje.
Ca avantaje faţă de alte metode se amintesc:
➢ pentru măsurători nu se modifică forma piesei sau structurii
➢ se pot efectua măsurători în condiţii reale de funcţionare a
pieselor atât în regim static cât şi dinamic de solicitare
➢ prezintă sensibilitate şi precizie ridicate
➢ locul de măsurare al deformaţiei poate fi situat la distanţă relativ
mare faţă de locul de înregistrare şi prelucrare a datelor
➢ datele obţinute pot fi stocate, memorate sau transmise (chiar prin
radio) la distanţe mari de locul unde se efectuează măsurătorile.
Principalul dezavantaj îl constituie faptul că nu indică zonele cele
mai solicitate ale piesei. Stabilirea zonelor de solicitare maximă se face de
către cercetător, ceea ce poate implica un mare risc şi imprecizie.
Rezultate foarte bune se pot obţine dacă tensometria electrică se
utilizează în combinaţie cu alte metode experimentale sau chiar analitice,
acestea indicând zonele de solicitare maximă.
Aparatura utilizată în tensometria electrică este compusă în principal
din trei părţi, fiecare dintre acestea având roluri şi funcţii distincte:
a) traductorul electric este elementul care preia şi transformă
variaţiile deformaţiei în variaţii ale unei mărimi electrice, de
regulă a rezistenţei electrice a circuitului electric în care
acesta este montat
b) firele de legătură sau conexiune fac legătura între
traductorul electric şi conductorii (cablurile) de legătură. În
unele situaţii firele de legătură pot lipsi.
PDFelement
c) conductorii de legătură fac legătura dintre firele de

conexiune sau dintre traductorul electric şi blocul de
măsurare şi de înregistrare a deformaţiei
d) puntea tensometrică sau blocul de măsurare şi de
înregistrare a deformaţiei, este un ansamblu de aparate
care transformă variaţia mărimii electrice în deformaţii, şi
permite înregistrarea directă a acesteea.
Traductorul electric. Clasificarea traductorilor electrici
Traductorul electric poate fi de mai multe tipuri şi poate fi clasificat

după mai multe criterii. Se va insista în mod deosebit asupra traductorilor
electrici rezistivi.
Traductorii energetici când sunt solicitaţi dau naştere la un curent
electric într-un circuit nealimentat.
Traductorii parametrici produc variaţia unor caracteristici ale circuitului
electric: rezistenţa electrică, capacitatea sau inductanţa.
Traductorul electric rezistiv
Părţi componente. Clasificare
Datorită dimensiunilor sale mici, traductorul electric rezistiv se mai

numeşte marcă tensometrică sau timbru tensometric.
Principalele proprietăţi ale unui traductor electric rezistiv sunt:
➢ are dimensiuni şi greutate mică
➢ se poate utiliza pentru încercări statice şi dinamice
➢ măsurătorile se fac cu precizie ridicată
➢ rezultatele se pot transmite la distanţe mari de locul unde se
efectuează măsurătorile
➢ dacă montajul lor se execută corect rezultatele nu
sunt influenţate de factori exteriori (temperatură, umiditate etc.)
➢ instalarea şi montarea lor este simplă
➢ prezintă o relaţie liniară între deformaţia piesei şi indicaţiile sale
➢ au un preţ de cost relativ scăzut.
Un traductor electric rezistiv se compune din trei părţi (Fig. 1):

➢ conductorul electric sau elementul sensibil
➢ suportul traductorului
PDFelement
➢ adezivul cu ajutorul căruia se fixează elementul sensibil pe suport,

respectiv al traductorului rezistiv pe piesa de cercetat.
l0
Contacte
b grilă
Fir
Repere de
orientare
Fig. 1 Forme de
traductor electric
rezistiv
În funcţie de elementul sensibil traductorii electrici rezistivi pot fi:

a) cu fir
b) cu folie
c) cu semiconductori.
La traductorul electric rezistiv cu fir (Fig. 1) elementul sensibil este un
fir, de obicei din constantan lipit pe un suport, care la rândul său se lipeşte
pe piesa de cercetat. Elementul sensibil se realizează sub forma unui grilaj,
pentru a reduce baza de măsurare (l0), iar la capete are lipiţi doi conductori
(contacte) de secţiune mai mare, de care se leagă firele de conexiune.
La traductorul electric rezistiv cu folie (Fig. 2) elementul sensibil nu mai
este un fir, ci o folie aplicată în prealabil pe un suport şi decupată prin
anumite procedee.
Traductorul electric rezistiv cu semiconductori (Fig. 3) are ca element
sensibil un semiconductor (siliciu sau germaniu). Acest tip de traductor are
o mai mare sensibilitate la deformaţii decât cel cu fir sau folie, însă are
dezavantajul unui preţ de cost ridicat. Traductorii electrici rezistivi cu
semiconductori funcţionează pe baza proprietăţii de piezorezistenţă a unor
materiale. Piezorezistenţa este proprietatea pe care o au unele materiale de
a-şi schimba conductivitatea electrică în urma unei solicitări mecanice.
Siliciul şi germaniul sunt materiale care prezintă proprietăţi bune de
piezorezistenţă.
PDFelement
Contacte
Lamele
0.15
Suport
Fig. 2. Traductor electric cu folie
4
1- cristale; 2- folie pentru contacte; 3- suport; 4- conductori de legătură
Fig. 3. Traductor electric cu semiconductori
Rozetele
Rozetele sunt traductori electrici rezistivi realizate din mai multe grile
lipite pe acelaşi suport. Ele permit determinarea deformaţiilor specifice pe
două sau trei direcţii. Direcţiile după care se orientează traductorii trebuie să
fie direcţiile principale ale tensiunii, sau direcţiile preferenţiale pe baza cărora
prin calcul se determină poziţia direcţiilor principale.
PDFelement
În Fig. 4 se prezintă câteva tipuri de rozete, care se utilizează când nu

sunt cunoscute direcţiile principale.
0
450
45
450
450
Fig. 4. Tipuri de rozete
În Fig. 5 se prezintă mai multe forme de rozete tensometrice

alcătuite din traductori electrici rezistivi. Astfel de rozete sunt utilizate de
obicei pentru măsurători în cazul unor piese speciale.
PDFelement
Fig. 5. Alte forme de rozete formate din traductori electrici rezistivi
Elementele traductorilor electrici rezistivi
Principalele elemente ce caracterizează un traductor electric rezistiv

sunt următoarele:
➢ materialul din care este realizat elementul sensibil
➢ adezivul care realizează legătura între elementul sensibil şi
suport, precum şi cea dintre suport şi piesă
➢ materialul suportului
➢ modul în care se realizează legătura între elementul sensibil şi
firele de conexiune, respectiv conductorii de legătură.
Elementul sensibil
Elementul sensibil trebuie să fie realizat dintr-un material care să

posede o serie de proprietăţi, dintre care se amintesc:
PDFelement
➢ sensibilitate mare la deformare

➢ sensibilitate redusă la factori externi (temperatură, umiditate
etc.)
➢ caracteristici electrice şi mecanice bune.
Sunt însă puţine materiale care răspund pozitiv la toate aceste
cerinţe. Dintre toate materilale, cel care satisface cel mai bine cerinţele
pentru un element sensibil corespunzător este constantanul.
Sensibilitatea la deformare este dată de proprietatea materialului de a-
şi modifica rezistenţa electrică atunci când este deformat în urma unei
solicitări mecanice.

Cursuri MEIM

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cursuri MEIM

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Remove Watermark Wondershare

• Se poate spune că matricea înglobează fibrele, în timp ce acestea

• Materiale compozite avansate – ce prezintă modulul de elasticitate a

• Materiale compozite hibride – la care componenta de armare poate

• natura constituenţilor şi proprietăţile lor;

• fracţiunea volumică a componentei de armare şi orientarea ei în

• rezistenţa mecanică a interfeţei matrice – componentă de armare.

• Acest lucru determină una dintre caracteristicile fundamentale ale

1. Paradoxul materialului sub formă compactă. Rezistenţa reală a

2. Paradoxul materialului sub formă filamentară. Un material

4. Paradoxul materialelor compozite. Un material compozit luat ca

Rezistenţa la tracţiune [GPa]

Influenţa diametrului fibrei de sticlă asupra

• Un avantaj al materialelor compozite armate cu fibre constă în faptul

• Adesea, în cazul în care apar solicitări de compresiune, încovoiere sau

• Există două grupe importante de răşini:

• O altă caracteristică deosebit de importantă a răşinilor termorigide

• îmbunătăţirea condiţiilor de procesabilitate a acestora;

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE PDFelement

• Proprietăţi termice • Limitări în ceea ce

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE PDFelement

Tipul răşinii Avantaje Dezavantaje

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE PDFelement

RASINI TERMORIGIDE. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE Remove Watermark

• Rezistenţă execelentă la • Pot fi polimerizate

• Răşini poliesterice standard – sunt răşinile pe bază de acid ortoftalic

• Răşini poliesterice rezistente la coroziune şi agenţi chimici – sunt

• cu precădere la materialele compozite avansate, la care elementul de

• la materialele compozite cu fracţiunea volumică ridicată a fibrelor de

• Compoziţia lor chimică este astfel aleasă încât să poată fi

• Cele mai bune performanţe sunt atinse atunci când polimerizarea

RASINI FENOLICE PDFelement

• Răşinile fenolice rezultă din reacţia formaldehidei cu substanţe precum

• La aceeaşi fracţiune volumică a fibrelor, proprietăţile fizico-mecanice ale

RASINI FENOLICE PDFelement

• De asemenea, rezistenţa la oboseală a răşinilor fenolice este similară cu

• Aceste răşini sunt destul de casante astfel încât ele prezintă o

RASINI FENOLICE Remove Watermark

• Răşina fenol-formaldehidică este cunoscută şi sub denumirea

• Răşinile fenol-formaldehidice şi ureo-formaldehidice prezintă

• Datorită condiţiilor de injecţie ce se realizează la presiuni ridicate,

• fibre (de sticlă sau carbon);

• materiale sub formă de pulberi precum talcul sau mica;

RASINI TERMOPLASTE. CLASIFICARE

POLISULFURĂ DE FENILEN (PPS) POLISULFONĂ (PSU)

POLIARILETERETERCETONĂ (PEEK) POLIETERSULFONĂ (PES)

POLIFTALAMIDĂ (PPA) POLIARILSULFONĂ (PAS)

ELASTOMER TERMOPLASTIC POLIIMIDIC (TPI) POLIETERIMIDĂ (PEI)

• Structură moleculară orientată după aceeaşi direcţie

• Structură moleculară orientată aleator

RASINI TERMOPLASTE PDFelement

Clasificarea răşinilor termoplaste funcţie de domeniul de utilizare

Răşini PPS PES Răşini termoplaste

larg consum PE, PP PS, PVC

Structură moleculară Structură

POLIACETAL (POM) PDFelement

• Poliacetalul este cunoscut şi sub denumirea de polioximetilenă (POM)

POLIAMIDA (PA) Remove Watermark

• Poliamida este cunoscută şi sub denumirea de nylon şi reprezintă răşina

POLIETILENA (PE) PDFelement