MAURICE HALBWACHS O mie de variante pentru un singur manuscris? fntre textul tiparit din 1947 pina astizi si hirtiile lui Halbwachs care constituie ansamblul manuscrisului, exista aproxi- mativ o mie de variante: toate subtitlurile sint fictive, primul titlu este inversat; celelalte titluri nu par sa fi fost scrise de Halbwachs. Foarte numeroase sint erorile de lectura, adaugirile, variantele nesemnalate, textele omise, textele construite plecind de la va- riante, suprimarile, corecturile: numim asadar ansamblul ma- nuscris original ,ansamblul cu o mie de variante”. Alegem sin- tagma de ansamblu manuscris in primul rind pentru a incerca s4 ‘intelegem dificultatile care au permis seria continua de ostilitate, graba, indiferen{a si suficien{a prin care aceasta capodopera a putut sa fie masacrata. {ntre ansamblul cu o mie de variante si editie intervenisera cuvintele de nerostit ale primului editor: ,,manuscrisul a fost Teprodus integral”; nu'e vorba aici de a savura cuvintul ,,integral”, ci de a contesta mitul acelui articol hotarit: ,,. manuscrisu/”. Certi- tudinea esentiali care trebuie pus’ la indoialé este c& acest ansamblu ar fi constituit un manuscris elaborat in vederea editarii din julie 1944. Aceasta frazi repetaté ne ascunde (pina cind am gasit ansamblul manuscris) faptul cd nu avem de-a face cu un manuscris, ci cu o imbinare de patru manuscrise (cel putin) care sint recompuse in patru dosare ca eventuale elemente ale unei viitoare carji. Este un manuscris care, la un moment dat, probabil a treia sau a patra incercare, a fost pregatit pentru editare, dar care in stadiul final din 1944 se caracterizeazi printr-o absenta totala a indiciilor care s& ne lase s& credem cA editarea era iminenta: nu exista o introducere (chiar daca mitul solitarului din Londra putea servi ca element al unei introducer); nu exist4 0 concluzie, desi in capitolul despre spatiu se gasesc datele unei concluzii care s-ar fi putut referi atit la spatiu cit si la cartea intreag’. Lipsa alcatuirii pentru editare neaga or motiv pentru modul in care au fost suprimate intre douazeci si treizeci de pagini de texte, fara a mai socoti adaosurile si modificarile. fn schimb, justifica aici pu- blicarea variantelor, dat fiind ci Halbwachs le reia mereu. De asemenea, ea justificd decizia noastra de a alege doar o sut& dintre variantele esentiale. Avem de-a face cu un ansamblu de patru dosare provizorii care au fost rescrise de fiecare data cind autorul isi revizuia opiniaPrefaja asupra- diferitelor aspecte. jncd o data, nu ‘este un manuscris pregatit pentru editare. in special in ultimele momente ale vietii sale (atit cit ne putem da seama din scriitura), se pot observa inceputuri de modificari in capitolul despre spatiu. Numai Maurice Halbwachs gi-ar fi putut asuma unitatea neexplicité a cartii, cuprinsa intre asezarea la inceput a articolului despre sMemoria colectiva a muzicienilor” si o dinamica dominanta in capitolul despre timp. Concilierea acestor doua puncte de plecare ni se pare problematica, si numai Halbwachs ar fi putut gisi o unificare a centrelor de interes. Editia critica de fata pastreaza, semnalate in corpusul c&rtii, inser{iile textelor importante, suprimarea subtitlurilor artificiale, variantele esentiale si modificarile. Am notat prin artificii grafice variantele gi inser{iile. Asa cum vom comenta in postfaja, o mare parte a Memoriei colective, in special textele omise timp de cincizeci de ani, pre- supune cunoasterea tezelor formulate in articolul despre ,.Memoria colectiva la muzicieni”, de unde decizia noastra de a-l publica drept prim capitol. Dupa acest prim capitol, capitolul 2 igi redo- bindeste titlul original — ,,Memorie individuala si memorie colectiva” —, iar celelalte capitole isi pastreazd titlurile propuse in editiile anterioare, chiar dac& nu-i apartin, probabil, lui Halbwachs: capitolul 3, ,Memorie colectiva si memorie istorica”; capitolul 4, ,,Memoria colectiva si timpul”; capitolul 5, ,Memoria colectiva si spatiul”. Acest ansamblu de variante si modificari reiese dintr-un corpus de patru dosare manuscrise compuse din scrieri la date diverse, cu numerotari care le corecteaz pe cele vechi si urme de la cel pufin sase reelaborari ale manuscrisului. Se vor putea dis- tinge, confruntind scrisul din aceste manuscrise cu cel din carnete, un scris foarte vechi, corespunzator unor date dintre 1926 sau 1932, pentru o parte a capitolului 1, un scris dominant pentru cea mai mare parte a corpusului manuscris, corespunzator perioadei 1935-1938, si mai multe insemnari de corecturé tardiva, din 1941-1944. GN.Avertisment Aceasta prima editie critica a Memoriei colective, care se vrea edifia cea mai completé cu putinté care si plece de la ansamblul manuscris, cuprinde trei seturi de transformari in raport cu editia anterioara de la Presses Universitaires de France, intitulaté Memoria colectivd, editia a doua revazuta si adaugita, PUF, 1978. Mai inti, din manuscrisul pe care lam numit ,Manuscrisul cu o mie de variante” am folosit 211 modificari care au fost inserate in text. Acestea constau in suprimari (suprimarea subtitlurilor puse de editori, suprimarea si corectarea erorilor de lectura sau de copiere, corectarea omisiunilor de punctuatie). Am mentinut, din edifia anterioar’, citeva corecturi ortografice evidente: acordul la plural intre substantive si verbe. Am restabilit in unele locuri textul lui Halbwachs (corectat anterior), cind eroarea sintacticd dezvaluia o intentie. Am stabilit un anumit numadr de fraze care fusesera modelate de editor, fie plecind de Ia variante, fie in locul aceluiasi text al lui Halbwachs. Un numar de semne grafice (...) care nu existau in manuscris au fost suprimate. La fel, un numar de modificari tipografice (punct si virgula in loc de punct sau invers) au fost restabilite. Al doilea ansamblu este constituit de cele 189 de variante notate in text. Variantele sint prezente in interiorul aceluiasi manuscris (de exemplu, manuscrisul din 1932), dupa metoda so- ciologului care multiplic’ formularile preliminare inainte de a ajunge la fraza pe care o alege. Aceste variante din aceeasi pe- rioada, pe care le-am putea numi ,,instantanee”, ajung la un grad superior cind autorul revine asupra unui manuscris anterior, a cérui paginare se schimbi, si alege ceea ce vrea s4 foloseasca (in 1938, de exemplu) din manuscrisul din 1932. llMAURICE HALBWACHS Dac& adesea este aleasd ultima-varianta gasité in 1932, se intimpla uneori ca Halbwachs sa prefere o variant anterior suprimata. Daca trecerea de la 1932 spre 1938 nu pune dificultati majore, nu acelasi lucru se poate spune despre variantele scrise ulterior. Exista variante notate de Halbwachs pe spatele paginilor manuscrise; de cele mai multe ori, aceste variante implica o trimi- tere la text, dar exist’ cazuri in care ele sint lipsite de o astfel de trimitere, iar continutul textului poate trimite la mai multe capitole. In fine, in capitolul despre spatiu (pe care |-am descris mai sus) apare fenomenul dosarelor care grupeaza diferite texte neutilizate in textele tiparite anterior si care ar putea sa aiba legatura cu spatiul. Unele dintre ele au, de asemenea, o dubla trimitere, si a trebuit s4 alegem unde este prioritara inserarea acestor variante. Principiul in alegerea variantelor esentiale a fost s& se pastreze toate ezitarile asupra sensului si sa fie sacrificate ezitarile de formulare lingvisticd sau ezitarile in privinta metaforelor, care sint de tip literar. . Am acordat atentie variantelor care aparent, datorita ortografiei, aveau o importan(a considerabila; ne gindim, de pilda, la varianta capitolului |, pagina 15 in editia precedenta [(1968) cf p. 63 a acestui volum], unde Halbwachs scrisese mai intii: ,,cu conditia sé ne plasim din punctul de vedere al unui grup $i sa ne replasim intr-un’ curent de gindire colectiva”, pentru ca apoi sa corecteze fraza printr-un plural care (dupa cum aratam in postfata) are o mare important’: ,,din punctul de vedere al unuia sau mai multor grupuri si s4 ne replasim intr-unul sau mai multe curente de gindire colectiva”. Unele variante care nu au fost bifate se giisesc la note. in schimb, variantele care se: puteau integra direct in text au fost inserate, cele mai multe dintre textele omise de editorii precedenji fiind variante. jn citeva cazuri‘nu am reusit sa citim unul sau doud cuvinte ale lui Halbwachs, prea terse, a cror prezenta o indicim prin trei puncte [...]. Varianta 189 (ultima in raport cu textul editiei precedente) se refera la articolul despre muzicieni; aceast varianta s-ar putea numi si ,,varianta .1 bis”, deoarece articolul este inserat drept capitolul | al carfii. mo 12