MAURICE HALBWACHS cuvintele si ceea ce trece dincolo de limbaj si sunete. La fel se intimpla si cu credinciosii care caut& si-si aminteascd nu atit cuvintele rugaciunilor cit sentimentele religioase pe care le-au simtit: si aici cuvintele trec in planul secund, iar daca finem sé le repetim exact este tocmai pentru ca noi conside- ram ca spiritul este inseparabil de litera: dar memoria colec- tiva a grupului religios cauta s4 retina in primul rind spiritul. Dimpotriva, muzicienii se opresc la sunete si nu cauta dincolo de ele. Satisfacuti cd au creat o atmosfera muzicala, ca au derulat motive muzicale, nu sint interesati de nimic din ceea ce pot sugera gi care n-ar putea fi exprimat in limba lor. fntr-o sali in care se interpreteazi opere muzicale, unui poet, unui filozof, unui romancier, dar si unui indra- gostit sau unui ambitios le va fi intotdeauna usor si, de altfel, placut si uite pe jumatate de muzica si s& se izoleze in meditatii si reverii. Cu totul alta este atitudinea muzicianu- lui, indiferent ca interpreteaz4 sau ascultd: in acel moment, el este scufundat in mediul oamenilor care se ocupa numai cu compunerea sau auditia combinatiilor de sunete; face parte pe deplin din aceasta societate, Cei dintii nu isi implica decit o mica parte din ei insisi, cit si se izoleze putin de mediul obisnuit, de grupul de care sint legati si din care, in realitate, nu au iesit. Ins, pentru a asigura conservarea si amintirea operelor muzicale, nu se poate face apel, ca in cazul teatrului, la imagini si idei, adic’ la semnificatie, caci o suit de sunete nu are alta semnificatie decit ea insdsi. Ea trebuie deci retinut& ca atare, integral. Muzica este, ca si spunem adevarul, singura arta creia i se impune aceasta conditie, deoarece se desfusoara in totalitate in timp, nu se ataseazi de nimic care si ramina, iar pentru a o recupera, trebuie si o recreém continuu. De aceea este cel mai clar exemplu cd nu se poate retine o masa de amintiri, cu toate nuantele gi detaliile cele mai precise, decit cu conditia s& se recurga la toate resursele memoriei colective. 48Capitolul 2 Memorie individual& si memorie colectiva Facem apel la marturii pentru_a intari sau a infirma, dar si pentru a completa ceea ce stim despre un eveniment asupra cAruia sintem deja oarecum informati, dar multe cir- cumstante ne ramin necunoscute. Or, primul martor la care putem oricind apela sintem chiar noi insine. Cind o persoana spune: ,,Nu-mi cred ochilor”, simte in interior doua fiinfe: una, fiinta sensibild, este asemenea unui martor care relatea- z4 ce a vazut, in fata eului care nu a fost de fat, dar care 4 vazut, poate, altidati sau, poate, si-a facut o opinie spriji- nindu-se pe miarturiile altora. Astfel, cind revenim intr-un oras in care am mai fost, ceea ce zarim ne ajuta sa recons- truim un tablou din care numeroase fragmente fusesera uitate. Dac& tot ceea ce vedem astazi isi gaseste loc in cadrul vechilor amintiri, invers, aceste amintiri se adapteaza ansam- blului perceptiilor noastre actuale. Totul se intimpla ca si cum am confrunta mai multe marturii. Tocmai pentru ca sint, in esenfi, concordante, putem reconstrui un ansamblu de amintiri astfel incit si-I putem recunoaste'. ' (Varianta 1) Dar vom spune, mai exact, cé eul nostru actual nu este decit locul de intilnire a unui anumit numar de martori, dintre care fiecare este, fara indoiala, acelasi, dar fiecare, totodat’, vor- beste in numele unui (grup). 49! MAURICE HALBWACHS Desigur', daca i impresia noastra_se poate sprijini nu nu | doar peamintirea noastra, ci si pe a ale celorlalti, “incredérea | hoastra in exactitatéa rememorarii va fi mai mare, ca si cum cum | aceeasi experien{4_ar fi reinceputé nu numai de aceeasi \ persoana, ci.de.maimulte,!Cind ne intilnim cu un prieten de ' Care viata ne-a despartit, ne este greu, la inceput, sa reluim i contactul cu el. Dar curind, dupa ce am evocat impreuna \ diverse circumstante de care fiecare dintre noi isi aminteste 1 gi care nu sint aceleasi, desi se raporteaza la aceleasi eve- nimente, nu vom ajunge s& gindim gsi sé ne amintim in comun, iar faptele trecute nu vor capata mai mult relief, nu ni se va parea c& le trdim mai intens, deoarece nu ni le mai reprezentam singuri, si ci le vedem acum asa cum le-am vazut altadata, cind le privim, in acelasi timp, cu propriii ochi gi cu ai altuia? Dar amintirile noastre ramin colective gi ne sint provocate de alfii, chiar cind e vorba de evenimente in care doar noi am fost implicati si de obiecte pe care doar noi le-am vazut. in realitate, nu sintem niciodata singuri./Nu-i nevoie ca alti oameni si se gaseasca acolo, distingindu-se, material, de noi: c4ci purtim mereu cu noi gsi in noi o can- titate de persoane care nu se confunda. Sosesc pentru prima ! oara la Londra, unde fac mai multe plimbari, cind cu un insotitor, cind cu altul. O dati e un arhitect care-mi atrage atentia asupra edificiilor, a proportiei si dispunerii lor. Alta data e un istoric: aflu c& aceasta stradi a fost proiectat& in { cutare epoca, ca in aceasta casa s-a nascut un om celebru, ca, | aici $i acolo, s-au intimplat incidente notabile. Aldturi de un i VW pictor, sint sensibil la tonalitatea parcurilor, la linia palatelor, | ! | a bisericilor, la jocurile de lumini $i umbre de pe zidurile si ! | | fatadele de la Westminster, Temple, de pe Tamisa. Un co- | merciant, un om de afaceri ma antreneaza pe strizile aglo- j merate din City, ma opreste in fata pravaliilor, a librariilor, a { 1 (V2) dac& e vorba de mai multe amintiri despre acelasi fapt, | increderea noastra va fi agadar mai mare: Hi : 50Memorie individuala si memorie colectiva marilor magazine. insa, chiar daca! n-as fi mers alaturi de cineva, ajunge sa fi citit descrieri ale oragului, facute din toate aceste diverse puncte de vedere, care m& sfatuiesc sd urmaresc anumite aspecte sau, si mai simplu, sa fi studiat planul. Sa presupunem ca ma plimb singur. S-ar putea spune c& din aceasta promenad& nu pot pastra decit amintiri individuale, care sint numai ale mele? Totusi nu m-am plim- bat decit in aparent& singur. Trecind pe ling’ Westminster, m-am gindit la ce-mi spusese prietenul meu istoric (sau, ceea ce-i cam acelasi lucru, la ceea ce citisem intr-o istorie). Trecind peste un pod, am urmirit efectul de perspectiva pe care mi-I semnalase prietenul meu pictor (sau care ma frapase intr-un tablou, intr-o gravur’). M-am orientat ra- portindu-ma la imaginea pe care o aveam din plan._Prima data cind am fost la Londra, in fata catedralei St. Paul’s sau a Mansion House, cind am inconjurat Court of Law, multe impresii imi aminteau romanele lui Dickens, citite in copi- larie: ma plimbam asadar cu Dickens. in toate momentele acestea, in toate circumstantele, nu pot spune ca eram singur, ca reflectam singur, cdci in gind ma situam in cutare sau cutare grup, cel pe care-I compuneam impreuna cu arhitectul si, in afard de acesta, cu cei pe care el numai mi-i traducea, sau impreuna cu pictorul (gi grupul sau), cu geometrul care desenase planul sau cu romancierul. Si alti oameni au avut aceste amintiri in comun cu mine. Mai mult, ei ma ajuta la rememorare: pentru a-mi aminti mai bine, ma intorc spre ei, adopt momentan punctul lor de vedere, intru in grupul lor, din care fac parte in continuare, fiindc& am simtit impulsul si regasesc in mine destule idei si moduri de gindire la care nu as fi ajuns singur si prin care ramin in contact cu ei. Astfel, pentru a confirma sau provoca o amintire, n-avem numaidecit nevoie de martori, in sensul obisnuit al cuvintului, adicd de indivizi prezenti in forma materiala si sensibila. ' (V3) chiar daca as fi parcurs singur toate aceste cartiere, aceste strazi. 51MAURICE HALBWACHS De altfel, nici n-ar fi suficienti. Se intimpla ca_una_ sau_mai_multe_persoane, reunindu-si amintirile, si_poata descrie foarte exact faptele sau obiectele pe care le-am vazut_ odaté_cu_ele_si-chiar_si_reconstituie toati suita actelor_si_ cuvintelor in circumstante definite, fara ca noi si_ne_ amintim pre toate acestea. De exemplu, un fapt a c&rui réalitate este indiscutabilé. Avem dovezi certe cd un anumit eveniment s-a produs, c& am fost prezenti la acesta, ca am participat activ. Totusi aceasta scena ne ramine la fel de straina, ca si cum cu totul altcineva ar fi jucat rolul nostru. Ca sé reluém un exemplu care ni s-a dat drept contra- argument, au existat in viata noastra citeva evenimente care nu puteau s& nu se produca. Este sigur c& a existat prima mea zi de liceu, prima zi din clasa a patra, a treia etc. Totusi, desi acest fapt poate fi localizat in timp si spatiu, iar parintii si prietenii mi l-au povestit amanuntit, ma aflu in fata unei date abstracte careia imi este imposibil s&-i gasesc un corespon- dent printre amintirile vii: nu-mi amintesc nimic. $i nu mai “recunose un anume loc prin care cu sigurant’ am trecut 0 data sau de mai multe ori, pe cutare persoana pe care cu siguranf am intilnit-o, cu toate ca existd martori. Este asadar rolul acestora doar accesoriu si complementar, ma ajuta ei sa-mi precizez si si-mi completez amintirile, dar cu conditia ca ele sa fi revenit mai intii', adicd si le fi pastrat in minte? Dar’ nu e nimic de mirare aici, Nu e de ajuns ca eu sa fi asistat sau participat la o scen& la care alti oameni au fost spectatori sau actori pentru ca, mai tirziu, cind 0 vor evoca in prezenta mea, cind vor reconstitui® bucati cu bucatd ima- ginea in mintea mea, aceasta constructie artificialé si se anime deodata gi s& ia chip de lucru viu, transformindu-se in amintire. Destul de des, ce-i drept, asemenea imagini, ce ne sint impuse de mediu, modifica impresia pe care am fi putut 1 (V4) cu conditia ca amintirile mele sa fie deja prezente. 2 (V5) dac& am adesea nevoie si ma sprijin pe amintirile altora. 3 (V6) reconstrui 52