Memorie individuala si memorie colectivd s-o pastram despre un fapt vechi, despre 0 persoana cunos- cuté demult. E posibil ca aceste imagini s4 reproduca ine- xact! trecutul, iar elementul sau partea de amintire pe care le aveam pina atunci in minte sa fie o expresie mai exacta: citorva amintiri reale li se adauga astfel o masi compacta de amintiri fictive. Invers, e posibil ca tocmai marturiile altora sa fie cele exacte si si corecteze si reformuleze -amintirea noastra, devenind totodata parte a ei. in ambele cazuri, daca imaginile se imbina atit de strins cu amintirile, incit par a le imprumuta acestora din urma substanta lor, inseamna ca memoria noastré nu este goala, cA ne simtim capabili, prin propriile forte, s& intrezirim, ca intr-o oglinda tulbure, unele trasturi si contururi (poate iluzorii) care ne redau imaginea trecutului. La fel cum trebuie s& introducem o saminfa intr-un mediu saturat pentru ca ea s& incolfeasca, in acest ansamblu de mArturii externe trebuie s4 aducem un germene al rememoririi pentru ca el s& se transforme intr-o masa con- sistenté de amintiri. Daca, dimpotriva, aceasta scena pare a nu fi lsat nici o urma in memoria noastra, adica, in lipsa martorilor, ne simtim cu totul incapabili sé reconstruim ma- car © parte, cei care ne-o descriu vor putea sa ne infatiseze un tablou viu, dar acesta nu va constitui niciodat’ o amintire”. Cind spunem ca o marturie nu ne va aminti_ nimic daca nu ne-a réimas in minte ni urméa a evenimentuli ‘trecut care este evocat, nu intel ) CA amintirea sau o parte aeiar fi trebuit sA subziste ca atare in noi, ci doar ca, din 1 parte din acelasi grup si gindim ir in ¢ comun in. anumite privinte, am ramas in_ contact cu 4 ne identificam cu el si sa ne confundam am putea s : trebuie ca din_ac 1_acel moment sa nu_ne fi fi pierdut 1 nici obisnuinta, nici puterea de a gindi si de a ne aminti in calitate d de membri ai 307) sa reprezinte inexact realitatea ? (V8) Pentru ca o marturie oferita de altii s& se intilneasc& astfel cu 0 amintire pastratd de mine si s4 reconstituie... 53MAURICE HALBWACHS grupului din care noi si privim din punctul de vedere al grupului_ nofiunile comune membri Sa luam cazul unui profe- sor care a predat zece sau cincisprezece ani la un liceu. Isi intilneste un fost elev si cu mare greutate il recunoaste. Acesta din urmi fi vorbeste despre colegii sai de odinioara. isi aminteste locurile pe care le ocupau in bancile din clasa. Evocé multe evenimente scolare care s-au produs in aceasti clasa in acel an: succesul unora, ciudateniile si gafele altora, anumite parti ale cursului, anumite explicatii care i-au im- presionat si interesat mai mult pe elevi. Or, se prea poate ca, despre toate acestea, profesorul si nu fi pastrat nici o amintire. Totusi elevul sau nu se inseala. De altfel, e cert ci in toate zilele acelui an profesorul a avut foarte prezent in minte tabloul care prezenta grupul de elevi, precum si fizio- nomia fiecdruia gi toate evenimentele care modifica, accele- Teaza, rup sau incetinesc ritmul vietii in clas’, determinind istoria acesteia. Cum de-a uitat totul? Si cum se face ca, in afara de citeva reminiscente destul de vagi, cuvintele fostului su elev nu trezesc in memoria sa nici un ecou al vremurilor de odinioara? Explicatia este ci grupul care constituie o clas este, in esenta, efemer, cel putin daca din clasa consi- deram ca face parte si profesorul, alaturi de elevi, si el nu mai este acelasi cind elevii, poate aceiagi, trec dintr-o clasi in alta gi se regisesc in alte banci. Dupa terminarea anului scolar, elevii se despart, iar aceastA clas& definita si parti- cularé nu se va mai reuni niciodati. Trebuie facute totusi unele distincfii. Elevii o vor mai pastra un timp in memorie; ei vor avea mai des ocazia si-si aminteascd de ea. Dat fiind_ c& au cam aceeasi virst’, apartin poate acelorasi_ medii sociale, nu vor uita c& au avut acelasi dasc&l. Notiunile co- municate lor de acesta si-au pus amprenta; adesea, cind se vor gindi la una dintre aceste notiuni, ti vor vedea dincolo de ea pe profesorul care le-a revelat-o si pe colegii care au in- 54Memorie individuald si memorie colectivd vatat-o odata cu ei. Cu totul altfel se intimpla cu profesorul. Cind era in clasa, isi exercita functia’: or, aspectul tehnic al activitatii sale nu are raporturi mai apropiate cu o anumita clasi decit cu altele. Predind in fiecare an aceleasi cursuri, anii si de profesorat nu se diferentiaza, atit de net intre ei precum fiecare an de liceu pentru elevi*. Noi pentru elevi, predarea lectiilor, indemnurile, mustrarile, dovezile de sim- patie fata de vreunul dintre ei, gesturile sale, accentul, chiar glumele nu reprezinta, poate, pentru el decit o serie de acte si de feluri de a fi obisnuite, determinate de profesie. Nimic din toate acestea nu poate sta la baza unui ansamblu de amintiri care si se raporteze la o anumit& clasé mai mult decit la altele. Nu existé un grup durabil din care profesorul sa continue a face parte, la care si aiba ocazia de a se gindi si din punctul de vedere al caruia ar putea privi ca sa-si amin- teasca, odat& cu acesta, trecutul. Dar astfel se prezinta toate cazurile in care altii reconstruiesc pentru noi evenimentele pe care le-am trait alaturi de ei, fara s putem crea in noi insine sentimentul de déja vu. Exist o discontinuitate intre aceste evenimente, cei implicati in ele si noi, nu doar fiinded grupul in cadrul c&ruia le percepeam atunci nu mai exist material, ci si pentru cd nu ne-am mai gindit la ele si nu mai avem nici un mijloc de a reconstrui imaginea. Fiecare membru al acestei societati® era definit in ochii nostri prin locul sau in ansamblu, gi nu prin raporturile sale, pe care nu le cunosteam, cu alte medii. Toate amintirile care puteau lua nastere in interiorul clasei se sprijineau una pe alta, nu pe amintiri din exterior. Durata memoriei era agadar limitata, prin forfa lucrurilor, la durata grupului. Daca ramin totusi martori, iar elevii, de exemplu, '(V10) orice activitate profesionala se reduce la o serie de... 2 (V11) deoarece el nu se schimba de la un an la altul. Ceea ce pentru el este o datorie sau o consecintaé a functiei sale, in care nu-si implic& sau isi implica foarte putin personalitatea 3(V12) al grupului 55MAURICE HALBWACHS isi amintesc gi incearc& s&-i aminteasc& si profesorului ceea ce acesta a uitat e pentru ca in interiorul clasei, impreuna cu* citiva colegi, sau chiar in afara ei, impreund cu parintii, ei formau comunitati mai restrinse, in orice caz mai durabile si interesate de evenimentele din clas; gi aceste societ&ti mai mici igi aveau repercusiunile lor, lasind urme. Dar profesorul era exclus sau, chiar dac& era considerat printre membrii acestor societati, el nu stia nimic. De cite ori nu se intimpla ca, in societatile de orice natura pe care oamenii le formeaza intre ei, unul dintre ei s& nu-si faci o idee corecti despre locul pe care-] ocupa in mintea altora si cite neintelegeri si deziluzii nu produce o astfel de diferent& a punctelor de vedere? fn ordinea relatiilor afective, in care imaginatia joac’ un asemenea rol, un om care este iubit foarte mult si care iubeste moderat isi va da seama destul de tirziu sau chiar niciodata de importanta care se di celor mai mici gesturi ale lui, celor mai neinsemnate cuvinte. Cel care a iubit mai mult ii va aminti mai tirziu celuilalt declaratiile si promisiunile despre care acesta din urmé n-a pastrat nici o amintire. Nu este intotdeauna efectul inconstantei', al infidelitatii, al uguratatii, Dar primul era mult mai angajat decit celalalt in aceasti societate” care se baza pe un sentiment inegal impartasit. Astfel, un om cre- dincios si atit, cu o viata exemplara, sanctificat dup& moarte, ar fi uluit daca, revenit la viata, si-ar putea citi legenda: aceasta este alctuiti totusi cu ajutorul unor amintiri pastrate cu sfintenie si redactate cu buna-credinta de cei in mijlocul c4rora si-a petrecut acea parte din viata care este relatata. In acest caz, este probabil ca multe din evenimentele transmise, pe care sfintul nu le-ar recunoaste, s& nu fi avut loc; dar sint si unele care nu |-au impresionat, fiindcd el igi concentra ' (V14) efectul necredinjei, al indiferenjei afectacte, al simularii sau disimularii, al diminuarii sentimentelor.., ? (V15) in societatea pe care o formau in doi 561 i | Memorie individuald si memorie colectivd atentia asupra imaginii interioare a lui Dumnezeu, dar pe care le-au remarcat cei din jurul sau, atenti in special la el. Dar se poate si sé fim pe moment interesati la fel de mult ca altii sau chiar mai mult ca ei de un anumit eveniment si totusi sA nu pdstram nici o amintire, incit nici nu-! mai recunoastem cind ei ni-| descriu, deoarece, din momentul in care s-a produs, am pardsit grupul care I-a remarcat si n-am mai revenit. Existd persoane despre care se spune ca traiesc numai in prezent, adica nu se intereseaza decit de persoanele si lucrurile in mijlocul carora se gasesc pe moment si care au legatura cu actualul obiect al activititii, ocupatiei sau dis- tractiei lor. Odata afacerea incheiata sau calatoria ajunsa la capat, nu se mai gindesc la cei care le-au fost asociati sau insotitori. Se dedicd imediat altor interese, se implica in alte grupuri. Un fel de instinct vital fi impinge s& nu se gindeasca la nimic care ar putea sa le distraga de la preocupirile actuale. Uneori, ca urmare a circumstantelor, aceste per- soane se invirt oarecum in acelasi cerc, revenind de la un grup la altul, ca in acele vechi figuri de dans in care, schimbind mereu partenerul, acesta revine totusi dupa un interval destul de scurt. Aceste persoane nu se pierd decit pentru a fi regasite si, cum uitarea se manifesta alternativ in detrimentul si in avantajul fiecdrui grup prin care trec, s-ar putea spune ca le regasim pe deplin'. Dar se intimpla, de asemenea, ca ele si urmeze un drum care nu se mai inter- secteaza cu cel pe care |-au parasit, indepartindu-se chiar din ce in ce mai mult de acesta din urma. Atunci, daca intilnim mai tirziu membri ai societatii de care ne-am instrainat intre timp, desi ne regdsim in mijlocul lor, nu mai putem re- constitui impreuna vechiul grup. E ca si cum am ajunge pe un drum pe care am mers altadata, dar pe ocolite, ca si cum |-am privi dintr-un punct din care nu |-am vazut niciodata. Replasém diversele detalii intr-un alt ansamblu, constituit ' (V16) ele insele igi reiau cu usurint& locul pe care-I parasisera si isi resitueaz gindirea 57