MAURICE HALBWACHS din reprezentarile noastre asupra momentului. Ni se pare ca ne aflim pe un drum nou. Am&nuntele nu si-ar putea recapata vechiul sens decit in raport cu un intreg ansamblu pe care gindirea noastri nu-l mai acopera. Putem sa ne amintim toate detaliile si ordinea lor, dar de la ansamblu ar trebui si plec&m. Or, acest lucru ne este imposibil deoarece, de mult timp’, ne-am indepartat si ar trebui s& revenim mult in urma. Totul se petrece aici ca in cazul amneziilor patologice care afecteazi un ansamblu bine definit si limitat de amintiri. S-a constatat ci’, uneori, dupa un soc cerebral, persoana respectiva uita tot ce s-a intimplat intr-o perioada, in general inainte de soc, pind la o anumita data din trecut, dar in rest isi aminteste totul. Sau uitd o intreaga categorie de amintiri de acelasi ordin, indiferent de epoca in care le-a dobindit: de exemplu, tot ce gtia dintr-o limba straina, dar numai din aceea. Acest lucru pare explicabil, din punct de vedere psihologic, nu prin faptul c& amintirile dintr-o anumit perioadd sau din aceeasi categorie ar fi localizate in singura parte lezati a creierului, ci prin afectarea in ansam- blu a functiei cerebrale de memorie. Creierul2 inceteaza atunci s& indeplineasca anumite Operatii si numai pe acestea, la fel cum un organism slabit nu mai este capabil, pentru un timp, fie si meargi, fie sd vorbeasca, fie si asimileze alimentele, desi igi pastreaza celelalte functii. Dar am putea spune, de asemenea, ci afectati este facultatea de a intra in raport cu grupurile care compun societatea. Omul se desprinde atunci numai de unul sau unele dintre acestea. Intregul ansamblu de amintiri pe care le avea in comun cu ele dispare brusc. A uita o perioada din viaté inseamna a pierde contactul cu cei care erau atunci in jurul nostru. A uita o limba str4ind inseamna a nu mai fi in masura sa-i infelegem pe cei care ni se adresau in acea limba, fie ca ! (V17) gindirea noastra se confunda cu cele ale altor grupuri ? (V18) Slabit, creierul renuna 58Memorie individuald si memorie colectiva fusesera persoane vii si prezente, fie autori cdrora le citeam operele'. Cind ne indreptam c&tre ei, adoptam o atitudine defini, ca si in prezenta oricdrui alt ansamblu uman. Acum nu mai depinde de noi s& adoptim acea atitudine si sd ne indreptim spre acel grup. Putem s4-ntilnim pe cineva care ne va spune ca am invatat limba respectiva si, rasfoind cartile si caietele noastre, si gisim la fiecare pagina probe sigure c& am tradus un text, c& stiam sa aplicam acele reguli. Nimic din acestea nu va fi de ajuns pentru a restabili* contactul intrerupt intre noi si toti cei care se exprima sau au scris in acea limba. Asta din cauz& c& nu mai avem suficienté forta ca si raminem in raport gi cu acest grup, gi cu altele de care, fara indoiala, sintem legati mai strins gi mai actual. Nu e asadar de mirare c& aceste amintiri — si numai ele — dispar. Ele formeazi un sistem independent, fiind amintirile aceluiasi grup, legate si, intr-un fel, sprijinite una de alta, iar acest grup se distinge net de toate celelalte, incit putem, in acelasi timp, si facem parte din toate, dar si raminem in afara celui dintii. Intr-un mod mai putin brusc si, poate, mai putin brutal, prin lipsa tulburarilor patologice, ne indepartam si ne izolim treptat de anumite medii care nu ne uita, dar despre care noi nu pastram decit o amintire vagd. Putem inca si definim, in termeni generali, grupurile din care am facut parte. Dar acestea nu ne mai intereseaza, fiindca, in prezent, totul ne desparte. S& presupunem? acum c4 vom fi facut 0 calatorie cu un grup de insotitori pe care de atunci nu i-am revazut. Gin- “direa noastra era atunci foarte aproape gi, in acelasi timp, foarte departe de ei. Stateam de vorba. Ne interesam im- preuna de detaliile drumului si de feluritele incidente ale 5 (V19) sau macar profesorii care ne-au invatat acea limba 3 (¥20) a trezi in noi *(v21) Putem acum sé revenim la un exemplu pe care |-am studiat mai sus. 59MAURICE HALBWACHS calatoriei. Dar, in acelasi timp, reflectiile noastre urmau un curs strain de ei. Purtam cu noi sentimente si idei care-si aveau originea in alte grupuri, reale sau imaginare: in interior, ne intretineam cu alte persoane; strabatind acea regiune, 0 populam, in gind, cu alte fiinte: cutare loc, cutare circumstanta capatau atunci in ochii nostri o valoare pe care nu puteau s-o aiba pentru cei care ne insofeau. Mai tirziu, ne vom intilni, poate, cu vreunul dintre acestia, iar el va face aluzie la particularitatile calatoriei de care igi aminteste si de care ne-am fi amintit si noi, dacé am fi pastrat legatura cu insotitorii, céci ei au mai vorbit de multe ori, de atunci, despre asta. Dar noi am uitat tot ce evoca el, incercind zadarnic s& ne aminteasca. In schimb, ne vom aminti ceea ce simtisem fara stirea lor, ca $i cum acest gen de amintire si-ar fi pus mai puternic amprenta asupra memoriei noastre deoarece nu ne privea decit pe noi'. Astfel, in acest caz, pe de o parte, marturiile celorlalti vor fi incapabile s4 recons- tituie amintirea noastri disparuti; pe de alti parte, ne vom aminti, aparent fara ajutorul celorlalti, impresii pe care nu le-am comunicat nimanui. Rezulté oare ci memoria individuala, ca opozitie fata de memoria colectiva, ar fi o conditie necesara si sufi- cient& pentru rememorarea si recunoasterea amintirilor? In nici un caz. Caci aceast4 prima amintire a disparut si ne este imposibil s-o mai regasim pentru ci de mult nu mai facem parte din grupul in memoria cdruia ea se pastra. Pentru_ca— Themoria noastra-st fie ajuratt de-cea-a-altora, nu sint de~ ajuns_méarturiile lor: mat trebuie ca ea si fi ramas mereu in ' (V22) dar, asa cum am aritat, nu existé amintiri strict individuale. (Modul nostru de a gindi si de a simfi era intr-atit de diferit), gindurile si impresiile noastre ne transportau in afara cercului de insofitori pentru cé ne inchisesem intr-o lume in care nu pitrundea nici o influenfa exterioar’. Dimpotriva, chiar in acel moment, gin- direa si sensibilitatea noastra ne legau de alti oameni decit insofitorii 60Memorie individuala $i memorie colectiva acord cu _memoriile lor si si existe suficiente puncte de __contact pentru ca amintirea pe care ne-o evoca sa poata fi ~~ Féconstruits ‘pe _un_fundament comun’. Nu este suficienta” réconstituirea, bucaté cu bucat’, a unui eveniment din trecut — pentru a obtine o amintire. “Trebuie ca aceast& reconstructie S& se Opereze plecind gasesc in mintea noastra ca $i a ‘a celorlalfi, deoarece €le-se transmit neincetat de la ei la _noi_ si ‘invers, | lucri” posibil~ numai daca toti am facut si continu’m sa facem parte dint “aceeasi Societate--Numai_in acest fel"o amintire poate fi recunoscuta si, totodata, reconstruiti. Ce importanfa are pentru mine faptul cd alii sint inc& dominati de un sentiment pe care-I incercam gsi eu odinioara, dacd astizi nu-l mai incerc? Nu mai pot sa-l trezesc in mine insumi fiindcd de mult nu mai am nimic in comun cu fostii insofitori. Nu are ceva de care sa se agate atit in memoria mea cit si intr-a lor. Dar o memorie colectiva mai larga, care cuprindea si me- moria mea, i pe ale lor, a disparut. La fel, uneori, oamenii pe care ii apropiasera necesitatile unei lucrari comune, devo- tamentul fayi ae entrap aT pa Eee preocu- care acestei gindiri si nu pastre: activitate. De unde descrier continutul vechii gindiri. "Daca acum doua dintre aceste grupuri reintré in contact, ceea ce le lipseste pentru a se * (V23) in loc s& fie oarecum impusa din afar unei gindiri care nu poate recunoaste si regasi deloc in aceasta amintire 24) un grup a uitat complet ceea ce altul a retinut. Nici unul dintre grupuri nu se confunda pe deplin cu cel din care s-a desprins si care este mai larg... Ca si existe o memorie colectiva... 61i MAURICE HALBWACHS infelege unul pe altul, a se pune de acord si a-si confirma reciproc amintirile este tocmai facultatea de a uita barierele care le separa in prezent. O neintelegere apas& asupra lor, ca’ in cazul a doi oameni care se regasesc, dar, cum se spune, nu mai vorbesc aceeasi limba. Cit despre faptul ci pastrim amintirea impresiilor pe care nici unul dintre insotitori, la vremea aceea, nu le-a putut afla, nici acesta nu constituie o dovada ci memoria noastra isi este suficienta siesi si cd nu are intotdeauna nevoie si se sprijine pe memoria celorlalti. Sa presupunem cd, atunci cind am plecat in calatorie cu o societate de prieteni, eram coplesiti de o preocupare pe care ei n-o cunosteau: absorbiti de o idee sau un sentiment, rapor- tam Ia acestea tot ceea ce vedeam: alimentam acel gind secret cu tot ceea ce, in aria preocuparii noastre, putea si aiba vreo legatura. Totul se petrecea ca si cum n-am fi parasit grupul uman, mai mult sau mai putin indepartat, la care ne raportam reflectiile; ii aléturam toate elementele din mediul nou pe care putea s& le asimileze; acestui mediu, considerat ca atare si din punctul de vedere al insotitorilor nostri, fi acordam totusi cea mai neinsemnatd parte a gin- durilor noastre!. Dacd ne gindim, mai tirziu, la aceasta calatorie, nu putem spune cA privim din punctul de vedere al celor care au mers impreuna cu noi. Nici pe ei insisi nu ni-i amintim decit in masura in care persoanele lor erau cuprinse in cadrul preocuparilor noastre. De aceea, daci am intrat pentru prima oard intr-o camera la cdderea noptii, am vazut perefii, mobilele si toate obiectele invaluite in semiobscu- ritate, aceste forme fantastice sau misterioase ne rimin in memorie drept cadrul aproape ireal al sentimentului de neli- niste, surpriza sau tristete pe care-I incercam in momentul in care ni s-au infatisat. N-ar fi de ajuns si vedem camera la lumina zilei ca s& nj le amintim: ar trebui ca, totodata, si ne gindim la tristetea, surpriza sau nelinistea [de atunci. Dar 1 (V25) Mai tirziu, cind ne vom aminti impresiile de atunci, ne vom gindi, cu siguranfa, la insofitorii nostri. 62