MAURICE HALBWACHS pe jumatate plina cu apa. Si tocmai asupra acestui lucru insista mai sus. Dar poate ca nu aceasta este diferenta esen- fial& dintre ei. Grupul de care copilul, la aceasta virsta, este legat cel mai strins si care il inconjoara mereu este familia. Or, de aceasté data copilul a iegit de-acolo. Nu numai cd nu-si mai vede parintii, dar s-ar parea c& ei nici nu sint prezenti in mintea sa. In orice caz, nu intervin deloc in intimplare, pentru ca nu vor fi informati sau nu-i vor acorda destula importanté ca sd pastreze amintirea si si i-o povesteasca mai tirziu eroului. Dar asta e suficient pentru ca sd spunem c& a fost cu adevarat singur? Noutatea gi intensitatea impresiei, impresie penibila de abandon, impresie stranie de surpriz’ in fata unei intimplari neasteptate, nemaivazute si prin care nu mai trecuse, sd explice faptul ca gindirea i-a fost deturnata dinspre parinti? Oare nu cumva, dimpotriva, tocmai pentru ca era copil, adic mai strins prins decit adultii in refeaua de sentimente si de ginduri domestice, s-a trezit deodata in primejdie? Dar el se gindea atunci la ai sai si nu era singur decit in aparenfa. Nici nu conteaza c& nu-si aminteste epoca si locul determinat in care se afla si nu se poate sprijini pe un cadru local si temporal. Gindirea familiei absente furnizeazA cadrul, iar copilul nu are nevoie, cum spune dl. Blondel, ,,sa reconstituie ambianta amintirii” deoarece amintirea se pre- zinta in acest mediu. Nu trebuie si ne mire cu nimic faptul ca, pe moment, copilul nu gi-a dat seama de asta, ci nu a acordat atentie acestui aspect al gindirii sale, nici c&, mai tirziu, adultul care rememoreaza aceasti amintire din copi- larie nu remarca nici el acest lucru. Un »curent de gindire” socialé este de obicei la fel de invizibil ca aerul pe care-| respiram. Nu-i recunoastem existenta, in viata normald, decit cind ne opunem lui, dar un copil care-i strigé pe ai sai, care are nevoie de ajutorul lor nu i se opune. DI. Blondel ar putea obiecta, pe buna dreptate, ci faptul pe care si-] aminteste are o serie de particularitati fara nici un raport cu vreun aspect al familiei sale.. Umblind 68Memorie individuald si memorie colectiva printr-o camera intunecoasa, a cazut intr-o groapa pe juma- tate plind cu apa. Sa admitem c, in acelasi timp, s-a speriat fiindca se simtea departe de ai sai. ,,Partea esentiala a intim- plarii, in spatele careia tot restul pare sa dispara, este aceasta imagine care, in sine, se prezinta drept complet desprinsa de ambianta domestic’. Or, tocmai conservarea acestei imagini trebuie explicata. Ea se distinge de orice alte circumstante in care ma gaseam cind mi-am dat seama ca eram departe de ai mei, intorcindu-ma spre acelasi mediu pentru a cere ajutor si spre aceeasi «ambianta». Cu alte cuvinte, nu vad cum un cadru atit de general precum familia ar putea s& reproduca un fapt atit de particular”. ,,Pentru aceste forme care sint cadrele impuse de societate — mai spune dl. Blondel — este necesari si o materie.” Dar de ce sa nu admitem pur si simplu cA aceasta materie chiar exist’, formatd tocmai din ceea ce, in amintire, nu are legatura cu cadrul, adicd din senzatiile si intuitiile sensibile retraite in acest tablou? Cind Tom Degefel a fost abandonat de parintii sai in padure, s-a gindit, fireste, la parinti; dar multe alte obiecte i se infatisau: a mers pe una sau mai multe carri, s-a cafarat intr-un copac, a intrezarit o lumina, s-a apropiat de o casd izolata’ etc. Cum s& se poata rezuma toate acestea intr-o simpla remarca: s-a ratacit gi nu si-a regdsit parintii? Daca ar fi luat-o pe alt drum si ar fi cunoscut alti oameni, ar fi avut acelasi sentiment de abandon si totusi ar fi pastrat cu totul alte amintiri. Raspunsul nostru e ca, atunci cind un copil se rataceste in padure sau intr-o casa, totul se petrece ca si cum, prins pina atunci in curentul de ginduri si sentimente care-! lega de ai sai, el se trezeste totodata antrenat intr-un alt curent, care-l indeparteaza de ei. Despre Tom Degetel putem spune ca ramine in grupul familial, cdci ii are al&turi pe fratii sai. Dar el se pune in fruntea lor, fi ia in grija sa, ii conduce, adica trece de la statutul de copil la cel de tat, intra in ' (V27) fiecare pas pe care-| face il indeparteazA de parinti, tot ceea ce i se intimpla il rupe de... 69MAURICE HALBWACHS - grupul adultilor, riminind totusi copil. Dar faptul este valabil si in cazul amintirii evocate de dl. Blondel, care este in acelasi timp'o amintire de copil:si una de adult, deoarece copilul s-a aflat pentru prima oard in situatia unui adult. Copil fiind, toate gindurile sale erau la nivelul unui copil. Obisnuit si considere obiectele exterioare cu ajutorul nofiu- nilor pe care le obtinuse de la parinti sai, uimirea si teama sa provin din dificultatea de a plasa in mica sa lume ceea ce vedea atunci. Devenea adult in sensul ci, ai sai nemaifiindu-i aproape, se gasea in prezenta unor obiecte noi si inspaimin- t&toare pentru el, dar care, fara indoiala, nu erau astfel, cel putin nu in aceeasi masura, pentru o persoan& matura. Nu a r4mas mult timp in acel coridor intunecos. Nici nu a luat contact cu o lume pe care © va redescoperi mai tirziu, cind va fi mai stipin pe sine. Exista, de altfel, in copilarie multe momente in care avem de-a face cu altceva decit familia, fie cd ne lovim sau ne rénim in contact cu obiectele, fie ca trebuie s& ne adaptim gsi s4 ne supunem fortei lucrurilor, fie c& trecem, inevitabil, printr-o serie intreaga de mici incercari care ne pregatesc pentru viata de adulti: este umbra pe care 0 proiecteaz4 asupra copiliriei societatea persoanelor mature, si chiar mai mult decit o umbra, caci copilul trebuie sa-si asume partea de griji si responsabilitati a cdror greutate cade, de obicei, pe umeri mai puternici decit ai sai, iar acum este inclus, cel pufin temporar si printr-o singura latura a sa, in grupul celor mai in virsté decit el. De aceea se spune citeodata despre unii oameni c&4 nu au avut copilarie, fiindcd nevoia de a-si cistiga piinea li s-a impus devreme, cons- tringindu-i s& intre in zone ale societatii in care oamenii lupta pentru viata lor, pe cind cei mai multi dintre copii nici nu stiau c& aceste zone exista, sau fiindcd, in urma unui de- ces, au resimtit un gen de suferintd rezervata, in general, adultilor, careia a trebuit s4-i facd fata pe acelasi plan ca si ei. Confinutul original al unor asemenea amintiri, care le detaseaza de toate celelalte, s-ar explica deci prin faptul c& se gisesc la intersectia a doua sau mai multe serii de ginduri, 70Memorie individuala si memorie colectiva prin care sint legate de tot atitea grupuri diferite. Nu-i de ajuns s4 spunem: la intersectia unei serii de ginduri care ne leaga de un grup, aici familia, sia alteia care cuprinde numai senzatiile provocate de lucruri; totul ar fi din nou pus la indoiala deoarece aceasté imagine a lucrurilor existind numai pentru noi, o parte din amintirea noastré nu s-ar spri- jini pe nici o memorie colectiva. Dar un copil se sperie de intuneric sau cind se rataceste intr-un loc parasit fiindcd populeaza acest spatiu cu dusmani imaginari, temindu-se ca va da peste cine stie ce flinte periculoase. Rousseau ne povesteste ca, intr-o seara intunecataé de toamna, doamna Lambercier i-a dat cheia bisericii gi l-a trimis s& caute in strani Biblia pe care o lasasera acolo. »Deschizind usa — spune el —, mi s-a parut ca vin din bolt& niste zgomote ca niste glasuri; am simfit ca mi se cam zdruncina hotarirea mea romana. Dupa ce deschid bine usa, dau s& intru, dar de abia fac citiva pasi si ma opresc. {ntunericul adinc ce domnea in golul cel mare al bisericii ma inspaiminta, simt ca mi se ridicd parul pe cap [...] ma incure printre banci, nu-mi dau seama unde ma aflu si, neputind gasi nici amvonul, nici usa, ma cuprinde o teama pe care n-o pot exprima”’. Daca biserica ar fi fost luminata, ar fi vazut ca nu era nimeni si nu s-ar mai fi speriat. Pentru copil, lumea nu este niciodata lipsité. de fiinfe umane, de influente binefacitoare sau negative. Punctelor (si epocilor) in care aceste influenfe se intilnesc si se intersecteaza le corespund, poate, in tabloul trecutului sau, imagini mai distincte, fiindc& un obiect c&ruia-i luminim doua laturi, din doua surse diferite, ne dezviluie mai multe detalii si se impune mai usor atentiei noastre. (Un membru al unei societafi p&trunde in alta, iar gindurile care-I leaga de fiecare dintre ele se intilnesc.) * Jean-Jacques Rousseau, Emil sau Despre educagiune, traducere de Gheorghe Adamescu, Moldova, lasi, 1998, vol. 1, pp. 177-178 (n. tr.). 7MAURICE HALBWAGHS Am insistat destul asupra amintirilor din copilarie. Am putea invoca un mare numiar de amintiri de adult atit de originale si care se prezinta atit de unitare incit par sa reziste oricarei descompuneri. Dar si in aceste exemple am putea sa evidentiem aceeasi iluzie. Un membru al unui grup a intrat, in acelasi timp, in alt grup; gindurile care-] leagd de ambele se intilnesc deodat in mintea lui; ipotetic, el este singurul care-si di seama de acest contrast. Cum s& nu creada ca in sine insusi se produce o impresie fara echivalent cu ceea ce pot simti ceilalti membri ai celor doua grupuri, daca intre el si acestia nu exist alte puncte de contact? Aceasta amintire este cuprinsa, simultan, in doua cadre; dar unul dintre aceste cadre il impiedica sd-I vada pe celalalt si invers: isi fixeaza atentia asupra punctului de intilnire al acestora, fara sa le poati percepe in intregime. Astfel, cind cdutam pe cer doud stele care fac parte din constelatii diferite, satisfacuti ci am trasat intre ele o linie imaginara, ne inchipuim cd simpla aliniere le confera un soi de unitate; totusi fiecare dintre ele este doar un element dintr-un grup, si am putut sa le gasim pentru ca, in acel moment, nici una dintre constelatii nu era ascunsa de nori. La fel, deoarece doua ginduri, apropiate si contrastante intre ele, par si se intdreascd reciproc, credem c& formeaza un tot care exist’ ca atare, independent de ansamblurile din care au fost extrase, si nu ne dim seama ca, in realitate, luam in considerare doua grupuri, dar pe fiecare din punctul de vedere al celuilalt. Sa revenim la presupunerea pe care am prezentat-o mai inainte. Am cilatorit aldturi de persoane pe care le cunoscusem de putin timp gsi pe care nu aveam sa le mai vad decit la intervale indepartate. Toti calatoream de placere. Dar eu nu prea vorbeam si nu-i ascultam deloc. Aveam mintea plin& de ginduri si imagini care nu i-ar fi putut inte- resa pe ceilalti si despre care ei nu stiau nimic, fiindcd sé refereau la parintii si prietenii mei, de care ma indepartam momentan. Astfel, oamenii pe care-i iubeam, care aveau aceleasi interese ca si mine, 0 intreag’ comunitate de care 2