Memorie individugla $i memorie colectiva eram strins legat era introdusé, fara s-o stie, intr-un mediu, amestecata cu evenimente, asociat’ cu peisaje care-i erau complet straine sau indiferente. SA luam acum in discutie impresia noastra. Ea se explic’, fara jndoiala, prin ceea ce se afla in centrul vietii noastre afective sau intelectuale. Ins ea s-a desfagurat intr-un cadru temporal si spatial si in circum- stante puse in umbra de preocuparile noastre, dar care, la rindul lor, ti modificau cursul si aspectul: precum casele construite la poalele unui monument antic, dar care nu au aceeasi vechime. Cind ne amintim aceasta calitorie, nu privim, bineinfeles, din acelasi punct de vedere ca si inso- titorii nostri, pentru cd ea se rezuma, in ochii nostri, printr-o serie de impresii care fusesera numai ale noastre. Dar nu putem spune nici ca privim numai din punctul de vedere al parintilor, al prietenilor, al autorilor preferati, a caror amin- tire ne insofea. Cind mergem pe un drum de munte, alaturi de oameni cu un anumit aspect fizic si un anumit caracter, amestecindu-ne distrafi in conversatia lor, impresiile care se succed in noi insine sint tot atitea moduri particulare, originale, noi de a ni-i reprezenta pe cei dragi si legaturile care ne unesc cu ei. Dar, in alt sens, aceste impresii, tocmai pentru ca sint noi si contin numeroase elemente straine de cursul anterior si de partea cea mai intima a gindurilor noastre actuale, sint strdine si fata de grupurile de care sintem Jegati cel mai strins. Ele le exprima pe acestea, dar, in acelasi timp, nu le exprima astfel decit cu conditia s4 nu fie prezente material, fiinded toate obiectele pe care le vedem, toate persoanele pe care le auzim ne atrag atentia numai in masura in care ne fac s& resimfim absenfa celor dintii. Acest punct de vedere, care nu este nici al actualilor insotitori, nici pe deplin si exclusiv al prietenilor de ieri si de miine, cum oare si nu-l desprindem de unii si de altii pentru a ni-l atribui? Nu e adevarat ci, atunci cind evocam aceasta impresie, ceea ce ne frapeaza tine de partea din ea care nu se explicd prin raporturile noastre cu un grup sau altul, care contrasteazi cu gindirea si experienta lor? Stiu cA ea n-ar 73MAURICE HALBWACHS putea fi impartasité, nici macar ghicité de insofitorii mei. Mai stiu si cd, sub aceasté forma gi in acest cadru, era imposibil s&-mi fi fost sugeraté de prieteni sau parinti la care ma gindeam in momentul la care trimite acum memoria mea. Nu este acesta un rest de impresie independenta atit de gindirea cit si de memoria ambelor grupuri si care nu exista decit pentru mine? in prim-planul me i unui grup se disting amin- tirile evenimentelor si_e ientelor care privesc un numar cit mai mare de membri si care rezulta fie din viata proprie, fie din raporturile cu grupurile apropiate, cu care de cele mai multe ori este in contact..Cele. care-i privesc pe foarte pu ini membri sau uneori pe unul singur, chiar daca sint cuprinse in memoria grupului prin faptul ca, macar partial, s-au produs in limitele acestuia, trec in planul secund. Doua fiinte se pot simti strins legate una de alta si isi pot pune jin comun toate gindurile. Daca, in anumite momente, ele traiesc in medii diferite, desi isi pot comunica detaliat, prin scrisori, descrieri, relatiri, circumstantele in care s-au aflat atunci cind nu mai erau in contact, ar trebui sa se identifice una cu alta pentru ca tot ceea ce, in experientele lor, fi era strain unei sau alteia sa fie absorbit in gindirea lor comuna. Cind domnisoara de Lespinasse i scrie contelui de Guibert’, il poate face s& inteleagd ceea ce simte departe de el, dar in societati si medii mondene pe care el le cunoaste, fiind si el legat de acestea. El gi-o poate inchipui pe iubita sa, dupa cum si ea se poate inchipui pe sine, din punctul de vedere al acestor barbati si femei care nu stiu nimic despre viata ei romantioas&, dar si din punctul de vedere al grupului ascuns * Julie de Lespinasse (1732-1776), femeie de litere franceza, al c&rei salon era frecventat de ilustri oameni de cultura ai epocii, printre care d’Alembert. Corespondenta sa cu Jacques-Antoine- Hippolyte, conte de Guibert (1743-1790; viitor membru al Academiei Franceze), cu care a avut o relatie amoroasa, a fost publicaté in volum. 14Memorie individual si memorie colectiva si inchis pe care-I alcdtuiesc impreuna. Totusi el este de- parte, iar in societatea pe care ea o frecventeaza se pot pro- duce, fara stirea lui, multe schimbari despre care scrisorile nu-i ofera o idee suficienta, incit anumite dispozitii ale ei in prezenta acestor medii mondene ii sint si ii vor ramine jntotdeauna straine: faptul c& o iubeste atit de mult nu este suficient ca sa le ghiceasca. Un grup intra, in general, in raport cu altele. Multe evenimente rezulta din asemenea contacte, precum si multe notiuni-care “nu au alt origine—Uneoi : contacte sint permanente sau, in orice az, se repeta_destul-de—des_ si continua pentru o durati destul de lung’. De exemplu, cind o familie traieste mult timp in acelasi orag sau in vecinatatea acelorasi prieteni, orasul si familia, prietenii si familia constituie un fel de societiti complexe. Jau atunci nastere amintiri, cuprinse in cadrele de gindire comune membrilor din cele dou grupuri. Pentru a recunoaste o amintire de acest gen, trebuie sa faci parte simultan din ambele grupuri. Conditia este indeplinita, un timp, de o parte dintre locuitorii orasului, de o parte dintre membrii familiei, dar nu in aceeasi masura, in diferitele momente, dupa cum interesele lor au legatura cu oragul sau cu familia. De altfel, e de ajuns ca unii membri ai familiei sa paraseasca orasul ca sa traiasca in alt parte pentru a le fi mai putin usor sa-si aminteasca lucruri pe care le retineau numai pentru ca erau pringi simultan in doua curente de memorie colectiva convergente, in timp ce acum suporta aproape exclusiv actiunea unuia dintre acestea. De altfel, dat fiind ci numai o parte a membrilor unui grup sint cuprinsi in celalalt si invers, fiecare dintre aceste doud influente colective este mai slaba decit dacd s-ar exercita singura. Nu grupul in totalitate, familia, de exemplu, ci numai o fractiune poate sa-l ajute pe un membru sa reme- moreze acest gen de amintiri. Trebuie s& existe sau sa fie create conditiile pentru a permite celor doua influente sa-si combine actiunea cit mai eficient, pentru ca amintirea si reapara si si fie recunoscuta. Astfel incit ea pare mai putin 75MAURICE HALBWACHS familiar’, percepem mai putin clar factorii colectivi care 0 determina si avem iluzia c& se afl mai putin decit celelalte sub puterea vointei noastre. (Nu este ins& intru totul o iluzie. Nu vom regasi fntotdeauna amintirile pe care le cAutam, fiinded trebuie s4 asteptim circumstantele — pe care vointa noastra nu le controleaz& in intregime — care s& le trezeasc si sa ni le reprezinte. fn aceasta privinta, nimic nu e mai surprinzator decit recunoasterea unui chip sau a unui loc atunci cind revin in cimpul nostru de perceptie. Nu ne-am mai gindit deloc la ele de cind le-am vazut prima dat& si avem, poate, impresia ca, oricite eforturi de memorie am fi facut, ne-ar fi fost imposibil s& le reconstituim. Totusi nu ne ingelam: recu- noastem locul respectiv si ne amintim totodatd starea de spirit in care eram cind |-am vazut; se pare c& amintirea a rimas acolo, agafata de fatadele caselor, asteptind de-a lungul aleii, pe farmul golfului, pe aceast& stincd in forma de jilt sé trecem din nou pe acolo, ca s& ne retina in trecere si s&-si redobindeascd in memoria noastra locul care, altfel, ar fi ramas mereu neocupat. Putem admite c& daca n-am regasit niciodaté aceasté amintire inseamna ca n-am revenit niciodata in acel loc. Cu alte cuvinte, pentru ca noi si ne gindim din nou la ea, conditia necesara pare a fi o serie de percepfii pe care nu le putem retrai decit facind din nou acelasi drum, incit si ne gasim in fata acelorasi case, a aceleiasi stinci etc. Sintem asadar aproape siguri ci nu ne inselam cind spunem: nu m-am mai gindit niciodata la asta fiindcd n-am putut, prin memorie gi reflectie, sé regrupez toate imaginile, atit de diverse si nuantate, si s4 reconstitui acea combinatie unica si precisa de impresii sensibile, singura care mi-ar putea orienta mintea exact spre aceast% amintire. Asadar nu ne-am mai gindit. Dacd amintirea reapare, ea rezult& nu dintr-o alaturare de reflectii, ci dintr-o apropiere a perceptiilor deter- minaté de ordinea in care se infatigeazi anumite obiecte sensibile si care rezultd, la rindul ei, din pozitia lor spatiala. 76Memorie individuald si memorie colectiva Dar, spre deosebire de reflectii sau idei, simplele perceptii se limiteaz’ s4 reproduc obiectele exterioare, nu contin nimic altceva decit aceste obiecte si nu ne pot conduce dincolo de ele. De unde credinfa (trebuie si admitem) ca ele au folosit numai pentru a ne crea o anumita dispozitie corporala si sensibila favorabila reaparitiei amintirii. Presupunem atunci c& amintirea, care nu a fost reconstruita, ci evocata, se gasea, probabil, in mintea noastri. Totusi singurul mijloc de a umple aceasta lacuna a memoriei este sa revenim in acel loc, si deschidem ochii. Ne miram regasind 0 asemenea amin- tire, dar, dupa un moment de reflectie, ne-am putea mira $i cd nu am evocat-o mai devreme: identificim, in labirintul gindurilor noastre, mai multe cdi care ne-ar fi putut conduce la ea. Locul si obiectele ne-au readus 0 amintire. Dar stim ca pe ele le putem evoca fara si le revedem sau chiar fari s& revedem mediul lor. Nu ne lipsea puterea de a ne gindi din nou la ele, ci de a ne gindi atit de intens incit si rememoram toate detaliile. Cind incercim s&4 demonstram o teorema, uitata in prezent, mintea noastra se angajeaz& pe mai multe cdi si, cum nici una nu o duce la rezultat, face referire la cartea pe care am avut-o altadat& in miini. in prezent, doar demonstratia nu ne-o amintim, insé vedem ca printr-una dintre metodele incercate mintea noastra se apropiase de aceasta: am abandonat prea devreme aceasta pist4. Simtim c4, printr-un efort prelungit de atentie si fara ajutorul c&rtii, am fi putut reface in gind acel drum, care ar fi dus la demons-tratie. La fel, amintirea, legaté de imaginea spatiului res-pectiv, dar cuprins4 totodat& in toate succesiunile de imagini si ginduri (care se intersecteazd aici) care ne-au condus odinioara in acel loc, n-ar fi fost cu totul imposibil de regasit: ne-a lipsit forta atentiei si a reflectiei; era insd de ajuns si urmarim mai adinc una dintre seriile de amintiri care ne-ar fi condus, in gind, acolo unde fusesem in trecut $i pe unde hazardul a facut s4 trecem din nou. Poate ca nu este decit o alt& iluzie, dar care ridica o problema noud. Dacé avem sentimentul ci am fi putut 77