MAURICE HALBWACHS ajunge la aceast4 amintire pe alte cdi inseamna ca aceste cai exist’, chiar dacd n-am fost in stare si le urmam pina la capat, adic& pind la amintire. S4 examinam ce se intimpla cind, reveniti in acelasi loc si in fafa acelorasi obiecte, le recunoastem. E vorba aici de acel gen de recunoastere pe care dl. Bergson o numeste recunoastere prin imagini, dis- tingind-o net de ceea ce numeste recunoastere prin miscari. Aceasta din urma ar trimite la sentimentul de familiaritate pe care-I incercim cind un obiect vazut sau evocat determina in corpul nostru aceleasi miscari de reactie ca atunci cind I-am vazut prima oara. Recunoasterea prin imagini, dimpotriva, inseamna relationarea imaginii (percepute sau evocate) unui obiect cu alte imagini, formind impreund un ansamblu sau un tablou; inseamni regasirea legaturilor acestui obiect cu alte obiecte, care pot fi si ginduri sau sentimente. Nu vom pune, deocamdata, intrebarea dac& intre aceste doua moduri de recunoastere exist o diferent de naturé sau una de grad. Remarcim doar c&, in cazul de fati, amintirea corespunde unui eveniment indepartat in timp, unui moment din trecutul nostru. Este tocmai ceea ce dl. Bergson numeste recunoastere in imagine sau sentiment de déja-vu. De exemplu, ajung intr-o gard in care am intrat ca sa astept un tren, o singura data, cu multi ani in urma, la care nu m-am mai gindit de atunci gi al carei aspect nu s-a schimbat. Pot spune, cind recunosc aceasti gard, cé in mintea mea exist doua imagini care se suprapun, una a tabloului pe care-1 am in fata ochilor, alta a tabloului vazut odinioaraé: 0 perceptie si o amintire? Dar, dacd ma opresc la simplele obiecte, cum sa se mai distingd imaginile? Exist& una singur’, pe care o am in fata ochilor, nu mai trebuie s-o reconstruiesc, fiindcd e chiar acolo. Daca totusi o detasez dintre toate celelalte, recunoscind-o, e pentru cd ea imi apare ca locul unde au luat nastere mai multe serii de ginduri care acum imi trec prin minte, dintre care unele ma leaga de grupurile din afara orasului, din care faiceam parte, la care ma gindeam atunci cind asteptam pe peronul garii si 78Memorie individuald si memorie colectiva de care sint inca legat, fiindc& pot s privesc din punctul lor de vedere, iar celalalt grup este al celor care locuiesc sau trec prin acest oras, iar eu fac parte din el astizi, temporar, la fel ca atunci, in trecut. Aceste doua curente de gindire nu s-au " intersectat niciodata decit in mintea mea, in acest loc: nu m-am mai gindit de atunci la ambele simultan si de aceea_— abia cind am trecut din nou prin acest loc, care a fost singurul lor punct de intersectie, s-a restabilit contactul, adica a reaparut amintirea mea. La fel se intimpla cind privim portretele unor prieteni pe care nu i-am vazut de mult. Pastram o amintire despre trasaturile lor, dar o amintire vaga. I-am intilnit in circumstante diferite, in medii diverse, iar chipul lor nu era exact acelasi cind il plasam intr-un ansamblu sau altul. Un chip nu este numai o imagine vizuala. Detaliile, expresiile fizionomiei pot fi interpretate in multe feluri, in functie de ambianta in care ne apar, precum si de directia gindirii noastre intr-un moment sau altul. De aceea, daca nu |-am vazut pe un prieten de mult timp, pastrim despre chipul lui mai multe amintiri partiale, incomplete, schematice, pe care ar trebui sa le apropiem, sa le alaturim si s& le suprapunem una peste alta pentru.a-i putea redescoperi imaginea. Ar trebui sd ni-I reprezentim simultan din punctul de vedere al tuturor mediilor in care |-am intilnit. Dar acestea sint prea numeroase sau prea diferite, iar in memoria fiecdruia trisaturile prietenului nostru ocupa un loc prea redus ca s& reusim acest lucru fara mari dificultati. Ar trebui sa-1 reve- dem personal pentru ca toate amintirile sa convearga; de aceea, cind privim un timp portretul unui prieten, fiecare trisatura a chipului este asemenea unui punct de perspectiva de unde identificim mediile in care l-am vazut, incit avem impresia ca ne regasim, in acelasi timp, in mai multe grupuri diferite. Nu este ins 0 iluzie. Trebuie ca aceste grupuri s& fie prezente, fiindcd aceste imagini incomplete erau cu- prinse in fiecare dintre ele, iar imaginea nu poate si evoce grupul, dupa cum partea nu poate si ne redea intregul. i i i 79MAURICE HALBWACHS Acestea sint cazurile-limita. Dar adesea mediile sociale umane intra in raport pentru un timp prea scurt, cu 0 intensitate prea scdzuta si prea rar, incit un asemenea eveniment si amintirea care-] reproduce nu ni se mai par familiare. Cu cit grupurile care intra astfel in contact sint mai indepartate sau cu cit sint mai numeroase, cu atit scade influenta fiecdruia. Este asadar normal s4 nu o remarcam gi s& nu identificim mediile sociale din care provin actiunile, incit amintirea, odatA reaparuta, ni se pare lipsita de orice legatura cu alte memorii decit a noastra. fn fine, dat fiind ca, pentru a evoca anumite amintiri, trebuie sa ne plasim simultan in grupuri care nu au intre ele decit raporturi rare si accidentale sau in numeroase medii colective, se poate spune cA nu reusim decit in mod exceptional si ca rezultat al intilnirilor, pe care avem toate motivele si le punem pe seama hazardului, cdci nu le-am cautat intentionat. De aceea ni se pare c& n-am fi putut s le rememoram si ca reaparitia lor se explicd prin jocul invizibil al fortelor psihologice inconstiente. Nu e insi nimic misterios. Cauzele care de- termina rememorarea acestor amintiri nu depind de noi sau numai de noi, si asta nu fiindc& sint inconstiente, ci fiindcd sint, in parte, in exterior, iar noi exercitém asupra fiecdreia 0 influent& redus4. Cum sa ne amintim un eveniment care s-a produs in singurul punct de intersectare a doua grupuri din care am facut parte simultan o singura data si intre care nu au mai existat alte raporturi? Cum s& ne amintim o impresie provocatd de o convergent& de influente sociale atit de nu- meroase, incit niciodaté nu se va mai repeta? In ambele cazuri, vointa noastra este neputincioasa, iar probabilitatea unei astfel de reintoarceri este atit de mic& incit echivaleazi, practic, cu imposibilul. Aceasta este limita de care ne apro- piem pe masura ce se complica si se multiplica datele sociale care intra in amintirile noastre. E adevarat cd, in fiecare constiinté individuald, ima- ginile si_gindurile rezultate din diversele medii prin care trecem se succed dupa o ordine original’, si fiecare dintre 80Memorie individuald $i memorie colectiva noi are, in acest sens, propria istorie. fn acest sir de stiri, dacd fiecare, luat& separat, are legatura cu unul sau mai Pune de —intiinice_iL_semnaleaza, si contine apaahiin 8 omaiaicee “Mai mult, 0. Jevine_ un punct de perspectiva asupra tuturor celorlalte, ca $i cum si-ar trage din ele si numai din ele intreaga “substa a a, Cind stiri care au fost si au ramas, in mintea_noastra,_in legatura cu cele dintii? Intervine atunci exclusiv legatura intend sau subiectiva, cum spun filozofii. Cind intuifia sensibila — si toate elementele rationale si afective legate de ea — s-a produs pentru prima oara, ea se explica, am spune noi, prin mediu si, totodata, prin organismul nostru, aflat in raport cu mediul. Dar, odata transformata in imagine, ea s-a desprins de acestea. Din acel moment, nu mai are rost s4 cdutam in exterior cauzele reaparitiei sale; coerenta amintirilor se ba- zeazi pe unitatea interna a constiintei. Dar aceasta din urma este independenta de lumea exterioara si de mediile pe care le traversim. Nu contestim ca totul pare sa treaci prin raportarea la datele asa-numitei observatiii interioare; sintem insa, aici, victimele unei iluzii destul de firesti. Cum am mai spus, in masura in care o suportam docil, nici nu simftim in- fluenta mediului social. in schimb, aceasta se manifestd atunci cind in noi se infrunt& doud medii. Cind mai multe curente sociale se intersecteaza si se ciocnese in_constiinfa noastra, se produc stari ie pe care le numim intuitii sensibile si care iau forma starilor individuale fiindc& nu se Traporteaza in 1 intregime la nici unul dintre medii, si atunci Ie raportam la Rol ol insine. Ele Tsitrag-fotugi-forja $1 intensitatea din acfiunile 81 \ { | i | \ | | {t | MAURICE HALBWACHS { conj exercité asupra noastra. Ne vom da seama Ae ses deck Ie Som Shatog #rIe von acme pind la rida- \ cinile lor. De obicei, nu ne intereseazi si le gasim cauzele. 1 Intreaga noastra atentie se concentreazi asupra stirilor \ propriu-zise, asupra contrastului dintre vivacitatea lor si ba- nalitatea impresiilor sau gindurilor anterioare, asupra boga- fiei pe care ne-o dezvaluie deodat& in eul nostru, caci repre- zinta o combinatie originalé de elemente cu diverse origini. La fel de adevarat este si cd acesat& combinatie sau legdtura se explicé nu prin spontaneitatea noastra interna, ci prin intilnirea, in noi, a unor curente care au o realitate obiectiva in exterior. Chiar aceasta intilnire este un fapt obiectiv, nu un simplu joc de imagini, ci conjunctura efectiv realizata de reprezentarile gi sentimentele obiective care sint obiecte ale naturii, observabile din afara ca si lucrurile materiale. Astfel, intuitia sensibilé si legitura pe care o stabileste ea, pe moment, in constiinfa noastré se explicd prin legatura care exist sau care se stabileste intre obiecte, in exterior. S& inaintam acum in timp. Intuitia sensibila a incetat s& existe si, in acest sens, ea apartine trecutului. Cum ar putea fi altfel din moment ce influentele exterioare, care o determinau prin intilnirea lor, nu se mai intiinesc? Mai exact, ea poate conserva o realitate virtualé numai in masura in care ne-am regisi in aceleasi conditii sociale complexe care q i-au dat nastere altidat&. Desigur, trecind prin aceasta stare, peed t sintem oarecum transformati, astfel incit, cind ea va reapiirea (dac& va reap&rea vreodat), o vom recunoaste. Am rimas, printr-o laturé a noastra, in contact cu fortele care au pro- dus-o si, chiar dupa ce acestea nu mai sint prezente material, simtim c&, dac& facem efortul necesar, daca urcim destul de ' sus pe un curent de gindire colectiva in care sintem incd A | antrenafi, este posibil s-o regasim. Cind recunoastem starea, bale stim ce ne lipsea ca s-o evocdm: puterea de reflectie nece- 1 sara pentru a o descoperi intr-un mediu la care mintea noastra, micar partial, are incd acces. Spunem c& rememorarea anu- mitor amintiri nu depinde de vointa noastra pentru ca vointa 82