Memorie individuald si memorie colectivd impresiile provocate de cilitorie si de intrarea in acea camera se explicau prin cursul reflectiilor noastre, prin obisnuintele de gindire si simtire care ne legau de alt grup de oameni decit cei care ne insoteau, adic de cursul gindurilor asa cum rezulta nu numai, si nici in primul rind, din perce- perea obiectelor, ci din diferitele evenimente, recente sau mai vechi, din viata noastra care ne retineau atunci atentia.] Reactia personala in prezenta acestor lucruri le transfigura pentru noi intr-o asemenea masura? Da, dacd vrem, dar cu conditia s4 nu uit&m ca sentimentele si gindurile noastre cele mai personale isi au sursa in medii si circumstanfe sociale definite, iar efectul de contrast provenea mai ales din faptul cd noi cdutam in aceste obiecte nu ceea ce vedeau cei cdrora le erau familiare, ci ceea ce avea legatura cu preocupirile altor oameni, a caror gindire era pentru prima data aplicata, prin noi, asupra aceastei camere. Daca aceasta analiza este exacta, rezultatul la care né conduce ar permite, poate, un raspuns la obiectia cea mai serioasa si, de altfel, cea mai fireasca fata de afirmatia cé nu ne amintim decit cu conditia sé adoptém punctul de vedere al unuia sau mai multor grupuri si s{ ne replasim intr-unul sau mai multe curente de gindire colectiva. Veti fi, poate, de acord cé un mare numar de amintiri reapar pentru ci a ali oameni ni le rememoreaza; la fel, c&, dact-acesti 0 Oameni nu sint prezenfi material, se poate vorbi de memori lectiva cind evocém un eveniment care ocupa un loc-in-viafa grupului nostru 1 $i pe care l-am_privit si il privim nea; in ‘momental ii in ca care ni-l amintim, din punctul face sat a facut parte dintr-o soci ate, a carei influent rei influenta, cel putin de la distanta, 0 suporta inca. De vreme ce nu ne putem_gindi la un _anumit obiect decit comportindu-ne ca membri ai unui grup, este evident c& existenfa grupului este 63H j. MAURICE HALBWACHS chiar conditia acelui gind. De aceea; daca un om se intoarce SCaSETETY Gi Tee Isotit de-cineva inseamna, fara indoiala, ca un timp — ca s& folosim limbajul comun — ,,a fost singur”. Dar a fost numai in aparent&, deoarece, chiar in acest interval, gindurile si faptele sale se explicd prin natura sa de fiint& sociala, el neincetind nici o clipa sa fie inclus intr-o societate. Nu aceasta este dificultatea. Dar nu exist& oare amintiri care s4 reapara fara ca, in vreun fel, s{ poata fi puse in raport cu un grup, deoarece ~ evenimentul pe care-I reproduc a fost perceput de noi atunci cind eram singuri, nu aparent, ci cu adevdrat singuri, iar imaginea lui nu se regaseste in gindirea vreunui ansamblu de oameni? Si pe care si le rememoram (spontan si de la sine) plasindu-ne intr-un punct de vedere care nu poate fi decit al Nostru? Oricit de rare ar fi faptele de acest gen, chiar excep- tionale, e de ajuns s& se poata atesta citeva pentru a stabili ca memoria colectiva nu explicd toate amintirile noastre gi ca, poate, ea nu explicd singura evocarea unei amintiri oarecare. La urma urmei, nimic nu dovedeste cA toate notiunile gi imaginile care intervin in memorie, imprumutate din mediile sociale din care facem parte, nu acopera, ca un ecran, 0 amintire individuald, chiar si in cazul in care nu mai este accesibila. intrebarea esentiali este dacd o asemenea amin- tire poate s& existe, dacd este de conceput. Faptul c& s-a produs, chiar si o singura data, ar fi suficient pentru a de- monstra c& nimic nu o impiedica s& apara in toate cazurile. La baza oricarei amintiri s-ar afla atunci rememorarea unei stari de constiin{A strict individuale, pe care — ca s-o distin- gem de perceptii, in care intra atitea elemente ale gindirii sociale — acceptém s& o numim intuifie sensibild. »Ne incearcé o anumita ingrijorare=2 spunea dl. Charles Blondel — vazind ca este eliminat, sau aproape, din amintire orice reflectare a acestei intuifii sensibile care nu constituie, fara indoialé, intreaga perceptie, dar care este totusi, in mod evident, preambulul indispensabil si conditia sine qua non ale acesteia... Pentru a nu confunda reconsti- 64Memorie individuala si memorie colectiva tuirea propriului trecut cu cea pe care o putem face pentru trecutul aproapelui nostru, pentru ca acest trecut posibil din punct de vedere empiric, logic si social s4 ne apara identic cu cel real, trebuie ca, in anumite parti cel putin, el sa fie mai mult decit o reconstituire ficuti cu materiale imprumutate” (Revue philosophique, 1926, p. 296). La rindul sau, dl. Désiré Roustan ne scria: ,,Dacd va marginifi s4 spuneti: cind credem c evocdm trecutul, 99% inseamna reconstructie si 1% evo- care veritabila, acest rest de 1% care se opune explicatiei dumneavoastra e suficient pentru a ridica din nou intreaga problema a pastrarii amintirii. Ori putefi evita acest rest?”. E greu s& gisim amintiri care s4 ne trimitd la un moment! cind senzatiile noastre nu erau decit reflectarea obiectelor exterioare, neamestecindu-se cu nici o imagine, cu nici un gind prin care sa fim legati de oamenii sau grupurile care ne inconjurau. Nu ne amintim prima copilarie tocmai fiindcd impresiile noastre nu se pot agata de nici un suport, cci nu devenisem inca fiinte sociale. ,,Prima mea amintire — spune Stendhal — este cd am muscat-o de obraz sau de frunte pe doamna Pison de Dugalland, vara mea... O si vad, o femeie de 25 de ani, cu trupul plin si fata rumena... Scena mi-a ramas clar intiparita, desigur din cauza cA gestul meu fu socotit pe loc drept o crima de care mi se pomenea intruna”’. La fel, isi aminteste cum a intepat cu o surcea un catir, care La trintit la pamint: » inc’ putin gi murean, spuse bunicul. Imi inchipui scena, dar probabil cA nu-i o amintire directa, nu-i decit amintirea imaginii pe care mi-am facut-o despre aceasta intimplare, foarte demult, pe vremea cind a inceput ' (V26) in care gindirea noastri era aproape lipsiti de orice continut ca o masa stearsi in momentul in care impresiile noastre se gdseau... * Stendhal, Viafa lui Henry Brulard, traducere de Modest Morariu, EPL, Bucuresti, 1965, p. 30 (n. tr.). 65 i {MAURICE HALBWACHS sa-mi fie povestita”” (Vie de Henry Brulard, pp. 31 $i 58). Este cazul multor asa-zise amintiri din copilarie. Prima la care am crezut mult timp ca pot sa ajung este sosirea familiei mele la Paris. Aveam atunci doi ani si jumatate. Urcam pe trepte seara (apartamentul era la etajul al patrulea), iar noi, copiii, spuneam in gura mare ca la Paris lumea sta in pod. E posibil ca unul dintre noi sa fi facut remarca aceasta. Este jns& normal ca parintii nostri, amuzati, s-o fi retinut si s4 ne-o fi povestit mai tirziu. Mai vad si scara luminata: dar am vazut-o de multe ori de atunci. lata acum un eveniment din copilaria lui Benvenuto Cellini, asa cum il povesteste acesta la inceputul memoriilor sale: ,.Eram in virsté cam de trei ani, iar Andrea Cellini, bunicul meu, mai traia, avind insa peste o suta de ani. Intr-o zi, cu prilejul inlocuirii unei tevi de la un rezervor de apa, iesise de acolo un scorpion mare, pe care ai mei nu-I vizu- sera gi care, coborind pe pamint, se ascunsese sub o banca; l-am vazut si am alergat la el de I-am luat in mina. Era atit de mare incit, in timp ce-I tineam in mina mea de copil, de o parte fi iesea afar’ coada, iar de cealalti parte — cei doi clesti. Se povesteste ci am alergat, bucuros nevoie-mare, la bunicul meu, spunindu-i: «lata, bunicule, ce rac frumos am!». Dindu-si seama c& era un scorpion, bunicul a inghetat de spaima si, cum ma iubea nespus de mult, fu cit pe-aci si cad4 mort; mingiindu-ma, imi ceru sa-i dau scorpionul, dar eu, nevoind sa- dau nim&nui, incepui s4 pling, stringindu-I tot mai tare in mina. La tipetele mele, sosi alergind si tata, care era de asemenea acasa gi care, mut de uimire, nu mai stia ce si facd pentru ca acea jivind veninoasd si nu ma ucida, cind zari o pereche de foarfeci. inarmindu-se cu ei, mingiindu-m, tata tiie coada si clestii scorpionului. Dupa ce trecu primejdia, taicé-meu socoti ca toat& intimplarea era * Ibidem, p. 55 (n. tr.). 66Memorie individuala si memorie colectiva un semn de noroc”’. Aceast& scena, agitata si dramatica, se desfasoara in totalitate in sinul familiei. Cind prinde scor- pionul, copilul nu are nici o clipa ideea c& este un animal periculos: e un mic rac, precum cei pe care i-i aratasera pa- rintii sai, lasindu-l sa-i ating ca pe niste jucarii. In realitate, un element strain, venit din afara, a patruns in casa, iar buni- cul si tatal reactioneaza fiecare in felul sau: plinset de copil, rugdminti si mingiieri parintesti, anxietate, oroare si explozia de bucurie care urmeaza: tot atitea reactii familiale care definesc sensul evenimentului. SA admitem ca baiatul si-l aminteste: imaginea este plasat& in cadrul familiei, caci era inca de la inceput cuprinsd in acesta gi nu a iesit deloc din el. $a-| ascultém acum pe dl. Charles Blondel: simi aduc aminte c&, in copilarie, s-a intimplat odata, cind umblam printr-o cas parasita, si cad pina la jumiatate, in mijlocul unei camere intunecoase, intr-o groapa pe fundul cdreia era apa si descopar mai mult sau mai putin usor unde si cind s-a petrecut asta, dar intervin aici informatiile, cu totul secundare fata de amintire”. {ntelegem ca amintirea se prezinté ca o imagine care nu era localizata. Asadar nu gindindu-se mai intii la cas&, adic& plasindu-se din punctul de vedere al familiei care locuia acolo, a putut sa-si amin- teasci, mai ales ci, ne spune domnul Blondel, n-a povestit acest accident vreunei rude gi este sigur ca nu s-a mai gindit la asta de atunci. ,in acest caz — adaugi’ el -, am nevoie sa reconstitui ambianta amintirii mele, nu amintirea insagi. Se pare, intr-adevar, cd in amintirile de acest gen avem un contact direct cu trecutul, care precede si conditioneazd reconstituirea istoric&” (Joc. cit., p. 297). Aceasta relatare se distinge clar de precedenta, mai intii pentru c’ Benvenuto Cellini ne indica in primul rind epoca si locul unde se des- fasoara scena pe care si-o aminteste, ceea ce domnul Blondel a omis cu totul cind a povestit despre cdderea intr-o groapa * Viaja lui Benvenuto Cellini scrisd de el insugi, traducere de Stefan Crudu, EPL, Bucuresti, 1964, vol. I, pp. 13-14 (n. tr.). 67