' } | { MAURICE HALBWACHS d’Arc a fost de atitea ori portretizata in teatru, cinema etc., incit nu mi-e greu deloc s& mi-o imaginez la Reims. in acelasi timp, mi-e clar c& nu puteam sa fiu martor la eveni- mentul propriu-zis: ma limitez la cuvintele pe care le-am citit sau auzit, semne reproduse de-a lungul timpului, care sint tot ce ajunge la mine despre acel trecut. La fel se intimpla cu toate faptele istorice pe care le cunoastem!, Nume proprii, date, formule care rezuma un lung sir de detalii, uneori o anecdoti sau un citat: acesta este epitaful evenimentelor de odinioara, la fel de scurt, general si sdrac in semnificatie ca si majoritatea inscriptiilor pe care le citim pe pietrele de mormint. intr-adevar, istoria seaman4 cu un cimitir in care spatiul este masurat si in care trebuie mereu sd se gaseasca locuri pentru mormintele noi. Daca mediul social trecut n-ar subzista pentru noi decit prin notafii istorice, dac’ memoria colectiva, in ge- neral, n-ar cuprinde decit date (atasate unor evenimente definite in termeni generali) si definitii sau evocari abstracte ale evenimentelor, ea ne-ar ramine cu totul exterioara. In societatile noastre nationale, atit de largi, multe existente se deruleaza fard nici un contact cu interesele comune ale celor mai multi dintre cei care citesc ziarele si acorda o oarecare atentie afacerilor publice. Desi nu ne izolam, sint perioade in care, absorbiti de trecerea zilelor, nu mai stim ,,ce se intimpla”. Ne vom gindi, poate; mai tirziu si reunim cele mai notabile evenimente publice contemporane. Ce se intimpla in lume si in tara mea in 1877, cind m-am nascut? Este anul crizei de la 16 mai, cind situatia politic’ se transforma de la o siptimina la alta si lua nastere veritabila republicéa. Guvernul lui Broglie era la putere. Gambetta declara: ,,Trebuie s& te supui sau si demisionezi”. Atunci a murit pictorul Courbet. Tot atunci, Victor Hugo publica al doilea volum din Legenda secolelor. La Paris, este terminat ' (V37) S& reducem memoria veritabild sau vie la reproducerea impresiilor sensibile: nu gasesc in memoria mea nici 0 amintire. 98Memorie colectiva si memorie istorica bulevardul Saint-Germain si incep lucrarile la Calea Republicii. In Europa, toat& atentia este indreptaté asupra razboiului dintre Rusia si Turcia. Osman-Pasa, dupa o lung si eroicd rezistenti, trebuie si predea Plevna. Reconstitui astfel un cadru, dar unul prea larg si in care ma simt pierdut. Din acel moment am fost luat, fara indoiala, de curentul vietii nationale, dar abia daca m-am simtit antrenat in acesta. Eram ca un calator pe vapor. Cele doua maluri ji tree pe sub ochi; strabaterea apei se incadreaza in acest peisaj, dar si presupunem ci el e adincit in reflectii sau distras de tovarasii de calatorie: nu se va mai preocupa de ce se intimpla pe tarm decit din cind in cind; va putea sa-si aminteascd mai tirziu calatoria fara s& se gindeasc& prea mult la detaliile peisajului sau va putea sd urmareasc& parcursul pe o hart; astfel, va regasi poate citeva amintiri uitate, le va preciza pe altele (intelegindu-le mai bine). Dar intre tinutul traversat si calator nu va exista un contact real. Unor psihologi le-ar placea, poate, si arate ca, in calitate de auxiliare ale memoriei noastre, evenimentele istorice nu joaca alt rol decit diviziunile timpului marcate pe ceas sau inscrise in calendar. Viata noastra se scurge intr-o miscare continua. Dar cind privim inapoi spre ceea ce s-a desfisurat astfel, este intotdeauna posibil sa distribuim dife- ritele parti intre punctele de diviziune ale timpului colectiv, pe care le descoperim astfel in afara noastra si care se impun din exterior tuturor memoriilor individuale, tocmai pentru cd nu-si au originea in nici una dintre acestea. Timpul social astfel definit ar fi complet exterior fafa de duratele traite de constiinte. Lucrul e evident cind e vorba de un ceas care masoara timpul astronomic. Dar la fel este si cu datele mar- cate pe cadranul istoriei, care corespund celor mai notabile evenimente ale vietii nationale, pe care uneori le ignoram in momentul producerii lor si a c&ror importanfé nu o recu- noastem decit mai tirziu. Vietile noastre vor fi inserate in corpurile sociale, pe care le vor urma in revolutii si vor suferi de pe urma cutremur&rilor acestora. Dar un eveniment 99MAURICE HALBWACHS nu ocupa loc in seria faptelor istorice decit dupa un timp de la producerea sa. Abia dupa aceea putem s& legim de eveni- mentele nationale diferitele faze ale vietii noastre. Nimic n-ar putea dovedi mai bine cit de artificiala si de exterioara este operafiunea care consta in raportarea, ca la niste puncte de reper, la diviziunile vietii colective. Nimic n-ar putea arata mai clar, de asemenea, cf, in realitate, studiem doua obiecte distincte cind ne fixim atentia asupra_memoriei individuale sau a celei colective. Evenimentele si datele care constituie insasi substanta vietii grupului nu pot fi pentru individ decit semne exterioare, la care se refera numai cu conditia sa ias& din acesta. Desigur, dac& materia memoriei colective n-ar fi alc&tuit& decit din serii de date ori din liste de fapte istorice, ea ar juca doar un rol secundar in fixarea amintirilor noastre. Dar aceasta este o conceptie extrem de ingusta, care nu co- respunde realitatii. Chiar din acest motiv ne-a fost dificil s-o prezentém sub aceast’ forma. Era totusi necesar, cdci ea este in deplin acord cu o tezi general acceptata. Cel mai adesea considerim memoria drept 0 facultate individuala, care apa- re intr-o constiinja redusi la propriile resurse, izolata de altele si capabil& s& evoce, fie voluntar, fie din intimplare, starile prin care a trecut anterior. Neputindu-se contesta totusi c& de multe ori plasim amintirile noastre intr-un spatiu $i intr-un timp cu diviziuni in privinfa carora convenim cu ceilalti, ca le situim, de asemenea, intre date care n-au sens decit raportate la grupurile din care facem parte, aceste lucruri sint admise. Dar este 0 concesie minima, care nu poate indrepta atentia celor care o fac spre specificul memoriei individuale, »»Scriindu-mi viata in 1835, observa Stendhal, fac o multime de descoperiri... Alaturi de fragmentele de frescA ce S-au conservat, nu exista nici o dati, trebuie si pornesc acum, in 1935, la vindtoare de date... Odata sosit la Paris, viata mea este amestecata cu evenimentele din gazete, toate datele sint sigure... In 1835 descopar fizionomia si cauza 100Memorie colectiva $i memorie istoricé evenimentelor” (Vie de Henry Brulard). Datele si eveni- mentele istorice sau nationale pe care le reprezinta ele (acesta fiind sensul dat de Stendhal) pot fi, cel putin in aparenta, complet exterioare circumstantelor vietii noastre; dar mai tirziu, cind reflectém,:,,facem numeroase desco- periri”, ,,descoperim cauza multor evenimente”. Se poate intelege asta in mai multe sensuri. Cind rasfoiesc o istorie contemporana gi trec in revista diversele evenimente fran- ceze sau europene care s-au succedat de la data nasterii mele, pentru primii opt sau zece ani din viafé am intr-adevar impresia unui cadru exterior a c4rui existent’ o ignoram pe atunci si invat si-mi situez copilaria in istoria timpului meu. Dar, desi lamuresc astfel aceasté prima fazi a vietii mele exterioare, memoria mea nu se imbogateste deloc in ceea ce are ea personal, iar in trecutul meu de copil nu vad stralucind lumini noi, nici obiecte noi care sa apara gi si se dezvaluie. Asta, fara indoiala, fiindca pe atunci nu citeam inca ziarele si (daca faptele erau mentionate in prezenfa mea) nu ma ames- tecam in conversatiile celor mari. Acum pot sa-mi fac 0 idee, dar una obligatoriu abstractd, despre circumstanfele publice si nationale care-i interesau, probabil, pe parintii mei: nici despre aceste fapte, nici despre reactiile pe care le-au provocat alor mei nu am nici o amintire directa. Cred ca primul eveniment care a patruns in urzeala impresiilor mele de copil a fost inmormintarea lui Victor Hugo (cind aveam opt ani). Ma vad alaturi de tatal meu, urcind spre Arcul de Triumf, unde era ridicat catafalcul, iar a doua zi asistind la defilare de la un balcon, la colful strazilor Soufflot si Gay- Lussac. Pina la acea data, nici o zguduire nu s-a prelungit pina la mine gi la cercul meu de preocupari dinspre grupul national in care eram inchis? Eram totusi in contact cu parintii mei: ei insisi erau deschisi fati de multe influente’; * Stendhal, op. cit., p. 139 (n. tr.). * (38) influente care veneau dintr-un mediu social mai extins decit familia mea 101MAURICE HALBWACHS in parte, erau ceea ce erau deoarece traiau in acea epoca, in acea fara, in acele circumstante politice si nationale. In aspectul lor obisnuit, in tonalitatea generalé a sentimentelor lor, poate nu regdsesc urma unor evenimente ,,istorice” determinate. Dar exista in Franta, in perioada de zece, cinci- sprezece sau douazeci de ani de dupa infringerea din 1870- 1871, o atmosfera psihologic’ si sociala unic’, pe care n-am putea-o regasi in vreo alta epoca. Parintii mei erau francezi ai acestei epoci, atunci au deprins anumite obisnuinte si au c&patat anumite trasaturi care au facut apoi mereu parte din personalitatea lor si care probabil ci mi s-au impus de mic in atenfie. Nu mai este asadar vorba de date si fapte. Desigur, istoria, fie si contemporana, se reduce adesea la o serie de nofiuni prea abstracte. Dar le pot completa, le pot inlocui cu ideile unor imagini si impresii atunci cind privesc tablouri, portrete, gravuri din acea vreme, cind ma gindesc la c&rtile care apareau, la piesele reprezentate, la stilul epocii, la glumele si la oamenii de spirit care erau la moda pe atunci. Sa nu ne inchipuim acum ca acest tablou al unei lumi disparute nu de mult, recreata astfel prin mijloace artificiale, va deveni fondul oarecum fals pe care vom proiecta profilurile parintilor nostri si ci acesta constituie un fel de mediu' in care ne scufundam trecutul pentru a-l ,,revela”, Dimpotriva, lumea copilariei mele, asa cum o regiisesc cind imi aduc aminte, se reasaz4 firesc in cadrul pe care studiul istoric al acestui trecut apropiat imi permite sa-I reconstitui tocmai pentru ca ea era deja marcata. Ceea ce descopar este ca, printr-un suficient efort de atentie, as putea sA regasesc, in amintirile mele din aceasté mica lume, imaginea mediului in care era inclusi. Multe am&nunte dispersate, poate prea familiare ca s& ma fi gindit sa le leg unele de altele si a caror semnificatie voi fi cdutat, se detageazi acum sitse reunesc. invat sa disting, in fizionomia parintilor mei si in aspectul acestei perioade, ceea ce nu se explica prin natura personali *(V39) un fel de mediu chimic 102