2018 Romanian Rev Priv L270

DATE DOWNLOADED: Tue Jan 11 14:55:20 2022
SOURCE: Content Downloaded from HeinOnline
Citations:
Bluebook 21st ed.

Cornelia Munteanu & Raluca Stefania Lazar, Jointly Exercising the Parental Authority
by Both Parents and De Facto Deprivation of the Exercise of the Parental Authority in
the Case of International Child Abduction, 2018 ROMANIAN REV. PRIV. L. 270 (2018).
ALWD 7th ed.

Cornelia Munteanu & Raluca Stefania Lazar, Jointly Exercising the Parental Authority
the Case of International Child Abduction, 2018 Romanian Rev. Priv. L. 270 (2018).
APA 7th ed.

Munteanu, C., & Lazar, R. (2018). Jointly Exercising the Parental Authority by Both
Parents and De Facto Deprivation of the Exercise of the Parental Authority in the
Case of International Child Abduction. Romanian Review of Private Law, 2018(3),
270-299.
Chicago 17th ed.

Cornelia Munteanu; Raluca Stefania Lazar, "Jointly Exercising the Parental Authority
the Case of International Child Abduction," Romanian Review of Private Law 2018, no.
3 (2018): 270-299
McGill Guide 9th ed.

Cornelia Munteanu & Raluca Stefania Lazar, "Jointly Exercising the Parental Authority
the Case of International Child Abduction" [2018] 2018:3 Romanian Rev Priv L 270.
AGLC 4th ed.

Cornelia Munteanu and Raluca Stefania Lazar, 'Jointly Exercising the Parental
Authority by Both Parents and De Facto Deprivation of the Exercise of the Parental
Authority in the Case of International Child Abduction' [2018] 2018 Romanian Review
of Private Law 270.
MLA 8th ed.

Munteanu, Cornelia, and Raluca Stefania Lazar. "Jointly Exercising the Parental
Authority by Both Parents and De Facto Deprivation of the Exercise of the Parental
Authority in the Case of International Child Abduction." Romanian Review of Private
Law, vol. 2018, no. 3, 2018, p. 270-299. HeinOnline.
OSCOLA 4th ed.

Cornelia Munteanu & Raluca Stefania Lazar, 'Jointly Exercising the Parental Authority
the Case of International Child Abduction' (2018) 2018 Romanian Rev Priv L 270
-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your acceptance of HeinOnline's Terms and
Conditions of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License
Exercitarea autoritâtii pàrinteqti in comun
de câtre ambii pârinti iprivarea defacta de exercitiul
autoritâtii pàrinteti in cazul râpiril internationale
de minori
Con£ univ. dr. CORNELIA MUNTEANU

Asist. univ. dr. RALUCA ;TEFANIA LAZÂR
Facultatea de Drept, Universitatea ,,Lucian Blaga" din Sibiu
L'EXERCICE DE L'AUTORITÉ PARENTALE CONJOINTEMENT

PAR LES DEUX PARENTS ET LA PRIVATION DEFACTO DE L'EXERCICE
DE L'AUTORITÉ PARENTALE DANS L'AFFAIRE D'ENLÈVEMENT
D'ENFANTS
RÉSUMÉ
Le caractèregénéral de la règle inscrite dans l'art.503 alinéa (1) du Code civil
est remarquable: l'exercice de l'autorité parentale par les parents ensemble et
également est devenu un principe, indépendamment de la relation des parents
(parents mariés, divorcés, séparés de fait, concubines). L'exercice de l'autorité
parentale est, par conséquent, une question qui se pose pour tous les parents, mais
elle peut être posée de façon différente en fonction de la manière dont ils vivent,
ensemble ou séparément,et enfonction de lafaçon dont ils s'entendent.
Dans une première analyse, on traitera les problèmes liés aux sujets et aux
conditionsde l'exercice de l'autoritéparentaleet ensuite, on développera son exercice
par les deux parents conjointement, avec son corollaire- la présomption de l'accord
paternel -,l'intervention du tribunalde la famille tant dans la résolution des litiges
entre les parents, et dans l'approbationde l'entente des parents.La dernière part de
z notre étude sera dédiée à l'affaire internationale d'enlèvement d'enfants, qui
représente,à notre avis, une privation defacto ou l'élimination de l'un des parents de
l'exercice de l'autoritéparentale.
zMots-clés: l'exercice conjointement; la présomption de l'accord paternel; la famille

illégitime; des parents séparés de fait ou par divorce; le tribunal de la famille;
l'enlèvement internationaldes enfants.
z
BY JOINTLY EXERCISING THE PARENTAL AUTHORITY

BY BOTH PARENTS AND DEFACTO DEPRIVATION OF THE EXERCISE
OF THE PARENTAL AUTHORITY IN THE CASE OF INTERNATIONAL
CHILD ABDUCTION
ABSTRACT
The general nature of the rule indicated in art.503 para.(1) of the Civil Code is
outstanding: the exercise of parental authority by both parents together and on an
equal basis has become a principle, independent of the relationship existing between
parents (married, divorced, separated in fact parents, concubines). The exercise of
parental authority shall be, therefore, an issue which is raised for aIl parents,
Exercitarea autoritatii pdrinteqti in comun de catre ambii pdrinti
however, it may be differently raised depending on their way of life, together or

separately,and depending on the way they have been getting along.
In a first analysis, we shall deal with the issues related to the subjects and
conditions of exercising parental authority, and thereafter, we will develop its
exercise by both parentsjointly, with its corollary - the presumption of the parental
agreement -,the intervention of the family court both in the settlement of conflicts
between parents and in the approval of the parents' agreement The last part of our
study will be dedicated to the case of internationalchild abduction,which represents
in our opinion, a defacto deprivationor the removal of one parentfrom exercising his
or herparentalauthority.
Keywords: jointly exercise; presumption of parentalagreement; illegitimatefamily;

parents separatedin fact or by divorce;famiy court; internationalchild abduction.
1. Preliminarii
Exercitarea autorittii parinte~ti I este o problem5 care se pune pentru toti p~rintii,
c~s~toriti sau nu, insa se pune in mod diferit, in functie de felul in care tr5iesc ace~tia,
adic5 impreun5 sau separat, §i, in orice caz, in functie de felul in care se inteleg. 0 alt5
provocare o reprezint5 un p~rinte decedat sau un parinte care nu mai este in stare sa i~i
manifeste vointa, iar in cazul copilului nelegitim, este posibil ca filiatia sa s5 nu fie
stabilit5 legal deceit fat5 de unul dintre p~rintii sai sau, §i mai mult, dac5 este stabilit5
fat de ambii, este posibil ca acest lucru s5 nu fi fost f~cut in acela~i timp sau in acela~i
mod. Pe m~sur5 ce trece timpul, situatia familial5 poate suferi modific~ri pe parcursul
minoratului. Toate aceste situatii sunt regrupate §i combinate in acela~i capitol:
Capitolul III din Titlul IV, Cartea a II-a - ,,Despre familie" - a Codului civil. Legea pune pe
picior de egalitate familia legitim5 cu familia nelegitim5, ca §i toate motivele de separare
a p~rintilor (divort, separare de fapt, familie monoparental etc.).
Nu putem spune c5 exercitarea autorit~tii p~rinte~ti este uniform5. ExistO, in pre-
zent, cum existau §i in trecut, mai multe modalit4ti de a face acest lucru, chiar dac5 exer-
citarea in comun cAitig5 din ce in ce mai mult teren. Cind vine vorba despre aplicare,
exist5, de asemenea, o mare diversitate de solutii, chiar dac5 reglementarea problemelor
se face sub egida instantei de tutel.
Exercitarea autorit~tii p~rinte~ti cu privire la persoana §i la bunurile copilului
2
presupune indeplinirea cumulativ5 a dou5 conditii :
1) capacitateadeplind de exercitiu a pdrintelui, dublatd de putinta de a-i manifesta
vointa. Dac5 unul dintre p~rinti este decedat, declarat mort prin hot~rAre judec~toreascA,
1 Pentru problematica autorit~tii pgrinte~ti, a se vedea: E.A. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein,

Ocrotireaparinteasca (Drepturile i indatoririleparintilorfatade copiii lor minori), Ed. 5tiintificA,
Bucure~ti, 1960; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a 8-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureoti, 2006, p. 635 §i urm.; Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptulfamiliei,
ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, Bucureoti, 2012, p. 308 §i urm.; E.Florian, Dreptulfamilieiin reglementarea
NCC, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2011, p. 284 §i urm.; 0. Ungureanu, C.Munteanu, Drept civil.
Persoanele, ed. a 3-a, revtzut5 §i adtugit5, Ed. Hamangiu, Bucureoti, 2015, p. 319 §i urm.;
C.C. Hageanu, Dreptul familiei i actele de stare civila, conform noului Cod civil, Ed. Hamangiu,
Bucure~ti, 2012, p. 270 §i urm.; M.A. Oprescu, Ocrotirea parinteasca, Ed. Hamangiu, Bucureoti
2010, p. 2 2 0 §i urm.
2 A se vedea E. Florian, op. cit, p. 285.
Cornelia Munteanu, Raluca 5tefania Lazår
pus sub interdictie, decåzut din exercitiul drepturilor pårinte5ti sau dacå, din orice
motiv, se gåse5te in neputintå de a-5i manifesta vointa, celålalt pårinte exercitå singur
autoritatea pårinteascå (art 507 C. civ.). Dacå ocrotirea minorului nu se poate realiza
prin pårinti - temporar sau definitiv - ori nu este in acord cu interesul superior al
copilului, acesta va beneficia de måsuri alternative de protectie sub forma, dupå caz, a
instituirii tutelei, a dårii in plasament sau a luårii unei måsuri de protectie specialå
[art. 106 alin. (1)C.civ.].
Prin derogare de la regula deplinei capacitåti de exercitiu, legiuitorul recunoa5te
copilului minor care a implinit vårsta de 14 ani drepturile 5i indatoririle pårinte5ti
privitoare la persoana copilului såu, drepturile 5i indatoririle referitoare la bunurile
copilului fiind exercitate de cåtre tutore sau de o altå persoanå (art 490 C.civ.);
2)beneficiarul drepturilor ifndatoririlor care intrå fn continutul autoritåtiipårin-
teyti nu poatefi decåt un copil Aceasta inseamnå cå poate beneficia de acest ansamblu de
drepturi 5i indatoriri doar o persoanå care nu a implinit vårsta de 18 ani 5i nu a dobåndit
capacitate de exercitiu deplinå (art. 484 C. civ.). Cu toate acestea, dacå vårsta majoratului
råmåne stabilitå la 18 ani, autoritatea pårinteascå poate suporta unele restrictii chiar
inainte de aceastå vårstå sau poate chiar inceta complet. Astfel, art. 39 alin. (1), precum
5i art. 40 C. civ. prevåd incetarea autoritåtii pårinte5ti asupra minorului inainte de impli-
nirea vårstei de 18 ani in caz de cåsåtorie sau in caz de emancipare, dacå a implinit deja
16 ani. in prima situatie, divortul 5i, in principiu, anularea cåsåtoriei minorului mai
inainte ca acesta så fi implinit vårsta de 18 ani nu afecteazå capacitatea de exercitiu
deplinå dobånditå prin incheierea cåsåtoriei, de aceea nici autoritatea pårinteascå nu se
va reactiva. Totu5i, dacå se dovede5te cå la data incheierii cåsåtoriei nule sau anulate
minorul a fost de rea-credintå, nulitatea cåsåtoriei va retroactiva 5i el va reveni la capaci-
tatea de exercitiu restrånså pånå la implinirea vårstei de 18 ani; acest fapt este de naturå a
reactiva autoritatea pårinteascå, a5a cum rezultå din interpretarea per a contrario a
dispozitiilor art. 39 alin. (2) C. civ. in cel de-al doilea caz, emanciparea este pronuntatå de
cåtre instanta de tutelå, pentru motive temeinice, dupå ascultarea pårintilor. Minorul
emancipat este capabil, la fel ca un major, så exercite toate actele din viata civilå.
De altå parte, unele texte din Codul civil acordå minorului cåteva drepturi datoritå
cårora acesta poate concura cu titularii autoritåtii pårinte5ti. Cel mai adesea, este vorba
despre acte de naturå personalå, ceea ce justificå un ,,premajorat". Astfel, spre exemplu,
art. 463 alin. (1) lit. b) C. civ. prevede necesitatea consimtåmåntului minorului cu vårsta
de peste 10 ani pentru ca acesta så poatå fl adoptat. Apoi, in ceea ce prive5te capacitatea
patrimonialå, numeroase texte au consacrat o anumitå capacitate 5i, mai general,
principiul capacitåtii minorului va fi consacrat chiar dacå este vorba despre acte curente.
Aceastå evolutie a autoritåtii pårinte5ti privitoare la subiectii pasivi ai exercitårii auto-
ritåtii pårinte5ti, care råspunde neindoielnic evolutiei vietii minorilor 5i ideilor privi-
toare la educatia acestora, se regåse5te in aceea5i måsurå 5i in ceea ce li prive5te pe
titularii care o exercitå.
Exercitarea autoritåtii pårinte5ti variazå in functie de modalitåtile in care se
realizeazå. Fiecare este specificå 5i flecare vine insotitå de drepturi diferite. Intre pårinti,
existå douå modalitåti, completamente opuse. Interventia unui tert introduce marginal o
a treia modalitate. Totu5i, niciuna dintre aceste modalitåti nu este absolutå. in prezent,
ca 5i in trecut, flecare dintre ele are elementul såu moderator: exercitarea in comun,
corolarul såu, exercitarea unilateralå, temperarea sa, interventia tertilor, limitele sale.
Ne vom ocupa in cele ce urmeazå de primul dintre aceste moduri de exercitare a auto-
ritåtii pårinte5ti.
Exercitarea autoritåii pårinteýti in comun de cåtre ambii pårini
2. Exercitarea autoritåtii pårinteýti in comun
Principiul pe care se bazeazå exercitarea impreunå, in comun, a autoritåtii pårin-

te5ti este cå pårintii nu actioneazå dispersat, fiecare de partea lui, ci in mod concertat Ei
trebuie så ii uneascå eforturile pentru a dezvolta o actiune de ansamblu.
Nefiind doar cotitularii autoritåtii pårinte5ti, ci 5i coadministratori (coexecutanti),
ace5tia exercitå impreunå autoritatea pårinteascå, deci putem vorbi de exercitiu comun.
Ei sunt asociati in indeplinirea actelor autoritåtii. Autoritatea se bazeazå pe vointa
ambilor. in acest sens, art 503 alin. (1) C. civ. prevede cå pårintii exercitå impreunå 5i in
mod egal autoritatea pårinteascå 3 . Textul legal reprezintå finalul unei lungi evolutii prin
care s-a dorit asigurarea egalitåtii de drepturi intre pårinti, in ceea ce prive5te exerci-
tarea prerogativelor pårinte5ti. Acesta nu se referå in mod expres la cåsåtorie 5i nu
prive5te, a5adar, numai copiii legitimi. Desemnarea titularilor ordinari ai autoritåtii
pårinte5ti tinde så urmeze din ce in ce mai mult un model de fapt al familiei decåt un
model de drept.
in mod paradoxal, diferenta dintre copiii legitimi 5i copiii nelegitimi se manifesta
exact in cazul separårii pårintilor. Procedura reglementatå de desfacere a cåsåtoriei
ducea la o legåturå destul de strånså intre atribuirea autoritåtii pårinte5ti 5i desfacerea
cåsåtoriei. Aceastå legåturå s-a destins, incetul cu incetul, prin influenta disocierii dintre
functia matrimonialå 5i functia pårinteascå. A devenit, a5adar, inevitabil ca, 5i in acest
caz, så se realizeze o apropiere intre modelele familiale aflate in circumstante asemå-
nåtoare, chiar dacå originea lor era diferitå.
Tinånd cont de aceste motive, pare a fi mai clar så ne raportåm la consecintele
divortului pentru tot ceea ce tine de atribuirea sau exercitarea autoritåtii pårinte5ti intre
sotii divortati sau separati in fapt De altfel, ca 5i in cazul pårintilor cåsåtoriti, regula este,
a5a cum vom vedea, exercitarea in comun 5i in mod egal a autoritåtii pårinte5ti (art. 397
3 § 1627 C.civ. german (BGB) prevede: ,Autoritatea pårinteascå apartine tatålui 5i mamei pe
propria lor råspundere 5i se exercitå de comun acord in interesul copilului. Atunci cånd au opinii
diferite, ei trebuie så incerce så se inteleagå", iar § 1628 BGB dispune cå: ,Dacå pårintii, pentru o
problemå determinatå sau pentru o categorie de probleme determinate ale autoritåtii pårinte5ti, a
cåror reglare este de mare importantå pentru copil, nu ajung så se inteleagå, instanta de familie
poate, la cererea unuia dintre pårinti, så-1 insårcineze pe tatå sau pe mamå så decidå. Acest
transfer de putere poate fi insotit de restrictii sau de obligatii".
In Codul civil austriac (ABGB), prin Legea de modificare a dreptului filiatiei din 1989, a fost
introduså notiunea de custodie. Ea inlocuie5te notiunea de autoritate pårinteascå 5i contine cre5-
terea 5i educarea, administrarea averii 5i reprezentarea copilului. In cazul copiilor legitimi,
custodia revine ambilor pårinti, care trebuie så o exercite de comun acord (§ 144 ABGB). Dacå ei
nu pot ajunge la un acord asupra unei probleme importante care prive5te copilul, atunci fiecare
pårinte poate solicita hotårårea instantei asupra acestei probleme [§ 176 alin. (2) ABGB]. Custodia
este expresia råspunderii speciale fatå de copil a pårintilor sau a celorlalte persoane cårora li s-a
incredintat custodia. In viziunea legiuitorului austriac, atributiile asociate custodiei nu trebuie så
reprezinte o råspundere deta5atå de acest drept, ci trebuie doar så serveascå la indeplinirea
sarcinilor decurgånd din el. Legea austriacå de modificare a dreptului copilului din 2001 a dorit så
exprime 5i in cuvinte, in mod clar, implicatiile legale ale custodiei. Din acest motiv, legea vorbe5te,
chiar 5i in cazul pårintilor, doar de ,incredintarea" custodiei. Toate persoanele cårora li s-a incre-
dintat custodia (pårinti, bunici, pårinti de ingrijire, alte pårti care au dreptul de custodie), precum
5i persoanele, care au alte drepturi 5i obligatii fatå de copil (de exemplu, dreptul de vizitare)
trebuie så facå totul pentru apårarea binelui copilului (imnperativul bunului comportament; § 145b
ABGB); in acest sens, a se vedea M. Hinteregger, Familienrecht,5. Auflage, Verlag Osterreich, Wien,
2011,p. 183.
Cornelia Munteanu, Raluca 5tefania Lazar
C. civ.). Este normal sä fie astfel, deoarece pärintii nu pot ,,divorta" de copiii lor. Numai in
mod excepional ea va fiexercitatä de unul dintre pärinti 4.
A5adar, in principiu, drepturile 5i indatoririle pärinte5ti - atåt cele referitoare la
persoana minorului, cåt i cele privind bunurile acestuia - revin ambilor pärinti. in con-
secintä, exercitarea ocrotirii pärinte5ti se va face de cätre ace5tia impreunä, in conditiile
deplinei egalitäti in drepturi, ceea ce constituie o garantie in plus cu privire la ocrotirea
intereselor minorului. Concluzia se desprinde färä echivoc din analiza art. 483 alin. (1)
C. civ. - ambii pärinti au acelea5i drepturi 5i indatoriri fatä de copiii lor minori, färä
deosebire dupä cum ace5tia sunt din cäsätorie, din afara cäsätoriei ori adoptati (art 260
C. civ pune pe picior de egalitate copiii) - 5i art. 503 alin. (1) C. civ.5 .
Exercitarea drepturilor 5i indatoririlor pärinte5ti trebuie så aibä fn vedere interesul
superioral copilului6 [art. 483 alin. (2) C. civ.] 5i sä asigure bunästarea materialä 5i spiri-
4 Conform art. 398 C. civ.: ,(1) Dacä existä motive intemeiate, avånd in vedere interesul
superior al copilului, instanta hotärä5te ca autoritatea pärinteascä sä fie exercitatä numai de cätre
unul dintre pärinti. (2) Celälalt pärinte pästreazä dreptul de a veghea asupra modului de cre5tere
5i educare a copilului, precum 5i dreptul de a consimti la adopta acestuia". in primul rånd, obser-
väm cä ,,motivele intemeiate" la care face referire legiuitorul in cadrul textului indicat nu se
suprapun cu cele preväzute de art. 507 din acela5i cod. in al doilea rånd, observäm cä nu sunt
enumerate nici mäcar exemplificativ posibile ,,motive intemeiate", dar acest lucru este explicabil ca
urmare a complexitätii 5i multitudinii de situatii concrete care pot contura interesul copilului ca
fiind acela ca autoritatea pärinteascä sä fie exercitatä de cätre un singur pärinte. in al treilea rånd,
mentionäm cä, potrivit dispozitiilor art. 36 alm. (7) din Legea nr. 272/2004 privind protectia 5i
promovarea drepturilor copilului, ,,se considerä motive intemeiate pentru ca instanta sä decidä ca
autoritatea pärinteascä sä se exercite de cätre un singur pärinte alcoolismul, boala psihicä, depen-
denta de droguri a celuilalt pärinte, violenta fatä de copil sau fatä de celälalt pärinte, condamnärile
pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexualä,
infractiuni de violentä, precum 5i orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din
exercitarea de cätre acel pärinte a autoritätii pärinte5ti".
5 Pentru o analizä istoricä, filosoficä, antropologicä 5i sociologicä a egalitätii sexelor, a se
vedea j.Carbonnier, Droit civil. Introduction.Les personnes.Lafamille, l'enfant,le couple, vol. 1,PUF,
Paris, 2004, pp. 505-507.
6 Continutul sintagmei ,,interesul superior al copilului" nu este 5i nici nu ar putea fl definit in
legislatie, deoarece este un concept flexibil, al cärui continut variazä nu numai de la un copil la
altul, ci 5i cu privire la acela5i copil, in functie de vårsta, de personalitatea sa, de nevoile personale
ale acestuia. Ea a fost introdusä in legislatia noasträ prin Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea
Conventiei cu privire la drepturile copilului, devenind in Codul civil nu numai un principiu general
al familiei 5i cäsätoriei (art. 263), ci 5i un principiu al exercitärii autoritätii pärinte5ti (art. 483
C. civ. 5i art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia 5i promovarea drepturilor copilului). In
literatura de specialitate s-a apreciat cä legiuitorul a urmärit o dublä finalitate intrebuintånd noti-
unea de interes al copilului: pe de o parte, ca ocrotirea copilului sä corespundä interesului social
care se reflectä in felul cum este crescut 5i educat copilul, iar pe de altä parte, concepånd interesul
minorului prin prisma unui scop personal, concret, care este diferit de la caz la caz 5i care trebuie
apreciat 5i raportat 5i la interesul social (A. Iona5cu, M. Mure5an, M.N. Costin, V.Ursa, Filiatia ýi
ocrotirea minorilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 173-174; pentru dezvoltäri, a se vedea:
Al. Bacaci, Precizäriprivind institutia ocrotiriipärintestt in Dreptul nr. 10/2000, p. 59; M.A. Oprescu,
op. cit, pp. 45-52). In sensul cä interesul superior al copilului reprezintä criteriul pe care instanta
judecätoreascä trebuie sä-l aibä in vedere atunci cånd se iau decizii care ii privesc direct pe copiii
minori sau se räsfrång asupra acestora, a se vedea CSJ, s. civ., dec. nr. 2665/1991, in Dreptul
nr. 7/1992, p. 82. De asemenea, in doctrinä se mai subliniazä cä utilizarea notiunii de ,,superior"
indicä faptul cä interesul copilului trebuie preferat, in caz de conflict, altor interese implicate (a se
vedea C.C. Hageanu, op. cit, p. 13).
Exercitarea autoritaii pärintegti in comun de catre ambii parini
tualä a acestuia, in special prin ingrijirea lui, prin mentinerea relatiilor personale cu el,
prin asigurarea cre5terii, educärii 5i intretinerii sale, precum 5i prin reprezentarea legalä
5i administrarea patrimoniului säu. Mai mult, in situatia idealä a armoniei conjugale,
pärintii trebuie sä coopereze 5i sä informeze copilul despre toate actele 5i faptele care
1-ar putea afecta 5i sä iain considerare opinia acestuia [art. 488 alin. (2) C. civ. 5i art. 37
din Legea nr. 272/2004]. Pe fondul responsabilizärii ambilor pärinti pentru cre5terea
copilului [art. 36 alin. (1) din Legea nr. 272/2004], mäsurile de ocrotire se iau de comun
acord. Subliniem cä nu este vorba despre o concurentä intre douä autoritäti pärinte5ti -
a mamei, respectiv a tatälui -, ci de un exercitiu care presupune, in principiu, acordul
pärintilor. Acest acord al pärintilor trebuie inteles nu in sensul libertätii contractuale,
adicä al posibilitätii pärintilor de a conveni cu privire la modul de exercitare a autoritätii
pärinte5ti in ansamblul säu, intrucåt acest mod este reglementat imperativ de lege, ci in
sensul cä intre pärinti trebuie sä existe un consens asupra mäsurilor concrete pe care le
iau cu privire la copil. ar acest acord trebuie sä fie realizat cu privire la flecare act in
parte, deoarece numai in acest mod se poate realiza un control reciproc, concret asupra
fiecärei mäsuri privitoare la persoana 5i bunurile copilului.
Faptul cä pärintii trebuie sä cadä de acord asupra mäsurilor pe care trebuie sä le ia
privitor la persoana 5i bunurile copilului minor nu inseamnä cä ei vor putea lua orice
mäsuri vor voi, in afara cadrului legal, ci cä le vor putea lua numai pe acelea care sunt in
concordantä cu prevederile legale.
Consideräm cä legiuitorul a a5ezat pärintii in raporturi de egalitate 5i intr-o relatie
de cooperare pornind de la premisa - idealä - a armoniei conjugale 5i, implicit, a
acordului parental. Dar realitatea contrazice dorinta legiuitorului. Pornind de pe pozitii
egale, dreptul de veto al oricäruia dintre pärinti riscä sä paralizeze exercitiul concordant
al ocrotirii pärinte5ti, flind o sursä de neintelegeri 5i dispute.
Postulatul acestei modalitäti este fundamental: legiuitorul a stabilit ca pärintii sä se
afle in aceastä situatie de egalitate 5i cooperare pe baza supozitiei - ideale - a unei
intelegeri intre pärinti. A pornit de la prezumtia unui acord pärintesc.
Fäcånd acest lucru, 5i-a asumat riscul de a fl dezmintit de realitate (chiar 5i in cazul
cuplurilor unite). 5i-ar fl asumat chiar un risc dublu dacä ar fl preväzut ca regulä
absolutä ca cei doi pärinti sä trebuiascä sä actioneze intotdeauna de comun acord 5i sä
intervinä intotdeauna impreunä, dreptul de veto riscånd sä genereze paralizia, actiunea
dublä (interventia comunä) sä fle sursä de nepläceri sau de jenä. La fel, pentru a u5ura
jocul exercitärii comune in viata de zi cu zi, legiuitorul a rotunjit principiul, dispunånd o
prezumtie de acord pärintesc care sä faciliteze initiativele individuale.
3. Corolar: prezumtia de mandat tacit reciproc intre pärinti

cu privire la actele curente
Temei al materiei, art 503 alin. (2) C. civ. prevede regula in mod pragmatic: ,,Fatä
de tertii de bunä-credintä, oricare dintre pärinti, care indepline5te singur un act curent
pentru exercitarea drepturilor 5i indeplinirea indatoririlor pärinte5ti, este prezumat cä
are 5i consimtämåntul celuilalt pärinte".
Pentru anumite acte, fatä de anumite persoane, legea stabile5te, in favoarea fiecärui
pärinte, o prezumtie de acord pärintesc.
Prezumtia legalà de acord pàrintesc î5i gàse5te, prin scopul sàu, ceea ce o determinà
5i o justificà: prin intermediul unei reguli a dovezii, aceasta are ca functie împrumutarea
unui fundamentjuridic actiunii individuale a fiecàrui pàrinte, asigurând astfel tertii7 .
Este o facilitate oferità fiecàrui pàrinte. Legea favorizeazà actiunea individualà a
fiecàruia dintre ei. Atunci când unul dintre ei este singur în fata unui tert (administrare,
cocontractant) pentru a realiza un act, legea îl dispenseazà de obligativitatea justificàrii, în
fata acestui tert, a acordului celuilalt pàrinte, prin prezentarea unui consimtàmânt. Legea îl
înzestreazà pe fiecare cu un consimtàmânt prezumat: îl face purtàtor al acordului celuilalt;
fiecare pàrinte îi reprezintà pe ambii atunci când actioneazà de unul singur.
Aceastà dispensà este binefacerea comunà a unei prezumtii a legii: pàrintii sunt
beneficiarii acestui drept.
Aceastà dispensà vine sà corecteze o regulà de fond. Principiul îl reprezintà coexer-
citarea autorittii pàrinte5ti (exercitarea în comun). Prin temperare, regula dovezii
permite trecerea de la actiunea comunà la initiativa individualà. Astfel apare adevâratul
avantaj al dispensei legale: în cuplurile unite, cei doi pàrinti nu vor trebui sà se deranjeze
unul pe celàlalt, iar în cuplurile separate, pàrintele izolat care ràmâne cu copiii nu va
avea de suferit - cel putin din acest punct de vedere - din cauza lipsei celuilalt: pre-
zumtia este una polivalentà.
Dar ea este yi reciprocà: ea este oferitâ mamei 5i tatàlui, fàrà nicio deosebire, cu
toate cà, în definitiv, aplicarea sa substituie unei reguli de administrare în comun o
ofertâ de administrare concurentialà. Adevàrata trecere este cea care se realizeazà de la
actiunea comunà la initiativa personalà a celui mai sârguincios, la initiativa concurent:
primul care vrea sà actioneze singur o poate face.
Pusà la dispozitia pàrintilor, prezumtia reprezintà o garantie oferità tertilor.De fapt,
î5i produce efectele in cazul unei actiuni a unui pàrinte fatà de terPi8 . Fundamentul oferit
de lege celor doi pàrinti îi îndreptte5te pe terti sà aibà încredere în fiecare: au justifi-
carea legalà sà trateze cu un singur pàrinte. Cel care nu î5i dà consimtàmântul nu are
dreptul de a trage la ràspundere un tert pentru cà a tratat cu un singur pàrinte. Aceastà
dispozitie este similarà unei clauze de non-responsabilitate în favoarea tertilor, cel putin
în cazul în care ace5tia sunt de bunà-credint 9 .
Dar care este Întinderea exactà a prezumtiei? Cu toate cà este legalà, prezumtia este
una relativà: ea nu este valabilà decât fatà de tertii de bunâ-credint, de unde apare o
dublà restrictie.
Prezumtia nu acoperd tertii de rea-credintà. Totu5i, cum, conform dreptului comun,
buna-credintà este prezumatà, celàlalt pàrinte va trebui sà demonstreze - lucru, în
general, foarte dificil, chiar 5i când este vorba despre o chestiune evidentà - cà tertii au
fost de rea-credintà (n sensul cà erau la curent cu dezacordul dintre pàrinti cu privire la
problema care trebuia decisà).
7 Ïn mod asemânâtor, Codul civil francez prevede în art. 372-2 cà, în raporturile cu tertii de
bunà-credint, oricare dintre pârinti este considerat câ actioneazà cu acordul celuilalt, atunci când
este vorba despre un act uzual referitor la persoana copilului; pentru prezumtia acordului
parental în dreptul francez, a se vedea G. Cornu, Droit civil. La famille, Montchrestien, Paris, 2003,
pp. 169-171.
8 Prezumtia de acord parental este prevàzutà în mod similar în art. 372-2 C. civ. fr. Ïn
literatura francezâ s-a observat cà acestei prezumtii, care este un factor de simplificare practicà a
vietii cotidiene, i s-ar putea repro5a faptul cà poate fi periculoasà, deoarece ea autorizeazà un tert
sà nu dea dovadà de prudent, de pildà, riscul ràpirii internationale legat de eliberarea unui
pa5aport la cererea unuia dintre pàrinti (a se vedea Fr. Terré, D. Fenouillet, Droit civil. Les
personnes.Personnalité- Incapacité - Protection,8 e éd., Dalloz, Paris, 2012, p. 427, nota 2).
9 Pentru aceastà prezumtie, a se vedea O.Ungureanu, C.Munteanu, op. cit., pp. 347-349.
Exercitarea autoritaii parinteqti în comun de catre ambii parini
In relativitatea sa, prezumtia nu guverneazà raporturile dintre pàrinti. Nu ar fi

exclus ca, actionând singur, un pàrinte sà nu aibà dreptate 5i sà î5i asume ràspunderea în
solidar cu celàlalt pàrinte, dacà s-a demonstrat cà pàrintii au ajuns la alt acord (rezervà
destul de marginalà, totu5i).
De asemenea, prezumtia este limitatà din punctul de vedere al actelor: acoperirea
initiativei individuale concurente nu se întinde decât asupra actelor curente, obi5nuite,
de autoritate pàrinteasca.
Ce este, a5adar, un ,,act curent', conform art 503 alin. (2) C.civ.? Iatà întrebarea-cheie.
Formularea corespunde unei lacune ,,intra legem": legea nu î5i bazeazà regula pe un
criteriu rigid, ci pe un standard, o notiune-cadru, ni5te date suple.
Conform acestor notiuni vagi, actele curente sunt stabilite printr-o dublà evocare. Ïn
primul rând, ,,curent' sugereazà, pe o scarà a gravittii, un tip de initiative putin impor-
tante: acte anodine, operatiuni curente, demersuri care nu justificà deplasarea ambilor
pàrinti. Dintr-un alt punct de vedere, actele curente sunt clarificate prin uz, prin cutumà:
sunt acele acte care se realizeazà în mod obi5nuit cu privire la persoana copilului Oegate
de activitàtile sale - timp liber, studii - 5i de îngrijirile de care are nevoie).
Concret, prezumtia acoperà o serie de acte care fac parte din viata de zi cu zi a
familiei: bilete de ie5ire, scutiri, aprobàri pentru vaccinare, semnarea carnetului de note,
asigurare 5colarà, aprobare pentru plecarea în excursie cu cerceta5ii, afiliere la o
asociatie, abonament, reînnoirea cardurilor de reduceri, reînnoirea càrtii de identitate,
interventii chirurgicale minore, cumpàrarea de rechizite 5colare etc.
Totu5i, îndoiala persistà pentru diverse categorii de acte: interventii chirurgicale
grave (având în vedere circumstantele); înscrierile la 5coalà (in special în caz de schim-
bare a institutiei de învàtàmânt, care poate fi o màsurà generatà de circumstante sau
schimbarea profilului); consimtmântul pentru càlàtorie în stràinàtate; participarea
copilului la un reportaj. In functie de circumstante, aceste ultime decizii pot fi legate de
categoria actelor curente Uîn multe familii, este un lucru obi5nuit sà trimiti un copil trei
sàptàmâni în Marea Britanie sau la Frankfurt, pentru a-5i perfectiona engleza sau
germana) sau pot trece în categoria actelor grave, care depà5esc domeniul prezumtiei de
consimntmânt Uîn cazul celor mai ascutite conflicte, trecerea frontierei este mijlocul de a
sustrage copilul de la celàlalt pàrinte; existà exemple celebre în acest sens)10 .
4. Caracteristica de principiu a exercitârii in comun
Aceasta este una dintre manifestàrile cele mai stràlucitoare ale institutiei autoritàtii
pàrinte5ti. Celor doi pàrinti le este acordatà exercitarea autorittii pàrinte5ti în deplinà
egalitate.
Prevàzut la art. 503 alin. (1) C.civ. 5i, respectiv, în cazul pàrintilor divortati, art 397
C. civ., principiul î5i pàstreazà întreaga fortà între pàrintii càsàtoriti (5i, dupà cum vom
vedea, 5i-a extins chiar aria de cuprindere 5i în caz de separare). Însà regula nu mai este
specificà càsàtoriei. Ea a devenit, pe deplin, un principiu de drept pàrintesc. Recunoscutà
10 Ïn doctrina 5i jurisprudenta francezà s-a arâtat cà nu constituie un act curent cel care,
schimbând practica anterioarà, angajeazà viitorul copilului, ca, de exemplu, transferul copilului
care a urmat o 5coalà publicà la o 5coalà confesionalà care folose5te metode pedagogice originale.
De asemenea, instantele franceze au decis cà circumcizia unui copil fàcutà în lipsa consimtà-
mântului expres al ambilor pârinti atrage râspunderea medicului care a efectuat procedura (a se
vedea Ph. Malaurie, L.Aynès, Droitcivil. La famille, Defrénois, Paris, 2004, p. 522).
ca model ideal, exercitarea in comun s-a dezvoltat. Progresiv, extinderea s-a fåcut in
douå directii: prima, familia nelegitimå, a doua, pårinti separati in fapt sau in drept.
Prima extindere - familia nelegitimå. Timp indelungat, ideea a prevalat, reflectånd
situatia sociologicå dominantå, 5i anume faptul cå un copil nelegitim trebuia låsat, cu
prioritate, in måinile mamei sale, mama sa flind, de fapt, cel mai adesea, prima 5i uneori
singura care il recuno5tea (voluntar). Mamei naturale li era acordatå, a5adar, ca solutie
normalå de plecare, exercitarea unilateralå a autoritåtii pårinte5ti11 .
De cåtiva ani buni, ideea contrarå, de a extinde exercitarea in comun chiar 5i in
familia nelegitimå, i-a fcut loc tot mai mult. Aceasta se referå la faptul cå in ziua de azi,
foarte adesea, in cadrul uniunii libere civile, cei doi pårinti se intereseazå in mod egal de
copil, de la na5terea sa (uneori inainte sau putin dupå), 5i cå, chiar dacå recunoa5terea
maternå 5i cea paternå nu sunt simultane, ambele au loc 5i niciuna dintre eie nu inter-
vine prea tårziu dupå na5terea copilului.
Avånd in vedere progresul din ultimul timp, exercitarea in comun a autoritåtii
pårinte5ti reprezintå regula 5i in cazul pårintilor necåsåtoriti, inså cu douå conditii (cumu-
lative): a) filiatia så fie legal stabilitå, concomitent sau succesiv, fatå de ambii pårinti;
b) pårintii så convietuiascå, adicå så tråiascå impreunå [art 505 alin. (1) C. civ.] 12.
Nu este, a5adar, necesar ca recunoa5terile så fie simultane, nici ca acestea så se facå
in momentul na5terii copilului. in acest sens, legea noastrå nu prevede un termen limitå
in care trebuie så se stabileascå filiatia; totu5i consideråm cå, in cazul in care este vorba
despre o recunoa5tere a copilului din afara cåsåtoriei, aceasta trebuie så se facå intr-un
timp rezonabil. lar dacå filiatia este stabilitå pe cale judecåtoreascå, instanta sesizatå cu
o cerere privind stabilirea filiatiei este obligatå så dispunå asupra modului de exercitare
a autoritåtii pårinte5ti, flind aplicabile prin asemånare dispozitiile privitoare la divort
[art. 505 alin. (3) C. civ.].
11Spre deosebire de dreptul nostru, in dreptul austriac, in cazul copilului nelegitim, prin lege,
custodia revine mamei (§ 166 ABGB). Pentru a i se incredinta custodia 5i tatålui, in totalitate sau
partial, este nevoie de acordul pårintilor in acest sens. Pentru a avea efecte juridice, acordul
trebuie så tie aprobat de cåtre instanta tutelarå. Aceasta va trebui så acorde aprobarea dacå ea
corespunde binelui copilului [5 167 amin. (1) ABGB]. Dacå pårintii unui copil nelegitim nu tråiesc
impreunå in aceea5i locuintå, atunci ei vor trebui så incheie un acord suplimentar referitor la
pårintele cu care va locui in principal copilul. Aceasta poate fi 5i locuinta tatålui, dar in acest caz
tatålui trebuie så-i tie incredintatå in totalitate custodia copilului [5 167 alin. (2) ABGB]. 5i dupå
incheierea unui astfel de acord, custodia mamei continuå så se intemeieze pe prevederile § 166
ABGB. Astfel, custodia ei nu se anuleazå prin acordul cu tatål 5i nici nu poate fi reduså partial la
anumite domenii. Custodia comunå poate inceta doar printr-o hotåråre judecåtoreascå. in cazul in
care s-a incheiat un acord de custodie fårå ca pårintii så fi locuit impreunå in aceea5i caså, fiecare
pårinte poate cere anularea acestei custodii. in acest caz instanta va trebui så se stråduiascå så
ajungå la o intelegere amiabilå. Dacå acest lucru nu reu5e5te, custodia va trebui så tie incredintatå
unui singur pårinte [5 167 alin. (2) coroborat cu § 177a alin. (2) ABGB]. Criteriul hotåråtor il
reprezintå binele copilului. Dacå, la incheierea intelegerii asupra custodiei, pårintii au tråit in
aceea5i locuintå 5i dacå unul dintre pårinti påråse5te locuinta comunå, nu doar temporar, atunci va
trebui så se procedeze, ca 5i in cazul copilului legitim in cazul divortului, anulårii sau declarårii
nulitåtii cåsåtoriei sau separårii nu doar temporare a pårintilor, in conformitate cu § 177 5i § 177a
ABGB [5 167 alin. (1) ABGB]. A se vedea M. Hinteregger, op. cit, p. 202.
12 in dreptul francez, art. 372 alin. (2) C. civ. impune trei conditii, 5i anume: 1) filiatia så tie
legal stabilitå 5i fatå de mamå, 5i fatå de tatå; 2) ambii så recunoascå in mod voluntar copilul
(printr-o declaratie in instantå); 3) a doua recunoa5tere, cronologic vorbind, så nu intervinå la mai
mult de un an de la na5terea copilului.
Exercitarea autoritaii parintelti in comun de catre ambii parini
,,Dacá párintil copilului din afara cásátoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a

autoritátii párinte5ti se stabile5te de cátre instanta de tutelá, find aplicabile prin
asemánare dispozitille privitoare la divorV' [art. 505 alin. (2) C. civ.].
A doua extindere - párin4 separati. Acesta este punctul culminant al favorii exer-
citáril in comun: atunci cánd párintil tráiesc separat, cásátoriti find, aceastá situatie,
singurá, nu reprezintá un obstacol in calea stabilirii exercitárii in comun a autorittii
[art. 503 alin. (1) C. civ.] (a); de altA parte, calea exercitárii in comun este deschisá 5i
pentru párintil divor tai (b). Numai din motive temeinice 5i avand in vedere interesul
superior al copilului instanta de tutelá va putea decide ca autoritatea párinteascá sá fie
exercitatá numai de unul dintre párinti. Regula este valabilá in ambele sensuri, este una
generalá. Are valoare pentru párintii necásátoriti la fel ca 5i pentru párintii cásátoriti.
A5adar, exercitarea in comun este regula, cu exceptia trecerii ulterioare la exercitarea
unilateralá. Este o inversare de principiu.
a) Separare de fapt. Pentru párintii cásátoriti, in schimb, regula nu este una nouá.
Exercitarea in comun este, a5adar, reglementatá dupá divort 5i dupá separarea de fapt.
Ideea exercitárii in comun este interesantá 5i adevárul este cá nu este o idee nouá.
De mult timp s-a recunoscut faptul cá, in ciuda vicisitudinilor vietii conjugale (sau mar-
tale), fiecare dintre párinti ii pástreazá dreptul fundamental de a-5i asuma drepturile 5i
indatoririle maternitátii sau paternitátii sale. Legátura párinteascá rámane chiar 5i
atunci cánd se rupe sau se desface cásátoria.
Legea abordeazá 5i situatia in care exercitarea autoritátii párinte5ti este afectatá de
faptul cá unul dintre párinti ii schimbá re5edinta (in special dacá este vorba despre
párintele la care locuie5te copilul). Cel care are in vedere aceastá schimbare trebuie sá-l
informeze in prealabil 5i in timp util pe celálalt párinte 5i sá obtiná acordul acestuia
[art 497 alin. (1) C. civ.]. In caz de dezacord, instanta de tutelá dispune in legáturá cu
cererea celui mai diligent párinte, in functie de interesul superior al copilului [art. 497
alin. (2) C. civ.]. Organizarea legalá a exercitárii in comun ar putea fi suficientá (impár-
tirea cheltuielilor de deplasare, ajustarea valorii pensiei de intretinere). In caz contrar,
exercitarea in comun ar putea fi inlocuitá cu exercitarea unilateralá.
b) Separare prin divort. Prezumtia legii este cá separarea párintilor prin divort
impune mai degrabá exercitarea in comun decát exercitarea unilateralá (art. 397 C. civ.).
Aceastá supozitie este destul de hazardatá, deoarece exercitarea in comun se bazeazá pe
o prezumtie de intelegere, in timp ce nu putem presupune, in mod rezonabil, cá intre
párintii divortati mai existá vreun fel de intelegere; practic, exercitarea unilateralá, in
aplicarea legii anterioare, era in special acordatá mamei.
Contra acestei tendinte reactioneazá noul Cod civil. Resortul sáu 11 constituie
egalitatea dintre párinti, dar 5i interesul superior al copilului.
Se recunoa5te insá 5i faptul cá mentinerea legáturii párinte5ti nu presupune, de
fapt, exercitarea comuná a autoritátii de cátre párintii divortati, dar poate 5i trebuie sá
fie organizatá 5i pástratá, in conditiile exercitárii unilaterale a autoritátii párinte5ti,
pentru párintele cáruia nu i s-au acordat drepturile de exercitare. Coparentalitatea
subzistá in acest caz pentru acest párinte, sub forma atenuatá a unor drepturi de supra-
veghere, de informare, de vizitá 5i de cazare, asociate indatoririlor existente in situatia
sa [art. 398 alin (2) C. civ.].
Odatá cu pronuntarea divortului, instanta de tutelá va decide 5i asupra stabilirii
locuintei copilului minor, la párintele la care acesta locuie5te in mod statornic. Dacá
páná la divort copilul a locuit cu ambii párinti, instanta, tinánd cont de interesul superior
al copilului, va stabili locuinta la unul dintre ei [art. 400 alin. (1) 5i (2) C. civ.]. Exceptia
de la aceste reguli este prevåzutå la alin. (3) al aceluia5i articol: locuinta copilului va fl
stabilitå la bunici, rude ori alte persoane sau la o institutie de ocrotire, dar numai dacå
este in interesul superior al copilului. Desigur cå aceste persoane nu sunt investite cu exer-
citarea autoritåtii pårinte5ti in nici una dintre cele douå laturi ale sale (persoana copilului
5i bunurile acestuia), ele avånd doar sarcina de a veghea la supravegherea copilului 5i de a
indeplini toate actele obi5nuite privind sånåtatea, educatia 5i invåtåtura sa 13 .
Cu toate cå noul Cod civil nu contine nicio dispozitie de principiu care så permitå
alternanta locuintei, ca unul dintre cele douå moduri de stabilire a re5edintei copilului in
cazul pårintilor separati, art 400 alin. (1) (locuinta copilului dupå divorf) 5i art. 496
alin. (2) C. civ. (situatia in care pårintii nu locuiesc impreunå) laså loc ,,intelegerii dintre
pårinti" cu privire la locuinta copilului 14. Fårå a fl o provocare, oferta legii este o invi-
tatie, o incitare. S-a dat impulsul necesar pentru ca alternanta re5edintei så-i gåseascå
locul in practicå, prin cele douå modalitåti de interventie a judecåtorului.
Aceastå schemå pare destul de superficialå. Mai mult decåt o cerere radicalå a
egalitarismului pårintesc, ar putea reprezenta o presiune pentru a echilibra practica
dominantå in favoarea stabilirii re5edintei copilului la mamå. Totu5i, påinea 5i cutitul
sunt in måinile judecåtorilor. Le dorim så fle intelepti! Dorinta legiuitorului a fost ca,
atunci cånd judecåtorii fac alegerea, så nu cåntåreascå doar principiile, ci 5i circum-
stantele legåturile, relatile etc.). Alternanta nu reprezintå o modalitate de favorizare
care så aibå prioritate sau så aspire la preponderentå. Conditiile reale ale reu5itei sale o
fac så joace mai degrabå roluri secundare. Legea este puternic ideologicå. Cu sigurantå,
practica va fimult mai pragmaticå.
Legiuitorul nostru stabile5te, pentru uzul pårintilor separati, un fel de cartå de bune
practici.Coparentalitatea in cazul pårintilor separati necesitå ca flecare dintre pårinti så
intretinå relatii personale cu copilul 5i så respecte legåturile pe care acesta le are cu celålalt
13 In doctrina noastrå s-a ridicat problema diferentei dintre art. 399 C. civ. (exercitarea
autoritåtii pårinte5ti de cåtre alte persoane) 5i alin. (3) al art. 400 C.civ. (locuinta copilului dupå
divort). In adevår, art. 399 C.civ. reglementeazå situatia de exceptie in care instanta de tutelå
poate hotåri plasamentul copilului la o rudå sau la o altå familie ori persoanå sau intr-o institutie
de ocrotire. In acest caz, autoritatea pårinteascå, in latura ei personalå, va fl exercitatå de cåtre
persoana sau persoanele desemnate de instantå, in timp ce drepturile cu privire la bunurile copi-
lului se vor exercita de cåtre pårinti in comun sau de cåtre unul dintre ei, in functie de decizia
instantei. In schimb, art. 400 alin. (3) C.civ. se referå doar la stabilirea locuintei copilului la alte
persoane. In aceastå situatie, pårintii nu vor filipsiti de autoritatea pårinteascå, ca in cazul prece-
dent, ci o vor exercita in intregime (atåt cu privire la persoana copilului, cåt 5i cu privire la bunu-
rile sale); pentru diferentele dintre art. 399 5i alin. (3) al art. 400 C.civ., a se vedea, F1.A. Baias,
comentariul de sub art. 400, in Noul Cod civil Comentariupe articole.Art 1-2664, coord. F1.A. Baias,
E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Ed. C.H. Beck, Bucure5ti, 2012, p. 439.
14 Locuinta familiei 5i, in aceea5i måsurå, locuinta copilului nu trebuie confundatå cu
domiciliul comun al sotilor 5i, respectiv, domiciliul copilului (art. 92, 93 C.civ.); in timp ce locuinta
este o chestiune de fapt, domiciliul reprezintå o localizare juridicå, locul in care persoana este
consideratå cå se gåse5te pentru drept; desigur cå locuinta poate coincide cu domiciliul, dar nu
intotdeauna trebuie så fle astfel; pentru domiciliul legal al copilului, a se vedea: 0. Ungureanu,
C.Munteanu, op. cit., pp. 281-283; I. Reghini, 5. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducerein dreptul civil,
Ed. Hamangiu, Bucure5ti, 2013, pp. 287-289; E. Chelaru, Drept civil. Persoanele,ed. a 3-a, Ed. C.H.
Beck, Bucure5ti, 2012, pp. 123-125; C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generalå. Persoanele,
ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure5ti, 2016, pp. 316-318; T. Prescure, R. Matefi, Drept civil Partea
generalå. Persoanele,Ed. Hamangiu, Bucure5ti, 2012, pp. 276-277; G.A. Ilie, in Drept civil Persoa-
nele, coord. M. Nicolae, Ed. Universul Juridic, Bucure5ti, 2016, pp. 108-109.
Exercitarea autorittii parinteýti in comun de catre ambii parini
pârinte. Aceste directive nu sunt dorinte, ci indatoriri, 5i anume cultivarea legâturilor in

situatia de separare a pârintelui sau pârintilor de copil [art 401 alin. (1) C. civ.]1 5 .
De asemenea, legea stabile5te câ, odatâ cu pronuntarea divortului, instanta de tutelâ
hotârâte asupra raporturilor dintre pârintii divortati 5i copiii lor minori, tinând seama de
interesul superior al copiilor, de raportul de anchetâ psihosocialâ, precum 5i, dacâ este
cazul, de invoiala pârintilor, pe care li ascultâ, la fel ca 5i pe copil (art. 396 C. civ.). Tot
instanta de tutelâ este cea care, prin hotârârea de divort, stabile5te contributia fiecârui
pârinte la cheltuielile de cre5tere, educare, învâtâturâ 5i pregâtire profesionalâ a copiilor,
prin aplicarea dispozitiilor incidente obligatiei de intretinere (art 402 C. civ.).
0 situatie deosebitâ, dar pe care legiuitorul nostru nu a ignorat-o, o reprezintâ cea
in care sotul unei persoane declarate moartâ s-a recâsâtorit 5i, dupâ aceasta, hotârârea
declarativâ de moarte este anulatâ. in aceste circumstante, art. 293 alin. (2) C. civ.
prevede câ noua câsâtorie râmâne valabilâ dacâ sotul celui declarat mort a fost de
bunâ-credintâ. Dar, dacâ din prima câsâtorie au rezultat copiii, cui li va reveni exerci-
tarea autoritâtii pârinte5ti in situatia reaparitiei sotului declarat mort? Pentru eluci-
darea acestei împrejurâri, art. 404 C. civ. ne spune câ instanta hotârâte asupra rapor-
turilor dintre pârinti 5i copiii lor minori, dispozitiile privitoare la efectele divortului cu
privire la aceste raporturi aplicându-se in mod corespunzâtor. A5adar, instanta poate sâ
decidâ, tinând cont de interesul superior al minorului, exercitarea comunâ a autoritâtii
pârinte5ti sau sâ aleagâ varianta exercitârii unilaterale, probabil, in favoarea sotului care
a exercitat-o pânâ la momentul anulârii hotârârii judecâtore5ti declarative de moarte.
5. Interventia instantei de tutelâ
Interventia instantei de tutelâ este autorizatâ fie in rezolvarea conflictelor dintre

pârinti (a), fie pentru favorizarea acordurilor dintre pârinti in ceea ce prive5te exerci-
tarea autoritâtii pârinte5ti (b).
Principiul egalitâtii intre pârinti presupune un un mecanism de arbitraj in caz de
conflict in exercitarea autoritâtii pârinte5ti. Legiuitorul a optat pentru interventia
instantei de tutelâ. Sesizatâ cu un conflict, aceasta trebuie sâ favorizeze concilierea
pârtilor pentru a statua in ultimâ instantâ in interesul superior al copilului.
Evident, exercitarea autoritâtii pârinte5ti nu este intotdeauna litigioasâ, însâ
ocaziile conflictuale nu lipsesc, fie cu ocazia divortului sau a altor tipuri de separâri intre
pârinti câsâtoriti sau nu, fie ca urmare a acestora, fie, in lipsa separârii, chiar intre
pârini care îi exercitâ împreunâ autoritatea pârinteascâ, din cauza unor decizii contra-
dictorii. Fie câ pârintii ajung la un acord, fie câ dezacordul persistâ, este nevoie de un
judecâtor, ori pentru a aproba acordul lor, ori pentru a solutiona dezacordul. Aceastâ
misiune li revine judecâtorului de tutelâ. Judecâtor in cadrul judecâtoriei, acest jude-
câtor unic 5i specializat (sic!) este inzestrat, in materie, cu competente generale. El este
cel care solutioneazâ chestiunile pârinte5ti, contencioase sau necontencioase 6. in
1s Art. 401 C. civ., intitulat ,Drepturile pärintelui separat de copil", stabile5te: ,(1) in cazurile
preväzute la art. 400 («Locuinta copilului dupä divort» - n.n.), pärintele, sau, dupä caz, pärintii
separati de copilul lor au dreptul de a avea legäturi personale cu acesta. (2) in caz de neîntelegere
intre pärinti instanta de tutelä decide cu privire la modalitätile de exercitare a acestui drept. Ascul-
tarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil".
16 Aceastä interventie a judecätorului in conflictele parentale a fost criticatä ca flind ,un
menaj in tref regretabil. La aceastä opinie s-a räspuns cä o asemenea interventie nici nu creeazä
conflictul, nici nu-1 agraveazä: cel mai adesea, sesizarea instantei provine dintr-un dezacord care
primul rånd, legea fundamenteazå interventia acestuia intr-un registru sau altul, deschi-
zånd perspective generale: apårarea interesului superior al copilului 5i mentinerea
legåturilor personale cu flecare dintre pårinti.
Apårarea interesuluisuperior al copilului17 . Aceastå misiune, generalå 5i specialå in
acela5i timp, nu este una nouå. in toate interventile sale, judecåtorul de tutelå trebuie så
vegheze, in mod special, la apårarea intereselor copiilor minori. Aceastå preocupare
reprezintå reperul actiunilor sale, o referintå a activitåtii sale.
Men tinerea relatiilordintre copil yl fiecare dintre pårintii såi. Este vorba despre un
orizont relativ nou. Adevårul este cå ar fl nedrept så credem cå magistratii nu se
preocupau de aceastå problemå. inså era un lucru nespus. Acest obiectiv este, in prezent,
enuntat 5i propus judecåtorului ca o putere a functiei sale, o facultate: judecåtorul poate
lua måsurile care permit garantarea continuitåtii 5i eficacitåtii mentinerii acestor relatii.
Legea dispune chiar o måsurå preventivå capabilå så-1 impiedice pe unul dintre pårinti
så sustragå copilul de la celålalt, ducåndu-1 in stråinåtate (impunerea acordului ambilor
pårinti pentru efectuarea de cålåtorii in stråinåtate de cåtre copilul lor minor, cu
exceptiile prevåzute de lege)18 .
Aceastå preocupare intrå in filosofia legii, in inima cåreia se aflå coparentalitatea, 5i
o lumineazå, deoarece acest nou cuvånt este ambiguu. Principiul såu nu constå in aceea
ca exercitarea autoritåtii pårinte5ti så se facå neapårat in comun - ea poate fl 5i unila-
teralå - 5i nici ca tatål 5i mama så exercite intotdeauna acelea5i prerogative, ca 5i cum
coparentalitatea s-ar afla sub semnul unui egalitarism orb (in caz contrar, re5edinta
copilului nu ar putea fl niciodatå stabilitå la unul dintre pårinti). Ea cere ca, in exerci-
tarea autoritåtii, relatile copilului cu flecare dintre pårintii såi så reprezinte o realitate
vie 5i, reciproc, ca dreptul fiecåruia de a avea relatii cu copilul såu så se poatå dezvolta in
toate modurile posibile.
nu este numai parental, ci tine de ruptura iremediabilå a cuplului, separatie de fapt, preludiu la o
procedurå de divort... In aceste cazuri este oportun så se dea cuvåntul judecåtorului, care va trebui
nu så suprime conflictul personal al pårintilor, ci så iaså din impas in cel mai bun mod posibil
pentru copil (a se vedea, in acest sens, Fr. Terré, D.Fenouillet, op. cit, p. 425).
17 Despre cele trei fatete ale interesului copilului, principiu, mit i realitate,a se vedea Précis
de droit de la famille, sous la direction d'Alain-Charles Van Gysel, Bruylant, Bruxelles, 2004,
pp. 679-690. Referitor la interesul copilului, J.Carbonnier, in stilul såu inimitabil, spunea cå ,inte-
resul copilului este notiunea magicå. Ea este bine-venitå in lege; ceea ce nu este astfel este abuzul
care se face aståzi cu ea. La final, va ajunge prin a face inutile toate institutiile de drept familial.
Totu5i, nimic mai invizibil, mai propriu så favorizeze arbitrarul judiciar" (j. Carbonnier, op. cit,
p. 523). In ideea de a demistifica interesul copilului -mit -,autorii belgieni, la råndul lor, au aråtat
cå nimeni nu poate pretinde cå ar cunoa5te interesul copilului, fie cå este vorba despre copil in
general sau de cutare sau cutare copil: nici pårtile, nici avocatii, nici asistentii sociali, nici
pedo-psihiatrii, nici chiar copilul insu5i nu au aceastå cuno5tintå pentru a o putea transmite celui
care trebuie så ia decizia. Ei afirmå cå interesul copilului nu este un obiect magic, care ar tine in
mod efectiv de ordinea mitului, ci o cercetare,o metodå (Précisde droit de lafamille, op. cit., p. 686).
18 A se vedea Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetåtenilor romåni in
stråinåtate (actualizatå), art. 2 alin. (2): ,Cetåtenii romåni minori pot cålåtori in stråinåtate numai
insotiti, cu acordul pårintilor ori al reprezentantilor legali, in conditiile prezentei legi"; art. 30
alin. (1) lit. b): minorului care (...)cålåtore5te in stråinåtate impreunå cu unul dintre pårinti i se
permite ie5irea (din Romånia) in acelea5i conditii 5iimpreunå cu acesta numai dacå pårintele
insotitor prezintå o declaratie (autentificatå) a celuilalt pårinte din care så rezulte acordul acestuia
cu privire la efectuarea de cålåtorii in stråinåtate pentru o perioadå care så nu depå5eascå 3 ani de
la data intocmirii acesteia (...)".
a) Solutionarea conflictelor dintre pårinti.Art. 486 C. civ. stabile5te, cu titlu de

principiu: ,ori de cåte ori existå neintelegeri intre pårinti cu privire la exercitiul dreptu-
rilor sau la indeplinirea indatoririlor pårinte5ti, instanta de tutelå, dupå ce il ascultå pe
pårinti 5i luånd in considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocialå,
hotåråte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie,
dispozitiile art. 264 fiind aplicabile" 19.
A5adar, in caz de dezacord intre pårinti, exercitarea autoritåtii pårinte5ti poate
constitui obiectul unui litigiu 5i, in cazul in care nu se ajunge la nicio concluzie, se poate
ajunge la o hotåråre in contencios. Judecåtorul de tutelå 5i de familie poate fl sesizat de
cåtre unul dintre pårinti pentru a dispune cu privire la modalitåtile de exercitare a
autoritåtii pårinte5ti 5i la contributia pentru intretinerea 5i educarea copilului. Litigiul
poate privi alegerea modalitåtilor de exercitare (exercitare in comun sau unilateralå),
stabilirea re5edintei copilului (alternativ sau la domiciliul unuia dintre pårinti), stabi-
lirea drepturilor de vizitå 5i de cazare, executarea drepturilor 5i indatoririlor de infor-
mare 5i de supraveghere, valoarea 5i forma contributiei pårinte5ti 5i chiar, in cazul unui
litigiu intre pårinti nedespårtiti, anumite decizii exacte (orientarea 5colarå, religioaså,
profesionalå) etc. Litigiile sunt mai mult sau mai putin grave, iar dezacordul pårintilor,
mai mult sau mai putin ascutit inså se iau in calcul intimitatea familialå, respectarea
pårintilor, respectarea copiilor, adicå luarea in considerare a libertåtilor lor, a preroga-
tivelor lor, a aspiratiilor lor, a sentimentelor lor: mize delicate 5i puternice ale autoritåtii
pårinte5ti, in fata cårora legea ii indicå judecåtorului modul in care så actioneze 5i
motivele in baza cårora så decidå.
in fata unui dezacord al pårintilor, judecåtorul pe probleme de familie trebuie, mai
intåi, så incerce så ii impace. Una dintre atributiile misiunii judecåtorului, un punct
general esential al functiei lui, este intotdeauna så incerce så impace pårtile, så lucreze in
acest sens. De aceea, art. 486 C. civ. insistå tocmai pe ascultarea pårintilor. Judecåtorul
trebuie så incerce så concilieze pårintii. Totu5i, obiectivul este, mai general, favorizarea
cåutårii de cåtre pårinti a unei ,exercitåri consensuale" a autoritåtii pårinte5ti 20.
19 Competenta in solutionarea acestor litigii este riguros determinatå 5i apartine instantelor

judecåtore5ti [art. 36 alin. (8) din Legea nr. 272/2004]. In aceastå materie, in conformitate cu
dispozitiile art. 94 pct. 1 lit. a) C.pr. civ., competenta materialå in solutionarea unor asemenea
litigii apartine, in prima instantå,judecåtoriei.De5i s-au depus eforturi pentru a se crea un cadru
legislativ adecvat pentru ocrotirea drepturilor copilului, putem afirma, alåturi de alti autori, cå
aceste måsuri legislative au råmas fårå prea mare ecou sub aspectul mijloacelor 5i måsurilor ce
trebuie luate in cadrul instantelor de judecatå, pentru a putea fi functionale instantele specializate
(in acest sens, a se vedea M.A. Oprescu, op. cit, p. 229).
In ceea ce prive5te competenta teritorialå, art. 114 alin. (1) C. pr. civ. stabile5te cå: ,,Dacå
legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in compe-
tenta instantei de tutelå 5i de familie se solutioneazå de instanta in a cårei circumscripte teri-
torialå 15i are domiciliul sau re5edinta persoana ocrotitå". In ceea ce prive5te autorizarea instantei
de tutelå privind incheierea unor acte juridice, alin. (2) al aceluia5i articol dispune cå, atunci cånd
actul juridic a cårui autorizare se solicitå prive5te un imobil, este, de asemenea, competentå 5i
instanta in a cårei circumscriptie teritorialå este situat imobilul. In acest caz instanta de tutelå 5i de
familie care a pronuntat hotårårea va comunica de indatå o copie a acesteia instantei de tutelå 5i
de familie in a cårei circumscripte teritorialå 15i are domiciliul sau re5edinta cel ocrotit.
20 Legea nr. 192/2006 privind medierea 5i organizarea profesiei de mediator reglementeazå
medierea ca modalitate facultativå de solutionare a conflictelor din diferite dumenii, printre care 5i
in materie de familie. Sectiunea 1 a Capitolului VI din Lege contine dispozitii speciale privind
in ceea ce prive5te modul de solutionare a acestor neintelegeri, apare fireascå

urmåtoarea intrebare: instanta de tutelå va putea opta pentru o solutie proprie, diferitå
de cele avansate de pårinti? In conflictele privitoare la autoritatea pårinteascå [dacå
facem exceptie in cazul divortului prin acordul sotilor prin procedurå notarialå:
dispozitiile privitoare la invoiala pårintilor privitoare la copii - art 375 alin. (2) C. civ.],
legea nu le cere pårintilor så propunå judecåtorului acordul dintre ei, lar judecåtorul,
dacå este sesizat, este liber så retinå alte solutii decåt cele propuse. Chiar facultative,
chiar cu titlu consultativ, acordurile pårinte5ti privitoare la organizarea exercitårii
autoritåtii pårinte5ti sunt valoroase. Legea le incurajeazå. Ea invitå judecåtorul så tinå
seama de ele, in primul 5i in primul rånd. Fårå a le face obligatorii (cu exceptia prevåzutå
mai sus), legea se bazeazå pe acordurile pårinte5ti, le cere, le a5teaptå. De altfel, doar in
lipsa unui acord amiabil sau in cazul in care un astfel de acord pare a fl contrar interesului
superior al copilului, judecåtorul stabile5te locuinta copilului [art 400 alin. (1) C. civ.]. in
aceastå schemå stimulantå, se acordå, a5adar, prioritate acordului dintre pårinti. Asupra
acestui punct, alegerea judecåtorului are un caracter subsidiar sau corectional. Chiar in
sånul conflictelor pårinte5ti, insulele de intelegere sunt favorizate, a5adar, de lege. In
mod exceptional inså, instanta poate dispune in sens contrar, dar numai in cazurile in
care existå un text de lege care så ii fundamenteze aceastå solutie, bineinteles, cu res-
pectarea interesului superior al copilului.
Dispozitiile art. 486 C. civ., respectiv ale art. 36 alin. (8) din Legea nr. 272/2004
vizeazå exclusiv ipoteza dezacordurilor dintre pårinti, fårå så indice modul in care
urmeazå så fle solutionat un asemenea litigiu pentru cazul in care neintelegerea apare
intre pårinte yi copil sau intre pårinte yi terte persoane. Consideråm cå, intr-o atare
situatie, competenta revine tot instantei de tutelå. Situatii litigioase se pot ivi 5i pe fondul
dreptului copilului de a avea legåturi personale cu persoane din familia extinså sau din
afara familiei. De altfel, in aceastå ultimå ipoteza, art 17 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
conferå legitimitate relatilor personale dintre copil 5i bunici, frati 5i surori ori alte
persoane alåturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie. De regulå, cursul acestor
relatii este unul normal, natural, dar acesta poate deveni conflictual. Raportat la textul
invocat anterior, numai anumite motive temeinice, situatii care ar aduce atingere inte-
resului superior al copilului, pot determina incetarea cursului firesc al acestor relatii.
Preocuparea de a asigura echilibrul psihologic 5i afectiv al copilului, amenintat de con-
flictul familial, poate justifica respingerea actiunii fundamentate pe dispozitiile art. 17
alin. (3) din Legea nr. 272/2 004.
Unicul criteriu de solutionare a neintelegerilor dintre pårinti cu privire la exercitarea
autoritåtii pårinte5ti impus de art 486 C.civ. este interesul superioral copilului.inså legea li
indicå judecåtorului, fårå a fl exclusivå, la ce surse poate apela pentru a-5i forma convingerile
medierea conflictelor de familie. Astfel, pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti
privind continuarea cåsåtoriei, partajul bunurilor comune, exercitiul drepturilor pårinte5ti,
stabilirea domiciliului copiilor, contributia pårintilor la intretinerea copiilor, precum 5i orice alte
neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii. in acest context, art. 64-66 din actul normativ evocat, care au in vedere conflictele de
familie, particularizeazå acest tip de mediere, statuånd cå mediatorul va veghea ca rezultatul
medierii så nu contravinå interesului superior al copilului. Totodatå, conform art. 66 alin. (2), dacå,
in cursul medierii, mediatorul ia cuno5tintå de existenta unor fapte ce pun in pericol cre5terea sau
dezvoltarea normalå a copilului ori prejudiciazå grav interesul superior al acestuia, este obligat så
sesizeze autoritatea competentå. Judecåtorul poate contribui la o rezolvare pa5nicå a litigiilor,
propunåndu-le pårintilor procedura medierii pentru a solutiona conflictele dintre ei.
Exercitarea autoritaii printelti in comun de catre ambii parini
legate de solutionarea unor astfel de conflicte. Art. 486 C. civ. deschide trei directii de
cercetare: ascultarea párintilor, ascultarea copilului 5i ancheta psihosocialá2 1 .
Vom reveni asupra acestor date dupá ce vom face douá observatii preliminare:
1) reglementareaconflictelor dintre párintinu este doar treabajudecátorului.Este vorba
mai degrabá de o actiune comuná sub egida sa, in fata cáreia se deschid, dinspre exte-
rior, agentii societátii. Toate interventiile care atestá cá, in problema copiilor, conflictele
de autoritate nu ii privesc doar pe párinti aratá cá, fárá a fi deposedati de ace5tia, párintii
trebuie totu5i sá suporte oprobriul opiniei publice; 2) insá judecátorul nu trebuie sá ?ýi
delege puterile. Privit din diverse unghiuri, judecátorul rámáne centrul de decizie. Lui ii
conferá legea puterea de a alege, in fiecare caz, modalitatea de exercitare a autoritátii
párinte5ti 5i de a reglementa exercitarea dreptului de vizitá, de cazare etc.: acestuia ii
este interzis sá delege puterile functiei sale.
Ascultarea párintilor.Acest lucru este impus de lege pentru ca judecátorul sá poatá
sá 15i formeze o párere despre capacitatea fiecáruia dintre párinti de a-5i asuma inda-
toririle 5i de a respecta drepturile celuilalt, despre sentimentele pe care le nutresc fatá
de copii 5i intre ei, despre practicile familiale pe care le-au urmat.
Ancheta psihosocialá. Aceasta este o másurá specificá de cercetare. Este socialá
datoritá persoanei calificate care o realizeazá (un asistent social), dar 5i prin caracterul
concret al modului de informare 5i al rezultatului sáu. Obiectul sáu este de a culege, de
pe teren (din mediul familial), toate informatiile utile privitoare la situatia financiará 5i
21 Legea francezá (art. 373-2-11 C. civ. fr.) intocme5te lista detaliatá, insá nelimitativá, a ele-
mentelor pe care judecátorul trebuie sá le ¡a in considerare ,in primul rñnd": practica párinteascá;
acordurile dintre párinti; sentimentele copiilor; aptitudinea fiecáruia dintre párinti de a-5i asuma
indatoririle 5i a respecta drepturile celuilalt; rezultatul anchetelor 5i contra-anchetelor sociale;
presiunile sau violentele, cu caracter fizic sau psihologic, exercitate de unul dintre párinti asupra
persoanei celuilalt. Odinioará prevázutá la art. 372-1-1 Cod civil, referinta la practica parinteasca
era enuntatá, in paralel cu prezumtia de intelegere intre párinti, ca unul dintre elementele com-
plementare necesare ale principiului exercitárii in comun. Realist, legiuitorul prevedea cá intele-
gerea dintre párinti se putea sfñr5i cu un dezacord. A5adar, legea se adresa párintilor (5i, in spatele
lor, judecátorilor): ,,Dacá tatál 5i mama nu ajung sá se inteleagá cu privire la ceea ce este necesar in
interesul copilului, practica pe care au putut s-o urmeze in ocazii similare le va tine loc de regulá".
Pierdutá in enumerarea legalá 5i mai putin evidentiatá in dreptul actual, directiva de fond 5i-a
pierdut conturul. Insá ideea esentialá rámñne (ba chiar a cñ5tigat in generalitate). Directiva se aflá
in capul listei consideratiilor decizionale. Practica familialá rárne, in primul ránd, un criteriu de
solutionare a conflictului dintre párinti. Este regula precedentului: legea invitá judecátorul sá facá
referintá la ceea ce párintii au tráit impreuná, atunci cñnd se intelegeau, astfel incñt sá se confor-
meze. Se prevede o linie de conduitá in comportamentul párintilor. Se dá fortá, de regulá, unei
uzante interne (aplicabile secundum legem): consacrare legalá a unui tip de cutumá (practica este
un element de bazá care oferá consistentá cutumei). Acest criteriu, incárcat de simboluri 5i de sens
practic, dá prioritate unui tip de uzantá conventionalá. Fidelitatea fatá de trecut 15i are valoarea, in
primul rñnd, in respectul fatá de o practicá urmatá de comun acord: referintá la o conventie parin-
teascá tacitá, in baza careia se presupune utilizarea stabilitá. Valoarea recunoscutá unei decizii
luate de comun acord este 5i un considerent in favoarea bunei inspiratii a comuniunii párinte5ti
(se pot in5ela oare párintii atunci cñnd sunt uniti in interesul copilului?). Mai realist, referinta la
practica familialá - deci la ordinea stabilitá - rezultá din teama ca o schimbare sá nu fie, pentru
copil, o sursá de tulburári 5i perturbare. Putere a obi5nuintei, trecutul pare sá apese pe viitor
(dintr-un anumit punct de vedere, este un criteriu conservator). Insá ideea este cá, dacá schim-
barea poate reprezenta un progres, cel care dore5te schimbarea trebuie sá demonstreze acest
lucru. Quieta non movere; pacta sunt servanda. Párintele care pune capát, in mod unilateral,
practicii comune trebuie sá demonstreze cá propunerea sa este mai buná (a se vedea G. Cornu,
op. cit, p. 315 5i urm.).
moralä a familiei, la conditiile in care träiesc 5i sunt crescuti copiii, judecätorul flind
invitat sä ttnä cont de aceste informatii. in raportul scris, anchetatorul trebuie sä men-
tioneze constatärile sale 5i sä formuleze propuneri care, färä a fi impuse judecätorului,
pot cåntäri greu Oudecätorul este suveran in a evalua consecintele acestora).
Cu toate cä este socialä, ancheta rämåne totu5i judecätoreascä. Facultativä flind, nu
poate fi dispusä decåt de cätre judecätor, iar acesta poate face acest lucru din oficiu.
Element de dezbatere jurisdictionalä, raportul de anchetä este supus principiului con-
tradictorialitätii: este comunicat pärtilor, care au dreptul, in termenul stabilit, sä solicite
o anchetä suplimentarä sau o contraanchetä.
Ascultarea copiilor - art. 264 C. civ. Minorii care au implinit vårsta de 10 ani au
dreptul sä fie ascultati in toate procedurile administrative sau judiciare care it privesc -
art. 264 alin. (1) teza I C. civ. Mai exact, in cazul divortului ori al separärii legale a
pärintilor lor sau ori de cåte ori existä neintelegeri intre pärinti cu privire la exercitarea
drepturilor sau indeplinirea indatoririlor pärinte5tt, copilul poate sä 15i exprime senti-
mentele in fata judecätorului. Acest drept de a fi ascultat presupune posibilitatea copi-
lului de a cere 5i a primi orice informatie, potrivit cu vårsta sa, de a-5i exprima opinia 5i
de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, dacä este respectatä,
precum 5i asupra consecintelor oricärei decizii care i1 prive5te [art. 264 alin. (2) C. civ.].
Este evident cä minorul este personal ingrijorat de despärtirea pärintilor, cä soarta
sa dupä separare ii intereseazä din plin 5i pe pärinti, cä cel ascultat trebuie sä fle copilul,
5i nu un arbitru al celor care se despart, 5i cä, pe durata minoratului säu, caracterul
personal al interventiei sale depinde de propria-i maturitate. Bunul regim al audierii
aspirä sä se nascä din combinarea fericitä a tuturor acestor date.
Dreptul de a fl audiat depinde de o anumitä vårstä legalä - 10 ani ?mpliniti. Ca o
exceptie, poate fl ascultat 5i copilul care nu a implinit vårsta de 10 ani, dacä autoritatea
competentä considerä cä acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei [art. 264
alin. (1) teza finalä C. civ. 5i art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004]. Singura intrebare
este de a 5ti dacä este capabil sä 15i facä o idee asupra situatiei 5i sä conceapä 5i sä 15i
exprime sentimentele personale legate de aceasta. Aceastä facultate depinde de gradul
säu de dezvoltare, chestiune de fapt apreciatä 5i luatä in considerare suveran de cätre
judecätorul de tutelä, in functie de diverse elemente, printre care vårsta copilului 5i
gradul säu de maturitate [art. 264 alin. (4) C. civ.]. Ascultarea copilului care nu a implinit
vårsta de 10 ani, dar care poate avea un grad de dezvoltare psiho-emotionalä deosebit,
poate constitui un demers util in solutionarea neintelegerilor dintre pärinti, asigu-
råndu-se respectarea cu prioritate a interesului acestuia. Pozitia procesualä a copilului
care este ascultat are un statut aparte, diferit de acela al unor persoane care sunt ascul-
tate in cauzä ca martori sau ca sursä de informare, pentru cä el este ascultat in propria
cauzä, uneori fitnd chiar figura centralä, interesele sale find prioritare.
Ascultarea copilului este obligatorie Atunci cånd copilul solicitä sä fle audiat, legea it
cere totu5i judecätorului sä motiveze in mod special hotärårea prin care respinge
audierea [art 264 alin. (3) C. civ.]. Copilul are dreptul de a fl audiat, in mäsura in care
acest lucru este in interesul säu. Avånd in vedere aceste precautii, audierea copilului
este, procedural, favorizatä: cererea sa poate fl formulatä in orice mod (oral sau prin
scrisoare simplä) i in orice moment al procedurii (poate avea loc pentru prima datä
chiar i in apel), audierea putåndu-se desfä5ura chiar pe loc.
Conform dispozitiilor art 226 C. pr. civ., copilul va fl ascultat in camera de consiliu,
iar numai dacä instanta considerä necesar, tinånd seama de imprejurärile procesului,
ascultarea se va face de fatä cu pärintii, tutorele sau alte persoane. Prevederile cu privire
la ascultarea minorilor nu sunt numai dispozitii de protectie a acestora, dar 5i de naturä
Exercitarea autoritatii parinteýti in comun de catre ambii parini
sâ asigure, in cât mai mare mâsurâ, relevanta 5i credibilitatea celor spuse de minor, sâ
previnâ captatia sau inhibarea acestuia22 .
Procedura ascultârii copilului presupune obligativitatea prezentei unui psiholog
numai in cazurile in care copilul a fost abuzat sau neglijat de câtre pârintii sâi, când
se dispune o mâsurâ de protectie specialâ [art 100 alin. (3) 5i art. 101 din Legea
nr. 272/2004]. Apreciem câ prezenta unui psiholog care ar putea evalua calitatea
relatiei pârinte-copil ar fi beneficâ 5i in cadrul altor proceduri in care este implicat
copilul 5i care au ca rezultat separarea acestuia de un pârinte (divort, stabilire program
vizitare minor). Aceastâ solutie se impune, in primul rând, in virtutea faptului câ Legea
nr. 272/2004 este o lege care ocrote5te drepturile tuturor copiilor, fàrâ discriminare
[art. 6 lit. b) din Lege], nu numai ale copiilor aflati intr-o situatie deosebitâ. In al doilea
rând, complexitatea cauzelor intâlnite in practicâ necesitâ o abordare pluridisciplinarâ,
iar judecâtorii sunt prea putin pregâtiti sâ vorbeascâ acelor copii care se confruntâ cu
dificultâtile despârtirii pârintilor ori ale neintelegerilor dintre ace5tia. Fiinta umanâ care
a ales o familie sâ se nascâ suferâ atunci când dezbinarea nu li este explicatâ ca o situatie
de e5ec afectiv, dar, din nefericire, inevitabil, astfel câ, dacâ judecâtorul ar lucra cu un
grup de experti, ace5tia din urmâ ar putea sâ îlajute pe copil sâ vorbeascâ, sâ inteleagâ
câ nimic nu este perfect, pentru câ se decide ,,râul cel mai mic",datâ fiind noua realitate
familialâ. in acest fel considerâm câ trebuie interpretate dispozitiile art 264 alin. (2)
C. civ. 5i ale art 29 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, ce consacrâ dreptul copilului de a fi
informat asupra consecintelor oricârei decizii care îlprive5te.
Care va fiinsâ solutia in cazul in care copilul minor a cârui incredintare trebuie
dispusâ este cel care refuzâ sâ se prezinte in instantâ in vederea audierii? Literatura
juridicâ a propus douâ solutii: fiind citat in calitate de participant, minorul cu vârsta mai
mare de 14 ani poate fi sanctionat in temeiul dispozitiilor art. 187 alin. (1) pct 2 lit i)
C. pr. civ., prin aplicarea unei sanctiuni pecuniare; efectuarea de câtre instantâ a unei
cercetâri la fata locului.
Obiectul audierili Acesta reprezintâ esenta intregului proces. Judecâtorul trebuie sâ
culeagâ sentimentele exprimate de minor. Este vorba despre a-l asculta vorbind despre
problemele, temerile, sentimentele 5i resentimentele sale, de a fiatent la tot ceea ce
copilul dore5te sâ dezvâluie din universul sâu afectiv. Din acest unic 5i subtil scop reiese
tot ceea ce nu este aceastâ incredere intimâ: nu este nici consimtâmânt, nici pârere, este
o opinie personalâ, ba mai mult, un sentiment brut, in sensul curent. Pentru a se distanta
de proces, legea prevede expres câ audierea nu li conferâ minorului calitatea de parte in
cadrul procedurii. 5i este esential sâ reamintim câ un descendent nu poate fi niciodatâ
audiat, nici ca martor, nici doar pentru a obtine informatii, cu privire la suferintele
invocate de soti. Audierea copilului nu îltransformâ nici in partener, nici in adversar,
nici in martor 5i nici, a fortiori,in arbitru sau judecâtor al pârintilor sâi, cadou care ar fi
otrâvit (pentru el 5i pentru toatâ lumea).
Consecintele audierii.Legea îlinvitâ pe judecâtor sâ tinâ cont de sentimentele expri-
mate de câtre copii, Adicâ, atunci când arbitreazâ aceste elemente de informatie, printre
altele, cu aceea5i valoare consultativâ, judecâtorul are ultimul cuvânt. Sentimentele
exprimate de câtre copil nu îlobligâ pe judecâtor in niciun fel. Judecâtorul trebuie sâ le
22 in acest sens, a se vedea 1. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole,
vol. T(Art. 1-621), Ed. Universul Juridic, Bucure5ti, 2013, p. 342; pentru situatiile in care ascultarea
minorilor este obligatorie, a se vedea: T.Le5, Tratat de drept procesual civil, vol. T,Principiifi insti-
tutii generale.Judecata în fata primei instante, Ed. Universul Juridic, Bucure5ti, 2014, p. 668; Noul
Cod de procedura civila comentat fiadnotat,vol. T (Art. 1-526), coord. V.M. Ciobanu, M. Nicolae,
Ed. Universul Juridic, Bucure5ti, 2013, p. 611.
iain considerare, nu sâ le urmeze. Nu vrem sâ credem câ judecâtorul ar avea mâinile

legate. Sâ-l obligi pe judecâtor sâ detalieze ce a luat in considerare echivaleazâ cu preva-
larea prezumtiei de neîncredere cu care 11însârcinâm in ceea ce prive5te discretia care
se impune.
Considerâm câ interesul superior al copilului nu trebuie confundat cu opinia
exprimatâ de acesta in camera de consiliu, mai ales când copilul se aflâ la vârste destul
de fragede (10-12 ani), iar personalitatea sa nu este pe deplin formatâ, fiind u5or
influentabil de unul sau altul dintre pârinti sau chiar de alte persoane; practica judiciarâ
s-a confruntat chiar cu situatii in care copilul îi schimba optiunea de la judecarea cauzei
in prima instantâ 5i pânâ la judecatâ in câile de atac sau chiar in timpul solutionârii
cauzei in prima instantâ, astfel câ a fost necesarâ o nouâ audiere in camera de consiliu.
De altfel, legea nu impune, in principiu, o solutie conformâ opiniei copilului, ci lasâ, a5a
cum am arâtat, autoritâtii competente puterea de a aprecia in raport cu vârsta 5i gradul
de maturitate a acestuia. De asemenea, indiferent cât de mult se apropie de vârsta de 18
ani, opinia copilului poate fiînlâturatâ motivat, dacâ din circumstantele concrete ale
cauzei rezultâ câ alegerea fàcutâ de copil nu corespunde interesului sâu superior. Se
impune precizarea câ, in mod concret, in unele cauze, opinia copilului, in functie de
vârstâ, poate fi însâ edificatoare 5i determinantâ. Ca o concluzie a celor expuse mai sus,
putem spune câ asupra unui demers care nu ar trebui sâ promoveze nici demagogia, nici
moda ar trebui sâ domneascâ tactul, diplomatia, delicatetea, prudenta, moderatia, inte-
lepciunea. Împovâratâ, intotdeauna supusâ presiunilor, poate oare ma5ina judecâto-
reascâ sâ facâ fatâ?
b) Interventiajudecdtorului in legdturd cu o conventie intre pdrinti.Dacâ ajung la un

acord, pârintii pot prezenta judecâtorului conventia privitoare la exercitarea autoritâtii
pârintesti. Art. 506 C. civ. prevede: ,,Cu încuviintarea instantei de tutelâ pârintii se pot
întelege cu privire la exercitarea autoritâtii pârinte5ti sau cu privire la luarea unei
mâsuri de protectie a copilului, dacâ este respectat interesul superior al acestuia. Ascul-
tarea copilului este obligatorie (...)".
Cu câteva nuante, recunoa5tem de la inceput modelul conventiei de reglementare a
consecintelor divortului, care caracterizeazâ divortul prin acordul pârtilor. Aplicatâ
însu5i obiectului autoritâtii pârinte5ti, aceastâ cale conventionalâ 5i jurisdictionalâ tine,
in stare purâ, de materia necontencioasâ. Cele douâ elemente constitutive care, prin aso-
cierea lor, caracterizeazâ actul de jurisdictie necontencioasâ sunt reunite 5i in acest caz.
in esentâ, deschiderea oferitâ pârintilor se bazeazâ pe acordul crezului lor. Ipoteza
este sâ elaboreze ei însu5i un acord global, reglementând exercitarea autoritâtii pârin-
te5ti in ansamblul atributiilor sale extrapatrimoniale 5i financiare. Ei sunt cei care aleg
modalitatea de exercitare (exercitare in comun sau exercitare unilateralâ), ei o organi-
zeazâ (re5edintâ alternativâ sau la unul dintre ei; dacâ este cazul, vizitâ, cazare, alegerea
institutiei de învâtâmânt, vacante etc.), ei stabilesc luarea unor mâsuri de protectie a
copilului. Ei stabilesc contributia pentru întretinerea 5i educatia copilului. In cazul in
care lipsesc precizâri utile din aceastâ conventie, care se vrea a fi completâ, judecâtorul
este cel care le va impune.
Instanta de tutelâ îi exercitâ controlul asupra conventiei pârinte5ti, care reprezintâ
chiar obiectul jurisdictiei sale. El verificâ ca fiecare dintre pârinti sâ fi consimtit in mod
liber cu privire la prevederile conventiei 5i deci (conditie implicitâ necesarâ) câ aceasta a
fost întocmitâ chiar de câtre pârinti (stabilirea identitâtii 5i a filiatiei), ceea ce reprezintâ
un control elementar al legalitåtii. in special, trebuie så se asigure cå aceastå conventie

apårå interesele copilului in mod suficient (spre exemplu, in ceea ce prive5te dreptul såu
de re5edintå). A5adar, legea a5teaptå de la judecåtor un control de oportunitate 5i de
legitimitate, adicå de conformitate cu interesul copilului (art. 506 C. civ. nu se referå la
interesul pårintilor, deoarece conventia - pårinteascå 5i nematrimonialå - este centratå
pe interesul superior al copilului). Astfel, judecåtorul ii exercitå atributile, conform
expresiei consacrate, in deplinå cuno5tintå de cauzå. In cazul in care considerå cå una
dintre aceste conditii nu este indeplinitå, nu incuviinteazå conventia. In caz contrar, o
aprobå, lar conventia pårinteascå aprobatå are, prin ea inså5i, fortå executorie.
Evident, art. 506 C. civ. nu a fost scris pentru pårintii care divorteazå prin acordul
pårtilor. in parte, face chiar partidå dublå cu dispozitia privitoare la conventia de regle-
mentare a consecintelor divortului in cazul divortului prin acordul pårtilor. Mai mult, in
acest tip de divort, conventia de reglementare nu este facultativå pentru pårinti, ci
reprezintå conditia sine qua non a unui divort prin acordul sotilor pe cale administrativå
sau notarialå [art. 375 alin. (2) C.civ. 23 ]. In acest sens, art. 376 alin. (5) C. civ. - la care
trimite articolul precitat - stabile5te cå, dacå sotii nu se inteleg cu privire la numele de
familie pe care så i1 poarte dupå divort ori asupra exercitårii in comun a drepturilor
pårinte5ti, ofiterul de stare civilå sau, dupå caz, notarul public emite o dispozitie de
respingere a cererii de divort 5i indrumå sotii så se adreseze instantei de judecatå,
potrivit prevederilor art 374 C. civ., care reglementeazå divortul prin acordul sotilor pe
cale judiciarå.
invoiala pårinteascå prevåzutå la art. 506 C. civ. este facultativå (pårintii ,,pot'), inså
exprimarea legii este foarte generalå. Aceastå facultate este disponibilå in toate celelalte
cazuri de divort, favorizånd astfel o reglementare partialå pe cale amiabilå, in cazurile in
care - fårå så divorteze de comun acord pe cale notarialå, ceea ce ar insemna så ajungå
la o intelegere privitoare la toate problemele - pårintii convin cel putin in legåturå cu
exercitarea autoritåtii pårinte5ti. Aceea5i facultate este disponibilå 5i in cazul separårii in
fapt a pårintilor, cåsåtoriti sau nu, extindere demnå de luat in seamå in cazul pårintilor
nelegitimi.
in special, prevederile legii prelungesc 5i intåresc tendinta ca, in reglementarea
problemelor de familie, vointa privatå så aibå un rol esentia124. 5i, in toate situatiile in
care autonomia familialå nu este in mod absolut liberå, ci este supuså controlului jude-
cåtoresc, se tine cont de vointa privatå 5i problemele sunt rezolvate pe cale neconten-
cioaså. Totu5i, in principiu, nu este nevoie de acordul pårintilor.
23 Art. 375 C. civ. reglementeazå conditiile divortului prin acordul sotilor pe cale adminis-
trativå sau prin procedurå notarialå. Alin. (2) al acestui articol stabile5te conditiile acestui tip de
divort dacå existå copii minori nåscuti din cåsåtorie, din afara cåsåtoriei sau adoptati. Astfel, acesta
dispune cå divortul prin acordul sotilor poate fl constatat de notarul public 5i in aceastå situatie,
,,dacå sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care så i1poarte
dupå divort, exercitarea autoritåtiipårinteýti de cåtre ambii pårinti, stabilirea locuintei copiilor
dupå divort, modalitatea de påstrare a legåturilor personale dintre pårintele separat 5i flecare
dintre copii, precum 5i stabilirea contributiei pårintilor la cheltuielile de cre5tere, educare, invåtå-
turå 5i pregåtire profesionalå a copiilor. Dacå din raportul de anchetå socialå rezultå cå acordul
sotilor privind exercitarea in comun a autoritåtii pårinte5ti sau cel privind stabilirea locuintei
copiilor nu este in interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5) C.civ.".
24 In doctrina noastrå s-a observat cå ,favorizarea acordurilor dintre pårinti in legåturå cu
copiii lor minori se inscrie intr-o tendintå de contractualizare a dreptului familiei, inceputå cu
divortul prin acord 5i continuatå cu conventiile matrimoniale" (C.C. Hageanu, op. cit, p. 291).
6. Caracterul provizoriu al rezolvårii chestiunilor pårinteýti

ýi revizuirea judecåtoreascå
(exercitarea autoritåtii icontributia pårinteascå)
Chiar 5i dupå divort, exercitarea autoritåtii pårinte5ti 5i contributia pårinteascå

scapå politicii de concentrare a efectelor divortului in ziua pronuntårii acestuia. Aceste
douå chestiuni tin de un domeniu care nu este guvernat de acest principiu. Nu este astfel
doar pentru cå, spre deosebire de legåtura conjugalå, legåturile pårinte5ti nu sunt desfå-
cute prin divort. Mai exact, este pentru cå, din punct de vedere pårintesc, aceste
chestiuni au, in esentå, un caracterprovizoriu.Conteazå prea putin dacå stabilirea lor cu
ocazia separårii se face printr-o hotåråre definitivå. Natura lor provizorie le face, cu
certitudine, revizuibile. in functie de circumstante, organizarea lor poate fl modificatå in
instantå, adicå deciså de judecåtor, la cererea celor doi pårinti sau a unuia dintre ei.
Posibilitatea unei revizuiri judecåtore5ti este consecinta necesarå a caracterului
provizoriu inerent pensiei de intretinere 5i exercitårii autoritåtii pårinte5ti in ansamblul
organizårii sale.
intotdeauna supåråtor, acest contencios de adaptare constituie, din punctul de
vedere al principiilor care guverneazå relatiile pårinte5ti, un contencios natural impla-
cabil, expresie proceduralå cu caracter evolutiv care marcheazå materia in mod substan-
tial. Art. 403 C. civ.25 (5i art. 531 C. civ., in ceea ce prive5te modificarea pensiei de intre-
tinere), baza materiei, este aplicabil tuturor pårintilor, cåsåtoriti sau nu, separati sau nu.
Revizuirea se poate referi, impreunå sau separat, la toate dispozitiile care regle-
menteazå relatiile pårinte5ti intr-o decizie contencioaså sau intr-o conventie aprobatå.
Modificårile pot privi modul de exercitare a autoritåtii pårinte5ti, stabilirea locuintei
copilului, organizarea dreptului de vizitå 5i de cazare, valoarea contributiei pårinte5ti,
administrarea patrimoniului etc.
Inerent caracterului provizoriu, criteriul revizuirii este constant in principiul såu.
Solutia originarå poate fl modificatå dacå apare un fapt nou, dar nu poate fi modificatå
decåt dacå este justificatå de un fapt nou, ,,schimbarea imprejurårilor", dupå cum spune
art. 403 C.civ. Nu este necesarå nicio altå conditie.
Judecåtorul de tutelå 5i de familie este singurul competent så dispunå cu privire la
modalitåtile de exercitare a autoritåtii pårinte5ti 5i cu privire la modificarea pensiei de
intretinere. Aceastå competentå exclusivå cuprinde in ea inså5i ceea ce flecare dintre
elementele specificate implicå in mod necesar: toate modificårile legate de exercitarea
autoritåtii pårinte5ti 5i modificårile legate de pensia de intretinere. Competenta jurisdic-
tionalå este unificatå.
Instanta competentå pentru a cunoa5te intreg ansamblul unui astfel de contencios
este cea in a cårei circumscriptie teritorialå 15i are domiciliul sau re5edinta persoana
ocrotitå [art. 114 alin. (1) C. pr. civ.], adicå cea din locul in care locuie5te pårintele cu
care tråie5te copilul in momentul introducerii cererii.
Legea då drept de actiune oricåruia dintre pårinti, unui alt membru de familie,
copilului, institutiei de ocrotire, institutiei publice specializate pentru protectia copilului
5i procurorului.
25 Art. 403 C.civ., intitulat ,,Modificarea måsurilor luate cu privire la copil", dispune: ,,In cazul
schimbårii imprejurårilor, instanta de tutelå poate modifica måsurile cu privire la drepturile 5i
indatoririle pårintilor divortati fatå de copiii lor minori, la cererea oricåruia dintre pårint sau a
unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutei publice specializate
pentru protectia copilului sau a procurorului".
Exercitarea autoritåtii pårinteýti in comun de cåtre ambii pårinti
7. Privare defacto de exerciiul autoritå,ii pårinteýti - råpirea

internationalå de minori
in contextul studiului nostru, am incercat conturarea cåt mai exactå a notiunii de

,,autoritate pårinteascå", concentråndu-ne atentia asupra exercitårii acesteia in comun
de cåtre ambii pårinti, fle ei cåsåtoriti, divortati, separati in fapt sau concubini.
in ceea ce prive5te legislatia supranationalå, izvoarele internationale de drept men-
tioneazå sintagma custodie asupra minorilor6 , aceasta reprezentånd relatia juridicå
dintre pårinte 5i copil, pe de o parte, 5i dintre cei doi pårinti, pe de altå parte, relatie
reglementatå in mod particular de fiecare stat. De5i in dreptul intern nu am putea
sustine, in mod judicios, cå notiunea de ,,custodie" echivaleazå cu cea de ,,autoritate
pårinteascå", tratånd in cele ce urmeazå subiectul ,,råpirii internationale de copii", vom
folosi totu5i termenul generic 5i colocvial custodie, avånd in vedere cå, in dreptul intern,
fncredintareaspre crestere si educare a minoruluiunuia dintre pårinti(cazul general) din
reglementareaCoduluifamiliei- apropiatåca sens termenului indicat - a fost inlocuitå in
reglementarea Codului civil cu stabilirea locuintei minorului la unul dintre pårinti,
delimitåndu-se astfel notiunile de pårinte custodian 5i pårinte necustodian.
La Haga, la 25 octombrie 1980, cu ocazia Conferintei de drept international privat,
la data celei de-a paisprezecea sesiuni a sa, a fost adoptatå Conventia din 1980 asupra
aspectelor civile ale råpirii internationale de copii (denumitå in cele ce urmeazå
,,Conventia")27.
Pe de o parte, textul Conventiei nu vizeazå 5i nu se preocupå de dreptul de custodie,
dar, pe de altå parte, este la fel de clar cå eventuala caracterizare a deplasårii 5i retinerii
copilului ca flind ilicite este conditionatå de existenta unui drept de custodie, drept care
determinå contextul legal al unei situatii care a fost modificatå de actiunea care se
intentioneazå a fl prevenitå.
In raportul asupra Conventiei se face vorbire de situatia tip care a justificat adoptarea
acesteia. in primul rånd, in flecare caz este vorba despre indepårtarea, luarea copilului din
mediul såu obi5nuit, copil a cårui incredintare a fost acordatå 5i este exercitatå conform
legii de o persoanå sau de o institutie, Inmod natural, un refuz de a inapoia copilul in
26 Astfel, potrivit art. 18 pct. 1 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptatå de
ONU in 1989, ,,statele pårti vor depune eforturi pentru asigurarea recunoa5terii principiului
potrivit cåruia ambii pårinti au responsabilitåti comune pentru cre5terea 5i dezvoltarea copilului.
Pårintii sau, dupå caz, reprezentantii såi legali sunt principalii responsabili de cre5terea 5i dezvol-
tarea copilului. Ace5tia trebuie så actioneze, in primul rånd, in interesul suprem al copilului".
A5adar, in termenii art. 18, legea trebuie så recunoascå principiul conform cåruia ambii pårinti au
o responsabilitate comunå, iar, a5a cum este recunoscut in articol, måsurile guvernelor trebuie
directionate spre sprijinirea 5i promovarea ,,custodiei comune". Pentru detalii, a se vedea UNICEF,
Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la Drepturile Copilului, Ed. Vanemonde,
Bucure5ti, 2004, p. 297. Un alt exemplu ar fiConventia europeanåasupra recunoaýteriiýi executårii
hotårårilorin materie de incredintarea copiilor ýi de restabilirea incredintåriicopiilor din 1980,
aceastå conventie recunoscånd in Preambulul såu cå ,,luarea in considerarea interesului copilului
este de o importantå decisivå in materie de hotåråriprivind incredintareasa". Conventia dore5te så
gåseascå solutii pentru dificultåtile provenite din litigiile privind custodia dintre pårinti care
locuiesc in diferite state europ ene.
27 Conventia este cunoscutå sub denumirea de ,,Conventia de la Haga" 5i a intrat invigoare la
data de 30 septembrie 1992.
mediul sâu dupâ o 5edere in afarâ, cu care persoana care detine 5i exercitâ custodia a fost
initial de acord, trebuie pus in aceea5i categorie. In ambele cazuri, rezultatul este, de fapt,
acela5i: copilul este luat din mediul familial 5i social in care s-a dezvoltat in acest context,
tipul sau recunoa5terea formalâ a dreptului de custodie conteazâ putin, din moment ce
aceastâ existentâ sau inexistentâ a recunoa5terii nu afecteazâ, in niciun mod, realitatea
socialâ a problemei. In al doilea rând, persoana care deplaseazâ copilul (sau este respon-
sabilâ pentru deplasarea sa) sperâ sâ obtinâ dreptul de custodie conform dispozitiilor
legale din tara unde copilul a fost deplasat. Recurgând la o astfel de mâsurâ (de deplasare
5i de retinere ilicitâ), un individ poate sâ schimbe legea aplicabilâ 5i sâ obtinâ o decizie
favorabilâ lui. 0 astfel de decizie, atunci când coexistâ cu alta, cu efect opus, pronuntatâ de
un alt forum, cu toate câ se va bucura de o valabilitate limitatâ geografic, va avea totu5i o
aparentâ de drept suficientâ pentru a ,,legaliza" o situatie pe care niciunul dintre sistemele
de drept implicate nu ar dori sâ o recunoasc 28.
A5adar, statele semnatare ale Conventiei au actionat in demersul lor profund
convinse câ interesul copilului este de importantâ primordialâ in orice problemâ privind
încredintarea sa 5i in dorinta de a proteja copilul, pe plan international, impotriva efec-
telor dâunâtoare ale unei deplasâri sau neînapoieri ilicite a acestuia. A fost deci necesarâ
reglementarea unor proceduri in vederea garantârii inapoierii imediate a copilului in
statul re5edintei sale obi5nuite 9.
Prin art. 1 al Legii nr. 100/1992, România a aderat la Conventie, iar ulterior
legiuitorul român a dezvoltat in plan intern, prin adoptarea Legii nr. 369/2004, denu-
mitâ in cele ce urmeazâ ,,Legea", aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale râpirii
internationale de copii 30.
In plan european, Consiliul Europei a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201/2003
privind competenta, recunoa5terea 5i executarea hotârârilor judecâtore5ti in materie
matrimonialâ 5i in materia râspunderii pârinte5ti, denumit in continuare ,,Regulament",
act care vizeazâ, printre altele, 5i mâsuri privind înapoierea imediatâ a copilul râpit 31.
Deci, sub aspectul naturii sale, ,,râpirea internationalâ de copii" este o procedurâ
reglementatâ de foruri suprastatale, având ca trâsâturâ caracteristicâ celeritatea çi
cooperarea intre state 5i drept finalitate garantarea înapoierii imediate a copilului in
statul re5edintei sale obi5nuite 32.
28 Conform pct. 13-15 din Raportul explicativ cu privire la Conventia de la Haga, elaborat de
Elisa Pérez-Vera, in 1980, disponibil pe https://www.euromed-justice.eu.
29 Potrivit preambulului Conventiei, aceasta vizeazä 5i asigurarea dreptului la vizitare,
aspecte care însä excedeazä analiza noasträ.

30 Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Conventia de la Haga din 25 octombrie
1980 asupra aspectelor civile ale räpirii internationale de copii afostpublicatä în M.Of nr. 243 din
30 septembrie 1992. Prin art. 2 din acela5i act normativ, Ministerul Justitiei a fost desemnat ca
autoritate centralä pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite prin Conventie. Legea
nr. 369/2004 a fost republicati în M.Of nr. 468 din 25 iunie 2014.
31 Publicatin JO L 338 din 23 decembrie 2003.
32 Statele contractante iau toate mäsurile corespunzätoare spre a asigura, in limitele terito-
riului lor, realizarea obiectivelor Conventiei. in acest scop, ele urmeazä sä recurgä la procedurile
lor de urgentä. Autoritätile centrale urmeazä sä coopereze intre ele 5i sä promoveze o colaborare
intre autoritätile competente in statele lor respective, pentru a asigura imediata înapoiere a
copiilor 5i a realiza celelalte obiective ale Conventiei (art. 2 5i art. 7 din Conventie). in aceea5i
ordine de idei, art. 1 alin. (2) din Lege statueazä cä, in calitate de autoritate centralä românä,
Ministerul Justitiei coopereazä cu autoritätile centrale ale celorlalte state pärti la Conventie 5i cola-
boreazä cu institutiile 5i autoritätile române cu atributii in domeniul de aplicare a Conventiei.
Mentionåm 5i faptul cå Regulamentul statueazå - in art. 60 lit. e) - cå, in relatile

dintre statele membre, acesta prevaleazå asupra Conventiei de la Haga, in måsura in
care aceasta prive5te materille reglementate de Regulament
Aceastå procedurå reglementeazå inapoierea imediatå a copiilor deplasati sau
retinuti ilicit in orice stat contractant [art. 1 lit. a) din Conventie]. Deplasarea sau
neinapoierea oricårui copil se considerå ca flind ilicitå in douå imprejuråri: cånd are loc
prin incålcarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, unei institutii
sau oricårui alt organism actionånd fle separat, fle impreunå, prin legea statului in care
copilul ii avea re5edinta obi5nuitå, imediat inaintea deplasårii sau neinapoierii sale, 5i
dacå, la vremea deplasårii sau retinerii, acest drept de incredintare era exercitat in mod
efectiv, actionåndu-se separat sau impreunå, ori ar fl fost astfel exercitat, dacå asemenea
imprejuråri nu ar fi survenit33 .
Cåteva låmuriri suplimentare se cer a fl fåcute: in intelesul Conventiei, dreptul
privind incredintarea include dreptul cu privire la ingrijirile cuvenite persoanei copilului
5i, indeosebi, pe acela de a hotåri asupra locului re5edintei sale [art. 5 lit. a)], iar incre-
dintarea se considerå ca flind exercitatå impreunå atunci cånd unul dintre titularii
råspunderii pårinte5ti nu poate, in temeiul unei hotåråri judecåtore5ti sau ca efect al
legii, så decidå asupra locului de re5edintå a copilului fårå consimtåmåntul celuilalt
titular al råspunderii pårinte5ti [art. 2 pct. 11 lit. b) teza finalå din Regulament].
Existå inså reglementate 5i exceptii de la aplicabilitatea Conventiei, fatå de copilul
care atinge vårsta de 16 ani, 5i excluderi de la domeniul de aplicare al Regulamentului,
cum ar fi stabilirea sau contestarea filiatiei, obligatia de intretinere etc.3 4.
Consideråm cå trebuie fåcutå distinctie intre competenta instantelor judecåtore5ti
in ceea ce prive5te fondul dreptului privind incredintarea copilului 5i competenta
instantelor in ceea ce prive5te cererea de inapoiere imediatå a acestuia.
0 primå mentiune in acest sens trebuie fåcutå cu privire la dispozitiile art 16 5i
art. 17 din Conventie, care statueazå cå, dupå informarea autoritåtilor judiciare sau
administrative ale statului solicitat despre deplasarea sau retinerea ilicitå a unui copil,
acestea nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind incredintarea sa pånå
cånd nu se va stabili cå nu se aflå intrunite conditiile Conventiei pentru inapoierea
copilului sau pånå cånd o perioadå rezonabilå nu se va fl scurs fårå ca o cerere pentru
aplicarea acesteia så se fl fåcut.
A5adar, simpla imprejurare cå o hotåråre privitoare la incredintare a fost pronun-
tatå sau este susceptibilå så fie recunoscutå in statul solicitat nu poate justifica refuzul
de a inapoia copilul potrivit prevederilor Conventiei, cu toate cå autoritåtile judiciare
sau administrative ale statului solicitat pot lua in considerare motivele acestei hotåråri
care ar intra in sfera de aplicare a Conventiei.
Mult mai precis, Regulamentul (art. 10) statueazå cå, in cazuri de råpire a copilului
(deplasare sau retinere ilicitå), instantele judecåtore5ti din statul membru in care copilul
15i avea re5edinta imediat inaintea deplasårii sau retinerii sale råmån competente pånå
in momentul in care copilul dobånde5te o re5edintå obi5nuitå intr-un alt stat membru 5i
33 Art. 3 din Conventie statueazå in continuare faptul cå dreptul privind incredintarea, poate
rezulta, intre altele, dintr-o atribuire de plin drept, printr-o hotåråre judecåtoreascå sau adminis-
trativå ori dintr-un acord in vigoare potrivit dreptului acelui stat.
34 Conform art. 4 din Conventie. Potrivit art. 1 alin. (3) din Regulament, acesta nu se aplicå:
a) stabilirii sau contestårii filiatiei; b) hotårårii privind adopta 5i måsurilor premergåtoare
acesteia, precum 5i desfacerii 5i declarårii nulitåtii adoptei; c) numelui 5i prenumelui copilului;
d) emancipårii; e) obligatiei de intretinere; f) actelor fiduciare 5i succesiunilor; g) måsurilor luate
ca urmare a faptelor penale såvår5ite de copii.
pånå cånd: (a) orice persoanå, institutie sau alt organism cåreia/cåruia i-a fost incre-
dintat copilul consimte la deplasarea sau retinerea acestuia sau (b) copilul a locuit in
acest alt stat membru o perioadå de cel putin un an dupå ce persoana, institutia sau
orice alt organism cåreia/cåruia i s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit så aibå
cuno5tintå de locul in care se aflå copilul, pånå cånd copilul s-a integrat in noul såu
mediu 5i pånå cånd a fost indeplinitå cel putin una dintre conditiile prevåzute de
Regulament 5.
Este logic ca, in cazul judecårii fondului privind incredintarea copilul råpit, instanta
competentå så råmånå cea de la re5edinta sa obi5nuitå. A schimba competenta judecårii
fondului privind incredintarea unui astfel de copil ar låsa la aprecierea persoanei care
såvår5e5te o faptå ilicitå atragerea unei competente specifice, in sensul de favorabilå. in
aceea5i ordine de idei, o hotåråre asupra fondului dreptului presupune o probatiune
complexå, care impune dovedirea unor aspecte obiective, de naturå cotidianå din viata
copilului (activitatea sa 5colarå, relatile cu familia sa extinså, relatile sale de prietenie),
in legåturå directå cu re5edinta sa obi5nuitå.
Solutionarea cererii de inapoiere a copilului råpit incumbå autoritåtilor statului
unde acesta a fost deplasat sau retinut ilicit, ale statului solicitat.
in dreptul intern, solutionarea cererilor adresate de cåtre persoana fizicå, institutia
sau organismul interesat din oricare stat parte la Conventie pentru inapoierea copilului
aflat pe teritoriul Romåniei, ca urmare a unei deplasåri sau retineri ilicite, in sensul art. 3
din Conventie, este de competenta instantei judecåtore5ti, respectiv a Tribunalului
pentru minori 5i familie Bucure5ti (art 2 din Lege).
Celeritatea procedurii de solutionare a unei astfel de cauze rezultå, in mod
intrinsec, din obiectul såu, iar in mod extrinsec din prevederile legale exprese - art. 11
alin. (3) din Regulament 5i art. 9 alin. (1) 5i (5) 5i art. 11 alin. (2) din Lege -, care prevåd
cå astfel de cauze, care au ca obiect solutionarea cererilor de inapoiere a unui copil aflat
pe teritoriul Romåniei in conditiile art. 3 din Conventie, se solutioneazå de urgentå 51 cu
precådere, cu citarea in termen scurt a pårtilor, termenele de judecatå neputånd fi mai
mari de douå såptåmåni36 .
Participarea procurorului la judecarea acestor cauze este obligatorie, cum este, de
altfel, 5i solutionarea cererii in contradictoriu cu persoana despre care se sustine cå a
deplasat sau a retinut minorul in Romånia. intåmpinarea nu este obligatorie, iar dacå
este necesarå prezenta unui interpret, instanta de judecatå va dispune toate måsurile
necesare pånå la termenul de judecatå, potrivit prevederilor Legii nr. 304/2 004 privind
organizarea judiciarå, republicatå, cu modificårile 5i completårile ulterioare 37 .
35 Conditiile prevåzute sunt urmåtoarele: (i) in termen de un an de cånd cel cåruia i s-a
incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit så aibå cuno5tintå de locul in care se aflå copilul, nu a
depus nicio cerere de inapoiere la autoritåtile competente ale statului membru in care copilul a
fost deplasat sau retinut; (ii) a fost retraså o cerere de inapoiere inaintatå de cel cåruia i s-a
incredintat copilul 5i nu s-a depus nicio nouå cerere in termen de un an; (iii) o cauzå solutionatå de
o instantå judecåtoreascå din statul membru in care copilul 15i avea re5edinta obi5nuitå imediat
inaintea deplasårii sau retinerii sale ilicite a fost inchiså in conformitate cu art. 11 alin. (7) din
Regulament; (iv) o hotåråre de incredintare care nu implicå inapoierea copilului a fost pronuntatå
de instanta judecåtoreascå din statul membru in care copilul 15i avea re5edinta obi5nuita imediat
inaintea deplasårii sau retinerii sale ilicite.
36 Conform art. 11 alin. (3) din Regulament, o instantå sesizatå cu o cerere de inapoiere a
unui copil råpit actioneazå cu celeritate in cadrul procedurii privind cererea, utilizånd procedurile
urgente prevåzute de dreptul intern. Fårå a aduce atingere reglementårii anterior mentionate,
instanta judecåtoreascå pronuntå hotårårea, cu excepta cazului in care aceasta se dovede5te
imposibilå din cauza unor imprejuråri exceptionale, in cel mult 5ase såptåmåni de la sesizarea sa.
37 Potrivit art. 9 alin. (2), (3), (4) 5i (6) din Lege.
Celeritatea procedurii in dreptul intern este asiguratâ 5i de dispozitia expresâ cu

privire la administrarea probelor cu înscrisuri 5i, numai in mâsura in care acest mijloc
de probâ nu este suficient sau împrejurârile cauzei o cer, pot fi administrate alte probe38 .
Un element important al intregii proceduri se regâse5te in obligatia prevâzutâ de
lege de ascultare a copilului care a implinit vârsta de 10 ani 5i posibilitatea ascultârii lui
dacâ este sub aceastâ vârstâ, in cazul in care instanta o considerâ necesarâ 5i in mâsura
in care aceasta este corespunzâtoare cu vârsta sau gradul sâu de maturitate3 9.
in plus, in dreptul intern, se poate lua de câtre instantâ, pe intreaga duratâ a
procesului, prin incheiere nesupusâ niciunei câi de atac, oricare dintre mâsurile de
protectie a copilului prevâzute de legislatia in vigoare. Mai mult decât atât, dacâ existâ
motive care sâ justifice temerea câ minorul ar putea fi deplasat in afara granitelor
României pentru a fi sustras de la procedura de inapoiere deschisâ potrivit Conventiei 5i
legii, instanta sesizatâ cu solutionarea cererii de inapoiere va dispune, tot prin incheiere
nesupusâ niciunei câi de atac, ridicarea pa5aportului copilului sau a altui document de
câlâtorie, dupâ caz. Mâsura ridicârii pa5aportului sau a altui document de câlâtorie se
dispune fie pe o duratâ determinatâ, fie pânâ la încetarea motivelor care au justificat-o 4 .
Dacâ se constatâ câ deplasarea sau retinerea copilului pe teritoriul României este
ilicitâ in sensul art 3 din Conventie, instanta va admite cererea 5i va dispune înapoierea
copilului in tara in care acesta îi are re5edinta obinuitâ. in cuprinsul aceleia5i hotârâri
se va fixa un termen pentru executarea obligatiei de inapoiere a copilului, care nu va
putea fi mai mare de douâ sâptâmâni de la comunicarea hotârârii 5i care este fixat sub
sanctiunea unei amenzi civile in favoarea statului român cuprinse intre 2.500 lei 5i
12.500 lei. Odatâ cu pronuntarea hotârârii de inapoiere, instanta va putea dispune una
dintre urmâtoarele mâsuri: a) predarea pa5aportului minorului sau a documentului de
câlâtorie, dupâ caz, de câtre pârât pârtii reclamante; b) obligarea pârintelui pârât de a-5i
da concursul pentru eliberarea unui document de câlâtorie pe numele minorului ori
suplinirea acordului sâu in acest sens. in cuprinsul aceleia5i hotârâri, instanta poate
autoriza pe reclamant sâ preia minorul personal sau, dupâ caz, prin reprezentant, in
cazul refuzului de executare voluntarâ a obligatiei de inapoiere in termenul stabilit 41.
Suportarea cheltuielilor pentru înapoierea minorului se stabile5te conform art. 26
alin. ultim din Conventie, conform câruia, dispunând înapoierea copilului potrivit preve-
derilor Conventiei, autoritatea judecâtoreascâ sau administrativâ poate, dacâ este cazul,
38 in aceea5i ordine de idei, conform art. 11 alin. (1) 5i (3) din Lege, in fata instantei, pärtile
pot prezenta orice documente 5i informäri legate de cauzä. Actele care emanä de la autoritätile
publice competente ale statului solicitant sunt valabile in fata instantei färä vreo altä legalizare sau
formalitate similarä, potrivit art. 23 din Conventie. Instanta poate tine seama de legea 5i de hotä-
rârile judiciare sau administrative sträine pertinente, färä a fi nevoie sä recurgä la procedurile spe-
cifice de recunoa5tere a hotärârii sträine. De asemenea, instanta va putea solicita reclamantului
prezentarea unei hotärâri sau a unui alt document emanând de la autoritätile statului in care
copilul îi are re5edinta obi5nuitä, care sä ateste, dacä legea statului respectiv permite aceasta,
faptul cä deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori retinerea a avut loc prin încälcarea
unui drept privind încredintarea, atribuit potrivit legii statului sträin.
39 Art. 11 alin. (5) din Lege stipuleazä cä, in toate situatiile, la audierea copilului va participa
un psiholog din cadrul directiilor generale de asistentä socialä 5i protectia copilului de la nivelul
sectoarelor municipiului Bucure5ti, care va redacta, la cererea instantei, un raport psihologic. in
sensul obligativitätii ascultärii copilului sunt 5i dispozitiile art. 11 alin. (2) din Regulament.
40 0 copie de pe hotärâre se comunicä autoritätii române care a emis pa5aportul sau alt docu-
ment de cälätorie, dupä caz, Directiei Generale de Pa5apoarte sau Inspectoratului General pentru
Imigräri, din subordinea Ministerului Afacerilor Interne (art. 13 din Lege).
41 Potrivit art. 14 alin. (1)-(3) din Lege.
så punå in sarcina persoanei care a deplasat sau retinut copilul plata tuturor spezelor
necesare intreprinse de reclamant sau in numele såu, cum ar fl, printre altele, spezele de
cålåtorie, spezele de reprezentare judecåtoreascå ale reclamantului 5i de inapoiere a
copilului, precum 5i toate cheltuielile 5i plåtile fåcute pentru localizarea copilului.
Hotårårea primei instante prin care s-a dispus inapoierea minorului este execu-
torie, se va comunica pårtilor 5i autoritåtilor centrale, in termen de 48 de ore de la
redactare, 5i este supuså recursului la Curtea de Apel Bucure5ti, Sectia pentru minori 5i
familie, in termen de 10 zile de la comunicare. Recursul suspendå executare hotårårii
pronuntate in primå instantå 42 .
Mentionåm 5i faptul cå o hotåråre asupra inapoierii copilului, pronuntatå in dome-
niul de reglementare al Conventiei, nu afecteazå fondul dreptului privind incredintarea
(art. 19 din Conventie).
0 altå solutie, de data aceasta de neinapoiere, va putea fl pronuntatå de cåtre
instanta romånå [in baza art. 14 alin. (5) din Lege] in conditiile art. 12 5i art. 13 din
Conventie.
Conform primului articol mentionat, cånd un copil a fost deplasat sau retinut ilicit
in intelesul art. 3 5i o perioadå de mai putin de un an s-a scurs de la momentul deplasårii
sau neinapoierii pånå la momentul introducerii cererii inaintea autoritåtii judiciare sau
administrative a statului contractant unde se aflå copilul, autoritatea sesizatå dispune
inapoierea sa imediatå. Aceea5i autoritate, sesizatå, chiar dupå expirarea perioadei de
un an precizate, urmeazå, de asemenea, så dispunå inapoierea copilului, afarå dacå nu se
stabile5te cå acesta s-a integrat in noul såu mediu 43 .
Prin excepie de la dispozitiile art. 12 din Conventie, art. 13 statueazå cå autoritatea
judiciarå sau administrativå a statului solicitat poate respinge cererea de inapoiere, dacå
persoana, institutia sau organismul care se impotrive5te inapoierii stabile5te: (a) cå per-
soana, institutia sau organismul care avea in ingrijire copilul nu exercita efectiv dreptul
privind incredintarea la data deplasårii sau neinapoierii ori consimtise sau achiesase
ulterior acestei deplasåri sau neinapoieri ori (b) cå existå un risc grav ca inapoierea
copilului så-1 expunå unui pericol fizic sau psihic sau ca in orice alt chip så-1 situeze
intr-o situatie intolerabilå. Se poate, de asemenea, så se refuze a dispune inapoierea
copilului dacå autoritatea judiciarå sau administrativå constatå cå acesta se impotrive5te
la inapoierea sa 5i cå a atins o vårstå sau o maturitate care face necesar så se tinå seama
de opinia sa 44 .
Potrivit art. 11 alin. (4) 5i (5) din Regulament, o instantå judecåtoreascå nu poate
refuza inapoierea copilului in temeiul art 13 lit b) din Conventie in cazul in care se
stabile5te cå s-au luat måsuri corespunzåtoare pentru a asigura protectia copilului dupå
inapoierea sa. De asemenea, inapoierea copilului nu va putea fl refuzatå de cåtre
42 Conform art. 15 din Lege, pronuntarea hotårårii primei instante se poate amåna cu cel
mult 24 de ore, iar redactarea hotårårii se face in cel mult 7 zile de la pronuntare. Pronuntarea de
cåtre instanta de recurs se poate amåna cu cel mult 24 de ore, iar redactarea deciziei instantei de
recurs se face in cel mult 7 zile de la pronuntare. 0 copie a acesteia va fi comunicatå, din oficiu,
autoritåtii centrale romåne, in termen de 48 de ore de la redactare.
43 De asemenea, potrivit ultimului alineat al art. 12 din Conventie, cånd autoritatea judiciarå
sau administrativå a statului solicitat are motive de a crede cå copilul a fost luat intr-un alt stat, ea
poate så suspende procedura sau så respingå cererea de inapoiere a copilului.
44 Potrivit dispozitiilor aceluia5i art. 13 din Conventie, la aprecierea imprejurårilor vizate in
acest articol, autoritåtile judiciare sau administrative urmeazå så tinå seama de informatiile puse
la dispozitie de autoritatea centralå sau orice altå autoritate competentå a statului in care se aflå
re5edinta obi5nuitå a copilului privitor la situatia sa socialå.
instanta de judecatâ in cazul in care persoana care a solicitat inapoierea copilului nu a

avut posibilitatea de a fi ascultatâ.
in cazul in care s-a pronuntat o hotârâre de neinapoiere, in temeiul art 13 din
Conventie, instanta trebuie sâ transmitâ, de indatâ, fie direct, fie prin intermediul auto-
ritâtii sale centrale, o copie a hotârârii judecâtore5ti de neinapoiere 5i a documentelor
pertinente, in special un proces-verbal al 5edintelor, instantei competente sau autoritâtii
centrale din statul membru in care copilul îi avea re5edinta obi5nuitâ imediat înaintea
deplasârii sale sau retinerii sale ilicite, in conformitate cu dreptul intern. Aceastâ
instantâ trebuie sâ primeascâ toate documentele mentionate in termen de o lunâ de la
data hotârârii de neînapoiere 45.
Dacâ obligaýia de inapoiere a copilului nu este executatâ de bunâvoie in termenul
stabilit de instantâ, la expirarea acestuia, autoritatea centralâ românâ va solicita instantei
comunicarea titlului executoriu câtre organele fiscale, pentru punerea in executare a
amenzii - art 16 alin. (2) din Lege. Dacâ nici dupâ aplicarea amenzii hotârârea jude-
câtoreascâ de inapoiere a copilului in tara re5edintei sale obi5nuite nu este executatâ
voluntar, se procedeazâ la executarea silitâ, conform Codului de procedurâ civilâ - art 17
alin. (1) din Lege.
Achiesâm la opinia potrivit câreia, cu toate câ s-a fixat o competentâ specialâ in faza
judecâtii, apartinând Tribunalului Bucure5ti, Sectia pentru minori 5i familie, legiuitorul a
dorit ca in faza executârii silite sâ se urmeze calea dreptului comun, intrucât instantele
de la locul executârii sunt mai bine plasate, asigurându-se atât celeritatea judecârii pe
care o reclamâ cererile adresate instantei ivite cu ocazia executârii silite (contestatii la
executare), cât 5i o mai bunâ apreciere a imprejurârilor in care are loc inapoierea
46
efectivâ .
Existâ 5i situatia in care, conform art 11 alin. (8) din Regulament, fârâ a se aduce
atingere unei hotârâri de neinapoiere pronuntate in conformitate cu art. 13 din
Conventie, instanta competentâ, conform Regulamentului, dispune printr-o hotârâre
ulterioarâ inapoierea copilului, hotârâre care este, de asemenea, executorie, in confor-
mitate cu Capitolul III, Sectiunea 4, in vederea asigurârii inapoierii copilului. Mai mult,
inapoierea copilului care rezultâ dintr-o astfel de hotârâre este recunoscutâ 5i execu-
torie intr-un alt stat membru fârâ sâ fie necesarâ incuviintarea executârii 5i fârâ sâ fie
posibil sâ se opunâ recunoa5terii sale in cazul in care hotârârea a fost certificatâ in statul
membru de origine 47.
Dacâ ne raportâm la spatiul european, atunci trebuie sâ aducem in discutie 5i pre-
vederile Conventiei pentru apârarea drepturilor omului 5i a libertâtilor fundamentale,
cunoscutâ sub denumirea de ,,Conventia europeanâ a drepturilor omului", respectiv
dispozitiile art. 8, care reglementeazâ dreptul la viatâ privatâ.
45 Conform art. 11 alin. (6) din Regulament. in continuare se prevede cä, in afara cazului in
care instantele judecätore5ti din statul membru in care copilul îi avea re5edinta obi5nuitä imediat
inainte de deplasarea sa sau de retinerea sa ilicitä au fost deja sesizate de una dintre pärti, instanta
judecätoreascä sau autoritatea centralä care prime5te hotärârea de neînapoiere in temeiul art. 13
din Conventie trebuie sä o notifice pärtilor 5i sä le invite sä prezinte observatii instantei, in confor-
mitate cu dreptul intern, in termen de trei luni de la data notificärii, pentru ca instanta judecä-
toreascä sä examineze problema încredintärii copilului. Dacä nu a primit nicio observatie in
termenul preväzut, instanta judecätoreascä dispune închiderea cauzei, färä ca aceastä împrejurare
sä aducä atingere normelor in materie de competentä preväzute de Regulament.
46 Pentru amänunte, a se vedea F.G. Pancescu, Obligatia de inapoierea copilului.Competent,
in RRDJ nr. 4/2 009.
47 Art. 40 5i urm. din Regulament. Pentru detalii, a se vedea 1.Burduf, V.Onaca, Recunoaterea
hotarâriistroine.Caracterexecutoriu. inapoiereaminorulut in RRDJ nr. 6/2 009.
Din perspectiva art 8 din Conventia europeanà a drepturilor omului, notiunea de

viatâ privatà este foarte vastà, ea încorporând elemente diverse: ,,1. Orice persoanà are
dreptul la respectarea vietii sale private 5i de familie, a domiciliului sàu 5i a corespondentei
sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritti publice în exercitarea acestui drept decât
în màsura în care acest amestec este prevàzut de lege 5i dacà constituie o màsurà care,
într-o societate democraticà, este necesarà pentru securitatea nationalà, siguranta publicà,
bunàstarea economicà a tàrii, apàrarea ordinii 5i prevenirea faptelor penale, protejarea
sànàt4tii sau a moralei ori protejarea drepturilor 5i liberttilor altora"4 .
In domeniul ràpirii internationale de copii, obligatiile impuse de art 8 din
Conventia europeanà a drepturilor omului trebuie coroborate 5i interpretate în lumina
cerintelor Conventiei de la Haga, precum 5i a tuturor regulilor 5i principiilor interna-
tionale aplicabile in relatiile dintre statele implicate, având în vedere cà scopul comun
este protejarea drepturilor copilului 5i ale pàrintilor.
Or, interesul superior al copilului nu coincide cu cel al tatàlui sau al mamei în
contextul unei cereri de înapoiere fàcute în temeiul Conventiei de la Haga, care - 5tim
deja - nu pune în discutie drepturile de custodie. Conceptul de interes superior al
minorului trebuie evaluat în lumina exceptiilor reglementate de Conventia de la Haga -
trecerea unui interval de timp, existenta unui risc grav.
Aceastà apreciere cade în sarcina autorittilor nationale, care, inter alia, au bene-
ficiul contactului direct cu pàrtile interesate. Ïn indeplinirea sarcinilor lor, sub art. 8 din
Conventia europeanà a drepturilor omului, instantele nationale se bucurà de o marjà de
apreciere, care însà ràmâne obiectul controlului Curtii Europene a Drepturilor Omului.
In jurisprudenta sa, CEDO reaminte5te cà, dacà art. 8 din Conventie încearcà, în
principal, sà apere individul împotriva ingerintelor arbitrare din partea autoritàtilor
publice, el implicà, de asemenea, 5i unele obligatii pozitive inerente ,,respectàrii" efective
a vietii de familie. 5i într-un caz, 5i în celàlalt trebuie avut în vedere raportul de pro-
portionalitate care trebuie sà existe între interesul persoanei 5i cel al societtii, in
ansamblul ei 49.
Fiind vorba de obligatia statului de a dispune màsuri pozitive, CEDO a afirmat în
permanentà cà art. 8 implicà dreptul pàrintelui de a beneficia de màsuri adecvate din
partea statului pentru a fi alàturi de copilul sàu, precum 5i obligatia autorittilor
nationale de a dispune aceste màsuri 5° .
Cu toate acestea, obligatia autorittilor nationale de a lua màsuri în acest scop nu
este absolutà, deoarece este posibil ca reluarea convietuirii cu minorii care au locuit un
timp cu celàlalt pàrinte sà nu se realizeze atât de u5or, sà nu se poatà face imediat 5i sà
necesite unele màsuri pregàtitoare.
Natura 5i anvergura acestora depind de circumstantele fiecàrei cauze, dar întele-
gerea 5i cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie întotdeauna un
factor important. Dacà autoritàtile nationale trebuie sà se stràduiascà sà faciliteze o
astfel de colaborare în acest domeniu, obligatia lor de a recurge la coercitie nu poate fi
decât limitatà: acestea trebuie sà tinà seama de interesele 5i de drepturile 5i liberttile
48 Pentru detalii cu privire la continutul notiunii de viatà privatà 5i respectarea acesteia, a se
vedea: O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit, pp. 97 5i urm.; C. Jugastru, Le droit au respect de la vie
privée,în,,Les droits de la personnalité", Ed.de la Tannerie, 2008, pp. 124 5i urm.
49 CEDO, Hotârârea Keegan c. Irlandeidin 26 mai 1994, par. 49.
50A se vedea, de exemplu, CEDO, Hotârârea Eriksson c. Suediei din 22 iunie 1989, par. 71;
Hotârârea Margareta ýi Roger Andersson c. Suediei din 25 februarie 1992, par. 91; Hotârârea
Olsson c. Suediei (nr. 2) din 27 noiembrie 1992, par. 90, 5i Hotârârea Hokkanen c. Finlandei din
23 septembrie 1994, par. 55.
Exercitarea autoritaii pärintegti in comun de catre ambii parini
acelor persoane 5i in special de interesele superioare ale copilului 5i de drepturile sale,

stipulate in art. 8 din Conventie. In ipoteza in care contactele cu pärintii riscä sä
ameninte aceste interese sau sä incalce drepturile respective, autoritätile nationale
trebuie sä vegheze la stabilirea unui raport de proportionalitate intre ele 51 .
CEDO analizeazä incälcarea art. 8 din Conventie 5i din perspectiva celeritätii punerii
in executare de cätre autoritätile nationale a hotärårii de inapoiere a copilului.
intr-adevär, procedurile legate de exercitarea autoritätii pärinte5ti, inclusiv executarea
hotärårilor pronuntate, necesitä urgentä, deoarece trecerea timpului poate avea conse-
cinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii 5i pärintele care nu locuie5te cu ei. Curtea
aratä cä in Conventia de la Haga se stipuleazä, in art. 11, cä autoritätile judecätore5ti sau
administrative sesizate trebuie sä procedeze de urgentä in vederea reincredintärii
minorului, orice lipsä de actiune care dureazä mai mult de 6 säptämåni indreptätind
statul solicitant sä cearä explicatii cu privire la motivele intårzierii. Mai mult, atunci cånd
se observä cä autoritätile nu au adoptat mäsurile adecvate pentru asigurarea inapoierii
copilului, preväzute la art. 7 din Conventia de la Haga, cu toate cä statul påråt beneficiazä
de o anumitä marjä de apreciere in materie, instanta europeanä a concluzionat cä existä
o incälcare a art. 8 din Conventie - in sensul cä autoritätile nu au depus eforturi adecvate
5i suficiente pentru a impune respectarea dreptului petentei de a-i fl inapoiate minorele,
ignorånd astfel dreptul la respectarea vietii de familie52 .
51 CEDO, Hotärårea Hokkanen, ci. supra,par. 58.

52 CEDO, Hotärårea lgnaccolo-Zenide c. Romåniei din 25 ianuarie 2000, par. 102.

2018 Romanian Rev Priv L270

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

2018 Romanian Rev Priv L270

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

DATE DOWNLOADED: Tue Jan 11 14:55:20 2022

SOURCE: Content Downloaded from HeinOnline

Bluebook 21st ed.

ALWD 7th ed.

APA 7th ed.

Chicago 17th ed.

McGill Guide 9th ed.

AGLC 4th ed.

MLA 8th ed.

OSCOLA 4th ed.

Con£ univ. dr. CORNELIA MUNTEANU

L'EXERCICE DE L'AUTORITÉ PARENTALE CONJOINTEMENT

zMots-clés: l'exercice conjointement; la présomption de l'accord paternel; la famille

BY JOINTLY EXERCISING THE PARENTAL AUTHORITY

however, it may be differently raised depending on their way of life, together or

Keywords: jointly exercise; presumption of parentalagreement; illegitimatefamily;

1 Pentru problematica autorit~tii pgrinte~ti, a se vedea: E.A. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein,

2. Exercitarea autoritåtii pårinteýti in comun

Principiul pe care se bazeazå exercitarea impreunå, in comun, a autoritåtii pårin-

3. Corolar: prezumtia de mandat tacit reciproc intre pärinti

In relativitatea sa, prezumtia nu guverneazà raporturile dintre pàrinti. Nu ar fi

4. Caracteristica de principiu a exercitârii in comun

,,Dacá párintil copilului din afara cásátoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a

pârinte. Aceste directive nu sunt dorinte, ci indatoriri, 5i anume cultivarea legâturilor in

5. Interventia instantei de tutelâ

Interventia instantei de tutelâ este autorizatâ fie in rezolvarea conflictelor dintre

a) Solutionarea conflictelor dintre pårinti.Art. 486 C. civ. stabile5te, cu titlu de

19 Competenta in solutionarea acestor litigii este riguros determinatå 5i apartine instantelor

in ceea ce prive5te modul de solutionare a acestor neintelegeri, apare fireascå

iain considerare, nu sâ le urmeze. Nu vrem sâ credem câ judecâtorul ar avea mâinile

b) Interventiajudecdtorului in legdturd cu o conventie intre pdrinti.Dacâ ajung la un

un control elementar al legalitåtii. in special, trebuie så se asigure cå aceastå conventie

6. Caracterul provizoriu al rezolvårii chestiunilor pårinteýti

Chiar 5i dupå divort, exercitarea autoritåtii pårinte5ti 5i contributia pårinteascå

7. Privare defacto de exerciiul autoritå,ii pårinteýti - råpirea

in contextul studiului nostru, am incercat conturarea cåt mai exactå a notiunii de

aspecte care însä excedeazä analiza noasträ.

Mentionåm 5i faptul cå Regulamentul statueazå - in art. 60 lit. e) - cå, in relatile

Celeritatea procedurii in dreptul intern este asiguratâ 5i de dispozitia expresâ cu

instanta de judecatâ in cazul in care persoana care a solicitat inapoierea copilului nu a

Din perspectiva art 8 din Conventia europeanà a drepturilor omului, notiunea de

48 Pentru detalii cu privire la continutul notiunii de viatà privatà 5i respectarea acesteia, a se

acelor persoane 5i in special de interesele superioare ale copilului 5i de drepturile sale,

51 CEDO, Hotärårea Hokkanen, ci. supra,par. 58.

You might also like