IMPORTANŢA UTILIZĂRII JOCULUI DIDACTIC

ÎN TERAPIA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

Svetlana Poclitari,
Logoped,
Instituţia preşcolară nr.168,
mun. Chişinău

Motto: ☺ „Nu ne putem imagina copilăria fără

rîsetele şi jocurile sale. Sufletul si
inteligenţa devin mari prin joc. Despre
un copil nu se poate spune că el creşte
si atît; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.”
(Jean Chateau)
Copilul – spunea marele pedagog Claparede – este o fiinţă a cărei principală trebuinţă
este jocul...această trebuinţă este ceva esenţial naturii sale.
Jocul este o metodă plăcută deoarece în timpul activităţilor desfăşurate prin joc copilul se
manifestă spontan, liber, îşi exprimă emoţiile, atît pe cele pozitive cît şi pe cele negative, în
timpul jocului se depăşesc barierele care par de netrecut, se descreţesc frunţile, se deschid
sufletele, se descătuşează energiile care duc la creşterea stimei de sine, la autoapreciere şi încredere
în forţele proprii .
De asemenea, prin joc se realizează o mai bună relaţionare interpersonală,o cunoaştere
adecvată a celuilalt, dar şi o bună cunoaştere de sine.
Jocul contribuie  la exersarea şi dezvoltarea proceselor de cunoaştere: memoria,
imaginaţia, gîndirea, limbajul.. Le stimulează copiilor atenţia, ceea ce îi susţine energetic pe
parcursul întregii activităţi; le dezvoltă voinţa, ajutîndu-i să învingă greutăţile, să fie mai
perseverenti şi mai stăpîni de sine; îi motivează în asimilarea cunoştinţelor; le îmbogăţeşte viaţa
afectivă deoarece în cadrul jocului se simt acceptaţi asa cum sunt.
 Jocul contribuie la formarea, dezvoltarea şi devenirea personalităţii în toate aspectele
sale bio-psiho-sociale.
În strînsă legătură cu procesele de cunoaştere, prin joc se dezvoltă limbajul copilului. Un
joc nu este conceput fără comunicare verbală. Jucîndu-se copilul exersează înţelegerea prin
comunicare, îşi dezvoltă capacitatea de discriminare auditivă, vizuală.
Jocul didactic este o metodă care se utilizează cu o frecvenţă mai mare sau mai mică în
toate tipurile de activităţi didactice, dar mai ales, în activităţile terapeutico-recuperatorii aplicate
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi implicit, celor cu tulburări de limbaj.
În activitatea de zi ciu zi m-a preocupat ca micuţii să muncească mai uşor şi mai eficient, să-şi
formeze deprinderea de a se exprima corect, logic, nuanţat, căutînd să desfăşor o varietate de
jocuri didactice, ajutîndu-i în acest sens.
Suita de jocuri pe care le propun copiilor în diferite etape ale terapiei logopedice sunt:
 Jocuri pentru formarea şi exersarea pronunţiei corecte;
 Jocuri care contribuie la îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv;
 Jocuri de exersare a structurii gramaticale;
 Jocuri de cultivare a expresivităţii verbale.
Jocurile pentru formarea şi exersarea pronunţiei corecte au ca scop pronunţia corectă a
sunetelor limbii materne, în special, a consoanelor. Corectarea defectelor de vorbire este străns
legată de dezvoltarea auzului fonematic, întrucît una dintre cauzele principale a acestor defecte o
constituie slaba dezvoltare a acestuia.
Deficitul de auz fonematic poate fi înlăturat prin jocurile:,,Prinde sunetul..., silaba...,
cuvîntul!”; ,,Na silaba, dă-mi cuvîntul”; ,,Ştafeta”; „Cum face?”, „Ce se aude?”, „De-a
trenul”, ,,Completează,, , „Repetă ce spune” ; „Cu ce sunet începe?”; j/d ,,Găsim cuvinte ,, ,  ,
,Fă ca mine,, , ,,Păcăleşte-mă pe mine,, , jocul cu onomatopeele ( Gânsacul supărat- s-s-s;
Cântatul greierului – ţrrr-ţrrr; Şoricelul – chiţ-chiţ; Chemarea pisicii- piss-piss; Albina – bzzz-
bzzz; Motocicleta – brrr-brrr;Ursul – morrr-morrr etc); j/d,,Ziceti repede”- utilizarea vastă a
cimiliturilor, frămîntărilor de limbă. Prin intermediul acestor jocuri copilul învaţă:
- să desprindă sunetul prelucrat din cuvânt, pe baza analizei auditive;
- să aleagă imagini după sunetul dat;
- să denumească cuvinte cu sunetul dat şi să-i precizeze locul în cuvânt;
- să compună din literele alfabetului decupat denumirea imaginilor arătate de logoped;
- să completeze cuvântul din propoziţie, prin denumirea imaginii care-i ţine locul;
- să formeze mai multe cuvinte după sunetul sau silaba de reper; De exemplu:
s ------ ? (ună) sa ------ ? (pă)
s ------ ? (obă) sa ------ ? (re)
 (na) ? ------ s (ca) ? ------ să
(o) ? ------ s (coa) ? ------ să
- să găsească alte cuvinte cu sunetul iniţial sau final modificat. De exemplu:
Sac – rac – mac – fac – zac – tac - lac;
Cor – por – vor – dor – zor – mor – lor.
- să completeze părţile omise din cuvintele pronunţate de logoped:
ma -------- sa (masa)
var --------za (varza)
- să alcătuiască cuvinte din silabe prezentate în ordine inversată:
ză da pa (zăpada)
te şo se (şosete)
Jocurile enumerate mai sus işi aduc contribuţia nu numai la perceperea clară a sunetelor
corespunzătoare, ci şi la corectarea pronunţiei defectuoase a acestora.
Jocurile didactice pentru îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv au ca scop: activizarea
vocabularului, îmbogăţirea pronunţiei, formarea noţiunilor, însuşirea construcţiilor gramaticale.
În acest sens, în cadrul activităţilor de dezvoltare a limbajului (la temele lexicale) se dau
prioritate jocurilor:
J/d ,,Cum este?” – utilizarea pe larg a adjectivelor; j/d,,Spune invers”- activizarea
vocabularului-i cu unele cuvinte cu sens contrar (antonime); j/d ,, Ce face?- cuvinte ce
denumesc acţiuni (verbe); j/d ,,Cînd facem aşa?”– folosirea corectă a momentelor zilei (adverbe
de timp); j/d ,,Cum se mai poate spune despre?”- sinonime (vulpe vicleană, şireată, hoaţă);
j/d ,,Cuvinte gemene”- omonime (toc,broască, căţel,ochi, leu, zebra); j/d ,, Dezmeardă-mă” –
formarea diminutivelor; j/d ,,Completează!” – jocuri de completare a propoziţiei; ,,Să facem o
poveste” – închegarea unei mici descrieri etc. Aceste jocuri contribuie din plin la îmbogăţirea
lexicului sub aspectul achiziţionării de noi cuvinte, al consolidării şi activizării lor, sarcină
deosebit de importantă la această vârstă a marilor acumulări.
Jocurile didactice de exersare a structurilor gramaticale contribuie la formarea
deprinderii de exprimare corectă a copilului în propoziţii simple şi dezvoltate, în fraze scurte, la
utilizarea corectă a acordului între gen/număr, subiect/predicat, utilizarea corectă a genitivului,
dativului ; a articolului nehotărît etc.
La copiii preşcolari frecvent se atestă folosirea greşită a formelor genitiv-dativ. Deseori
copiii folosesc expresii ca ,,A lu cui sunt sandalele?” în loc de „Ale cui sunt sandalele?” sau
,, Păpuşa este a lu Violeta” în loc de ,, Păpuşa este a Violetei”, ,,Morcovul este hrana lu iepuraş”,
în loc de ,,Morcovul este hrana iepuraşului”etc
 Pentru înlăturarea acestor defecte, se propun jocurile didactice ca: ,,A cui este hrana?”, ,,A
cui îmbrăcăminte este?” , ,,A cui este?”, ,, A cui unealtă este?”,,Cui i-am dat jucăria?” ,
punîndu-i de fiecare dată pe copii în siutuaţia de a folosi terminaţiile cauzale şi de număr ale
substantivului.
La fel se atestă şi erori în folosirea şi înţelegerea altor categorii gramaticale. De aceea,
organizez jocuri ca: j/d ,,Eu spun una, tu spui multe” – însuşirea corectă a formelor
singular/plural; j/d ,,Un –O” - folosirea corectă a articolului nehotărît; ,,Spune mai departe”-
găsirea rapidă a cuvintelor intenţionat omise, activizarea gîndirii logice prin găsirea cuvintelor
potrivite etc.

Jocuri de cultivare a expresivităţii verbale.

În cadrul activităţilor terapeutice, la cultura sonoră utilizez cu succes şi versuri , care au
un accentuat caracter ludic, fiind atractive prin umorul lor, prin ritmicitate şi
muzicalitate.Poezioarele trebuie învăţate pe de rost şi recitate cu intonaţie, folosindu-se corect
pauzele, ritmul, mimica şi gesturile adecvate, astfel oferindu-le acestora o dimensiune artistică.
Fuge fricosul de frică
Şi frica se face mai mică
Fiindcă de frică fricosul
A speriat-o pe frică.
Fricosului frică îi pare
Cît dînsul, poate mai mare
Şi nu ştiu cine-i fricosul
Şi care fuge de care. (pentru consolidarea pronunţiei corecte a sunetului ,,F”)

Trei purcei cu cercei

Şoriceii rîd de ei
Cinci pisici în ciupici
Ce nu rîdeţi, măi voinici? (îmbinările ,,CE-CI”).

Rada-i sora mea mai mica

Si nu poate R sa zica
Rîde-n ram o rîndunica
Hai vorbeste, ce ti-e frica?
Zbîrrr mai vine-o păsărică
Rada rîde, vrea sa zică:
 Vreau si eu o rîndunica! ( sunetul ,,R”)

Mătuşa a deschis uşa

Mănuşa a fugit de la matuşa
Brînduşa a gasit mănuşa
Mătuşa a lăudat-o pe Brînduşa. (Diferenţierea S-Ş) ş.a.

Personalitatea cu cele trei elemente(temperament, caracter, aptitudini) determină şi este

determinată de modul în care ne proiectăm activitatea terapeutică recuperatorie.Ca personalitate,
copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentală. Atitudinea mea, ca logoped este
esenţială, deoarece trebuie să fiu maleabilă, lucrând diferenţiat în funcţie de natura
temperamentului fiecăruia şi nu numai.
Nu-mi plac lucrurile de rutină, de aceea încerc să-mi diversific momentele activităţilor
anume prin joc – acest ingredient principal care-l adaug din belşug în terapiile logopedice, astfel
încît, proscesul de recuperare să decurgă mai uşor, mai atractiv, mai distractiv, mai cooperant,
făcîndu-mi din copil un aliat, dar şi un bun prieten, oferindu-i atît lui, cît şi mie buna dispoziţie
pe tot parcursul activităţii.
În selectarea şi aplicarea jocurilor m-am straduit în permanenţă să ţin cont de:
 Particularităţile individuale şi de vîrstă ale copilului, tipul şi gradul de dificienţă;
 Să respect succesiunea etapelor de corectare, conform structurilor fonetice tot mai
complexe;
 Să trec în cursul corectării prin planuri acţionale diferite (de la imagine la fonem, de la
fonem la grafem şi viceversa);
 Să exersez permanent noile achiziţii fonoarticulatorii în contexte de comunicare normale.
Analizînd şi comparînd rezultatele pe care le obţin copiii de la o etapă la alta, am
observat că prin intermediul jocului, presărat în diferite momente ale activităţilor logopedice,
copiii se destind, se degajează, se implică cu plăcere, astfel, obţinînd mari progrese atât în
îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea lui; cât şi în însuşirea unei exprimări clare,
coerente, corecte din punct de vedere gramatical, în cultivarea independenţei în vorbire şi în
stimularea creativităţii în exprimarea orală.
Evoluţia şi ritmul rapid de recuperare a dereglărilor de vorbire, dar şi însuşirea
cunoştinţelor se datorează jocului didactic – activitate indispensabilă vîrstei inocenţei.
„Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de nepriceput ca să creadă că acest
amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“ (C.G. Salzman)
Referinţe bibliografice:
1. Tobolcea, I., Terapia tulburărilor de limbaj, Iaşi, 2008;
2. Olărescu ,V., Ponomari, D., Asistenţa logopedică şi psihologică, Chişinău,2012;
3. www.logopedics.ro
4. www.logoped.ru/