Universitatea " Alexandru Ioan Cuza " , Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

PROIECT
RELIEFONUL EOLIAN -
VALENȚE TURISTICE

Realizat de : Stolnicean Renata Ionela

 Cuprins
Introducere.................................................................................................................. ..............................................3

I. Caracterizarea fizico-geografică a Deșertului Sahara.....................................................................................4

I.1. Localizarea geografică ................................................................................................................5
I.2 Scurtă caracterizare geologică..................................................................................................6
I.3. Relieful............................................................................................................................................7
I.4 Climatul............................................................................................................................................8
I.5. Hidrografia....................................................................................................................................9
I.6. Solurile...........................................................................................................................................10
II. Relieful eolian...........................................................................................................................................................11
II.1. Caracterizarea reliefului eolian și exemple ........................................................................11
III. Materiale și metode..............................................................................................................................................16
IV. Deșertul Sahara......................................................................................................................................................17
IV.1. Turismul în Deșertul Alb (Egipt)............................................................................................17

Bibliogeografie........................................................................................................................................................20
 Introducere

Denumirea de relief eolian provine de la Eol- zeul vântului din mitologia greacă.
Vântul constituie o formă de exteriorizare a deplasării maselor de aer pe
suprafeţe şi perioade de timp diferite, în funcţie de condiţiile care facilitează
mişcarea aerului acest proces se va caracteriza prin viteză, intensitate.
Unele se vor manifesta permanent pe aceeaşi direcţie, aproape în fiecare lună a
anului dar cu viteze variate, altele vor fi de scurtă durată sau periodice. Ca urmare,
vânturile sunt prezente aproape peste tot pe suprafaţa terestră dar au parametri
diferiţi de manifestare.
Acţiunile morfogenetice ale sale depind însă de mai mulţi factori din care unii sunt
legaţi de însăşi dinamica lor iar alţii de condiţii locale, regionale impuse de Fig.1 Relief eolian

caracteristicile celorlalţi componenţi geografici ce definesc suprafaţa activă (mai

ales relieful, formaţiunile vegetale acoperitoare, roca etc.).
Factorii proprii în principal sunt: viteza, durata şi frecvenţa. Desigur orice vânt
poate deplasa particule minerale pe distanţe diferite iar acţiunea cumulată a
acestora să conducă la modificări în alcătuirea şi înfăţişarea reliefului. însă doar
vânturile care depăşesc anumite viteze (ex. 30 km/oră), durate (cel puţin câteva
zile) şi frecvenţă (repetabilitate) într-un an sunt cele care crează un relief cu
specific distinct ce alcătuieşte grupa formelor de relief eolian şi respectiv peisajul
eolian.
Turismul cultural științific este unul dintre tipuri de turism prezente în
valorificarea morfologiei modelate de agentul eolian.

Fig.2 Relief eolian

3
 I. Caracterizarea fizico-geografică a Deșertului Sahara

I.1. Localizare geografică

I.2. Scurtă caracterizare geologică
I.3. Relieful
I.4. Clima
I.5. Hidrografia
I.6. Solurile

Fig3. Hartă localizare Deșertul Sahara

Fig4. Deșertul Sahara

❖ Deşertul Sahara aparţine următoarelor state africane: Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania,
Mali, Niger, Ciad, Sudan, Senegal, Burkina Faso.
4
I.1. Localizare geografică

Sahara cuprinde o treime din continentul african şi se

întinde de la Oceanul Atlantic în Vest, până la Marea
Roşie în Est , în Nord este limitată de Munţii Atlas şi
Marea Mediterană, iar în Sud se extinde până în regiunea
Sudan.
Unii specialişti consideră că se întinde în Est doar până
la Valea Nilului, regiunea deşertică dintre Nil şi Marea
Roşie, fiind considerată Deşertul Arabiei.
Are o suprafaţă de 9 000 000 km. pătraţi fiind cel mai
mare deşert al planetei. Are o lungime de 5630 km şi o
lăţime de 1930 km, ocupând partea nordică a
continenetului (respectiv, partea central nordică )

Fig.6 Hartă localizare geografică Deșertul Sahara

Fig.5 Hartă localizare geografică Deșertul Sahara

5
I.2. Scurtă caracterizare geologică

Fundamentul cristalin, acoperit de gresii și calcare paleozoice, mezozoice si terțiare, apare la suprafață în
vest, precum și în masivele muntoase centrale. Sunt caracteristice dunele de nisip, hamadele ( în zonele
montane și în platourile vulcanice din Libia și din Mauritania ) și ergurile
(suprafețele deșertice vaste, acoperite cu dune, caracteristice Saharei ).
Cercetătorii deșertului au stabilit prin studiul rocilor, fosilelor din Sahara că în acest ținut în trecut (o
perioadă de milioane de ani) au fost perioade diferite succesive „umede” și „uscate”. Faptul că au fost zone
cu o vegetație mai bogată este dovedit și de o serie de „picturi pe stânci” din vadul râului uscat Vadi , sudul
Egiptului și nordul Sudanului, (Nubia). Soclu precambrian este cristalin, cutat şi nivelat, alcătuit din gnaise,
calcare cristaline, micaşisturi şi intruziuni granitice. Peste soclu se află un complex sedimentar format din
gresii, calcare, marne şi argile gipsoase. Formaţiunile eruptive sunt reprezentate prin bazalte care apar sub
forma unei cuverturi.

Fig.8 Erg
Fig.7 Hamade Fig.8 Micașist Fig.9 Gnais

6
 I.3. Relieful

Relieful din deșertul Sahara este alcătuit din platouri, munți insulari, cueste,
martori de eroziune, șesuri aluvionare, erguri (întinderi de nisip de dimensiuni
considerabile), hamade, ueduri.

Fig.10 Cuestă

Fig.11 Ued

Fig.9 Imagine din Deșertul Sahara

❖ Cueste -Formă de relief care seamănă un povârniș, apărută datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii versanților, într-o zonă unde straturile de roci dure
alternează cu cele moi.
❖ Martori de eroziune- înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei vechi suprafețe atacate de eroziune
❖ Hamada -este un nume, provenit din arabă, pentru podișurile de piatră în deșerturile din zonele intertropicale
❖ Ued -Vale largă caracteristică unor deşerturi (din Africa de nord şi Arabia), cu fundul acoperit cu nisip şi pietriş, prin care se scurg apele ploilor torenţiale sau unele
ape curgătoare nepermanente
7
I.4. Clima

Clima este tropical-deșertică, cu temperaturi medii ridicate (38°C), deosebit de fierbinte și

uscată; vântul dominant tot timpul anului este vântul Pasat, un vânt uscat ce aduce ploi rare.
Variațiile mari de temperatură de la zi la noapte au determinat formarea deșertului. Iarna, pe
timpul nopții temperatura scade până la -10 grade, pe când vara atinge în timpul zilei 58 de grade Fig.12 Deșertul Sahara

Celsius. Precipitațiile sunt reduse (20-200 mm/an) și amplitudini termice diurne foarte mari (30°C
în aer si 70°C pe sol). Temperatura medie a lunii ianuarie este de +10°C, iar a lunii iulie 35°C.
La fel ca în celelalte deșerturi apar și furtunile de praf care constau în vânturi puternice în
regiunile aride și semiaride care , prin antrenarea pulberilor în atmosferă , micșorează vizibilitatea
la mai puțin de 1000 de metri .
Furtunile de praf din Sahara își au originea în apropierea lacului Ciad ; ele traversează Africa și
Oceanul Atlantic , ajungând până în Caraibe , datorită acestora Sahara este cel mai mare furnizor
de praf pentru atmosfera terestră .
Deșertul are în general doua tipuri de climat: subtropical uscat în nord și tropical uscat în sud. Fig.13 Iarna în Deșertul Sahara
Climatul subtropical uscat din nord este cauzat de temperatura constantă ridicată datorată
Tropicului Racului, iernile sunt considerate reci pentru condițiile de deșert cu o medie de 13° C.
Verile sunt foarte fierbinți cu temperatura maximă înregistrata de 58° C. Precipitațiile sunt de
aproximativ 76 mm/an. Ele cad îndeosebi din decembrie până în martie, și aproape deloc în mai-
iunie. În luna august se înregistrează cele mai multe furtuni de nisip. Climatul tropical uscat al
regiunii sudice este dat în general de o masa de aer continental stabilă și o masă instabilă de aer
marin. Temperatura medie în această regiune este de 17.5° C. Precipitațiile medii anuale în aceasta
zonă sunt în general de 5 inch și poate apărea zǎpada în zonele mai înalte, în zona vesticǎ a regiunii
tropicale.
Fig.14 Deșertul Sahara

8
 I.5. Hidrografia

Deși apa este limitată în întreaga regiune,

Sahara conține două râuri permanente
( Nilul și Niger), cel puțin 20 de lacuri
sezoniere și acvifere uriașe , care sunt
sursele primare de apă în cele peste 90 de
oaze majore de deșert Fig.16 Oază din deșertul Sahara
Apele subterane sunt foarte abundente
în special în Nordul Saharei care
alimentează oaze cum sunt: El Golea, Draa,
Djerid, Tua.
Fig.15 El Golea

Fig.19 Oază din deșertul Sahara

Fig. 17 Un lac oază în deșertul Sahara Fig.18 Oază din deșertul Sahara
9
I.6. Solurile

Din cauza precipitațiilor scăzute, apa nu curăță solurile deșertice de săruri și alte minerale solubile la fel de ușor ca în
zonele cu climat mai umed.
Aceaste precipitații scăzute limitează, în general, cantitatea de apă din sol - redusă în continuare de temperaturi
ridicate, care cresc ratele de evaporare și transpirație (pierderea apei din plante) - și cât de adânc pătrunde, ceea ce
ajută la determinarea adâncimii generale a sol pustiu.
Vântul, care poate fi semnificativ în deșerturi, îmbunătățește, de asemenea, evapotranspirația - pierderea combinată de
apă din evaporare și transpirație - și servește ca un agent major al eroziunii, având în vedere acoperirea de pământ de
obicei deșertată; praful și nisipul fin ridicat de vânturi, odată depuse, servesc ca intrări pentru construirea solului în altă
parte.
Solurile de pustiu „chintesențiale” sunt Aridisolii, care stau aproape de o cincime din suprafața terestră a planetei.
Aceste soluri tind să aibă un orizont superior (sau strat de sol) sărac în materie organică și adesea includ depozite de
sare, calcită și ghips. Chiar și în zonele majore ale Aridisolului - care corespund marilor suprafețe de deșerturi
subtropicale și temperate - veți găsi exemple extinse de Entisoluri, care sunt soluri foarte tinere aflate în formare,
dezvoltându-se, de exemplu, în vârful platourilor stâncoase, câmpiilor pietroase sau peticilor de dune de nisip colonizate
de ierburi sau alte plante.
Concentrațiile mari de carbonat de calciu, silice și oxizi de fier frecvent întâlnite în solurile deșertate se pot cimenta în
straturi impermeabile cunoscute sub denumirea de hardpans, care pot împiedica fluxul descendent al apei și creșterea
descendentă a rădăcinilor plantelor.

10
 Cap.II Relieful eolian

Activitatea eoliană este prezentă doar în arealele lipsite complet de covor vegetativ și unde materialul de suprafață este numai ocazional
umed. Cele mai importante asemenea zone sunt regiunile aride ale lumii, dar și zonele de țărmuri, terenurile nude (în special unde măsurile
de protecție a solului sunt slabe) și în câmpiile fluviale cu albii în migrare, în special în jurul marginilor ghețarilor și calotelor glaciare. În
asemenea medii procesele eoliane pot juca un rol important în evoluția reliefului, iar în marile deșerturi ale lumii vântul este cel mai
important agent geomorfologic.
Deoarece cea mai importană parte a reliefului creat de vânt se află în deșerturile fierbinți ale lumii, în continuare mă voiocupa în special de
acestea.

II.1. Caracterizarea reliefului eolian și exemple

Relieful eolian cuprinde formele create prin acţiunea

vântului, al cărui efect modelator este mai
semnificativ în regiunile aride şi semiaride, lipsite de
vegetaţie, unde există suprafeţe întinse cu nisip şi
rocă , numite deşerturi şi semideşerturi.

Fig.20 Zonele deșertice ale lumii

11
 Vântul, ca agent morfogenetic acţionează prin procese de eroziune (deflaţie,
coraziune), transport şi acumulare, determinând individualizarea unor forme
specifice cu potenţial atractiv important.
Deflaţia, este acţiunea de spulberare şi sortare a nisipului de la suprafaţa
Fig.21 Furtună de nisip
terenului, în urma căreia elementele grosiere rămase pe loc, formează pavajul
de deflaţie sau deşertul de pietriş, care în Sahara se numeşte reg* şi
hamadă*, în Deşertul Libiei serir (suprafeţe mai pietroase şi mai vechi decât
reg-urile), în Australia giber plains*, iar în deşertul Tarim sai (câmpie
piemontană formată din pietrişuri grosiere, lustruite de vânt). De asemenea,
deflaţia contribuie la accelerarea proceselor de dezagregare şi alterare
selectivă a rocilor, generând alveole şi nişe de deflaţie. Elementele fine (nisip,
praf) preluate de vânt se acumulează şi formează riduri, movile, dune şi
câmpuri de dune.
Coraziunea este procesul de roadere a rocilor sub acţiunea vântului încărcat Fig.22 Hamadă

cu particule de nisip, mai ales în vecinatatea solului unde încărcatura de nisip şi

competenţa vântului sunt mai mari. Prin asociere, coraziunea, deflaţia şi
dezagregarea modelează îndeosebi rocile mai friabile, în timp ce stratele de
roci mai dure rămân tot mai proeminente sub formă de creste, ciuperci
eoliene, turnuri, stâlpi (numiţi gour în deşerturile din Algeria) pietre oscilante,
pietre şlefuite pe trei feţe (dreikantere), portaluri, etc.

Fig.23 Furtună de praf în Sahara

❖ Reg- suprafață netedă acoperită cu petrișuri din deșertul Saharei.

❖ Hamadă- podiș în deșerturile din zonele intertropicale, în special în Sahara, acoperit cu pietre colțuroase, rezultat al dezagregării.
❖ Giber- este o suprafață deșertică acoperită cu fragmente de rocă unghiulare sau rotunjite strâns îmbinate
12
 Dintre toate formele de relief caracteristice deșerturilor, dunele au primit cea mai
importantă atenție din partea oamenilor de știință. Acestea sunt acumulări mari de nisip cu
aspectul unor valuri asimetrice care în funcţie de intensitatea vântului şi abundenţa
nisipului pot lua forme diferite, după cum urmează: dune embrionare, dune transversale,
dune cu creste barcanoide, barcane, dune liniare, dune în formă de stea, dune răsturnate, Fig. 24 Formarea pavajului de deflație
dune dom, dune parabolice, etc.

Ridurile reprezintă ondulări de nisip, transversale în raport cu direcţia vântului

dominant, cu dimensiuni centimetrice, dispuse la distanţe de 20 cm . Acestea au un profil
asimetric, cu pante de 100 pe faţa expusă vântului şi de 30-350 pe faţa de sub vânt.
Dezvoltarea lor porneşte de la neregularităţile foarte mici care există pe suprafaţa
nisipurilor, prin porcese de târâre şi saltaţie.
Movilele de nisip sunt forme de acumulare apărute în jurul unui obstacol
(tufişuri, ridicături stâncoase), care se alungesc în direcţia vântului sub forma unor limbi
de nisip. În Sahara aceste movile se numesc nebka, înălţimea lor nu depăşeşte 1 m și
Fig.25 Movile de nisip în deşertul Sahara

lăţimea ajunge la 1-3 m, iar lungimea poate atinge 5 m . Nebka sau duna-crâng, este o
formă extrem de dinamică, formarea ei având loc atunci când sunt vânturi cu direcţie
constantă timp de mai multe zile, iar distrugerea ei producându-se odată cu schimbarea de
direcţie a vântului.

Fig. 26 Dune transversale în Valea Morţii din Death Valley

National ParkCaliforni

13
Fig.28 Dune tranversale Fig.30 Dune cu creste barcanoide în Deşertul Libiei Fig.27 Riduri în Deșertul Atacama
 Fig.31 Stâlpi reziduali (pădure de piatră) în Parcul Național
T assili n'Ajjer din Algeri

Fig.30 Ciuperci eoliene în Deșertul Alb din Egipt

Fig.32 Alveole (taffoni)

Pe versanţii abrupţi expuşi vântului, sunt sculptate alveole (taffoni),

care conferă prin desimea lor aspectul de fagure pereţilor stâncoşi.
Pe suprafeţele argiloase sau grezoase se formează creste reziduale
dispuse pe direcţia curenţilor de aer. Aceste creste se evidențiază
pe formațiunile mai dure și sunt despărțite de culoare sculptate pe
roci mai puțin rezistente la acțiunea abrazivă a vântului încărcat Fig.33 Crestă

cu grăunți de nisip, cum ar fi argilele uscate, depozitele gipsoase,

materiale granulare moi, etc. În funcție de dimensiunile lor există:
mega-yardanguri, cu lungimi de câțiva kilometri și înălțimi de ordinul
zecilor și sutelor de metri (Asia Centrală, Deșertul Lut din
Iran, Deșertul Arabia, Sahara Centrală, Deșertul Namib); mezo-
yardanguri cu lungimi de 10-15 m și înălțimi de 2-3 metri, și micro-
yardanguri, cu dimensiuni centimetrice.
14
Fig.34-Câmp de yardanguri în deşertul Dasht-e Lut din Iran
 III. Materiale și metode

Pentru a realiza această prezentare am folosit diverse surse de informare , cum ar fi : cărți, articole,
referate și materiale de licență ,acestea fiind utilizate pentru a putea dezvolta ideea de relief eolian și mai
exact caracteristicile acestuia ,și pentru a da un exemplu foarte cunoscut din deșertul Sahara și anume
Deșertul Alb, Egipt.

❖ Ioan Bâca -,,Geomorfologie turistică ",editura Argonaut ,Cluj-Napoca 2013

❖ Rădoane Maria, Dumitriu D., Ichim I. (2006) - Geomorfologie. Ed. Univ. Suceava
https://www.researchgate.net/publication/347983715_Geomorfologie_-_Istoria_cunoasterii_in_geomorfologie
❖ Referat ,,Potențialul turistic al reliefului și valoarea lui"
https://ro.scribd.com/document/337345892/Potentialul-Turistic-Al-Reliefului-Si-Valorificarea-Lui-Definitii
❖ Referat licență ,,Relieful Eolian "
https://ro.scribd.com/document/77632322/Proiect-Licenta-Relieful-Eolian
❖ Referat ,,Deșertul Sahara "
138139610-Referat-Deseru-Sahara.pdf
❖ Defense Technical Information Center ,,GEOMORFOLOGIA EOLIANĂ, DIRECȚIA VÂNTULUI ȘI SCHIMBĂRILE
CLIMATICE "
https://apps.dtic.mil/sti/citations/AD0405144

15
 IV. Deșertul Sahara

Sahara este copleșitoare când își deschide poarta în Douz, orașul nisipului fierbinte… cât vezi cu ochii numai culoarea
aurie a celui mai mare deșert din lume! Simți cum deșertul îți transmite liniștea și pacea lui. Îți dă o stare de plenitudine.
Nu mai ai nevoie de nimic. Ai vrea să dormi sub cerul liber și să mai zăbovești câteva zile alături de cămile și berberi. Cât
timp stai acolo, ești purtat pe o pânză de mulțumire, uiți de toate problemele, nu mai există decât prezentul. Să „asculți”
noaptea sunetul deșertului, când vietățile de sub pământ ies la suprafață. Atunci, deșertul devine un furnicar inimaginabil
și prinde viață, în total contrast cu liniștea, care domnește ziua, când totul este pustiu și nu vezi decât un nisip
nesfârșit. Să descoperi locuințele puținilor oameni care stăpânesc deșertul, construite în jurul oazelor, și în care oamenii
își duc traiul de zi cu zi, în care apa are o altă culoare și o altă valoare, astfel, viața fiind prețuită altfel.

IV.1. Turismul în Deșertul Alb (Egipt)

La aproximativ 45 km nord de Farafra, Egipt, sub razele

puternice ale Soarelui, se pot zări niște formaţiuni bizare din
calcar şi cretă de un alb strălucitor. Zona denumită „Deșertul
Alb al Africii” sau „el-Sahara el-Beyda” se întinde pe o
suprafață de doar 200 km pătrați. Acum câteva milioane de ani
această regiune s-a aflat sub mare. Odată ce apa s-a retras
straturile sedimentare au fost erodate de vânturile şi
furtunile de nisip, ceea ce a făcut ca în picioare să rămână
astăzi doar aceste roci.
Fig.37 Localizare a Desertului Alb în Egipt
Fig.38 Sahara el-Beyda
16
 Ce este și mai interesant, datorită unei iluzii optice, este faptul că aceste stânci
pot părea de culori diferite în funcție de intensitatea luminii Soarelui. Astfel, în
mijlocul zilei le vom vedea alb strălucitoare. iar la apusul Soarelui, odată ce
lumina scade, formațiunile vor căpătă nuanţe de auriu și galben.
Sahara el-Beyda este în prezent rezervaţie naturală protejată, asta după ce
multe dintre formațiuni au fost distruse de turiștii dornici de a lua cu ei acasă o
amintire din deșertul alb. Astăzi sunt stabilite rute speciale și exclusive care pot
fi străbătute cu vehicule de teren și pe jos. Zonele mărginașe, denumite
și Deșertul vechi, pot fi străbătute cu ușurință de turiști, însă pentru partea
principală e nevoie de acreditări speciale.
Cel mai înalt punct al parcului este la El Qess Abu Said, la 353 m (1.158 ft)
deasupra nivelului mării, iar cel mai jos este la Wadi Hennis la 32 m (105 ft).
Parcul servește drept refugiu pentru diverse animale, inclusiv gazela Rhim pe cale
de dispariție și gazela vulnerabilă Dorcas , precum și oile de
Barbarie ; șacali ; vulpile lui Rüppell .
Fig.39 Sahara el-Beyda

Fig.41 Sahara el-Beyda

Fig.42 Sahara el-Beyda Fig.40 Sahara el-Beyda

Fig.40 Sahara el-Beyda 17
 Cu milioane de ani în urmă, un loc, care acum are temperaturi
ridicate record, era odinioară fundul mării.
Încet, dar sigur, nivelul apei a început să scadă. Deci, vegetația
marină și creaturile subacvatice dispăruseră și ele. Ceea ce au rămas,
totuși, sunt bucăți uriașe de piatră de cretă, care rămân cu mândrie
și astăzi. Fiecare are o formă unică, care poate fi admirată ore
întregi.
Desigur, o simplă privire asupra acestor roci demonstrează cum
timpul și natura pot schimba totul. De la presiunea mării până la
furtunile de nisip care au pus stăpânire pe deșerturi acum, părțile moi
ale stâncilor au fost erodate. Ceea ce vedem astăzi este rezultatul a
milioane de ani de natură care încearcă să-și găsească echilibrul din
nou și din nou.
Turiștii care doresc să viziteze deșertul pot călători cu cămila pentru
o experiență mai tradițională.

Fig.38 Sahara el-Beyda

Fig.38 Sahara el-Beyda

18
Fig.43 Sahara el-Beyda Fig.38 Sahara el-Beyda
 Bibliografie

https://dokumen.tips/documents/eroziunea-eoliana.html
https://www.unusualtraveler.com/white-desert-egypt/
http://www.cunoastelumea.ro/sahara-el-beyda-desertul-alb-din-africa-galerei-foto/
https://unusualplaces.org/sahara-el-beyda-a-natural-desert-view-thats-worth-millions/
https://ro.greatplainsparanormal.com/6479472-white-desert-in-egypt-white-desert-alternative-view
file:///C:/Users/Renata/OneDrive/Desktop/Proiect%20Ema/257286476-Relief-Eolian-Ielenicz.pdf
https://ro.scribd.com/doc/257286476/Relief-Eolian-Ielenicz
https://ro.scribd.com/doc/159930528/57394671-Geomorfologia-Romaniei-Grigore-Posea
https://www.researchgate.net/publication/347983715_Geomorfologie_-_Istoria_cunoasterii_in_geomorfologie
http://www.goldenrod.org/images/projects/coastal/docs/Embryo-Dunes-Report-2008.pdf

19