Scala ECA gi tehnicile terapeutice 4 : Evantaiul terapeutic de care poate beneficia un copil autist intr-un serviciu pedo-psihiatric cuprinde (rei categorii: interventiile educative, psihoterapiile si terapiile farmacologice. Rezumatele clinice oferite de scala ECA sunt foarte utile in acest domeniu. Este posibila. de exemply, aprecicrea comportamentului unui copil in doua situatii foarte diferite: in grupul sau gi in cadrul terapiei individuale. Rezultatele pot fi pozitive sau negative, omogene sau disociate, iar confruntarea lor cu alte elemente ale observatiei, permite initierea discutiilor legate de indica{iile terapeutice. ; 6.3.4. Scala de evaluare a autismului infantil Schopler Scala a fost conceputa pentru prima dati in 1971 de catre E. | Schopler, R. Reichler si B. Renner avand ca obiective identificarea copiilor autisti si distingerea cazurilor de autism ugor $i moderat de cazurile severe. 7 in ceea ce priveste modul de administrare a acesteia, un observator examineaza copilul, in timp ce acesta este implicat intr-o sarcina care necesit’ comportamente foarte variate gi unele inte- ractiuni cu o alt persoana. La’sfarsitul perioadei de observatie, se evalueazi modul in care copilul a parcurs totalitatea itemilor scalei. Scala este compusa din 15 itemi dupa cum urmeéaza: I. Relatia cx oamenii Devierile care pot apare in raport cu o relatie normala pot sa fie relativ usoare, ca de exemplu, o timiditate exagerata, un anume negativism, evitarea unui contact vizual, dar pot merge pana la forme severe, ca dezinteres profund, evitare gi uitare. Se observa situatiile structurate si non-structurate in care copilul poate s& interactioneze cu adultul sau cu alti copii, Se noteazd reactia copilului la contactul fizic, la manifestirile de afectiune si raspunsurile la solicitari, la critici si la pedepse. I. Imitafia (verbala si motrica) ; Imitafia verbal& poate include repetarea unor simple vocalize pana la repetarea unor fraze lungi si complicate. » . Imitatia motric’ include atét imitatia motricd globala, cat si imitatia find (copierea unor forme, decuparea cu foarfeca sau jocul cu obiecte mici).Se observa o mare varictate de situatii in care imitatia este hecesara, se noteaz’i masura in care aceasta apare imediat sau dupa un timp mai indelungat, IL. Reactia afectiva adecvata sau inadecvata Este vorba de notarea adecvarii sau inadecvarii tipului de sau de notarea gradului de adecvare a raspunsului (extrem sau inhibat). Se acord& atentie gradelor extreme si inexplicabile ale rispunsurilor afective sau rigiditafii acestora precum gi celor care sunt, ocazional, mai putin evidente si scurte. Se va considera ca intensitatea nispunsului este anormala, atunci cand copilu!l nu manifesta vreo emotie in situatiile in care subiectii normali de aceeasi varsta prezinta asemenea emotii, cand are accese de furie sau devine foarte agitat ca raspuns la un eveniment minor, IV. Utilizarea corpului Formele cele mai ugoare de deviere sunt neindemanarea, lipsa coordonarii sau miscarile stereotipe, iar cele mai severe sunt o postura specifica, inspectia corpului, auto-agresiunea, balansarile si mersul pe varfuri, Se observa activititile de tip déecupaj, desen, puzzle gi se evalueaz& frecventa si intensitatea utilizarii bizare ale corpului. V. Utilizarea obiectelor O utilizare neadecvata poate merge de.la un usor dezinteres fata de obiect sau o utilizare infantila a acestuia, pana la o utilizare inadecvat’: preocupare repetitiva si mecanica. Modul in care sunt utilizate obiectele se noteaza, in acelasi timp cu interesul general al copilului pentru jucirii. Se observa de asemenea modul in care copilul se joacd pe o perioada nestructurata, in care adultul nu intervine. VI. Adaptarea la schimbare Adaptabilitatea copilului la schimbare poate fi evaluata ludnd jn considerare disponibilitated copilului de a trece de la un obiect la altul si de a schimba instrumenteéle in cadrul aceleiasi activitati. Aceste probleme sunt descori legate de unele comportamente repetitive. Se noteazA reactia copilului la. schimbarea activitatii, la tentativele de modificare a raspunsurilor sau a comportamentelor organizate, la schimbarea rutinei. : Devierile pot avea forma unui yefuz al copilului de a inapoia un obiect, de a termina o activitate sau, in caz extrem, poate fi vorba de © rezistent& sever si de o iritabilitate pronuntata Ja schimbarea obiectului sau a activitatii.VIL. Raspansurile vizuale La acest item, se evalueaza utilizarea gi interesul copilului fafa: de domeniul vizual (si nu capacitatea sa de a vedea obiecte specifice), Se observa masura in care copilu! isi utilizeaz’ ochii normal cand priveste obiectele sau cfnd interactioneazA cu oamenii. Devierile includ atat evitarea raspunsului vizual, cét i comportamentele vizuale / bizare. Devierile mai usoare se manifesta prin evitarea privirii unui obiect la cerere sau de privirea in maniera excesiva in oglinda. 7 Formele mai severe constau in grimase repetate in fata oglinzii, - privirea fixd a luminilor. 4 VIN. Reactia la sunete 7 Se urmareste lipsa de atentie in raport cu sunetele si conversatia sau evitarea acestora, cat si hipersensibilitatea fata de — acestea. Se noteaza atractia neobignuiti sau frica de unele sunete. — Copilul poate reactiona in maniera excesivi la sunete normale, tresarind sau acoperindu-si urechile cu méainile. Este necesar a se observa masura in care reactia este data de sunetul emis de un obiect si nu de yederea acelui obiect. IX. Reacfii la miros, gust, durere Comportamentele care pot si apara sunt mirosirea, gustarea, atingerea unor obiecte mai degraba pentru senzatia produsi decat datorité experientei functionale, Se disting ins& aici comportamentéle infantile (ducerea la gura a obiectului) si anomaliile mai severe care presupun chiar introducerea lui in gura. Se urmaresc eventuale reactii neobisnuite la durere. X. Teama, nervozitatea Anxietatea se poate manifesta sub mai multe forme, ca de exemplu: plansetele, fipetele, rasul nervos, retragerea gi temerile. Cand se face evaluarea comportamentelor, trebuie luate in considerare frecventa, gravitatea si durata acestora. Prima separare de p&rinti, ori uneori marionetele si anumite jocuri pot declanga raspunsuri anxioase din partea copilului. XI. Comunicarea verbala Anomaliile la nivelul comunicarii verbale pot merge de la un simplu retard in dezvoltarea limbajului, la utilizarea aproape exclusiva a unui limbaj aparte, bizar, asemAndtor unui jargon sau la ecolalie. Se noteazi modul in care copilul vorbeste, raspunde la intrebari si repeti cuvinte sau sunete la cerere. Problemele la nivelul comunicarii verbale include mutismul sau absenfa limbajuluj, retardul in achizitie,unor cuvinte particulare sau fari semnificatic. Se noteazA si repeti excesive apirute dup’ varsta la care acest comportament este relativ curent, XIL. Comunicarea non-verbald Acest item acopera comunicarea unor trebuinte prin exprimare hon-verbala (utilizarea expresiilor faciale, gesturi, posturi). Se iau in considerare si rAspunsurile copilului la cerintele non- verbale ale examinatorului, Copiii care prezint& un deficit de limbaj pot s dezvolte sau nu mijloace non-verbale. de comunicare. Trebuie si sé fina seama de masura in care copilul inainteazA catre adult pentru jocuri fizice, in care inceared si-i comunice examinatorului c& mai doreste bomboane, in care isi manifesta dorinta de a merge la toaleta etc. XII. Nivelutl activitayii La evaluarea acestui aspect trebuie sa se tind seama de varsta copilului, de durata examinarii; copilul trebuie s4 aib& ocazia de a se misca tn mod liber, evaludndu-se ins’ si capacitatea sa de a se controla, in momentul in care examinatorul insist si stea linistit. Trebuie luate in considerare hiperactivitatea sau pasivitatea. XIV. Nivelul si consistenta functiilor intelectuale Este posibili observarea comportamentelor proprii nivelului de varsti, dar combinate cu comportamente care sunt caracteristice unui nivel anterior. Se evalueazd nivelul general de functionare intelectuala si omogenitatea acestui nivel de la un tip de abilitate la aliul. Se ia in considerare utilizarea si inielegerea limbajului, a numerelor, a conceptelor, dar si a modului in care copilul isi aduce aminte de lucruri vazute sau auzite, modul in care exploreazi mediul si in care intelege functionarea lucrurilor. XV. Impresia generala Observatorul efectueazi o evaluare globalé a gradului de autism al subiectului, plecdnd de la datele obfinute la itemii pre- cedenti. Aceasta evaluarea este realizati direct fara a efectua media celorlalti itemi, luand ins in considerare toate informatiile posibile furnizate de parinti, de dosarele medicale. Fiecare item poate fi cotat de la 1 la 4 cu posibilitatea acordarii unor jumatati de punct. Scorul poate indica: (1) comportamentul copilului se situeaz& in limite normale pentru nivelul de varsta,174 a (2) comportamentul copilului este ugor anormal, j este la media anormalitafii, (3) comportamentul copilulu (4) comportamentul copilului este profund anormal. Jumatifile de punct sunt utilizate cfnd comportamentul copi-_ lului se situeazi intre dou categorii. fn masura posibilului, aceste categorii se considera ca fiind la intervale egale pe un continuum mergand de la un comportament normal la unul profund anormal. 4 Pentru aceste evaluari, se ia in considerare si varsta copilului. De exemplu, atentia acordata adultului de c&tre un copil normal de 2 ani tinde sé fie mai scurta si mai putin sustinutd decat cea acordata de un copil normal de 5 ani. O asemenea diferenta, adecvata nivelului de dezvoltare, nu va fi considerati ca un deficit al capacitatii de relationare pentru copilul de 2 ani. Se utilizeaza o fis4. de cotare pentru 4 notarea evaluarilor fiecdrui item, asa cum se va vedea in continuare.