Ectoparaziticidele

Un ectoparaziticid ideal nu ar trebui sa fie numai un repelent eficient și adulticid, el trebuie să fie
totodată persistent în sânge sau pe suprafața corpului în concentrații terapeutice, pentru un timp
îndelungat semnificativ (ex. 1-3 luni), așa încât să existe o conformare adecvată a clientului. O
altă provocare este aceea că formularea insecticidului trebuie să fie stabilă la razele solare și la
apă sau șampon. Un excelent exemplu este imidacloprid care este fotostabil și persistent după
șamponare comparativ cu primele generații de piretroide care nu erau foarte stabile la lumina
solară. Unele formulări, ex. Frontline Plus, conțin adulticul Fipronil precum și un inhibitor de
creștere al insectei Metopren, deorece s-a observat că animalele de casă sunt infestate cu purici,
și sunt deja infestate cu ouă. O importantă chestiune în alegerea terapiei, este dacă să tratăm și
mediul odată cu animalul. Aceasta pare să fie noua paradigmă a ultimilor 10 ani de tratare a
animalelor de companie fără a trata mediul (Rust, 2005).

Farmaceuticile formulărilor topice

Multe ectoparaziticide topice comerciale folosite pentru tratarea animalelor domestice sunt
formulate spre a fi eliberate din (i) lichide organice/ formulări apoase sau (ii) polimeri sintetici
cum ar fi zgărzi sau etichetele auriculare. Rata penetrării prin piele sau translocația la nivelul
suprafeței pielii este dependent de câteva proprietăți farmaceutice critice. Formulările lichide
includ pour-on-ii, spray-urile topice și îmbăierile care conțin ingredientul activ și alte ingrediente
(inerte) care pot modula farmacocinetica dermică. Aceștia includ mai ales alcooli, uleiuri sau
agenți de răspândire. Etichetele auriculare sunt constituite dintr-o macromoleculă organică
polimerică și un ingredient activ, care este amestecat cu eticheta și formatat prin modelare prin
injecție (de tip matriță). Aceste dispositive sunt concepute pentru eliberarea lentă a insecticidului
de-a lungul unei perioade definite de timp Ex. Cutter Gold (aprox. 5 luni) pe măsură ce animalul
își mișcă capul, se realizează dispersia substanței; acestea trebuie îndepărtate la sfârșitul
sezonului sau înainte de sacrificare.

Distribuția transdermică

Aplicarea topică este cea mai comună formă de administrare a ectoparaziticidelor. Înțelegerea
farmacocineticii dermice a acestor formulări de medicamente și pesticide este important pentru
înțelegerea eficacității și siguranței medicamentului. Multe dintre acestea sunt lipofilice cu
greutăți moleculare mari, și de aceea au o absorbție dermică lentă și o biodisponibilitate
sistemică redusă, la fel, au un volum crescut de distribuție și un timp lung de înjumătățire din
plasmă și țesuturi. Toți aceștia sunt factori importanți când avem în vedere aplicările repetate și
strategia de minimizare a emergenței rezistenței dăunătorului, când acesta se găsește în casă,
coteț sau pe pășune și, de asemenea spre a minimiza reziduurile medicamentoase din produsele
de origine animală.

Avantajele distribuției transdermice sunt: ușurința aplicării pe suprafața corporală și evitarea

problemelor de metabolizare de primă fază, de asemenea degradarea gastrointestinală asociată
adesea administrărilor orale. Unele dintre dezavantajele majore ale acestei căi de administrare
sunt acelea că uneori proprietarii supradozează spray-urile topice sau formulările pour-on, ceea
ce duce adesea la toxicoze la populațiile sensibile cum este specia felină și tineretul (in general).
Lingerea face parte din îngrijirea naturală și din comportamentul social al multor specii de
animale ceea ce duce la o semnificativă absorbție orală și o creștere subsecventă a expunerii
sistemice la animalele tratate și netratate care fac parte din colectivitățile de animale de fermă.
Aplicarea produselor pour-on la animalele de fermă poate să determine un timp de așteptare
semnificativ mai lung comparativ cu administrarea orală sau injectabilă. Acest lucru este evident
în cazul Ivermectinei pour-on care determină o retenție semnificativă a substanței în piele care
astfel prelungește eliberarea substanței. Spre exemplu, aceasta duce la un timp de așteptare de 45
de zile la produsele pour-on comparativ cu 35 de zile în cazul căii subcutanate(KuKanich et al.
2005).

Rutele absorbției dermice

Există cinci posibile căi de difuziune pentru medicamente sau pesticide, pe măsura separării de
formularea de pe suprafața pielii, prin stratul cornos și epidermă înainte de a intra în
microcapilarele de la nivelul joncțiunii epiderm-derm. Multe (dar nu toate) ectoparaziticide
difuzează prin matricea intercelulară în stratul cornos și epiderm. Această matrice poate varia din
punct de vedere biochimic între diferitele specii de animale, dar la toate speciile matrixul este
alcătuit dintr-o proporție variată de acizi grași, ceramide și colesterol. De asemenea, este
important să subliniem că grosimea aparentă a epidermului variază de la specie la specie în
ordinea următoare, ceea ce influențează lungimea căii intercelulare pentru difuzarea pesticidului:

Porcine > Bovine > Canine > Feline

52 µm > 37 µm > 21 µm > 13 µm

Rutele intracelulare și a porilor sudoripari sunt mai puțin probabile pentru chimicalele lipofilice,
pentru că au mai multe proprietăți hidrofilice decât matricea intracelulară. Chiar dacă examinarea
la microscop a pielii sugerează că foliculul pilos se prelungește în derm și hipoderm, acest lucru
nu este adevărat în mod real. Foliculul pilos este în realitate o invaginație a epidermului și, prin
urmare dacă un medicament coboară prin foliculul pilos el tot trebuie să traverseze epiderma
pentru a avea acces la sistemul circulator. În orice caz, prezența multor foliculi piloși sporește
semnificativ aria efectivă a epidermului și astfel crește fluxul, cu toate că aparent suprafața poate
fi aceeași. Această explică în parte ce măsuri trebuie luate când administrăm ectoparaziticide
pour-on la diferite specii de animale. În principal, foliculii piloși sunt aranjați și distribuiți diferit
la diferite specii de animale, aceste diferențe pot influența distribuția transdermică în circulația
generală pentru produsele pour-on, precum și translocația prin suprafața pielii în cazul topicelor.
Suprafața corporală poate conține foliculi piloși primari sau secundari. Cei dintâi au diametru
larg și sunt adânc înrădăcinați în derm și asociați cu glande sebacee și sudoripare. Ceilalți sunt de
diametre mici, dispuși la suprafață au glande sebacee, dar fără mușchi piloși erectori ai glandei
sudoripare. Caii și vacile au foliculi cu un singur fir de păr distribuiți egal, în timp ce porcii au
foliculii grupați în grupuri de câte patru foliculi. Câinii au foliculi primari și secundari cu câte 15
fire de păr care ies dintr-o singură deschidere la nivelul pielii. Caprele au foliculii primari grupați
în grupuri de câte 3, cu câte 3-6 foliculi secundari asociați fiecărui grup. Oile au regiuni de
creștere a pilozității în cea mai mare parte cu foliculi singulari pe cap, la partea distală a
picioarelor și pe urechi. De asemenea, ovinele au regiuni de creștere a lânii pe cea mai mare
parte a corpului, care pot fi definiți, în cea mai mare parte, ca foliculi compuși. Un astfel de grup
este compus din trei foliculi primari și câțiva secundari.

Mecanisme de acțiune

Ectoparaziticidele pot avea următoarele mecanisme de acțiune care pot afecta biologia
ectoparaziților.

Sistemul nervos
Inhibitorii AChE
Blocanții canalelor de Na+
Inhibitorii receptorilor nicotinici ai ACh
Inhibitorii canalelor de Cl ale GABA / ale glutamatului
Repelente
Creșterea și dezvoltarea insectelor
Un bun ectoparaziticid are o eficacitate crescută asupra ectoparaziților și nu este toxic pentru
gazdă. Multe dintre pesticidele OP și OCl sunt foarte eficiente și au un larg spectru de activitate.
Ca urmare a toxicității lor pentru mamifere, există pesticide mai sigure disponibile pentru uz
veterinar și numai câteva substanțe din aceste două clase sunt utilizate în medicina veterinară.
Ectoparaziticidele mai noi cum sunt neonicotinoidele (imidacloprid) sunt mai selective pentru
anumite insecte cum sunt puricii și mai puțin pentru alte insecte. Termenul spectru larg poate fi
derutant. De exemplu, ivermectina care este adesea considerată un medicament antiparazitar cu
spectru larg, este întradevăr foarte eficace împotriva multor nematode și ectoparaziți, și lipsită de
efect asupra cestodelor și trematodelor.
Rezistența față de ectoparaiticide a fost adesea raportată la multe ectoparaziticide cunoscute cum
sunt: avermectine, piretroide sau OP. Rezistența tinde de asemenea să se instaleze în caz de
folosire intensivă a medicamentelor antiparazitare, chiar și în ferme bine manageriate. Există
unele preocupări în legătură cu faptul că insecticidele mai noi cum sunt neonicotinoidele, sunt
mai frecvent și inadecvat folosite, reziatrența putând să se instaleze. Oricum, există puține spre
deloc dovezi asupra faptului că puricii capătă rezistență față de folosirea excesivă și răspândită a
imidaclopridului(Schroeder et al. 2003). Mecanismul rezistenței poate fi legat de reducerea
penetrării, creșterea activității enzimelor de edetoxificare și scăderea sensibilității situsului țintă.
Acest mecanism a fost de curând elucidat, pornind de la nivel molecular, folosind genomurile
insectelor adnotate și stabilind astfel că rezistența insectelor este mediată de sisteme enzimatice
multigene complexe. Rezistența față de piretroide la insecte a fost asociată cu mutații ale genelor
canalelor de sodiu ceea ce duce la la reducerea capacității insecticidului de a se lega la nivelul
canalelor de Na. Cu toate că rezistența la imidacloprid nu a fost demonstrată la puricii de pisică,
mutațiile receptorilor nicotinici ai acetilcolinei au fost asociate cu unele insecte agricole care sunt
rezistente la față de această nouă clasă de insecticide ( Liu et al., 2005).
Rezistența încrucișată pentru situri țintă specifice este foarte comună la unele clase de insecte.
Astfel, rezistența încrucișată față de diferite situri țintă este o consecință mai severă și care
limitează managementul insectelor. Mecanismele de detoxificare sunt adesea sursa rezistenței
încrucișate între insecticidele care diferă prin mecanismul lor de acțiune. Aceste enzime
detoxificante sunt: carboxilesterazele, citocromul P450 și glutation-S-transferaza implicate
adesea în rezistența față de piretroide și OP. În observații făcute mai recent, mutațiile
punctiforme ale genei Rdl la o populație de purici de pisică, a conferit rezistență la ciclodiene și
rezistență încrucișată la fipronil, care este unul dintre cele câteva substanțe mai nou apărute în
unitățile comerciale de desfacere (Daborn et al., 2004). Strategiile care pot preveni sau întârzia
rezistența sunt: (1) selecția corespunzătoare a insecticidelor, (2) rotația insecticidelor și
mixturilor, (3) limitarea interacțiunii cu pesticidele agricole și (4) monitorizarea rezistenței. Cea
din urmă reprezintă o problemă majoră când se dorește combaterea puricilor, deoarece nu există
tulpini cunoscute de purici de pisică universal sensibile (Rust, 2005). În orice caz, folosirea
diferitelor instrumente genetice, cum ar fi amplificarea specifică pentru alela TachMan, oferă o
metodă promițătoare pentru testarea unor mari populații de insecte față de rezistența la
insecticide a noilor substanțe de pe piață.
Fipronil
A fost pentru prima dată aprobat în 1996 pentru a fi folosit la câini și pisici în vedeera combaterii
puricilor și căpușelor. A fost comercializat sub diverse denumiri Frontline Top Spot și Frontline
Plus pentru câini, căței, pisici, pisoi și Frontline Spray pentru câini și pisici. Produsul Plus arată
că fipronilul este formulat împreună cu Metopren, care este un regulator de creștere al insectelor.
Produsul Top Spot conține 9,7% iar Spray 0,29% fipronil. O formulare mai recentă a fipronilului
este Frontline Tritak pentru câini (9,8% fipronil, 8,8% metopren și 5,2% cyfenotrin) și Frontline
Tritak pentru pisici (9,8% fipronil, 11% metopren și 15% etofenprox). Cifenotrin și etofenprox
sunt piretroide sau piretroide like.
Chimie
Insecticidele se clasifică ca fenilpirazoli cu formula moleculară: C12H4Cl2F6N4OS. Au
greutatea moleculară 437.15 și log P (n-octanol/water) 4,0 solubilitate de 2 mg/l în apă și >
10.000 mg /l în uleiul de porumb. Această afinitate crescută pentru uleiuri în piele, explică parțial
de ce absorbția dermică este limitată
Farmacocinetica
Aplicarea topică a fipronilului între omoplați se consideră că determină translocarea de suprafață
a substanței pe tot corpul cu o semnificativă depunere în sebum, glande sebacee și foliculi piloși.
Glandele sebacee acționează ca rezervoare care continuă să secrete fipronil în afara foliculului
pilos formând un strat pe și în stratul cornos și pe blana animalului. Se știe că 95% din efectivul
de purici necesită pentru combatere 0,7 µg fipronil/g de blană, de asemenea 4,5 µg/g au fost
detectate la pisică la 42 de zile și 1,6 µg/g au fost detectate la câini la 56 de zile. Absorbția
dermică a fipronilului a fost mai mică de 1% din doza aplicată pentru toate dozele testate (0,88 –
48 mg/ șobolan și până la 24 de ore de expunere (Cheng, 1995).
Mecanism de acțiune
Fipronilul acționează asupra SNC unde pare să aibă efectul primar de blocare necompetitivă a
trecerii ionilor clorurați prin canalele clorurate ale GABA și glutamat. Acest din urmă mecanism
este prezent la ectoparaziți, nu și la mamifere, ceea ce sugerează că există multiple situri țintă ale
acestei substanțe la insecte. Un studiu a demostrat că fipronilul și metaboliții săi, fipronil sulfon,
sunt inhibitori puternici ai acestor situri (Zhao et al. 2005). La mamifere, cuplarea fipronilului la
receptorii GABA este de asemenea mai puțin eficace, ceea ce contează pentru limitele sale largi
de siguranță. Fipronil sulfon are un potențial mai crescut decât fipronilul în raport cu receptorii
GABA ai mamiferelor, și expunerea simultană la alte medicamente, care potențează formarea
metabolitului, poate avea potențial toxic față de mamifere. Datele de literatură sun contradictorii
în legătură cu conversia metabolică în derivat sulfonat. Spre exemplu, pre-tratarea șoarecilor cu
inhibitor de citocrom P450 oxidază, piperonil butoxid, crește toxicitatea fipronilului de până la
șapte ori (Hainzl and Casida, 1996). Înainte ca fipronilul să fie avizat pentru folosințe veterinare,
el a fost și încă este avizat pentru utilizări agricole; conversia fotochimică poate să intervină prin
formarea unui fotoprodus desulfinilat care este de 10 ori mai activ decât fipronilul la nivelul
canalelor de clor la mamifere. Urmează a se stabili dacă acest fapt reprezintă un risc pentru
animalele crescute pe pășuni expuse.
Eficacitate
Produsul sub formă de spray topic este eficient împotriva puricilor adulți, în toate stadiile
căpușelor la câini, căpușelor la cerb. Acest produs este aprobat pentru câini, pisici, căței și pisoi
mai mari de 8 săptămâni și poate furniza protecție de până la 30 zile. Producătorii susțin că deși
produsul topic spot on poate fi eficace împotriva puricilor timp de 3 luni, ei recomandă aplicarea
lunară. Fipronil 9,8% formulat cu 8,8% S-metopren la câini și 11% S-metopren la pisici, un
regulator de creștere al insectelor, nu este numai un adulticid ci, omoară ouăle și larvele de
purici. În vreme ce eficacitatea ectoparaziticidă excelentă împotriva puricilor, căpușelor și a
păduchilor a fost dovedită, au existat unele îngrijorări legate de efectul său repelent împotriva
căpușelor deja aflate pe animal. Este eficace în tratarea și combaterea păduchelui (Trichodectes
canis) în infestațiile la canine. Eticheta susține de asemenea că acest medicament ajută la
combaterea infestațiilor cu râia sarcoptică. Rețineți ca Frontline Tritak pentru câini este diferit
de acela pentru pisici în care sunt incluse diferite piretroide și despre care aplicatorii ar terbui să
fie avizați.
Neonicotinoide
Imidacloprid
A fost aprobat pentru folosirea ca insecticid în culturile agricole, de asemenea pentru tratarea
puricilor adulți la câini și pisici. Printre multele produse comerciale se numără Advantage (9,1%
imidacloprid) pentru purici adulți, și Advantage II (9,1% imidacloprid și 0,46% piriproxifen)
pentru purici adulți și în stadii timpurii de dezvoltare. Este de asemenea formulat ca 8,8% w/v cu
permetrin (44% w/v) în K9 Advantix II pentru combaterea puricilor și căpușelor. Acesta este
aprobat pentru pisici nu și pentru câini, deoarece pisicile nu tolerează permetrin la fel de bine ca
și câinii. Advantage Multi (10% imidacloprid și 2,5% moxidectin pentru câini/ 1% pentru pisici)
este un produs aprobat pentru aplicarea o dată pe lună la câini și pisici pentru combaterea
puricilor adulți, viermilor intestinali și prevenirea dirofilariozei, de asemenea pentru combaterea
râiei sarcoptice și controlul acarienilor urechii la pisică.
Farmacocinetica
Aplicarea locală pe piele nu duce la o absorbție dermică semnificativă în circulația sangvină, mai
degrabă ajută translocația de suprafață prin mișcare, rezultând acoperirea întregului corp.
Eficacitatea sa depinde de contactul cu puricii la suprafața pielii animalului. Rezultate obținute în
urma studiilor metabolismului și toxicocineticii la alte vertebrate sugerează că această substanță
devine sistemică, astfel ea este larg distribuită în organe, dar nu în țesutul adipos sau în SNC
(Sheets, 2001).
Mecanism de acțiune
La nivelul sinapselor colinergice nicotinice, ACh este în mod normal eliberată din membranele
presinaptice și, prin legarea la membranele postsinaptice determină o modificare a conformației
moleculei receptoare, care duce la activarea și deschiderea canalelor ionice și subsecvent a
influxului de Na+ extracelular și efluxului de K+. Aceast mecanism duce la modificarea
potențialului de membrană și propagarea impulsului nervos. Imidacloprid mimează efectele ACh
prin inhibarea competitivă la nivelul receptorilor de acetilcolină post-sinaptici nicotinici și slabul
sau deloc efect asupra receptorilor muscarinici ai acetilcolinei. Anteriorii sunt larg și
predominant distribuiți în regiunile neuropile ale SNC al insectelor, și astfel imidacloprid este
înalt specific pentru subtipurile unice de receptori nicotinici ai insectelor. Astfel, în loc de
depolarizarea neuronului postsinaptic și transmiterea impulsului nervos așa cum se întâmplă în
mod normal, imidaclopridul determină un răspuns bifazic. Acesta constă în creșterea frecvenței
descărcării spontane urmată de un blocaj al propagării pulsului nervos de-a lungul neuronilor,
după care insecta moare (Schroeder and Flattum, 1984). Receptorii muscarinici și alte tipuri de
receptori nicotinici ai mamiferelor, nu leagă imidaclopridul efectiv, ceea ce este important pentru
selectivitatea față de insecte (Kagabu, 1997). În felul acesta, nu ne surprinde faptul că efectele
adverse nu sunt observate la câinii expuși topic la doze mai mari decât cele recomandate. Cu
toate că neonicotinoidele sunt selective, nicotinoidele sunt mai puțin selective și prin urmare
mult mai toxice pentru vertebrate comparativ cu neonicotinoidele.
Eficacitate
Comparativ cu fipronil și selamectin, imidacloprid pare să fie mult mai ușor preluat de către
purici, prin contact la nivelul corpului. Melhorn et al, 2001 demonstrează că imidacloprid
omoară larvele și adulții de purici într-o oră de la expunere, în timp ce o eficacitate similară s-a
realizat cu alte două substanțe în 24 de ore. Trebuie să reținem că niciunul dintre aceste trei trei
substanțe nu a avut vreo acțiune repelentă împotriva puricilor. Imidacloprid poate omorî 98-
100% dintre puricii adulți pentru cel puțin 4 săptămâni la câini și pisici. Această substanță are
acțiune limitată împotriva căpușelor. De asemenea, împiedică mușcăturile de păduchi în 3-5
minute după aplicare, chiar dacă nu omoară păduchii în acest scurt interval de timp. Printyre
calitățile produsului Advantage II, se numără capacitatea de a ucide puricii în 12 ore de la
aplicare, ceea ce este util pentru prevenirea dermatitei alergice la câine. Studii mai recente
demonstrează că expunerea la apă sau șampon nu reduce semnificativ eficacitatea
imidaclopridului timp de până la 28 de zile (Cunningham et al., 1997). În toamna lui 2002, Bayer
Corp a înregistrat ectoparaziticidul topic K9 Advantix, un insecticid topic formulat cu
imidacloprid și permetrin, pentru a îndepărta și omărî țânțarii, căpușele și păduchii la câinii adulți
și la cățeii între 4 și 7 săptămâni. Eficacitatea produsului nu este afectată de activitățile de
spălare și înnot. Imidaclopridul acționează asupra receptorilor nicotinici postsinaptici prin
închiderea în poziția deschis, astfel hiperstimulînd neuronul, și în același timp permetrinul ținând
deschise canalele schimbătoare de ioni de Na+ determinând un impuls nervos constant. În mod
normal acestea s-ar închide după transmiterea unui impuls. Există, prin urmare o interacțiune
sinergistică asupra sistemului nervos, urmată de paralizia rapidă și moartea parazitului. Datorită
fiziologiei unice și inabilității de a metaboliza anumiți compuși cum sunt piretroizii (reduc
glucuronidarea la pisici) acest produs nu va fi administrat la pisici.
Nitenpyram
Capstar face parte din aceeași clasă a ca și imidaclopridul și prin urmare are același mecanism de
acțiune. Acesta nu este un produs pentru aplicare locală, ci un adulticid oral folosit împotriva
puricilor la câini și pisici.
Farmacocinetica
Este ușor absorbit (biodisponibilitate 100%) la nivel gastrointestinal cu peak-ul concentrației
sangvine 1,21 ore la câini și 0,63 ore la pisici. Cmax este în jur de 4,4-4,8 ppm atât la câine cât și
la pisică, care este semnificativ mai mare decât concentrația sangvină de nitenpyram (0,5-1 ppm)
necesară pentru a omorâ 100% dintre purici. Timpul de înjumătățire la câini și pisici este de 2,8
ore și respectiv 7,7 ore, și este excretat în primul rând prin urină.
Eficacitate
Doza zilnică minimă orală recomandată este de 1 mg/kg sub formă de tablete cu sau fără hrană și
adesea o dată pe zi când puricii sunt observați pe animal. O formă de dozare (11 mg) este pentru
pisici și câini până la 11 kg și altă formă de dozare (57 mg) este pentru câini între 11 și 57 kg.
Această substanță este foarte eficace împotriva puricilor care au devenit rezistenți la fipronil
(Schenker et al, 2001). Având în vedere farmacocinetica nu trebuie să ne surprindă că puricii
încep să cadă din blana câinilor și pisicilor în 0,5 ore de la administrare (Rust et al, 2003; Rust,
2005). Eficacitatea ajunge la 98,6% la câini și 98,4% la pisici în 6 ore.
Izoxazoline
Această clasă de paraziticide au atât acțiune insecticidă cât și acaricidă. Afoxolaner (Next Gard)
este o izoxazolină pentru prima dată introdusă în 2000 și ca produs veterinar în 2013 cu doza
recomandată de 2,5 mg/kg pentru combaterea puricilor și căpușelor la câini ca o tabletă de
mestecat (chewing tablet). O și mai recentă izoxazolină, fluralaner (Bravecto) a fost aprobată în
2014 în USA cu doza recomandată de 25 mg/kg ca tabletă masticabilă pentru combaterea
puricilor și a căpușelor. Ambele substanțe sunt foarte lipofilice. Afoxolaner are greutatea
moleculară 625,87 și coeficientul de partiție octanol apă log 6,7, în timp ce fluralaner are
greutate amoleculară 556,29 și log 5,35.
Farmacocinetica
După administrarea orală de 2,5 mg/kg afoxalaner cu tablete masticabile, biodisponibilitatea
absolută a fost de 74% cu o medie a Cmax (concentrația maximă plasmatică) de 0,65± 0,33
µg/ml la 2-6 ore. Într-un alt studiu, formularea lichidă a afoxalaner dozat la 2,5mg/kg a dat o
valoare a Cmax de 0,82 µg/ml și Cmin de 0,09 µg/ml la 30 de zile posttratament. În teste
efectuat ein vivo și in vitro s-a determinat că 0,16 µg/ml furnizează combatere 100% în 24 de
ore. Afoxalaner pare să fie larg răspândit în organismul câinilor chiar dacă legarea de proteinele
plasmatice este crescută 99,9%. În sfârșit, timpul de înjumătățire plasmatică la câini este mai
lung (aprox. 2 săptămâni), chiar dacă pot exista diferențe de specie, la Collie timpul de
înjumătățire poate depăși 47 de zile. Substanța este metabolizată în ficat cu metaboliți și părți
netransformate care sunt eliminate pe cale biliară, și cu dovezi limitate de reciclare
enterohepatică.
Farmacocinetica fluralanerului la câini este foarte asemănătoare cu a afoxalanerului. Studii orale
și intravenoase raportează un clearance sistemic scăzut (5,83 ml/kg/h) un larg volum de
distribuție 3,21 l/kg în ciuda unei crescute cuplări la proteinele plasmatice și aparent a unei lungi
perioade de înjumătățire de 12-15 zile. Biodisponibilitatea orală variază de la 20 la 34% și
concentrația plasmatică a fost > 0,01 µg/ml pentru doza de 50 mg/kg la 112 zile posttratament.
Mecanism de acțiune
Izoxazolinele inhibă inhibitorii canalelor ionice de clor ale GABA cu potențial nanomolar. Au
fost de asemenea implicați și receptorii canalelor ionice clorurate ale glutamatului. Acestea
determină o hiperexcitație ireversibilă la insectele și căpușele țintă. Chiar dacă canalele ionice
clorurate ale GABA sunt țintă pentru multe alte paraziticide (avermectine, fipronil, ciclodiene),
izoxazolinele se leagă la situri diferite și, în plus avermectinele activează mai degrabă decât
blochează aceste canale ionice. Reținem că izoxazolinele sunt mai selective pentru receptorii
GABA ai insectelor și căpușilor decât față de aceiași receptori ai mamiferelor.
Eficacitate
Doza zilnică minimă orală recomandată pentru afoxalaner este de 2,5 mg/kg tablete o dată pe
lună cu eficiență crescută față de purici și căpuși (Dermacentor, Ixodes, Rhipicephalus). Puricii
se expun consecutiv atașării și consumului, debutul făcându-se după 8 ore de la atașare; la
căpuși moartea debutează după 48 de ore de la atașare. Bravecto va fi administrat oral într-o
singură doză la fiecare 12 săptămâni. El distruge rapid speciile de purici și căpuși în 12 ore de
asemenea și Amblyomma americanum (căpușa cu stea) dacă medicamentul este administrat din 8
în 8 săptămâni.
Lactone macrociclice
Sunt reprezentate de două grupuri majore avermectine și milbemicine care sunt eficiente
împotriva multor paraziți sumarizați în tabelul xxx. Avermectinele includ inermectin,
eprinomectin, doramectin și selamectin, iar milbemicinele includ moxidectin și milbemicin
oxime.
Tabelul xxx Lactone macrociclice aprobate de FDA ca ectoparaziticide
Medicament Specia de folosire Ectoparaziți țintă
Ivermectin Pisici Acarienii urechii
Vaci de carne Păduchi, acarieni, căpuși,
streche
Doramectin Porci Păduchi, acarieni
Vaci de carne Păduchi, acarieni, căpuși,
streche
Eprinomectin pour-on Porci Păduchi, acarieni
Vaci de carne și de lapte Păduchi, acarieni, muște,
streche
Eprinomectin injectabil Numai pentru vaci de carne Păduchi, acarieni, muște,
streche
Selamectin Câini Purici, acarieni, căpuși
Pisici Purici, acarieni,
Moxidectin Vaci de carne și de lapte Păduchi, acarieni, muște,
streche
Milbemicin Pisici Acarienii urechii
Farmacocinetică
În primul rând să reținem că eprinomectin și moxidectin pour-on sunt formulate în > 80%
conținut uleios. Acest fapt încurajează formarea mai multor depozite de medicament pe suprafața
pielii și în stratul cornos, în felul acesta reducând biodisponibilitatea comparativ cu produsele
pour-on cu ivermectină și doramectină. Acesta din urmă este formulat cu isopropil alcool, care
este mai probabil să promoveze fluxul epidermic comparativ cu uleiul. Datorită conținutului
crescut de ulei al eprinomectinului și moxidectinului, există dovezi că este (water-fast) și astfel
mai tolerante față de ploi și alte forme de precipitații (Gogolewski et al. 1997).
Biodisponibilitatea dermică a doramectinului este în jur de 40% mai mare decât a ivermectinei la
vaci. Biodisponibilitatea dermică a doramectinului pour-on este de aprox. 16% prin comparație
cu calea s.c. de administrare. După administrarea topică a selamectinului, acesta este lent
absorbit (cinetică flip-flop) în circulația sangvină și redistribuită pentru a forma depozite în
glandele sebacee precum și în foliculii piloși și în celulele bazale ale epidermei (Sarasola et al.,
2002).
Biodisponibilitatea dermică pare să fie semnificativ mai mare la pisici (74%) decât la câini
(4,4%) chiar dacă aceasta este atribuită mai marii auto-îngrijiri la pisică decât la câine. Fluxul
selamectinului este de trei ori mai mare în pielea pisicilor 0,1 µg/cm2/h comparativ cu pielea
câinilor 0,03 µg/cm2/h. Timpul de înjumătățire al acestei substanțe este mai mare la pisici 69 ore
decât la câini 14 ore și, în general timpul de înjumătățire al selamectinului este mai mare la câini
și pisici după administrarea dermică>orala> IV. Aceasta îi demonstrează persistența în stratul
cornos și în epiderma superioară. Ca și în cazul multor avermectine, procesul absorbției dermice
este etapa de limitare a ratei și creșterea persistenței în organism după aplicarea dermică, ar
trebui să reducă rata reinfestării cu paraziți. Există de asemenea dovezi contrare ale diferențelor
în distribuirea selamectinei între câinii masculi și femele (Sarasola et al., 2002; Dupuy et al.,
2004).
Mecanism de acțiune
La nevertebrate, avermectinele acționează în primul rând asupra canalelor de clor ale
glutamatului dar care se află în proximitatea siturilor GABA. Este posibil ca aceste endentocide
să poată de asemenea potența siturile GABA. Influxul de clor reduce rezistența membranelor
celulare cauzând hiperpolarizarea potențialului de repaos al celulelor postsinaptice. Transmiterea
către musculatură este astfel prevenită, ectoparazitul prezentând ataxie, paralizie și moarte. Spre
deosebire de antagoniștii GABA (lindan și fipronil) care determină convulsii, avermectinele
determină un sindrom neurologic diferit caracterizat în primul rând printr-un tremor evident
urmat de ataxie și sedare coma-like. Vom reține că avermectinele pot bloca GABA la
concentrații scăzute dar, la concentrații crescute determină activarea ireversibilă a canalelor sau
sporirea efectului GABA, care se asociază cu semnele clasice de ataxie și sedare. Aceste
endectocide au margini largi de siguranță pentru că sunt foarte selective pentru canalele
glutamatului la nematode și artropode, dar care lipsesc la mamifere. La acestea, avermectinele
țintesc în primul rând canalele de clor ale GABA și posibil ale glicinei. În plus, la mamifere,
neurotransmiterea mediată de GABA se face la nivelul SNC, unde bariera hematoencefalică
previne preluarea endectocidelor. De asemenea se crede că aceste substanțe interferează
reproducerea paraziților. Vom reține că, spre deosebire de antibioticele macrolide, aceste
substanțe nu au activitate antibacteriană și antifungică
Eficacitate
Ivermectin se folosește sub formă injectabilă pentru combaterea Haematopinus suis și Sarcoptes
scabiei suis la porci, a Hypoderma bovis, Haematobia irritans, a păduchilor hematofagi și
malofagi, Srcoptes scabiei bovis la bovine. Sunt disponibile și formulările pour-on și orale pentru
bovine. Nu determină moartea imediată a căpușelor, dar le reduce potențialul reproductiv.
Pentru că sunt eliminate în fecale, sunt eficace împotriva muștelor de bălegar. Nu toate
formulările comerciale sunt aprobate pentru tratarea celor mai comune tipuri de râie. Ex: râia
chorioptică. La câini, dozele s.c.pot fi eficiente împotriva râiei otodectice, sarcoptice și
notoedrice și în combaterea râiei demodectice.
Pentru pisici, un relativ recent produs topic (Acarexx) este aprobat pentru tratarea acarienilor
adulți ai urechilor (Otodectis cynotis) la pisici și pisoi de 4 săptămâni și mai mult. Este dovedit
că urechile nu trebuie curățate înainte de tratament.
Milbemicin oxim este bine cunoscut ca profilactic al dirofilariei dar are și semnificative efecte
paraziticide. Singurul produs aprobat ca ectoparaziticid se numește Milbemite, soluție otică 0,1%
pentru tratarea acarienilor urechii la pisici și pisoi de 4 săptămâni și mai mult. Milbemicin
oxime poate fi eficace în cazul demodicozei rezistente la amitraz, dar aceasta nu se află în uz
aprobat până acum.
Piretrine și piretroide sintetice
Piretrinele sunt derivate din plantele de Chrisanthemum, în ultima vreme au fost lent înlocuite cu
piretroide sintetice. Acestea sunt mai rezistente la descompunere, ceea ce determină o mai mare
activitate reziduală comparativ cu piretrinele. Ambele sunt adesea formulate împreună cu
regulatori de creștere ai insectelor, sinergiști și sau repelenți pentru creșterea eficacității. Cele
mai folosite piretroide în formulări veterinare sunt permetrin, fenvalerat, cypermetrin și fenotrin.
Aceste pot avea formulări diverse: pour-on, spray-on, alimentatoare, șampoane.
Farmacocinetică
Absorbția dermică a piretrinelor și piretroidelor este întradevăr foarte limitată (<1%) pe întreaga
suprafață a pielii animalelor domestice și de laborator și oamenilor. Aceasta în primul rând
pentru că substanța este foarte lipofilică și are o greutate moleculară mare. Prin urmare există
tendința ca aceste substanțe să rămână în cel mai exterior strat al pielii (cornos) cu o mică sau
deloc penetrație în circulația sistemică. Aceste substanțe sunt rapid detoxificate în alcool și
metaboliți acizi și conjugate în ficat și sânge, cu un timp de înjumătățire care variază de la câteva
minute la câteva ore(Ray, 2005). Izomerii trans sunt hidrolizați la o rată mai rapidă decât
izomerii cis și prezența grupului α-ciano la a treia și a patra generație de piretroide de asemenea
încetinește hidroliza și oxidarea. În ciuda acestui lucru, multe dintre piretroide nu determină un
timp de așteptare semnificativ pentru lapte și carne în cazul administrărilor topice. Exemplu,
există câteva produse pour-on aprobate pentru animalele de rentă care conțin 1-5% permetrin sau
1% cyfluthrin dar care au timpi de așteptare pentru lapte și carne zero.
Mecanism de acțiune
Au fost propuse diferite mecanisme de acțiune pentru această clasă de insecticide. Potențialele
ținte în organismul insectelor sunt reprezentate de canalele de sodiu, clor, calciu, canalele de clor
ale GABA, ATPaza mitocondrială dar și receptorii nicotinici. În orice caz, principala țintă sunt
canalele de cinetică a Na+ de la nivelul nervilor, ceea ce determină descărcări repetate sau
depolarizări de membrană urmate de moartea ectoparaziților. Piretroidele sunt extrem de
selective față de insecte astfel canalele de sodiu ale insectelor pot fi de 100 de ori mai sensibile
comparativ cu canalele din creierul mamiferlor. De fapt, raportul de selectivitate (toxicitate la
mamifere vs toxicitate la insecte) al multor piretroide depășește 1000.

Reamintim că în canalele de sodiu normale există un curent de sodiu interior care produce
potențialul de acțiune și care este rapid închis la potențiale de repaus normale. Interacțiunea
piretroidului cu canalele de sodiu face ca aceste canale să rămână deschise, ceea ce conduce la
încetinirea atât a procesului de activare cât și a celui de inactivare , care face ca acum canalul
modificat să se afle într-o stare de hiperexcitație stabilă. Structura piretroidului și
stereospecificitatea joacă un rol semnificativ în mecanismul de acțiune. Spre exemplu, tipul 2 de
piretroide (fenvaleratul) ține canalul de sodiu deschis pentru o perioadă semnificativă de timp
(prelungirea curentului canalului de sodiu) comparativ cu tipul 1 de piretroide (permetrin) , ceea
ce explică în parte diferența de toxicitate dintre aceste două clase de piretroide. Izomerii cis 1R și
1S se leagă competitiv, în vreme ce izomerii trans 1R și 1S se leagă necompetitiv la alt sit.
Aceste insecticide, în special tipul 2 de piretroide, pot de asemenea să suprime complexele
canalelor-receptori ai GABA și glutamatului. Piretroidele sunt de asemenea clasificate fie ca
tipul I de compuși (permetrin, resmetrin) pentru că determină un debut rapid al hiperactivității și
potențiale repetitive de acțiune, fie ca tipul II de compuși (fenvalerate, cypermetrin) datorită
dozelor foarte mici care determină efecte letale și modificări comportamentale.

Eficacitate

Piretrinele și piretroidele sunt formulate în șampoane, sprayuri, zgărzi, băi, pulveri și etichete
auriculare ca repelente sau pentru a combate majoritatea ectoparaziților cunoscuți importanți
pentru animalele domestice. Reținem că aplicările pot varia în funcție de indicație și sunt în
legătură cu concentrația piretroidului în produs. Acestea pot fi formulate cu sinergiști sau cu
regulatori de creștere ai insectelor.
Piretroide de prima generație

Aletrin (d-trans aletrin) este mai adesea formulat în șampoane pentru câini și pisici pentru
combaterea puricilor și sau căpușelor. Spre exemplu, Mycodex SensiCare Flea și Tick Shampoo
ce conțin 0,12% aletrin. Piretroidele din prima generație sunt rapid metabolizate în organism.

Piretroide din a doua generație

Phenotrin (85,7%) este folosit frecvent pentru tratamente spot-on pentru căpușe și purici numai
la câini. Produsele spot-on nu sunt aprobate pentru pisici. Există zgărzi cu phenotrin pentru
purici și formulări ca șampon disponibile pentru câini și pisici. Resmetrin (0,5%)este mai adesea
aprobat pentru pulverizări în grajduri și cotețe și este de asemenea formulat ca sprayuri topice
pentru cai și există câteva formulări ca șampoane disponibile pentru controlul puricilor și
căpușelor la câini și pisici.

Piretroide din a treia generație

Permetrin este probabil cel mai larg folosit piretroid în medicina veterinară. Aproape toate
produsele spot-on au concentrații crescute și sunt aprobate numai pentru caini, nu și pentru pisici
pentru combaterea puricilor, căpușelor și acarienilor. Sprayurile, șampoanele și pulberile sunt
formulate în concentrații mai mici și deci aprobate pentru ambele specii. Permetrin este larg
utilizat la animalele de rentă sub formă de spray sau pour-on pentru tratarea ectoparaziților și
necesită o scurtă perioadă de retragere necesară când produsul este corect diluat, produsul este
aplicat nu mai mult decât o dată la 2 săptămâni. De exemplu, Atroban spray are o perioadă de
așteptare de 5 zile la suinele tratate cu 0,11% permetrin pentru râie și 0 zile la vaci tratate cu
0,02% permetrin. Multe produse pot avea activitate reziduală timp de 28 de zile pentru unele
formulări.

Fenvalerat (8%) este formulat în etichete auriculare pentru vaci pentru combaterea de purici,
păduchi și căpușe, dar nu este aprobat pentru animale de companie.

Piretroide din a patra generație

Cyflutryn este aprobat pentru folosirea ca etichete auriculare și pour-on la bovine (Cylence 1%),
fără timp de așteptare. Ca și în cazul altor piretroide există unele concentrate aprobat pentru
utilizarea în jurul fermelor de animale, dar nu direct pe animale. Aceste piretroide oferă cea mai
mare rezistență față de expunerea la razele solare. Cypermetrin este uzual formulat ca spray și
predominant folosit ca repelent al muștelor pentru cai cu unele formulări comercializate ca fiind
rezistente la transpirație.

Piretroide din a cincea generație

Beta cyflutrin este un izomer mai puternic al cyflutrinului LD50 orală la șobolan este 960 mg/kg.
A fost formulat ca spray și sau etichete auriculare. Eticheta auriculară Cylence Ultra 8% beta
cyflutrin aprobată pentru vaci de carne și de lapte este eficace timp de 5 luni pentru combaterea
muștelor, căpușelor și a căpușelor spinoase când sunt folosite ambele urechi.

Eterii piretroidelor

Au fost introduși în 1987 ca o nouă clasă de insecticide, cel mai bun exemplu fiind Etofenprox,
care nu conține un grup cyano și centrii de asimetrie, și prin urmare nu are stereoizomerism, așa
cum se întâlnește la esterii piretroizilor. Acestea au fost enumerate în numeroase formulări
pentru câini și pisici cu minime preocupări pentru pisici, comparativ cu preocupările în cazul
altor piretroide la pisici. DL 50 orală la șobolani este >42,889 mg/kg și DL50 dermică >2140
mg/kg. Frontline Tritak pentru pisici (11% etofenprox) este formulat cu fipronil și metopren
pentru combaterea puricilor adulți, ouă și larve și care produce moartea căpușelor într-o oră de
la administratre. Etofenprox este formulat și în concentrații mai mari (40%) în produse cum sunt
Bio Spot Active Care Flea and Tick Spot On for Cats 40% etofenprox și 3,6% metopren.

Idoxacarb
Reprezintă o clasă de insecticide oxidiazinice descoperită în anii 1990. Aceste produse pentru
animalele de companie se administrează o dată pe lună (Activyl) sunt aprobate numai pentru
tratarea puricilor adulți, larve și ouă, dar nu și a căpușelor, păduchilor, acarienilor și țânțarilor.
Aceste produse sunt aprobate pentru a fi folosite numai la câini și pisici. Substanța nu are nevoie
să fie absorbită prin piele pentru a ajunge în circulația generală, eficacitatea fiind dependentă de
contactul cu puricii din blana animalului.
Mecanism de acțiune
Odată ce puricii au fost expuși la idoxacarb, acesta este rapid scindat în metabolitul său
decarbometoxilat, care pare să fie un puternic blocant al canalelor ionice de sodiu la purici.
Există multe alte insecticide cum sunt piretroidele sau organofosforicele care țintesc canalele de
sodiu ale insectelor, dar acestea au o acțiuni destul de distincte față de celelalte bine cunoscute
insecticide cu acțiune asupra canalelor de sodiu(Lapied et al., 2001). Se sugerează că există șanse
limitate pentru rezistență încrucișată îmtre piretroide și idoxacarb.
Organofosforice
Au acțiune insecticidă, acaricidă și helminticidă și sunt considerate ectoparaziticide cu spectru
larg, ceea ce explică de ce au fost folosite în medicina veterinară timp de cel puțin patru decenii
de la descoperirea lor în timpul WorldWarII. Aceste substanțe au devenit mai puțin populare în
ceea ce privește folosirea în habitatul animalelor domestice de când există produse mai sigure
cum sunt ivermectinele, piretroidele, neonicotinoidele și fipronilul. O altă preocupare o
reprezintă persistența lor în mediu care poate influența în mod negativ ecosistemele. Pentru
aceste și multe alte motive, multe dintre OP-urile aprobate pentru utilizare la animale de
companie și de rentă, nu mai sunt comercializate sau disponibile pentru uz veterinar. În orice caz,
există încă suficiente utilizări veterinare ale OP-urilor aprobate și înregistrate și trebuie să fim cu
toții avizați asupra eficacității lor și capabili să recunoaștem semnele toxicității OP-urilor la
animalele domestice.
Mecanism de acțiune
Compușii tioați (P=S) spre deosebire de compușii fosfati (P=O) trebuie să fie mai întâi
metabolizați în ficat la oxy compuși înainte de a putea inhiba ireversibil AChE prin fosforilare.
Inhibarea AChE determină acumulare de acetilcolină la nivelul receptorilor cholinergici.
Reamintim că ACh este un neurotransmițător fiziologic al impulsului nervos către organele
efectoare sau țesuturi în vederea producerii răspunsului. AChE este prezentă în mod normal la
nivelul acestor terminații nervoase pentru a hidroliza rapid ACh în vederea controlului nivelului
și duratei transmiterii sinaptice. În cazul inhibării AChE de către OP, acumularea de ACh
conduce la paralizia și moartea parazitului.
Eficacitate
Din 2006, există numai 10 OP generice aprobate pentru uz veterinar. Biodisponibilitatea
sistemică este limitată după aplicarea topică, dar aceste chimicale sunt distribuite pe întreaga
piele a animalului prin difuziune laterală consecutivă aplicării în regiuni localizate. Câteva sunt
formulate ca sparay-uri topice și pulberi sau îmbăieri (coumafos și fosmet), în timp ce altele sunt
formulate ca etichete auriculare la bovine (pirimifos și diazinon) și zgărzi antipurici pentru câini
și pisici (tetraclorvinfos, diclorvos și diazinon). Îmbăierile cu clorpirifos și fosmet sunt singurele
încă aprobate la câini pentru tratarea râiei. Fention (Spotton) și famfur (Warbex) au fost și încă
sunt folosite pentru combaterea hipodermozei bovine (Hypoderma bovis și Hypoderma lineatum)
precum și a păduchilor. Reamintim că, dacă în timpul tratamentului larvele de hipoderma sunt
surprinse în migrație în canalul vertebral sau în esofag, moartea rapidă a acestora poate
determina reacții de corp străin cum sunt meteorism, salivație, incoordonare sau paralizie.
Carbamați
Sunt derivați ciclici sau alifatici ai acidului carbamic. Acestea sunt în general mai sigure
comparativ cu OP-urile, dar trebuie utilizate cu atenție. Mecanismul de acțiune este asemănător
cu al OP cu deosebirea că inhibarea se face prin carbamilare și reacția este ușor reversibilă și
spontană. Cel mai frecvent folosit este carbaryl, care poate fi formulat împreună cu piretrine și
sau cu sinergiști. Sunt produse aprobate numai pentru câini și pisici ca șampoane (0,5% carbaril)
și pulberi (12,5% carbaril). Din păcate aceste produse necesită să fie aplicate mai frecvent decât
mai noile generații de insecticide veterinare, de asemenea este frecvent raportată rezistența
insectelor. Propoxur este un alt carbamat care este puțin mai potent decât carbarylul, și se include
în zgărzi anticăpușe pentru câini și pisici cu pretenția de a furniza protecția continuă împotriva
puricilor timp de 5-6 luni (Scratchex pentru câini).
d-Limonen și Linalool
Acestea sunt extracte uleioase volatile din coaja de portocale și nu necesită contact direct pentru
a acționa asipra ectoparaziților. Sunt formulate ca șampoane și sau spray-uri. Chiar dacă este un
relativ sigur insecticd, d-limonen a cauzat intoxicații sporadice la pisici (Hooser, 1990, Lee et
al.,2002).

Amitraz
Este singurul insecticid formamidinic folosit în medicina veterinară, disponibil în variate
formulări pentru combaterea căpușelor, păduchilor și acarienilor la câini, vaci și suine. Până în
prezent, niciunul dintre aceste produse aprobate nu este etichetat pentru a respinge sau ucide
purici. Cu toate că mecanismul de acțiune al amitrazului nu este foarte clar, acest ascaricid inhibă
MAO care în mod fiziologic metabolizează aminele neurotransmițătoare din SNC-ul căpușelor
și acarienilor. Nu are efecte asupra activității colinesterazei.
Eficacitate
Amitraz este folosit pentru îmbăieri (Mitaban) pentru a trata demodicoza generalizată (Demodex
canis) la câini. Amitraz poate fi aplicate ca soluție sponge-on 0,025% o dată pe săptămână sau la
fiecare două săptămâni. În orice caz, acesta nu este aprobat pentru tratarea demodicozei
localizate sau scabiei. Există mai multe rapoarte cu privire la folosirea concentrațiilor crescute
(1,25%) sau a aplicărilor mai frecvente pentru tratarea scabiei (Hugnet et al,.2001). Amitraz
22,1% este formulat cu fipronil (9,8%) și metopren (8,8%) într-un produs cunoscut Certifect
destinat câinilor. Acesta începe să ucidă toate stadiile de căpuși în 6 ore de la aplicare, de
asemenea ajută la combaterea infestării cu râie sarcoptică și, prin aplicarea o dată pe lună timp de
cel puțin 2 luni este eficace pentru eliminarea acarienilor. Amitraz mai este impregnat în zgărzi
anticăpușe pentru câini (Preventic, 9%) care pot omorî căpușele timp de 3 luni cu activitate care
debutează în 24 de ore de la aplicarea zgărzii. Aceste zgărzi nu sunt aprobate pentru pisici.
Amitraz (Taktic E.C., 12,5%) este aprobat pentru utilizare la vaci de carne și de lapte pentru
căpuși (Ambliostoma), acarieni (Chorioptes, Sarcoptes, Psoroptes), păduchi
malofagi(Damalinia) și hematofagi (Hematopinus). Este de asemenea aprobat pentru folosirea la
suine pentru combaterea acarienilor, râilor și păduchilor. Taktic nu este aprobat spre a fi folosit
la la cai sau câini la care poate provoca moartea. Odată ce spray-ul este preparat el va fi utilizat
în 6 ore sau își va pierde eficacitatea.
Regulatorii de creștere ai insectelor (IGRs)
Acești agenți au apărut pentru prima dată pe piață în anii 1980 și 1990 și au fost populari pentru
că au fost promovați ca nefiind pesticide și prin urmare inofensive pentru animalele de
companie, de rentă și pentru oameni. DL50 orală la șobolani pentru aceste substanțe variază de la
2 la 10 g/kg g.v. ceea ce susține siguranța extremă a acestor RCI (IGRs). Acești agenți afectează
stadiile de dezvoltare ale insectelor (ouă, pupe, larve) și artropodelor neafectând parazitul adult.
Din acest motiv, combaterea efectivă nu se realizează decât după câteva săptămâni posttratament
și multe IGRs sunt formulate împreună cu adulticide deja descrise. IGRs pot fi clasificate ca
analogi ai hormonilor juvenili (JHAs) și inhibitori de dezvoltare ai insectelor (IDIs)
Analogii hormonilor juvenili
Aceștia semnalizează fals organisme cum sunt căpuși, purici, muște, pentru a rămâne în stadiul
imatur de ou sau larvă și a nu se dezvolta la stadiul de adult. În fiziologia normală a insectelor,
nivelele hormonale descresc de obicei înainte de stadiul adult. Folosirea acestor JHAs
semnalizează fals dezvoltarii insectei pentru a rămâne în stadiul sau imatur. JHAs aprobate sunt
reprezentate de metopren, piriproxifen, fenoxicarb și ciromazin, ultimele două fiind cele mai
utilizate în medicina veterinară. Câteva dintre aceste JHAs sunt disponibile ca ingredienți activi
individuali în câteva formulări topice, dar ele sunt adesea formulate împreună cu adulticide cum
ar fi piretrine sau piretroide. Metopren este folosit în principal pentru combaterea muștelor la
vaci prin încorporarea în concentratele sau blocurile destinate vacilor. Metopren este formulat cu
adulticide pentru combaterea muștelor în adăposturi și formulate cu fipronil, fenotrin sau
permetrin pentru combaterea muștelor și țânțarilor la câini și pisici. Unele dintre aceste aplicări
spot-on pot conține 2-3% metopren. Piriproxifen este adesea aplicat spot-on și este eficace
împotriva ouălor de muște la pisici pentru până la 56 de zile (Rust, 2005). Acest JHA aplicat la
fiecare 3 luni la pisici nu numai că poate reduce semnificativ numărul de muște, dar 87% dintre
pisicile tratate nu mai au muște 6 luni posttratament(Maynard et al., 2001). Ca și metopren,
piriproxifen este adesea formulat cu adulticide ca permetrin, dinotefuran și piretrine pentru
aplicarea ca spray, spot-on și zgărzi pentru câini și pisici.
Inhibitorii de dezvoltare ai insectelor (IDI)
Compușii benzoilfenil ureei (diflubenzuron, lufenuron) interferează cu dezvoltarea
exoscheletonului insectei prin inhibarea sintezei de chitină și sau a căilor de depunere. Chitina
este un constituent esențial al cojii ouălor de purici și al exoscheletonului puricilor imaturi.
Consecutiv ingestiei de de diflubenzuron, el trece nemodificat în fecale unde vine în contact cu
ouăle și larvele puricilor în dezvoltare. Lufenuron (Program) este administrat oral lunar la pisici
și câini pentru combaterea puricilor. Există de asemenea un preparat injectabil subcutanat (10
mg/kg) pentru pisici eficace timp de până la 6 luni împotriva puricilor. Nu au fost observate
efecte adverse la pisici, dar injecțiile cu lufenuron nu ar trebui administrate la câini pentru că
determină reacții adverse locale la locul de injectare. Pentru că este lipofilic, se eliberează lent
din țesutul adipos permițând menținerea unor niveluri sanguine eficiente timp de câteva
săptămâni după administrare. Unul dintre cei mai cunoscuți IDI este combinația dintre lufenuron
și milbemicin oxim care este folosit pentru combaterea puricilor la câini precum și ca un
preventiv al dirofilariei (heart worm).
Sinergiste și repelente
Sinergistele cum sunt piperonil butoxid și N-octil-biciclohepten dicarboximidă (MGK 264) sunt
adesea formulate cu insecticide topice pentru sporirea acțiunii insecticide. Aproape toate
formulările topice ale acestor sinergiști conțin ca insecticid primar piretrine sau piretroide. Acești
sinergiști inhibă oxidazele și hidrolazele insectelor responsabile cu degradarea insecticidelor în
metaboliți inofensivi. Se crede că se formează un derivat carben care se leagă la hemul enzimei
citocrom P450 făcându-l inactiv și incapabil de a detoxifica insecticidul. Aceasta determină apoi
nivele crescute de piretrine și piretroide care sunt toxice și letale pentru ectoparazit (Murray și
Reidy, 1989). Sinergiștii prin ei înșiși sunt mai puțin toxici decât ingredienții activi în
formulările topice. Proprietarii și veterinarii ar trebui să fie conștienți că atunci când pisicile sunt
expuse dermic la sinergiști ca piperonil butoxid la concentrații mai mari decât 1,5%, aceasta
poate reduce detoxificarea piretrinelor la pisici și astfel spori toxicitatea insecticidului la pisici.
Repelentele sunt incluse în formulări pentru a respinge insecte, unele pot fi ectoparaziticide
(permetrin), altele pot să nu fie ectoparaziticide. Avantajul primar al repelentelor este că previn
transmiterea bolilor vectoriale, chiar dacă aceste repelente nu sunt ectopraziticide. Un repelent
poate fi eficient prin numeroase mecanisme de acțiune asupra parazitului, inclusiv inabilitatea de
a intra sau a se așeza pe blana animalului, interfera sau inhiba hrănirea, de asemenea induce
dezorientare la ectoparaziți. Repelentele folosite mai frecvent sunt butoxipolipropilen glicol
(Stabilene), di–n- propil isocincomeronat (MGK 326) și dietil-m-toluamida (DEET).
DEET este un repelent al insectelor aprobat pentru folosire în locuințe, pe corpul uman și haine,
pe pisici, câini, cai, spații de cazare pentru animale de companie. Există mai mult de 225 de
produse pa bază de DEET înregistrate pentru uz, cu concentrații care variază de la 4 la 100%. În
orice caz, DEET nu este aprobat pentru directa aplicare pe pielea sau pe blana animalelor și
există rapoarte despre efecte adverse la pisici expuse topic la DEET. Pe baza datelor de la câteva
studii experimentale asupra absorbției dermice, DEET poate influența toxicitatea insecticidelor
prin modularea absorbției dermice a insecticidului. Butoxipropilen glicol este uzual formulat cu
insecticide piretroide (resmetrin, permetrin) și/sau un sinergist (piperonil butoxid). Multe dintre
aceste formulări sunt aprobate spre a fi folosite la cai, pisici, și câini, de asemenea spray-uri cu
concentrații ce variază de la 4,8 la 20%. Acestui repelent nu i s-au atribuit efecte adverse la
animale de companie sau de laborator. MGK 326 este adesea formulat cu piretroide și sau
sinergiste spre a fi utilizat ca spray, îmbăieri sau șampoane la cai, câini și pisici. Un alt produs
sigur Centaura Insect Repelent conține 20% picardin pretinde că furnizează 12 ore protecție față
de muște, țânțari și căpușe pentru cai și călăreți.