seria] mari predicatori MITROPOLITUL ANTONIE TAINA TUBIRII =a mari predicatori Ag: tine de dragoste: a privi la om gi a vedea in el o frumusete de nerapit, iar totodat’ a te ingrozi de ceea ce viata a facut din el, a sdvarsit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferinta, durere pentru c4 omul e nedesavarsit $i totodata minunarea pentru cd el este atat de uluitor, irepetabil de frumos. $i iat’, daca privesti macar o data la om in felul acesta, pofi sd il indragesti in pofida a tot ce le sare in ochi altora. Cat de des nu se intampla ca celui indragostit si i se spund: ,,ce ai gasit la el? ce ai gasit la ea?” — si omul da raspunsul absolut delirant: ,,dar nu vezi ce minunata este, ce frumos este?..” $i se dovedeste ca, da, aga si este, omul cu pricina e minunat, pen- tru ca cel care iubeste vede doar ranile. De lucrul acesta, iata, e foarte important si nu uitim. Este extrem de important si ne amintim ca dragostea este realista pana la capat, cd ea il cuprinde in intregime pe om $i C4 ea vede, ea este vazatoare, insd in loc sd osandeascd, in loc sa se lepede de om, ea plange pentru schilodirea lui si este gata sa isi dea viata pen- tru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat si fie indreptat si Camaduit. Asta este ceea ce se numeste atitudinea wu intreaga intelepciune” fata de om, acesta este adevaratul principiu al dragostei, cea dintai viziune serioasa. Mitropofitul Antonie Loc www.sophia.1o r 9, | wiih) 9 | ll 9731°361Mitropolitul ANTONIE DE SUROJ ‘Taina iubirii Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-V las Tiparité cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Zap ? Editura Cartea Ortodoxa BucurestiRedactor: Diana-Cristina Vlad Coperta: Mona Velciov Traducerea a fost facuta dupa ori- ginalul in limba rusa: Antonii, Mitro- polit Surojskii, Trudi, Ed. Praktika, Moscova, 2002. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ANTONIE DE SUROJ, mitropolit Taina iubirii / mitropolitul Antonie de Suroj; trad. din Ib. rusa: Adrian Tandsescu-Vlas. - Bucuresti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2009 ISBN 978-973-136-138-3; ISBN 978-606-529-039-6 I. 1anasescu-Vlas, Adrian (trad.) 252:281.95Despre intalnire nnumele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Ce bucurie este uneori sa te intal- nesti! Daca am putea, daca am sti sa~L intalnim pe Domnul asa cum stim sa ne intalnim intre noi cu dragoste sim- pla, din inima, omeneasca, atunci cand in inima este lumina si e caldu- ra! Uite asa, ca astazi, prin bunata- tea si mila voastra, prin dragostea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, ne intalnim. Haideti, deci, sd {I asteptam si sa {1 intalnim asa pe Mantuitorul, Care ni Se arata cu trup prin Naste- rea Sa! Va vol mai spune gi aceasta: ati dat vreodata atentie faptului ca toa- ta Evanghelia este intalnire de la un cap la altul? Pentru ca toata istorisi- rea evanghelica ne vorbeste nu de- 5MITROPOLITLL ANTONIE DE SUROJ spre vreo invatatura care li se expu- ne tuturor deopotrivd, indiferent, im- personal. Fiecare cuvant evanghelic a fost spus cuiva, fiecare intamplare evanghelica este o intalnire a lui Hris- tos cu 0 nevoie omeneasca, Cu un ne- caz, cu o bucurie, cu o amaraciune, cu o boala, cu un pacat. Este intotdeauna o intalnire fata catre fata. $i ce bucu- rie statornica, triumfatoare, purtatoa- re de biruinta, ar putea fi in noi daca am recepta Evanghelia in felul acesta, daca, citind-o pur si simplu ne-am in- chipui niste imagini reale... lata mul- timea — la fel ca noi acum, uneori ma- re, ca astazi, alteori cu totul putind la numéar, ca atunci cand de-abia se adu- nau cei dintai ucenici. In aceast4 mul- time eu m-am pierdut pe undeva, si ascult cum vorbeste Hristos. Nu ne- aparat cu mine personal, insd vorbes- te cu cineva: nu doar ,,proclama”, nu doar vorbeste oricui si nimanui. E! ti spune femeii careia i-a murit fiul: Nu plange! (Le. 7, 12-13) Tanarului care in- treaba cum sa afle viata vesnica ii spu- ne: ,,Lasa toate gi vino, doar, dupa Mi- ne!” (Mc. 10, 21) Bolnavilor, orbilor, pacatosilor: ,,larta-se tie pacatele...”. Daca ne-am aminti de fiecare data cand auzim cuvintele evanghelice ca ele nu rasuna undeva pentru altii, ci 6DESPRE INTALNIRE se spun pentru mine sau, in prezenta mea, pentru cineva care are nevoie de ele! Poate ci in aceasta multime cine- va o sa auda un cuvant sau altul al lui Hristos, dintre cele care au fost citite astazi, poate ca o s4 auda multe dintre ele. Iar noi trebuie sa stam cu totii pli- ni de cutremur si s4 ne gandim: Hris- tos vorbeste, si in sufletul cuiva intra viata, cineva se mantuieste, in cineva se alina amarul, cuiva ii curg lacrimile, cuiva i s-a zdrobit deodata inima im- pietrita, in cineva a rasarit deodata na- dejdea, in cineva s-a aprins credinta. Ce bucurie vine de pe urma intal- nirii, de pe urma faptului ca Hristos e in mijlocul nostru! Pentru ca invie- rea lui Hristos, pe care cu atata bucu- rie o cantam (si nu numai in noaptea pascala, ci saptamana de saptamana, duminica), e un eveniment care nu a avut pur si simplu loc candva, ci un eveniment contemporan noua. Pen- tru ca, este adevarat, Hristos a mu- rit pe cruce intr-un anumit an, intr-o anumita zi si la o anumita ora, gi a in- viat a treia zi dupa aceca, insa Hris- tos inviat e viu, El e in mijlocul nos- tru. Si Invierea lui Hristos, care a ri- sarit candva din mormant, straluceste acum printre noi ba puternic, ba cu acea Jumina lina despre care cantam 7MITROPOLITU! ANTONIE DE SURO] la vecernie: Luminii lind a sfintei slave, a Tatélui Ceresc. Hristos ba ni Se arata in slava, ba petrece in mijlocul nostru atat de lin, nebagat de seama. in lumina Evangheliei sa va si gan- diti la fiecare intalnire omeneasca toc- mai ca Ia o intalnire, nu ca si cum oa- menii s-ar ciocni si apoi s-ar desparti, ar trece unul pe langa celalalt fara sa bage de seamé cine a trecut pe langa ei. $i in parabola evanghelicé despre samarineanul cel milostiv au trecut levitul lipsit de mila si preotul lipsit de simtul raspunderii (Le. 10, 30-37). lar noi trebuie, ca samarineanul, sa ne oprim privirea asupra fiecdruia, sa nu lasam pe nimeni sa treaca nebagat de seama, si cand ascultaém — sa ascul- tam, nu doar sa receptam sunetele cu- vintelor. Daca am sti sa ne intalnim! Cuvantul care la noi inseamna _,,in- talnire” (vstrecea) inseamna in limba sarba ,,bucurie”, si, tot in aceasta lim- ba, pentru ,,intalnire” se foloseste cu- vantul cu care noi numim acel praznic cand Maica lui Dumnezeu L-a adus pe Mantuitorul in Templu si a fost in- tampinata de salutarea profetica si de Dumnezeu Cel viu (v. Le. 2, 27-28). {n- talnirea ar putea fi intotdeauna o bu- curie, daca am sti sa ne intalnim. 8DESPRE iNTALNIRE Voi si cu mine ne-am intalnit. Cat de mult a trecut de cand am avut feri- cirea de a ma ruga aici pentru prima data, si m-ati intalnit ca pe un frate, ca pe unul de-al vostru, nu ca pe un om strain... Si de atunci, doar, nu ne-am mai despartit niciodata. Da, am plecat peste hotare, dar am plecat cu voi in inimda, iar voi ati ramas si, dupa cum se vede, nici voi nu m-ati uitat, pentru ca altfel nu ne-am fi putut intalni din nou cu atata bucurie. lar intalnirea evanghelicd funda- mentala e intalnirea cu Hristos, cu Dumnezeu, Care ni S-a aratat noua in Hristos. Cum este aceasta aratare? La Dumnezeu ne gandim in contextul slavei, maretiei, cum este zugravit in icoane Atottiitorul. La un asemenea Dumnezeu ne putem gandi si ne pu- tem ruga Lui cu cutremur, ins4 Dum- nezeu a voit sa ni Se arate asa cum nici un om nu si L-ar fi putut inchi- pui, nici reprezenta, nici macar gan- di la El. Fiindca pe Dumnezeu neaju- torat, Dumnezeu smerit, Dumnezeu vulnerabil, infrant, batut, chinuit, pe Dumnezeu ca omorat nimeni nu si-L putea inchipui. Acest Dumnezeu ni S-a aratat. El ne-a ardtat cd nu exista abis care sa fie prea adanc pentru El, nu exista saracie si lipsa care sa poata 9MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO} intrece capacitatea Lui de a da totul, de a Se da pe Sine intreg, pana la ca- pat, pentru a ne impartasi ceea ce este El: Viata vesnica, vesnica Bucurie, Lu- mina si Stralucire, Adevar si Praznui- re biruitoare. Acest Dumnezeu poate fi cunoscut numai cand saracia si lip- sa, amarul, nefericirea, singuratatea ne vor cuprinde deodata gi ne vor ti- ne in menghina lor. Noua, celor ce ne-am trezit peste hotare in anii ‘20, El ni S-a descope- rit exact aga. Ne-am trezit fara Patrie, despartiti de tot ce iubeam, de insisi cei iubiti si apropiati, straini in tara straina, de prisos si nedoriti; nimic nu ne-a mai ramas, in afara de saracie. Si deodata am descoperita cd fl avem pe Dumnezeu, cu Care n-avem de ce sa ne rusinam si Care nu Se va rusina de noi. Nu Marele Dumnezeu din icoa- ne, ci acel Domn smerit Care S-a fa- cut om - fragil, dispretuit, ndscut in- tr-un ordsel dintr-o tara mica, ocupa- ta de dusmani, inrobita — Rob sarac si lipsit. $i am descoperit cd El poate merge cu noi in insusi abisul amarului nos- tru. El insusi a cercetat, pana la capa- tul capatului saraciei gi lipsei noastre, El a mers cu mult dincolo de acest ca- pat, de acest hotar al saraciei si lip- 10DESPRE IN TAL NIRE sei noastre. S-a dovedit deodata ca El este atat de simplu, atat de apropiat, atat de ,,de-al nostru”. Atunci am pu- tut pricepe cuvintele Apostolului, ca nu mai suntem straini de Dumnezeu, ci suntem de-ai Lui (v. Efes. 2, 19). Nu pentru c4 am fi noi ataét de mari, ci pentru ca Dumnezeu S-a smerit, pen- tru ca El ne iubeste atat de mult. $i venea in minte gandul acesta: Da, Dumnezeu este cu noi in ama- rul nostru; dar in pacat? Ce va fi da- ca vom caddea pe neasteptate? Oare atunci nu fl vom mai afla?” Si au ri- sunat iarasi cuvintcle Apostolului Pa- vel: unde s-a fnmultit pacatul, a prisosit harul (Rom. 5, 20). fn insusi adancul caderii L-am aflat pe Hristos mantu- ind, mangaind, chemand la viata, zi- cand: ,,Oare nu vezi ca Eu cred in ti- ne atat de mult, incat M-am facut om asemenea tie, ca tu sa poti crede in credinta Mea tn om, in iubirea Mea?” in iubire puteam crede, insa uneori este atat de greu sa crezi ca esti crezut gi se crede in tine... Se poate iubi si cu o anumita doza de dispret, oarecum de sus. Pe cand a crede in om poate ci- neva numai cu evlavie. Si prin intru- parea Sa Hristos ne spune: ,,in fieca- re dintre voi, cei ce sunteti aici, in fie- care dintre voi, cei ce nu sunteti aici, 11MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO) cei ce parca Imi sunt straini, cei ce nu M-au cunoscut, cei ce parca au pier- dut pana si chipul lui Dumnezeu din ei — in fiecare Eu cred atat de mult, in- cat sunt gata sa-Mi dau toata viata ca el sa creada in credinta lui Dumnezeu in om”. lata temelia pe care stam, iaté des- pre ce ne vorbeste intruparea Dom- nului. Da, El S-a facut om pentru ca noi sa putem crede in noi ingine si sa putem crede in fratele nostru. Iar da- ca aga stau lucrurile, inseamna ca ne putem intalni cu totii fata cdtre fata, ca nu trebuie sa-i intoarcem spate- le unuia pentru a privi cu atentie la altul. Fiecdruia dintre noi i-a incre- dintat Domnul viata si moartea Sa. Aceasta este o intalnire. Da, este o in- talnire din care putem primi mantui- re, viata, bucurie. Haideti sa-L astep- tam pe Hristos ca pe singurul Care a crezut in fiecare din noi - nu fiindca nu stia cine suntem, ci tocmai ca stia despre noi totul, pana in adancul ca- derii noastre, nu numaial celei cu fap- ta, ci si cu simtamantul, cu gandul, cu intentia. Hristos pare a spune: ,,Uite, Eu iau trup omenesc, Ma fac om pen- tru ca tu sa stii si sa crezi: Eu cred in tine, omule, fa-te dupa chipul si ase- 12DESPRE INTALNIRE manarea la care ai fost chemat — fa-te Om ca Mine!” S8-L intalnim pe Hristos cu aceasta credinta, cu saltare de bucurie, macar cu nadejdea ca pana gi cel mai sarac dintre noi are pe Cineva Care crede in el fara capat, fara margini, pana la moartea pe cruce. Jar unul pe altul s4 incepem sa ne intainim cum ne invata Apostolul Pa- vel: Primiti-vd unii pe altii precum si Hristos v-a primit pe voi (Rom. 15, 7), fara sa agteptati ca vecinul, aproape- le, sa devina mai bun, mai asemana- tor noua, mai aproape de noi, ci asa cum este — caci daca il cuprinzi pe om cu incendiul dragostei, el se va schim- ba, se va despietri, va deveni om. Deie Domnul sa strabatem cu 0 ase- menea credinta in om intreaga viata, intreaga lume, credincioasa si necre- dincioasa, ca fiecare om sa stie: cand el va pierde credinta in sine insusi, in el crede nu numai Dumnezeu Cel ce- resc, ci si oricare om ce s-a numit pe sine crestin. Amin.Nevointa iubirii aragi se apropie Nasterea lui Hristos: peste cateva zile vom canta despre felul cum Hristos Se nag- te, cum Dumnezeu intra cu trup in lu- me — si in aceasta nu avem cum sa nu vedem adanca, triumfatoarea gi jert- felnica iubire dumnezeiasca. Lumea a fost zidita de aceasta iubire, ea a fost zidita pentru aceasta iubire. {n ,Viata” protopopului Avacum, in predoslovie, este o cugetare despre facerea lumii. Zugravind Sfatul Cel mai inainte de veci al lui Dumnezeu, care a premers lucrarii ziditoare, pro- topopul Avacum si-l inchipuie in felul acesta: Dumnezeu-Tatal, Iubirea Prea- inteleapta, Se adreseaza Fiului Sau, prin Care toate au a fi zidite, gi-I zice: »Fiule, sa facem lumea!” Si Fiul ras- punde: ,,Da, Tata!” Si Tatal li zice Fi- 15MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ ului: ,,Da, insa aceasta lume va cadea de la Noi in pacat, si ca s-o mantuiesti va trebui sa Te faci om si sa mori”. Si Fiul raspunde: ,,Asa sa fie, Tata!” Si ptin preainteleptul Sfat, prin iubirea, prin atotputernicia Sfintei Treimi va fi zidita aceasta lume in care traim — nu asa cum o vedem, asa cum a facut-o caderea omului de la Dumnezeu, lu- mea pe care a schilodit-o pacatul, ci lumea care s-a sculat, prin cuvantul lui Dumnezeu, din nefiintarea desa- varsita intru primavaratica sa frumu- sete si armonie dintai, intru desavar- gita sa armonie cu Dumnezeu, pentru ca atunci lumea nu cunostea alta le- ge in afara acestei chemari a lui Dum- nezeu, si intru armonie cu ea insasi, pentru ca, fiind in armonie cu Dum- nezeu, toata faptura era si intru uni- rea dragostei reciproce, in randuia- la. Aceasta este intalnirea dintai, ne- cuprins de minunata ca frumusete, a lui Dumnezeu cu faptura Sa si a fieca- rei fapturi cu fiecare dintre celelalte. legind din nefiinta, fiecare faptura se vedea fata in fata cu Dumnezeu Cel viu, cu iubirea dumnezeiasca, si au- zea glasul Lui, care o chema la comu- niunea cea mai profunda, cea mai de- savarsita, cu El. Si totodata orice fap- turd vedea inaintea sa tot ce zidise 16NEVOINTA IUBIRIT deja Dumnezeu si tot ce iegea din ne- fiinta intru frumusete de necuprins. Asa a facut Dumnezeu lumea, aga era lumea pana cand a cdzut de la Dum- nezeu — la inceput prin pacatul inge- resc, iar apoi prin pacatul omului! Acum asteptam intalnirea a do- ua, care in istorie a avut deja loc prin intruparea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu, dar care se poate intam- pla cu fiecare dintre noi intr-un anu- mit an, intr-o anumita zi, cand din- tr-o data vom vedea, vom pricepe, vom simti venirea lui Dumnezeu. Fi- ul Jui Dumnezeu S-a facut Fiul Omu- lui, Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut trup, istoria omeneasca L-a incdput pe Dumnezeu insusi, si prin intrupa- re toate cele zidite s-au inrudit cu El. Trupul lui Hristos, trup omenesc viu, apartine acestei lumi create a materi- ei, si in el toate cele zidite, tot ce ni se pare mort, lipsit de simtire, s-a vazut deodata indumnezeit, unit cu Dum- nezeu, si nici macar intru frumuse- tea care a fost la inceputul veacuri- lor, ci intru frumusetea — care aici, ce-i drept, e ascunsa — la care a fost che- mata faptura, cand, dupé cum spune Apostolul Pavel, Dumnezeu va fi totul intru toti (I Cor. 15, 28), cand toate se vor patrunde de viata dumnezeiasca. 17MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ intr-un fel foarte trist, omul vades- te fata de acest lucru cea mai mica sensibilitate, si este, cumva, deosebit de trist s4 ne gandim ca noi, crestinii, credem in toate acestea, stim sigur toate acestea si de la martorii din ve- chime - apostoli, evanghelisti-—, si din experienta sfintilor, si din viata Biseri- cii, de care ne impartagim, insa nu tra- im asta cu destula putere si profun- zime. Tradim, oare, constientizand tot timpul — nu cu mintea, ci cu toata fiin- tarea noastra — ca in lumea in care ne aflam a intrat Dumnezeu? Ca in mie- zul istoriei omenesti de acum se afla intruparea Fiului lui Dumnezeu gi ca noi, cregstinii, prin credinta noastra, prin cunoasterea noastra, prin experi- enta noastra, suntem uniti cu El cum nu este nimeni pe lumea asta? $i stim ce a urmat: stim cum pe Hristos Cel nascut L-au intampinat raceala omeneasca, si rautatea ome- neasca, si ura. Cand Mantuitorul tre- buia sa Se nasca, Maica Lui, insotita de losif, a batut pe la toate usile, si ni- meni nu i-a deschis. in Betleem nu s-a gasit nici un loc pentru ei, niciunde (v. Lc. 2, 7). Probabil ca acum noi putem intelege si simti foarte bine cum vine asta, daca ne gandim la multimea fa- ra numér de oameni care au fost alun- 18NEVOINTA IUBIRIT gati din casele lor, care si-au pierdut satele si orasele, care au ramas lip- siti de patria lor, care nu isi pot gasi nicaieri limanul, care nu pot veni ni- caieri, pe care nimeni nu-i cheamé la el. Candva era nevoie de imaginatie ca sa-H inchipui asa ceva; acum au- zim despre asta tot timpul, si ne e mai ugor sa ne inchipuim cum Maica lui Dumnezeu, gata sa nasca, insotita de losif, cauta loc unde sa-si plece capul, unde sa-L aduca pe lume pe Fiul lui Dumnezeu intrupat. Dar toti aveau grijile lor, tuturor le era bine Ja ei aca- sa, aveau lumina, aveau caldura, erau satui. lar dacd vreunul era sdrac, ace- la nu voia sa impart& cu niste straini nici cocioaba, nici painea sa. Tot asa merg acum oamenii, batand din usa in usa, si tot aga nu li se da drumul, ca gi atunci. Am deprins un cuvant foar- te ciudat si infricosdtor: strain. imi amintesc ca acum cativa ani eram in Lavra Sfantului Serghie din Radonej; a venit vremea pranzului si am in- ceput sa imi caut locul. $i unul din- tre monahi mi-a zis: ,,Inalt-Preasfinti- te, agezati-va unde va place!” Atunci i-am raspuns: ,,Dar nu pot sa ma asez pe un loc strain!” La care el m-a pri- vit cu mirare si cu o anumita dure- re Si a Zis: ,inalt-Preasfintite, aici nu 19MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ sunt straini, aici sunt doar de-ai nos- tri!” Milioane de oameni nu pot acum sa auda asta, pentru ca ei sunt straini atat in ochii, cat si in inimile celorlalti; nimeni nu vrea sa ii spuna altuia: esti de-al meu aici, imi esti apropiat, pur si simplu fiindca esti om si esti aproa- pele meu, pur si simplu pentru ca ai 0 nevoie, iar eu pot sa-ti alin nevoia. Astfel, Hristos si Maica lui Dumne- zeu intalneau din casa in casa acelasi raspuns: mergeti mai departe, pentru voi nue loc aici! lar in acest rastimp, cand in tot Betleemul nici un om n-a simtit nici omeneasca induiosare, nici cutremur gi spaima duhovniceasca la gandul ca in fata usii sale se afl4 Maica lui Dum- nezeu, intelepti de la ceea ce pe atunci era marginea lumii caldtoreau in cau- tarea lui Hristos (v. Mt. 2, 1-2). Li se descoperise ca in ludeea Se naste un imparat nou, imp§rat vegnic, nu vre- melnic, a Carui imparatie nu va trece, ci va ramane in veac. Ei urmau stelei ce le arata calea. Cei mai intelepti, cei mai invatati L-au aflat pe Hristos in pestera, deoarece cdutau adevarul. Si L-au mai aflat pe Hristos pastorii, oa- meni fara stiintaé de carte, neinvatati, dar cu simplitate a inimii, care le-a in- 20NEVOINTA IUBIRI gaduit sa creada pur gi simplu bine- vestirii ingeresti; au venit si acestia Simplitatea si curatia inimii ome- nesti si intelepciunea omeneasca L-au aflat pe Hristos; tot ce era intre extre- mele acestea a trecut pe langa El. No- ua nu nis-a dat sa fim intelepti, dar sa isi curateasca inima, s-o deschida sa urmam inimii sale i s-a dat fiecaruia dintre noi, fiecare poate sa faca asta. Ne opresc frica, amorul propriu, asa cum i-a oprit pe locuitorii Betleemu- lui frica: ce va fi? Iata, o sa intre in via- ta lor, in umila lor casa acest barbat, aceasta femeie, care asteapta prunc ~—te pomenesti ca vor ramane, si ce-o sa se intample atunci? Aga facem gi noi faté de Dumnezeu — Hf chemam cu ugurinta atunci cand avem nevoie, dar sa ne deschidem larg, ,,la perete”, usile inimii, usile vietii noastre, ne es- te fricd: dacé venirea Lui va insemna sfarsitul a toaté acea tihna, randuiala pe care cu atata osteneala am cladit-o si o cladim? Daca El ne va cere sa lu- 4m in serios viata, sA credem in serios ca El este Domnul si caile Lui trebuie sa fie si caile noastre? Daca Domnul va face praf $i pulbere toata randuiala ca- rene este atat de draga, randuiala une- ori moarta, lipsita de viata, insa cu care suntem obisnuiti si cu care am ajuns sa 21MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO] traim comod, fara simtaminte profun- de, fara trairi puternice, fara nici un gand deosebit - traim ,,cum putem”, numai sa fie o viata la adapost. $i iata cé Hristos, in insagi noap- tea nasterii Sale, ne arata cé pentru noi, ca s4 ne elibereze din robia in ca- re ajunseseram de bunavoie, alege de bunavoie vulnerabilitatea deplina, surghiunul, Se invoieste inca dinain- te de a Se naste sa fie numit ,,strain” si ,de prisos”, este gata sa fie izgonit, exclus, este gata sa Se dea cu totul. $i prin aceasta Se face, ca sa zic aga, pa- manteste, liber. Cei care iau aminte la glasul Lui | se fac prieteni. El insusi spune: ,,.De acum nu va mai numesc slugi, robi, pentru ca sluga nu stie vo- ia stapanului sau, ci va numesc pri- eteni, pentru ca v-am spus totul” (In 15, 15) — totul despre caile lui Dumne- zeu, totul despre calea Sa si totul des- pre caile noastre. $i asta continua intreaga viata a lui Hristos. El e inconjurat de un cerc re- strans de oameni care auzeau in gla- sul Lui adevarul, in cuvintele Lui re- cunosteau adevarul: adevarul despre viata, adevarul despre Dumnezeu si omul care este in armonie cu Dum- nezeu, care a devenit iaragi ,,casnic” al tui Dumnezeu, ,,de-al lui Dumne- 22NEVOINTA IUBIRIT zeu”. Iar in continuare — un intreg ocean de impotrivire; inelul de otel al vrajmasilor si multimea oamenilor speriati, tulburati, neincrezdtori. Gan- diti-va la Golgota, la rastignirea Man- tuitorului: pe deal sta crucea, si pe cruce moare cu trupul Fiul lui Dum- nezeu. El moare, pentru ca aga ne-a indragit,cé intru toate S-a asemanat noua, afara de pdcat; E] moare, pen- tru ca El era de partea Jui Dumnezeu, iar lumea care-L inconjura nu a putut, n-a vrut sa fl incapa. Hristos a fost rastignit in afara portilor Ierusalimu- lui, adica in afara societatii omenesti, in afara cetatii, ca tapul ispasitor iz- gonit in pustie (v. Lev. 16, 5-10), asu- pra caruia erau aruncate pacatele ve- chiului Israel si care era izgonit spre pierzare in afara portilor, in afara ce- tatii, in afara societatii, ca o ciozvarta retezata din trup... Aici se desfasoara cea mai tragicd dintre lupte: moare cu trupul Fiul Cel nemuritor al lui Dum- nezeu, moare prin libera Sa alegere, ca sa ne deschida calea spre vegni- cie. Sfantul Grigorie Teologul spune: Hristos n-a rascumparat cele de care nu S-a impartagit. El S-a impartasit de toate, inclusiv de urmarile pacatului, care l-au facut pe om muritor gi l-au departat de Dumnezeu. El moare toc- 23MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO} mai in aceasta grozavie a parasirii de Dumnezeu: Dumnezeul Meu! Dumne- zeul Meu! De ce M-ai pérdsit? (Mc. 15, 34) El moare din pricina parasirii de catre Dumnezeu. imprejurul Lui sunt dowd cruci, doi talhari, doi raufacatori, amandoi osanditi de legea omeneasca dupa dreptate, si totodata osandirea de ca- tre aceasta lege a unui om nevinovat, desavarsit — a lui Flristos — dovedeste nedreptatea oamenilor ce dispuneau de soarta acestor trei rdstigniti. Fieca- re dintre acesti talhari isi vede starea, pacatul, faradelegea gi osandirea cu alti ochi tocmai pentru ca alaturi de el este rastignit Cel nevinovat. Unul, vazand ca aceiasi oameni care l-au osandit pe el L-au osandit la moarte pe Mantuitorul, respinge dreptul lor de a rosti judecaté si se razvrateste impotriva ei, se rdzvrateste impotri- va judecatii, impotriva judecatorilor, in ultima instanta impotriva lui Dum- nezeu, Care a ingdduit nedreptatea aceasta. lar celalalt, vazand ca judeca- ta omeneasca il poate osandi la moar- te chiar gi pe Cel nevinovat, primeste propria osAnda ca pe ceva cuvenit, fl recunoaste in Hristos pe Mantuitorul sau, si Hristos ii fAgaduieste ca in ace- 24NEVOINTA [UBIRIT easi zi va dobandi iertarea si raiul (v. Le. 23, 40-43). fn continuare, imprejurul crucii sunt doi oameni: Ioan si Maica lui Dumnezeu, care acum treizeci si ce- va de ani a auzit binevestirea despre aceea ca Sfantul Care Se va naste din ti- ne, Fiul lui Dummnezeu Se va chema (Le. 1, 35), insd a auzit de la Simeon Primi- torul de Dumnezeu gi ca prin inima ei va trece sabie (v. Lc. 2, 35). Si iata ca acum se savarseste lucrul pentru ca- re ea L-a adus pe Pruncul Hristos in Templul din lerusalim spre a-L infa- tisa inaintea lui Dumnezeu. In Israel, fiecare prunc de parte barbateasca era adus lui Dumnezeu ca rascumparare pentru moartea pruncilor egipteni (v leg. 13, 15) pieriti pe vremea lui Moi- se, cand evreii au iesit din robia Egip- tului. Asupra fiecarui prunc nou-nas- cut de parte barbateascé, Dumnezeu avea, ca sa zic aga, drept de viata si de moarte. Si acest drept El nu Si-l folosea niciodata: in mod simbolic, sub forma de rascumparare, se aducea jertfa via- ta unui miel sau a doi porumbei (v. Tes. 13, 2, 12-15; Lev. 14, 22). Dar de aceasta data, singura data in istorie, cand in Templu, in locul propriei Sale salasluiri, a fost adus prinos Fiul lui Dumnezeu, aceasta jertfa a fost primi- 25MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO] ta si infaptuita pe Golgota. Rascum- pararea a fost primita, si jertfa a fost adusa. Si la toate acestea priveau oa- meni. Maica lui Dumnezeu, care L-a adus atunci in Templu pe Prunc, du- pa ce L-a dat o data pentru totdeau- na lui Dumnezeu, sta langa cruce ta- cut gi isi lasA Fiul s4 moar potrivit voii Lui libere si potrivit preaintelep- tei voi Parintesti. Ucenicul Ioan stie numai dragostea, credinta desavarsi- ta, deschisa: si el sta, de asemenea, in tacere, nerazvratindu-se nici prin cu- vant, nici prin migcare impotriva celor ce se petrec, pentru ca el crede fara in- gradire ca se savarseste dreptatea, de vreme ce Invatktorul si Domnul lui a voit aga (v. In 25-26). in continuare sunt alti oameni - ostasii, care i-au rastignit pe Mantu- itorul gi pe cei doi talhari; acestia nu simt nici o raspundere, ei indepli- nesc 0 porunca (v. Le. 23, 33-37). Cat de cumplit de asemanatori sunt cu noi, care in multe imprejurari ale vie- tii noastre, cand ingaduim nedrepta- tea, cand o savargim, cand ludm parte la ea gi spunem: ,,procedam potrivit cu legea, procedam cum ni s-a ordo- nat”,,. Cat de usor este sa arunci ras- punderca asupra legii, asupra altora, asupra imprejurarilor, asupra propri- 26NEVOINTA IUBIRII ei neputinte, asupra a orice, numai sa nu ludm asupra noastra raspunderea care ar putea fi semnul nobletei noas- tre de oameni! $i vrajmasii lui Hris- tos, ce rad de El triumfatori, iar apoi gloata. Aceasta gloaté seamana atat de bine cu noi! Gloata a venit la spec- tacol: viata e fada, nimic nu se intam- pla in ea, si uite cA trebuie sa aiba loc o executie — ia sA ne uitam! Trebuie sa fl réstigneascA pe Cel ce S-a declarat Mantuitor al lumii, Fiu al lui Dumne- zeu, pe Cel ce facea minuni, a Carui rugaciune o asculta Dumnezeu — ia sa mergem sa ne uitam, ce 0 sa se mai In- tample? (v. Le. 23, 35) Nu ca sa ia par- te, ci ca SA se uite, sau ca sa ia parte doar cu un colt de suflet, s4 se emoti- oneze ~ si atat. Noi nu mergem sa ne uitam la exe- cutii, noud nu ni se da drumul in in- chisori, foarte rar mergem la spital ~ dar cat de des se intampla ca atunci cand cineva are un necaz, in jurul lui s4 se adune prietenii pentru a imparti necazul cu el! Cat de neegal gi de ne- drept se imparte insa acest necaz... Un om vine la altul, sade ce sade, asculta ce asculta, dinauntrul bunastarii sale zice cateva vorbe de consolare, sau cu prilejul necazului strain renaste amin- tirea propriului necaz, si atunci plan- 27MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ ge putin cu el sau, in cel mai bun caz, se desteapta pentru un scurt rastimp impreuna-patimirea adevarata — dar cat de putina vreme dainuie aceasta! A sezut omul o jumatate de ora, 0 ora, cateva ore, pe urma pleaca, si cum a trecut de usa, cum a ajuns in strada, este deja liber de acel necaz, acel necaz este deja doar o amintire. Celalalt om ramane in necaz cu totul, cufundat, sfasiat, pe cand vizitatorul lui i-a pur- tatimpreund cu el necazul doar putin- tel, si acum poate rasufla usurat. Asta seamana foarte mult cu felul in care oamenii au venit sa se uite la cumplitul spectacol, la executie. Prin- tre ei erau insi de tot felul. Unii na- dajduiau ca Hristos, aga cum il provo- cau vrajmasii Lui sd faca, Se va cobori de pe cruce, isi va dovedi Dumneze- irea, va iesi invingator, va deveni im- parat, isi spulbera vrajmagii, si ei vor putea crede fara putinté de indoiala, fara risc, si intra in randurile ucenici- lor Lui - atunci cand totul va fi fost deja limpede (Mt. 27, 39-43). Asta s-a intamplat de atatea ori in istorie... Pri- ma generatie de cregtini a fost prigo- nita, erau putini gi erau tari ca stanca; pe urma persecutia a incetat, gi oame- nii pe care propovaduirea lui Hristos ii atinsese putintel, ,,pe la margine”, 28NEVOINTA 1UBIRIT s-au lipit de Biserica. Dupa aceea, Bi- serica, credinta crestina a devenit cre- dinta imparatului bizantin — si atunci gloatele au dat buzna. Multi aveau, pesemne, 0 asemenea asteptare: daca Se va cobori de pe cruce, atunci il pu- tem urma, putem lua parte la biruinta Lui. La asta se gandeau pana gi uce- nicii Lui, lacov si loan; cand Hristos le vorbea despre ceea ce trebuia sa se intample cu El, pe drumul spre Ieru- salim L-au abordat, cerand sa lise dea sa sada de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos biruitorin Imparatia lui Dum- nezeu. Hristos ti intreaba: ,,Puteti voi sa beti paharul Meu, sa va botezati cu botezul Meu?”, adica ,,puteti impar- tagi toata soarta Mea?” Si la raspunsul lor: ,,Putem!”, El spune: ,,De impartit veti imparti totul cu Mine, dar a va da sa sedeti de-a dreapta si de-a stan- ga Mea nu tine de Mine” (v. Mc. 10, 35-40). Asta insemna: ,, Voi [mi veti fi credinciogi pana la sfarsit: oare nu pu- teti avea incredere in Dumnezeu, ca si El va fi credincios?” Cuvintele acestea ne sunt adresa- te tuturor, aga cum le-au fost adresa- te de pe cruce, in tacere, tuturor celor ce asteptau o biruinta vadita pentru a se alipi de Biruitor: , Sunteti voi ga- ta sd impartiti cu Mine soarta aceasta 29MITROPOLTIT UI. ANTONIE DE SURO] paméanteasca a rastignirii? Sunteti voi gata sd strabateti calea pe care merg Eu, calea iubirii jertfelnice, care uité de sine si se ingrijeste doar ca oamenii sa creada in iubirea lui Dumnezeu si sa devina oameni ai lui Dumnezeu?” Si in acea gloaté de pe Golgota erau, pesemne, si alti oameni, care fu- sesera raniti in inima de cuvintele, de propovaduirea, de minunile lui Hris- tos — una peste alta, de chipul Lui — si carora li se facuse frica: ,,Daca toate acestea chiar sunt adevarate?! Pentru ca atunci trebuie sa schimb totul in viata, nu mai pot trai si in continuare cum am trait pana acum: nu mai pot trai pentru mine insumi, nu mai pot trai pentru cercul restrans al celor ce sunt ,,ai mei” — trebuije sa vad cel mai apropiat aproape in omul care are cea mai Mare nevoie de mine, trebuie sa invat sa iubesc, adica s4 trdiesc prin altul si pentru altul”. Stateau, se gan- deau: ,,Daca Hristos va muri pe cru- ce, inseamna ca toate acestea sunt vi- se, sunt ireale, si inseamna c4 putem trai cum am trait si pana acum, pu- tem trai iresponsabil, cu o viata pra- datoare, concentrata pe noi insine si pe ,,ai nostri’; atunci, aceasta groza- vie a dragostei, care cere totul, poa- te fi data deoparte...” Si stateau si as- 30NEVOINTA IUBIRI teptau, plini de nadejde, ca Hristos sa moara... Oare putini oameni de felul aces- ta sunt si acum? Si oare nu este in fie- care dintre noi ceva din simtamintele acestea: , Ah, daca am putea sa dilu- 4m cutare sau cutare spusa evangheli- ca prin vreo explicatie, sa o inlaturam prin vreun argument, daca am putea sa facem Evanghelia usoara, aga incat sa nu ceara incordarea tuturor pute- rilor si daruirea de sine acelei puteri care poate savarsi ceea ce nu-i cu pu- tinté omului!” Oare nu se aflé in noi asemenea ganduri? Daca n-ar fi, nici n-am pacatui ~ atunci, voia lui Dum- nezeu ar fi voia noastra, dreptatea lui Dumnezeu ar fi dreptatea noastra, viata lui Dumnezeu ar fi viata noas- tra! Pacdtosenia noastra este determi- nata tocmai de faptul ca toata vremea ne straduim, nascocim tertipuri, pen- tru a dilua lucrarea fiecdrui cuvant, iar pe acele cuvinte care nu ingaduie diluare sa le uitém, sa le uitém, sa le dam deoparte: ,,Asta nu este pentru mine! Asta e pentru cei puternici, asta e pentru sfinti!” In timp ce Evanghe- lia a fost graita pentru fiecare, vestea cea bund a fost vestita pentru fiecare, toata vestea cea buna este despre ace- ea ca fiecare dintre noi este chemat sa 31MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ traiasca, sa fie viu cu toata viata dum- nezeiasca si ca fiecare este in stare de asta, numai sa-I dea lui Dumnezeu spatiu gi libertate ca sa lucreze. Cel dintai cuvant al binevestirii es- te Nasterea lui Hristos. El a venit la noi ca sa arate cum vine omul pe pa- méant, cine este el pe pamant: dragos- te de la un cap la altul, lipsita de apa- rare, vulnerabila, ce nu slabeste nicio- data, care se daruieste pana la capat. Cat de mult se vorbeste despre nevi- novatia, despre sfintenia prunciei si a copilariei, cat de ugor se induioseaza oamenii de un copil — iar copilul ne-a fost lasat de Hristos ca imagine a ce- ea ce trebuie sa fim: incredere pana la capat, neinfricare, dragoste, curatie a inimii, lips de aparare (v. Mt. 18, 3). Tata despre ce ne vorbeste Nasterea lui Hristos. Dumnezeu a devenit om si ni S-a aratat pe Sine nu in marirea Sa, ci in uimitoarea Sa dragoste. Si atunci, ce sa facem noi drept raspuns la as- ta? Prin dragostea lui Dumnezeu am fost mantuil; oare asta nu-i indeajuns pentru a-I raspunde lui Dumnezeu prin saltare de bucurie, prin bucurie tandra si recunoscatoare? lar daca aga stau lucrurile, inseamna ca trebuie ca toata viata noastra sa fie bucurie pen- tru Dumnezeu, ca El sa vada din toa- 32NEVOINTA IUBIRII te gandurile, simtémintele, manifes- tarile de vointa si gesturile noastre ca nu degeaba ne-a indragit, nu degeaba S-a nascut in lume, nu degeaba a tra- it, nu degeaba a invatat, nu degeaba a suferit, nu degeaba a murit, nu de- geaba a masurat adancimile iadului, ca toate acestea n-au fost zadarnice, ca toate acestea au aflat ecou in sufle- tele noastre, ecou care igi afla expresie in toata viata noastra. intr-un oarecare monument de lite- ratura protestanté germana din vea- cul al XVI-lea sunt doua parti: in pri- ma se vorbeste despre Dumnezeu, iar in cea de-a doua — despre ceea ce noi numim (urat, mi se pare mie) ,,Iinda- toririle” noastre fata de Dumnezeu, fata de noi ingine, fata de aproapele, fata de societate. ,Indatorire” este un cuvant rece, el inseamna legare, in- seamna lipsa libertatii de a face altfel — pe cand bucuria noastra consta toc- mai in faptul ca suntem liberi sa fa- cem aga. Si uite cA toate acestea sunt adunate sub titlul: ,,.Despre recunos- tinta fata de Dumnezeu”. Daca Dum- nezeu este intr-adevar asa, inseamna ca toata viata noastra ar trebui sa fie recunostinta de la un cap la altul, re- cunostinté intrupata in cugetul nos- tru, in inima noastra, in vointa noas- 33MITROPOLITUL ANTONIE DE SURO] tra, in fiecare actiune a noastra. SA ne gandim la toate cele despre care am vorbit acum: la Dumnezeu, la nema- surata Lui frumusete, si la nemasura- ta Lui dragoste, gi la felul in care fie- care dintre noi ar putea sa-si exprime aceasta recunostinta in conditiile vie- tii sale, varstei sale, sanatatii sale, situ- atiei sale, in toate conditiile vietii ce-l inconjoara, la felul in care ar putea sa faca din aceasta viata bucurie pentru Dumnezeu, bucurie pentru oameni $i mantuire. Aceasta a doua predica vreau sa 0 inchin unor oameni — mai exact, unui sfant al pamantului rusesc gi unei fe- mei de care nu-si mai aminteste ni- meni in afaré de doi oameni a caror viata a salvat-o si de inca alti cativa, care stiu despre acest lucru. Pe par- curs vor fi amintiti si alti oameni. Eu ag vrea s4 dau insa exemplul acestor oameni, in pofida faptului ca ei sunt nemasurat mai presus de noi gi in po- fida faptului ca indeobste noi nu sun- tem in stare sa implinim ceea ce au implinit ei; vreau sa fac asta pentru ca inaintea ochilor vostri sa stea exem- plele unor oameni la fel ca noi, care prin intregimea gi simplitatea credin- tei lor au fost in stare sa fie intr-ade- var asemdanatori cu Hristos, in sensul 34NEVOINTA [UBIRIT ca au fost in stare sa intrupeze in via- ta lor — in mod constient si foarte ma- nifest, dupa cum mi se pare mie — in- vatétura pe care Hristos a dat-o atat prin cuvantul, cat si prin exemplul Sau. La Vietile Sfintilor merita sA me- ditam, pentru ca la sfinti ne gandim in cea mai mare parte ca la nigste oa- meni care au fost deja proslaviti, ca la niste oameni ce sunt deja obiect al veneratiei noastre. Cu decenii inainte de proslavire, ei erau insd oameni la fel de simpli ca noi toti: au fost prun- ci la fel ca noi, la fel ca Hristos, au fost copii care se jucau, simpli, nepreten- tiosi, dintre care unii au fost evlavi- ogi, iar unii deloc evlaviosi la o varsta frageda, si intr-un aiumit moment s-a atins de surletul jor un oarecare cuvant pe care Dumnezeu I-a rostit si pe care ei au tost in stare sa 7] au- da. Acest cuvant putea fi o porunca, putea fi pur si simplu o spusaé a Man- tuitorului Hristos, putea fi o istorisi- re din Eivanghelie sau din Vietile Sfin- filor. Si acel cuvant a inflorit atat de viu in sufletul lor, incat au putut sa-si cladeasca pe el intreaga viata. Noi auzim Evangheha in fiecare saptamana, o citim in fiecare zi, luam parte la slujbe, ti admiram pe sfinti, fi proslavim, ne uimim de nevointa mu- 35MITROPOLITUL ANTONIF DE SUROJ cenicilor contemporani noua — insa aceasta schimba viata noastra intr-o foarte micd masura. fi aplaud’m pe sfinti de parca ar defila prin fata noas- tra pe scena istoriei, iar noi am fi spec- tatori, insA nu primim de la ei provo- carea pe care o reprezinta viata lor — iar viata unui sfant e o provocare! fn vechime se spunea despre Noe cd el a fost si osanda, si mantuirea neamului omenesc din vremea sa. $i, intr-ade- var, prin faptul ca s-a priceput sa fie om credincios, curat, in mijlocul unor oameni care igi pierdusera constiin- ta si credinta, el] era 0 osanda pentru cei din jur, pentru ca dovedea prin tot profilul sau, ca sa zic asa, prin toata viata sa, prin toata fiinta sa, cd ceea ce ei socoteau a fi cu neputinta gi ca atare respingeau este cu putinta. Ace- lagi lucru il spuneau Parintii Bisericii despre Mantuitorul Hristos: El este © osanda intrucat ne-a aratat ce este chemat omul si fie si ce poate fi el cu ajutorul harului dumnezeiesc; si toto- data El este mantuirea noastra. Sa privim in aceste doua vieti des- pre care vreau sa va povestesc, despre care multi au auzit deja de la mine, dar la care merita totdeauna sa me- ditém iarasi si iarasi. Aceia dintre voi care au auzit deja lucrurile acestea sa 36NEVOINTA IUBIRII nu-gsi astupe auzul, s4 nu spuna de-a lungul intregii predici: ,Eu am auzit deja toate astea, nu sunt ceva nou”. Problema nu este ca lucrurile acestea sd fie noi, problema este ca ele sa se ri- dice inaintea constiintei fiecdruia din- tre noi si ca constiinta noastra sa fie nevoita sa raspunda cu da sau nu la provocarea pe care ne-o arunca viata nevoitorului. Primul despre care vreau sd va vorbesc este un foarte tanar cneaz rus de la sfargitul secolului al XII-lea, Mi- hail de Murom. Tatal lui era crestin, intreaga familie nu numai ca era bo- tezata, dar si crezuse puternic, cu se- riozitate, in Evanghelie si in Hristos. Tatal lui carmuia peste tinutul Muro- mului, care era inconjurat de o mare intreaga de triburi pagane ce incd nu crezusera si nu se botezasera. Si ia- tA cd s-a iscat un razboi; intr-un scurt rastimp, tribul care navalise asupra Muromului a fost zdrobit, iar ramAasi- tele lui s-au inchis intr-o agezare inta- rita ca sa se apere pana la ultimul om. Ostasii cneazului de Murom au facut tabard in padure, impresurand ageza- rea; nu era nici 0 nadejde pentru cei dinduntru, nici sa iasa cumva de aco- lo, nici sA primeasca ajutor sau hra- na: cneazul de Murom n-avea decat 37MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ sa astepte ca foamea si deznadejdea sa-i sileasca pe locuitori sa capitule- ze. El credea insa in Hristos, credea in Evanghelie, si pentru el era limpede ca oamenii aceia, care 1] socoteau dus- man neimpacat, nu ii erau vrajmasi, deoarece cregtinul n-are vrajmasgi, ci toti sunt pentru el frati facuti de Dum- nezeu — rataciti sau care si-au gasit ca- lea, ins oricum frati. E] nu putea in- gadui ca locuitorii — ogteni puternici si femei, adolescenti $i copii — s4 moa- ra de foame; el stia cd fiecare dintre ei este, personal, pretios pentru Dumne- zeu, cA de dragul mantuirii fiecdruia dintre ei Hristos a devenit om, a in- durat grozavia gradinii Ghetsimani si moartea pe cruce, ca El ar fi murit chiar si pentru un singur om aga cum a murit pentru tot neamul omenesc, ca El a murit nu pentru toti in mod colectiv, ci pentru fiecare in parte. Si a hotarat sd le propuna pace in nume- le lui Hristos, pace in numele Celui ce a adus impacarea cerului si paman- tului. El le-a propus pace fara condi- til, pur si simplu pentru Dumnezeu. Locuitorii care aparau asezarea inta- rita nu puteau crede: in Hristos ei nu credeau, Evanghelia pentru ei nu era vestea cea buna, ci basm, si pe deasu- pra unul care le era probabil necunos- 38NEVOINTA IUBIRIT cut; ca cineva sa-i propuna libera iesi- re si viata vrajmagului care nu mai es- te, deja, in stare sd se apere era ceva de neconceput pentru ei. in propunerea aceea locuitorii asezarii au vazut un viclesug de razboi. in orice caz insa, dorind, poate, sa se toloseasca chiar si de acest lucru, i-au oferit cneazului de Murom un targ: fi vor primi propu- nerea, cu 0 conditie totusi — si anume ca le va da ca ostatic pe unul dintre tilt sai adolescenti. Acestia erau cu el in campanie, locuiau impreuna cu el] in padure, intr-o casa din barne. Ina- intea cneazului s-a ridicat o problema de constiinta: pe de o parte, propune- rea pe care le-o facuse vrajmasilor o facuse in numele lui Hristos, din con- vingere; pe de alta parte, stia ca ca- ca avea sa-] dea pe unul dintre fiii sai se poate sé nu-l mai vada niciodata: vrajmasii pot sa-l batjocoreasca, sa il omoare, sa-l chinuie pe zidurile inta- riturii sub ochii tatélui, pot sa-1 inge- le intru totul. Scriitorul Vietii ne po- vesteste cum umbla cneazul noaptea prin locuintd, neputandu-se hotari: s4 isi dea fiul, si pe care anume? Ori sa se renunte la constiinta sa crestina? Unul dintre copii s-a trezit - Mihail, praslea. S-a uitat, a urmarit ce face ta- tal sau si, chemandu-l, a inceput sa-! 39MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ iscodeasca: ce-] tulbura atat de mult cand biruinta nu mai poate sa-i sca- pe? Si pana la urmé a primit raspuns, tatal i-a lAmurit totul. Baiatul s-a ridi- cat atunci si i-a zis: ,Tata, ceea ce-mi spui este chiar ce mi-ai povestit des- pre mantuirea noastra! Daca ma vei trimite la vrajmasii tai, vei face cum a facut Tatal nostru Ceresc cu neamul omenesc, iar eu voi face cum a facut Hristos: voi veni impaciuitor!” in cele din urma, dimineata s-a hotarat sa fie trimis la vrajmasgi baiatul. Vreau sé va atrag imediat atentia asupra simplitatii si intregimii cu ca- re atat tatal, cat si fiul au primit istori- sirea evanghelica — nu ca pe o alego- rie, nu ca un ideal ce nu poate fi ur- mat in practica, ci ca pe un mod foarte real de a gandi, de a simti si de a pro- ceda. Probabil ca tatal i-a povestit ba- jatului sau despre Mantuitorul in aga fel incat acesta n-avea cum s& nu va- da lucrurile lui Dumnezeu in trasatu- rile vietii omenesti. $i Inaintea noas- tra se ridica indata problema: cum ne vorbim noi unul altuia despre toate lucrurile acestea? Cum ne povestim aceasta istorisire? Cum 0 transmitem copiilor, nepotilor, oamenilor din jur? Ca pe 0 povestire indepartata sau ca pe ceva de cea mai mare actualitate? 40NEVOINTA JUBIRII Ca pe o relatare teologica seaca sau ca pe 0 povestire de trup si sange, de su- flet si duh? De ce n-ajunge aceasta is- torisire la cei cdtre care o indreptam? De ce devine in gurile noastre atat de palida? de ce isi pierde consistenta? De ce este atat de anemiata? Cand a venit vremea ca baiatul sa fie dat ostatic, el a iesit din codrul in- tunecat gsi a luat-o spre asezare prin- tr-o poiana larga. Era liniste si pe in- tariturile asezarii, si in padure; oame- nii contemplau cu rasuflarea taiata ceea ce se savargea: un baiat de no- ua ani, singur, mergea sa impace do- ud popoare, mergea deoarece crezuse in Hristos si deoarece tatal lui crezuse cu atata seriozitate in cele istorisite de Evanghelie, incat pana la urma, du- pa o lupta chinuitoare cu sine insusi, si-a dat totusi fiul. Deodata a straba- tut aerul o sdgeata slobozitd de pe in- tariturile asezarii, si baiatul a cdzut. Si in clipa aceea s-a intamplat lucrul cel mai neasteptat: oamenii s-au aruncat spre baiat si de pe intariturile agseza- tii, si din padure, uitand ca sunt vraj- magi, uitand ca ti pandeste moartea de la cei din cealalta tabara, cutremu- rati de groaza ca aceasta frumusete s-a prefacut deodata intr-o uraciune atat de cumplita. Si atunci cand, des- 41MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ coperind ca baiatul murise, s-au uitat unii la altii, randurile lor erau ames- tecate si le-a devenit limpede faptul c4 nu mai erau vrajmasgi. Pornirea in- tr-un singur cuget care ii facuse sa se amestece in jurul trupului baiatului ucis, aceast4 pornire de admiratie, de groaza, de dragoste i-a impacat. Adeseori se pune intrebarea in ce fel moartea lui Hristos, adica o noua si mai infricosatoare faradelege ome- neasca, a putut sa-L impace pe Dum- nezeu cu omul. Din pilda lui Mihail de Murom vedem cum s-a putut in- tampla aceasta. Se impaca nu orisici- ne, se impaca cel ce a fost in stare sa raspunda cu sufletul; si cel ce va ras- punde poate afla pacea, si curatirea, $i viata noua. Noud nu ni s-a dat sa sa- varsim asemenea nevointe de sange, de moarte, in schimb ni se dau nevo- inte mici. Cand vorbim despre murire, nu trebuie neaparat sa ne gandim laa muri cu acea moarte definitiva de care ne aminteste indeobste acest cuvant. Poti s4 mori in mai multe feluri: muri- rea incepe in clipa cand omul incetea- zA sa isi indrepte toata atentia spre si- ne insusgi, cand igi intoarce privirile de la sine insusi, cand gi le atinteste spre alt om, ori spre viata, ori spre oameni, cand simte treptat ca intre viata si el 42NEVOINTA IUBIRIIL sta un subtire perete despartitor — el insusi — si vrea sd indeparteze acest perete, si de fiecare data cand se in- toarce la el gandul la sine insusi poate sa-i spund acestei naluci a lui: ,,Pleaca de la mine! La o parte din calea mea — te faci piedica intre mine si lume, oa- meni, viata, ingustezi totul, ma lip- sesti de posibilitatea si de capacita- tea de a iubi!” Murirea incepe atunci cand omul, dupa cuvantul Mantuito- rului, se leapada de sine — iar asta pu- tem s-o facem, la diferite niveluri, zi de zi, tot timpul, simplu, iar uneori si eroic. Uneori simplu, pentru ca une- ori e o bucurie sa uiti de tine insuti de dragul celui iubit sau de dragul a ce- va ce ni se pare atat de mare, atat de sfant, de luminos — iar uneori este ne- voie de hotarare aspra, de un efort al vointei. Uneori, acest eu, care sta in- tre dreptate si mine, abia se baga de seama, pe cand alteori sta ca un zid; uneori poti sa-l inlaturi cu mana, al- teori trebuie sa-l spargi ca pe un pere- te. Intr-un fel sau in celdlalt insa, mu- rirea incepe tocmai cu asta; si muri- rea acestui eu concentrat asupra-si se implineste, intr-un anumit fel, in dra- goste, atunci cand omul, Dumnezeu, oamenii, ideea nobila, idealul devin pentru noi mai importante decat pro- 43MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ pria bunastare, propria fericire, pro- pria viata. $i fiecare dintre noi poate sé cuge- te gi sd-si puna intrebarea: ,,Cum tra- iesc eu? Urmez intr-o anumita masu- ra, fie ea cat de mica, pildei lui Hris- tos, sau pildei lui Mihail de Murom, sau pildei nenumdaratei multimi de sfinti? fn ce m&surA eu sunt centrul, inceputul, sfarsitul si scopul absolut — iar prin aceasta sunt fara Dumnezeu si fara omenie? Si In ce masura Dum- nezeu, dragostea, un scop mai presus de mine, mai vrednic de Dumnezeu gi de oameni decat eu insumi, repre- zinta centrul vietii mele?” Din exem- plul lui Mihail de Murom vedem cum un baiat de noua ani, in simplitatea si intregimea inimii sale, a fost in stare, impreuna cu tatal sau, sa Intruchipe- ze limpede si concret intreaga taina a mantuirii noastre. {naintea noastra sta o sarcind mult mai simpla: repre- zentam, Oare, puterea impacarii? Re- prezentam, oare, puterea dragostei? In inima noastra, in viata noastra si prin noi, Evanghelia reprezintaé oa- re vestea cea buna, care ajunge la oa- meni ca bucurie, ca libertate, ca viata noua? Cel de-al doilea exemplu pe ca- re vreau sa vi-] dau priveste al noua- 44NEVOIN{A IUBIRII sprezecelea an al veacului nostru. Unul dintre orasele Rusiei centrale, care trecuse rand pe rand in mainile taberelor aflate in lupta, a ajuns sub o stapanire noua; in oraselul cu prici- na se afla o femeie, sotie de ofiter rus, cu cei doi copii ai sai. Se ascunsese la marginea oragului, intr-o cdsuta lasata in pardsire, si hotarase sé astepte mo- mentul cand va putea sa fuga. Oda- ta, seara, cineva i-a batut la usa. Infio- rata, femeia a deschis usa si S-a trezit in fata unei tinere care i-a zis: ,Sun- teti cutare, nu-i asa? Trebuie sa fugiti neintarziat, fiindca ati fost tradata si in noaptea asta vor veni sd va ridice”. Uitandu-se la ea, mama si-a aratat co- piii: ,, Unde sa fug? Cu ei n-o sa ajung departe, si o sa ne recunoasca indata!” $i atunci, tandra cu pricina, care era doar o oarecare vecina, s-a preschim- bat dintr-o data in acea fiinté mare pe care o desemneaza cuvantul evan- ghelic aproape: ,,Nu! Nu o sa va cau- te, caci in locul dumneavoastra o sa raman eu”. ,,.Dar o sa va impuste!”, a zis mama. La care tanara a zambit din nou: ,,Da! Dar eu n-am copii”. Si ma- ma a plecat, iar tanara a ramas. Au ve- nit noaptea tarziu, au prins-o pe tana- ra (o chema Natalia) si au impuscat-o. Noi ne putem inchipui insd o multi- 45MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ me de lucruri dincolo de aceste fap- te, si ni le putem inchipui nu cu fante- zia pura, ci prin imagini din Evanghe- lie. Mama a plecat cu copiii, Natalia a ramas singura in casa, in seara ce se lasa, in noaptea ce se lasa. Era intu- neric, frig si singuratate. $i nu o as- tepta nimic decat 0 moarte prematu- ra, violenta, cu nimic meritata, nima- nui trebuitoare, moartea altei femei, care avea SA devina moartea ei pur si simplu din dragoste. Aceasta nu ne aminteste, oare, de noaptea din gra- dina Ghetsimani? Ea era de o varsta nu numai cu mama care tocmai pleca- se, ci si cu Mantuitorul Hristos. $i El, in acea noapte, in intunericul tot mai adanc, in raceala noptii, In singurata- te, astepta moartea —o moarte aparent lipsita de sens: 0 moarte ce nu era in El si care avea sa fie adusa asupra Lui. Astepta 0 moarte care nici macar nu era moartea Lui, ci moartea omenirii, pe care o luase asupra Sa, Si de trei ori 5-a rugat Tatalui: ,,Parinte! Treacaé pa- harul acesta! Parirte, daca nu este cu putintd sa treaca, da, il primesc... Pa- rinte! Fie voia Ta...!” (v. Mt. 26, 36-46). Ruga cu privire la pahar este agonia Jui Hristos dinaintea mortii, cutre- murarca intregii Sale firi omenesti la gandul mortii, lupta launtricd, trece- 46NEVOINTA IUBIRIL rea peste toate, ca sa se faca voia lui Dumnezeu, cea mantuitoare pentru toti. Hristos S-a apropiat de ucenicii Sai de trei ori in nadejdea ca va intal- ni o privire omeneasca, va auzi glasul omenesc al unui prieten, se va atinge de mana, de umarul unuia dintre ei — insa ei dormeau: ti biruisera oboseala, ceasul tarziu, frigul, mahnirea; de do- ua ori S-a intors, si de trei ori a ramas singur in fata mortii Sale — mai bine zis, in fata mortii neamului omenesc, pe care E] a luat-o asupra Sa. Natalia era singura, era frig, intu- neric, singuratate, nu avea unde sa se ducd, nu avea la cine sa iasa. Sau, mai bine zis, ar fi putut sa iasa: n-avea decat sa treaca pragul, si ar fi fost de- ja Natalia, nu femeia a carei moar- te avea sa devina moartea ei. Si a ra- mas in acel cerc al mortii prin voin- 4 si prin iubire. $i, fara indoiala, in noaptea aceea s-au ridicat inaintea ei si intrebari. Daca mama a putut pleca, dac& mama s-a putut salva cu copiii, atunci merita s4 indure aceea noapte ghetsimanica si moartea de glonte — dar dac& totul e in zadar? Daca vor fi prinsi, daca vor fi impuscati, iar jertfa ei va ramane desarta? Aceasta intrebare s-a ridicat inain- tea unuia dintre cei mai mari proro- 47