Insula Melville 

este o insulă nelocuită permanent din Arhipelagul Arctic Canadian, divizată

administrativ între Teritoriile de Nordvest (jumătatea vestică) și teritoriul Nunavut (jumătatea
estică) din Canada. Cu o suprafață de 42149 km2,[1][2] ocupă locul 33 în lume și locul 8 în Canada.
La est, Canalul Byam Martin o separă de insula Bathurst, la
sud, strâmtoarea McClure și strâmtoarea Melville o separă de insula Banks și insula Victoria
(Canada), spre nordvest este separată prin strâmtoarea Fitzwilliam de insula Prince Patrick iar la
nord, strâmtoarea Hazen o desparte de insula Mackenzie King. Linia de coastă este foarte
neregulată, fiind brăzdată de numeroase fiorduri și golfuri. Astfel, în centrul coastei nordice există
un golf adânc, Hecla and Griper, iar în centrul coastei vestice golful Liddon. Peninsula de la sud
de golful Liddon a fost numită Sabine, iar peninsula de la est de golful Hecla and Griper poartă
numele de peninsula Dundas.[3]
Vegetația săracă de pe insulă este de tip tundră, constând mai ales din mușchi, licheni și ierburi.
Singura specie lemnoasă este salcia arctică, ce atinge o înălțime maximă de 10-15 cm. Fauna
cuprinde urși polari, boi moscați, caribu Peary, iepuri arctici și vulpi polare. În 2003, cercetători de
la University of Alberta au observat un urs grizzly pe această insulă, aceasta fiind cea mai
nordică prezență raportată până în prezent pentru urșii grizzly.[4]
Insula a fost descoperită în 1819 de către exploratorul britanic Sir William Parry și numită în
onoarea lui Robert Dundas, al doilea viconte Melville care la acea dată ocupa funcția de Prim
Lord al Mării în Regatul Unit.
Pe insulă au fost descoperite importante zăcăminte de gaze naturale, în zonele numite Drake
Point și Hecla, care combinate conțin cca. 30 miliarde m3 de gaze.[5][6]

Note