Professional Documents
Culture Documents
Cuprins
1Istorie
o 1.1Antichitate
o 1.2Moldova medievală
o 1.3Perioada țaristă
o 1.4Prima independență
o 1.5Unirea cu Regatul României
o 1.6Pactul germano–rus
o 1.7Al Doilea Război Mondial
o 1.8Perioada sovietică
o 1.9A doua independență
2Geografie
o 2.1Relief
o 2.2Geologie și tectonică
o 2.3Substanțe minerale utile
o 2.4Sol
o 2.5Climă
o 2.6Hidrografie
o 2.7Floră
o 2.8Faună
3Politică
o 3.1Politică internă
o 3.2Politică externă
o 3.3Forțele armate
4Organizare administrativ-teritorială
5Demografie
o 5.1Structura etnolingvistică
o 5.2Dinamica populației
o 5.3Mișcarea naturală
o 5.4Migrație
o 5.5Religie
o 5.6Structura pe grupe de vârstă și sexe
o 5.7Așezările umane
5.7.1Principalele orașe
6Economie
o 6.1Industrie
o 6.2Agricultură
7Transport și telecomunicații
o 7.1Transportul feroviar
o 7.2Transportul aerian
o 7.3Transportul naval
o 7.4Comunicații electronice
8Cultură
o 8.1Patrimoniu cultural
o 8.2Arhitectură
o 8.3Mass-Media
o 8.4Mâncare și băutură
o 8.5Muzică
o 8.6Tradiții
9Educație
o 9.1Învățământ preșcolar
o 9.2Învățământ primar și secundar general
o 9.3Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate
o 9.4Învățământ superior
10Sport
11Sănătate
12Turism
o 12.1Turismul rural
o 12.2Turismul vitivinicol
13Sărbători oficiale
14Note
15Bibliografie
16Legături externe
17Vezi și
Istorie
Articol principal: Istoria Republicii Moldova.
Antichitate
Articol principal: Dacia.
Împăratul Constantin cel Mare a construit în 328, podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre, în
vederea recuceririi Daciei. În 332 pornește o campanie împotriva vizigoților, îi înfrânge și, ca urmare,
ținuturile de la nord de Dunăre inclusiv sudul Moldovei reintră pentru o perioadă sub stăpânire
romană. Limita de nord din Dacia a imperiului este marcată de Brazda lui Novac[36]. Limesul continua
apoi spre sudul Moldovei (probabil pe râul Buzău) mergând pe la nord de actualul oraș Galați apoi
spre Prut pe la Vadul lui Isac și se termina la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de
pământ numit uneori și valul lui Athanaric [37] Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul
de Dacicus Maximus.
Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau
invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare
migratoare, printre care se pot
aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial,
apoi slavofoni), varegi, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari.[38]
Moldova medievală
Portal Moldova
Articol principal: Principatul Moldovei.
În secolul al XVI-lea, Principatul Moldovei a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără
însă să-și piardă suzeranitatea. Devenit în vremea domniei Ecaterinei a II-a, vecin răsăritean al
Moldovei, Imperiul Rus anexează (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic aflate atunci în
vigoare[40]) prin Pacea de la București din 1812, teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte
componentă a Țării Moldovei (45.600 km2, cu o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de
86% români), denumindu-l Gubernia Basarabia.[38]
Perioada țaristă
Articol principal: Gubernia Basarabia.
Vezi și: Colonizarea Basarabiei.
După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, în Basarabia de Sud începând de la
Căușeni și până la Marea Neagră (pe teritoriile locuite anterior de tătarii nogai și turci) are loc
colonizarea cu populație creștină – moldoveni, găgăuzi,
bulgari, ucraineni, ruși, polonezi, germani, evrei. În toată Basarabia moldovenii au fost expuși unui
proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din
Basarabia.[38][41]
Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după dezlipirea de Moldova), sub adminstrația
rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne și vite spre portul Odesa și
în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de
populație ne-rusă din imperiul țarist rus. În acest cadru au fost construite căile ferate și zonele
urbane noi din Chișinău și Bălți, care au devenit (demografic) orașe preponderent rusești în mijlocul
autohtonilor români-moldoveni.
Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din
1856, care încheie războiul Crimeii, i-au restituit Principatului Moldovei trei județe din sudul
Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al
Țării Românești sub domnia unică a românului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la
întemeierea statului național modern român (care cuprindea atunci și sudul Basarabiei).[38]
Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze înapoi Imperiului Rus
cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) în schimbul Dobrogei și a
recunoașterii, de jure, a independenței României față de Imperiul Otoman.[38]
Prima independență
Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.
Vezi și: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească.
În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile
Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 octombrie 1917)[38] proclamă autonomia
teritorială și politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor,
confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament – Sfatul Țării.[42] Acesta
proclamă la 2 decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească în frunte cu Ion Inculeț, iar
la 24 ianuarie 1918 votează independența republicii.
Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, la 22 decembrie 1917 Sfatul Țării cere
guvernului român să trimită armata pentru a restabili ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua
de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet
Basarabia.[43] Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că
nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului
Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.[44]
Pactul germano–rus
Articole principale: Pactul Ribbentrop-Molotov și Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de
nord.
În iunie 1940, în virtutea punctului 3 al protocolului adițional secret al pactului Molotov-
Ribbentrop (23 august 1939), Uniunea Sovietică adresează României notele ultimative din 26 și 27
iunie 1940, somând-o să cedeze Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, chiar dacă ultimile
două regiuni nu făcuseră niciodată parte din Imperiul Rus.[46][47] La 28 iunie 1940, trupele sovietice
invadează și ocupă aceste teritorii.[38][48] La 2 august, Uniunea Sovietică proclamă pe o parte a
teritoriului ocupat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea șase dintre cele
nouă foste județe ale Basarabiei, între Prut și Nistru, și un teritoriu în stânga Nistrului. Printr-o
hotărâre a Kremlinului din 4 noiembrie, Ținutul Herța, Nordul Bucovinei, județele Hotin la nord și
Cetatea Albă, Chilia și Ismail la sud au fost încorporate în Republica Sovietică Socialistă
Ucraineană.[38]
Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor română și germană au început campania din est împotriva
Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea München”, de recuperare a
Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța. Armata română a început lupta împotriva forțelor
sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea
Neagră. Ofensiva s-a dat pe jumătatea de nord a frontului, de la sectorul Ungheni-Sculeni în sus pe
cursul râului Prut, pentru a îndrepta linia curbată spre vest a garniței URSS în zona de sus. La 5 iulie
în orașul Cernăuți au intrat primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către
Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălți pe care o eliberează la 12 iulie.
Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unități din Divizia 5 infanterie română. Pe
16 iulie, ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54 german, este eliberat
orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului germano-
român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivului Cornești, „cheia strategică a
Basarabiei e în mâna noastră” și că Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21
iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și
continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.[49]
La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei și
Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub supraveghere teritoriul dintre Nistru și Bug. În martie
1944 trupele sovietice intră din nou în nordul Basarabiei (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944,
ele ocupă sudul Basarabiei.
După război, propaganda sovietică a încercat să demonstreze și o anumită mișcare de partizani în
Basarabia, în spatele trupelor române. În realitate, mișcarea de partizani sovietică în Basarabia, în
cel de al doilea război mondial, n-a existat. Unele acțiuni armate răzlețe care au fost semnalate în
spatele frontului român au constituit acțiuni ale trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă
sau alta.
Perioada sovietică
Articol principal: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub ocupație
sovietică, situație în care se va afla până în 1991. Uniunea Sovietică organizează aici Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează autorităților de la Moscova. În perioada
1940 - 1941 și 1944 - 1953, sute de mii de locuitori sunt uciși, închiși în lagăre sau deportați în
Siberia, politica de deznaționalizare continuând și după această dată.[38]
În anii 1946 -1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze: distrugerile din timpul
războiului; seceta din anii 1945 și 1946; politica statului prin sechestrarea abuzivă a producției
agricole aparținând gospodăriilor țărănești, colectările de grâu la stat fiind exagerate și
necorespunzătoare proporțiilor recoltei.[50]
Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii:
Între iunie 1940 și iunie 1941, 300.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care
57.000 au murit[51];
Între martie 1944 și mai 1945, 390.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care
51.000 au murit[52];
Între mai 1945 și decembrie 1953, 1.654.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din
care 215.000 au murit (majoritatea în gulag și pe drum)[53].
Nicolae Ceaușescu și Ivan Bodiul (în dreapta) celebrând la Chișinău, pe 2 august 1976, a 36-a aniversare a
RSS Moldovenești.
În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare parte români, au
fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna României, din care 703.000 au fost
ucise. Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceea ce înseamna
aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi.
Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King[54], diferența dintre populația teritoriului anexat
la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei
deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august
1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, populația
băștinașă a românilor moldoveni s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul
anexat, dar fără Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o
medie de trei milioane de persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulți locuitori
români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când
URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturați de către forțele NKVD sovietice;
un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau deportați[55].
În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”, în RSSM, în 1986 se formează
Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. Acesta
organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune adoptarea, la 31
august 1989 a limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin.[56] La 23 iunie
1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS Moldova, iar Mircea
Snegur este ales președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a statului
– Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului, la 16 august 1990 este proclamată Republica
Moldovenească Nistreană, cu reședința la Tiraspol, care nu recunoaște apartenența sa la Republica
Moldova.[38]
A doua independență
Articol principal: Republica Moldova după independență.
Vezi și: Războiul din Transnistria, Conflictul din Găgăuzia, Protestele de la Chișinău din
2009 și Controversa identitară în Republica Moldova.
Geografie
Articol principal: Geografia Republicii Moldova.
Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, în apropiere de centrul geografic al
acestui continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală
a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România care se întinde aproape integral pe rîul
Prut,pîna la gura de vărsare a acestuia în fluviul Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se desfășoară
predominant pe uscat și doar un sector mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'01'' și
48º29'31'' N latitudine nordica (diferența de latitudine de 336,7 km în linie dreaptă) și între 26º40' și
30º6' E longitudine estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km2, din care
472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate
culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri
neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept
ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.
Relief
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și
câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate
regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind
mai reduse (100–200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul
Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.
Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o
înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia
Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini
absolute de 220–250 m.
Peisaj tipic centrului țării
Geologie și tectonică
Articol principal: Platforma Moldovenească.
O stâncă calcaroasă din lanțul stâncos numit Toltrele Prutului, în preajma satul Fetești, Edineț.
Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-
vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața
fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei
Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc).
Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de sud-vest al
teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu
intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre,
Predobrogeană și Precarpatică.
Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de
cutremurele de adâncime intermediară Vrancea.[60] În funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea,
seismicitatea variază între 7 și 9 grade pe scara de 12 grade MSK. Cel mai distrugător cutremur a
avut loc la 30 august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari
pierderi materiale.[61]
Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși.[62][63] Cel mai
dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia.[63] Aici pe o suprafață de
aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan
noroios s-a format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de
localnici.[63] Vulcani noroioși au mai fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în
valea râului Larga (comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în
valea râului Nârnova.[62]
Sol
Climă
Articol principal: Clima Republicii Moldova.
Distribuirea radiației solare în țară
Hidrografie
Articol principal: Hidrografia Republicii Moldova.
Peisaj. Nistrul.
Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pârâuri cu lungimea
totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km; pe un
sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri
sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei hidrografice
este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează primăvara, când se topesc
zăpezile. Resursele de apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din
totalul resurselor de apă din țară.[71]
Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut
(Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În proprietate publică sunt circa 4350
acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și o capacitate totală de păstrare a apei de
circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum mai mare de 1 mil. m3[71]. Apa din aceste lacuri este
destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra nundațiilor. În
Moldova există două rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil.
m3), gestionat în comun cu România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe râul Nistru.[72]
Floră
Articol principal: Flora Republicii Moldova.
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În
ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani,
au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a
doua ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1
gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice – Genista
tetragona, Centaurea thirei, Centaurea anngelescui, Euonymus nana.[73] Există 2 zone vegetație în
Republica Moldova, acestea fiind zona stepei și cea a silvostepei.
Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și
estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se de asemenea și la Nord, în stepa
Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se
mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din
suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din
familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (Festuca),
colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia
(Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului
Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării – în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru – 13,5%
și în zona de sud – 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar
pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din
hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se
pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar
fi sălciile și plopii.
Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27
genuri. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite sunt stufărișurile
(Phragmites australis) și păpurișurile (Typha latifolia, Typha angustifolia).
Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană – Cârcel (Ephedra distachya). În
parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova.
O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au
determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-mas, Salvinia
natans, Asplenium trichomanes).[74] Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii (Equisetum
telmateia, Equisetum pratense etc.).
Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți – licheni crustoși (Verrucaria
fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera canina, Xanthoria
parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18 sp.).[75] De asemenea, în
flora Moldovei s-au identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila
asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).
În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în special alge
verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.
Faună
Articol principal: Fauna Republicii Moldova.
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna
Moldovei cuprinde circa 17 mii specii de animale dintre care 16,5 mii sunt nevertebrate și
460 vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii
de reptile, 14 specii de amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16
specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare [76], 8 reptile, 1
amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște.[73] În pădurile Moldovei se pot
distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica
sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de stepă se
găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de
păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.
Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul acvatic și
anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de
pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din 28 de ordine.
Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus,
75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo,
56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor
– 150 mm), fluturele cap de mort (anvergura – 120 mm). În entomofauna republicii se mai
întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere,
isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a.
Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de
specii, și acarieniidin sistemele agricole.[77].
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate
de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium minimum)
și bivalve – 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania invalida), oligochete –
întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo
medicinalis, Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito
și zooparazite.
Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții,
briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.
Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca.
200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).[78]
Politică
Republica Moldova
Constituția[arată]
Legislativ[arată]
Judiciar[arată]
Executiv[arată]
Diviziuni[arată]
Alegeri[arată]
Politica externă[arată]
Politică internă
Articole principale: Președintele Republicii Moldova, Parlamentul Republicii Moldova și Guvernul
Republicii Moldova.
Președintele Maia Sandu; și prim-ministrul Natalia Gavrilița
Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri (majoritatea simplă,
conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii săi sunt aleși prin vot popular la fiecare
4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele propune prim-ministrul (șeful
guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet guvernamental, ambele cu acordul
Parlamentului.
După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru
formațiuni politice – Alianța „Moldova Noastră” – 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova – 9
locuri, Partidul Popular Creștin Democrat – 7 locuri, Partidul Social-Liberal – 3 locuri, precum și de
14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați
membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie
2005).
Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova Democrată”
(BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005. Această formațiune s-a
dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de
Bloc, lăsând doar Alianța „Moldova Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o
oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat
anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-
Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican
(PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică
„Ravnopravie”.
Guvern (63)
PAS (36)
Opoziție (38)
BeCS (32)
PSRM (22)
PCRM (10)
PPȘ (6)
Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova – 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat
de Partidul Liberal – 15 locuri, Partidul Liberal Democrat – 15 locuri și Alianța Moldova Noastră – 11
locuri. Aceste alegeri nu au fost validate niciodată, fiind organizate alte alegeri repetate mai târziu.
La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când
Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la venirea la putere a
Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005
PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a
ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat din Moldova
(PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat
susținerea necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4
aprilie 2005.
În martie 2012, Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost
ales președinte al Republicii Moldova în Parlamentul de la Chișinau.[79] La 22 mai 2012, Nicolae
Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare
civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate
naționalitatea română dacă se auto-identifică români.[80]
Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au fost cea de-a VIII-a competiție electorală de acest
fel după proclamarea independenței Republicii Moldova, la scrutin participînd 26 de concurenți
electorali (la finele campaniei au rămas 24 de concurenți). Rata de participare la scrutin a constituit
57,28%, iar mandatele de deputat au fost distribuite în felul următor: PSRM — 25 de mandate,
PLDM — 23, PCRM — 21, PDM — 19 și PL — 13.[81]
Pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016 în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile prezidențiale,
după ce prin decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016 s-a revenit la alegerea Președintelui
prin vot direct de către cetățeni. Primul tur de scrutin din 30 octombrie 2016 cu o rată de participare
de 50,95% a fost validat, fiind depășit baremul de validare al alegerilor de 1/3 din numărul
alegătorilor înscriși în listele electorale. Deoarece niciunul dintre cei 9 candidați la funcția de
Președinte al Republicii Moldova nu a întrunit 50% din voturile valabil exprimate, un al doilea tur de
scrutin a fost organizat pe 13 noiembrie 2016. Lupta s-a dat dintre primii doi candidați care au
obținut cel mai mare număr de voturi pe 30 octombrie — Igor Dodon și Maia Sandu. Prezența la vot
a fost de 53,45%, iar Igor Dodon a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova.[82]
La alegerile prezidențiale din 2020, în turul al doilea de scrutin, Maia Sandu a câștigat cu 57,75% din
voturi, în timp ce Igor Dodon a strâns 42,2%.[83] În alegerile parlamentare anticipate, convocate în
anul următor, Partidul Acțiune și Solidaritate, care a susținut-o pe Maia Sandu la prezidențiale, a
obținut și majoritatea locurilor în Parlament.[84]
Politică externă
Articol principal: Relațiile externe ale Republicii Moldova.
Vezi și: Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană și Relațiile dintre Republica
Moldova și Statele Unite ale Americii.
Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova în străinătate
Forțele armate
Articol principal: Forțele armate ale Republicii Moldova.
Conform articolului 11, punctul 1, din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este un stat
neutru, acest statut având un caracter permanent. Forțele armate ale Republicii Moldova sunt
constituite din Armata Națională și Trupele de carabinieri. Armata Națională, la rândul său, constă
din Forțele Terestre și Forțele Aeriene ale Republicii Moldova. În țară este valabil serviciul militar
obligatoriu, conform căruia toți tinerii ce au atins vârsta de 18 ani sunt înrolați în cadrul armatei,
excepție fiind doar pentru studenți sau cazuri speciale de boală, situație familiară grea, convingeri
personale sau religioase. În prezent durata satisfacerii serviciului militar în termen este de 12 luni.
Alternativ, populația, în special studenții pot face pregătirea militară la catedre militare.
În iunie 1995, parlamentul a adoptat Doctrina militară a Republicii Moldova, care este determinată
de politica ei externă și internă, de neutralitatea permanentă a țării proclamată constituțional și care
poartă un caracter exclusiv defensiv. Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este
asigurarea securității militare a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin
mijloacele de drept internațional.[87]
La 16 martie 1994 Republica Moldova și NATO au semnat Parteneriatul pentru Pace. În prezent
armata Republicii Moldova are un program de colaborare cu forțele NATO, adesea efectuând
exerciții militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni
militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak
șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa
400 mii mine, obuze și alte muniții.[88] În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie
Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu
scop de menținere a păcii în Kosovo,[89] iar la 8 martie 2014 un contingent de 41 militari moldoveni
au plecat în Kosovo.[88]
Organizare administrativ-teritorială
Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Moldova.
Anenii Noi
Basarabeasca
Briceni
Cahul
Cantemir
Călărași
Căușeni
Criuleni
Cimișlia
Dondușeni
Drochia
Dubăsari
Edineț
Fălești
Florești
Glodeni
Hîncești
Ialoveni
Leova
Nisporeni
Ocnița
Orhei
Rezina
Rîșcani
Sîngerei
Soroca
Strășeni
Șoldănești
Ștefan Vodă
Taraclia
Telenești
Ungheni
Găgăuzia
CHIȘINĂU
Comrat
Bălți
Tiraspol
România
Ucraina
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unități administrativ-
teritoriale: raioane, orașe și sate. Statutul satului (comunei), sectorului, orașului (municipiului) se
elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlamentul Republicii Moldova, și se aprobă de
consiliul local. Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe 2 niveluri:
satele (comunele), sectoarele și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul
Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea.[90]
Satul este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin teritoriu, condiții
geografice, relații economice, social-culturale, tradiții și obiceiuri. Două sau mai multe sate, în funcție
de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice, se pot uni formând o singură
unitate administrativ-teritorială, numită comună. Comuna este o unitate administrativ-teritorială care
cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții.[90]
Orașul este o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere
economic și social-cultural care cuprinde populația urbană, cu structuri edilitar-gospodărești,
industriale și comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte este încadrată în
industrie, în sfera deservirii publice și în diferite domenii de activitate intelectuală, în viața culturală și
politică.[90]
Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în viața economică, social-culturală,
științifică, politică și administrativă a țării, cu importante structuri industriale, comerciale și instituții
din domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și culturii.[90]
Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (comune) și orașe, unite prin
teritoriu, relații economice și social-culturale.[90]
În urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au fost înființate
regiunile de dezvoltare, care au scopul de a stimula atragerea de fonduri și investiții și de a asigura o
dezvoltare durabilă.[91][92]
Astfel Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 13 municipii și 2 regiuni cu statut special:
Chișinău
Bălți
Tighina
Tiraspol
Comrat
Cahul
Ungheni
Soroca
Orhei
Ceadîr-Lunga
Edineț
Hîncești
Strășeni
Regiunile cu statut special:
Demografie
Articol principal: Demografia Republicii Moldova.
Structura etnolingvistică
Articole principale: Comunități etnice în Republica Moldova și Limbile Republicii Moldova.
În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din 2014,
minoritățile etnice reprezintă 17,9% din populație (fără Transnistria). Cele mai numeroase grupuri
etnice minoritare sunt ucrainenii (6,6%), rușii (4,1%), găgăuzii (4,6%) și bulgarii (1,9%). Predomină
băștinașii (82,1%) care se pot declara fie «moldoveni» (75,1%), fie« români» (7,0%). Denumirea de
«moldoveni» are înțelesuri diferite în funcție de:
Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt toți cetățenii Republicii Moldova
indiferent de etnia lor;
Dreptul Republicii Moldova și al celorlalte foste republici unionale sovietice conform căruia
«moldovenii» sunt numai vorbitorii limbii daco-române cetățeni ai acestor state, ei constituind o
«etnie diferită de Români», inclusiv de Românii din Moldova românească;
Dreptul României, după care «moldovenii» sunt o parte din poporul român (definit prin
vorbirea limbii daco-romane), anume partea originară din teritoriile fostului Principat al Moldovei,
pe ambele maluri ale Prutului.
Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica Moldova și în țările
apusene, al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor științifice (istorice, geografice și lingvistice); o
minoritate din Republica Moldova și din țările apusene, dar o majoritate din țările foste sovietice (cu
excepția țărilor baltice) susține însă al doilea înțeles (vezi sursele articolului «Controversa identitară
în Republica Moldova»).
Etnie
Nu Num Num Num Num Num Num Num Num
% % % % % % % % %
măr ăr ăr ăr ăr ăr ăr ăr ăr
Moldo 1.886 65, 2.303 64, 2.525 63, 2.794 64, 2.564 76, 2.068 75,
veni .566 41 .916 56 .687 95 .749 47 .849 12 .058 07
920. 47, 1.610 56, 1.793 65.
919 59 .757 26 .493 61
Româ 0,0 0,0 0,0 0,0 73.27 2,1 192.8 7,0
1.663 1.581 1.657 2.477
ni 6 4 4 6 6 7 00 0
Ucrain 379. 19, 314.2 10, 449.5 16, 420.8 14, 506.5 14, 560.6 14, 600.3 13, 282.4 8,3 181.0 6,5
eni 698 62 11 98 42 45 20 59 60 19 79 20 66 85 06 8 35 7
Găgău 55.7 2,8 98.17 3,4 115.6 4,2 95.85 3,3 124.9 3,5 138.0 3,4 153.4 3,5 147.5 4,3 126.0 4,5
zi 90 8 2 3 83 3 6 2 02 0 00 9 58 4 00 8 10 7
155. 8,0 351.9 12, 164.4 6,0 292.9 10, 414.4 11, 505.7 12, 562.0 12, 201.2 5,9 111.7 4,0
Ruși
774 5 12 29 10 1 30 16 44 61 30 81 69 97 18 7 26 6
Bulgar 103. 5,3 163.7 5,7 177.6 6,5 61.65 2,1 73.77 2,0 80.66 2,0 88.41 2,0 65.66 1,9 51.86 1,8
i 225 3 26 2 47 0 2 4 6 7 5 4 9 4 2 5 7 8
8.63 0,4 13.51 0,4 0,3 0,2 0,2 10.66 0,2 11.57 0,2 12.27 0,3 0,3
Țigani 8.204 7.265 9.235 9.323
6 5 8 7 0 5 6 6 7 1 7 1 6 4
228. 11, 204.8 7,1 0,2 95.10 3,3 98.07 2,7 80.12 2,0 65.83 1,5 0,1 0,0
Evrei 6.882 3.628 1.597
168 79 58 6 5 7 0 2 5 4 3 6 2 1 6
Belaru 2.47 0,1 0,2 10.32 0,2 13.87 0,3 19.60 0,4 0,1
Ruși Ruși 5.977 5.059 -
și 1 3 1 7 9 4 5 8 5 5
Polone 11.6 0,6 0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0
8.104 9.086 4.783 4.899 4.961 4.739 2.383 -
zi 96 0 8 3 7 4 3 1 7
Germa 60.2 3,1 81.08 2,8 0,0 0,1 0,2 11.37 0,2 0,1 0,0
2.058 3.843 9.399 7.335 1.616 -
ni 06 1 9 3 8 3 6 4 9 7 5
8.64 0,4 16.60 0,5 0,2 0,2 11.73 0,3 16.04 0,4 24.59 0,5 0,2 12.30 0,4
Alții 6.560 7.947 9.444
2 5 4 8 4 8 4 3 9 1 0 7 8 3 5
1.935.41
Total 2.864.402 2.733.565 2.884.477 3.568.873 3.949.756 4.335.360 3.383.332 2.998.235
2
1
Sursă:[1]. 2Sursă:[2].[3]. 3Sursă:[4]. 4Sursă:[5]. 5Sursă:[6]. 6Sursă:[7]. 7Sursă:[8]. 8Sursă:[9].[10]. 9Sursă:[11].[12].
Date recensăminte: 28.01.1897 / 29.12.1930 / August 1941 / 15.01.1959 / 15.01.1970 / 17.01.1979 / 12.01.1989 / 05.10.2004 / 12.05.2014
Harta etnică a Republicii Moldova (2014)
20041 20152
Etnie
Număr % Număr %
1
Sursă: [13]. 2 Sursă: [14]. [15].
După 1992, Rep. Moldova a pierdut controlul de facto al Transnistriei.
Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și
Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul
rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.
Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de 1989, fiind al
patrulea ca și dimensiune grup etnic din țară. Găgăuzii reprezintă unicul grup etnic din Moldova care
dispune de o autonomie administrativ teritorială (UTA Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din
cetățenii găgăuzii. Limba găgăuză este utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația
autonomiei.[95]
În Moldova locuiesc cca. 12.800 de țigani (catalogați sub numele respectiv la recensământul din
2004), reprezentând 0,3% din populație. Conform unor surse populația romă ar fi mai numeroasă de
la 15.000 până la 20.040, precum susțin unii lideri ai comunității rrome. În același timp, nu există
date exacte care să confirme faptul că numărul populației rrome este mai mare decât cel prezentat
în datele oficiale.[96]
La recensământul din 2014,[97] 54,7% din cei 2,804,801 de locuitori cu domiciliul în Republicia
Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă în care vorbesc de
obicei, iar 24,0% din locuitorii statului au declarat limba română ca limba în care vorbesc de obicei.
[98]
Cele două sunt de fapt denumiri diferite ale aceleiași limbi.[99]
Estim
are
Limba vorbită de obicei în Rep. Moldova, conform recensămintelor 1897–2014
oficial
ă
Română 920.9 47, 1.598. 55, 1.413. 33, 2.543. 75, 2.138. 78,
80,2
* 19 59 573 83 244 47 354 49 964 63
155.7 8,0 370.11 12, 2.434. 57, 540.99 16, 394.13 14,
Rusă
74 5 2 93 356 65 0 06 3 49
1
Source:[16]. 2Source:[17].[18]. 3Source:[19]. 4Source:[20]. 5Source:[21]. 6Sourse:[[100]]
* Limba moldovenească sau accentul moldovenesc reprezintă regionalismul (glotonimul) dat limbii române în
Rep.Moldova.
Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova (BNS) afirmă: „Limba română este limba de
predare oficială în sistemul național de educație, 80,7% dintre elevii înscriși la începutul anului de
studii 2018-2019, în învățământul primar și secundar general (I-XII), studiind în această limbă”.[101]Cu
privire la folosirea limbii române pe regiuni (2018-2019), în învățământul primar și secundar general
(I-XII), conform BNS Rep. Moldova avem: Centru (13 raioane) 96,4%; Sud (8 raioane) 82,8%; Nord
(12 raioane) 78,2%; Mun. Chișinău 77,4% și UTA Găgăuzia 5,6%.
La recensământul din 2004, 94,5% dintre etnicii moldoveni au declarat că vorbesc de obicei
moldovenească/română, raportul fiind 76,0% cu 18,5%. Iar 5,0% dintre etnicii moldoveni au declarat
că vorbesc de obicei limba rusă. La recensământul din 2004 în Rep.Moldova 75,5% dintre cetățeni
au declarat că vorbesc de obicei limba moldovenească/română, iar la recensământul din 2014
procentul a crescut la 78,6%. Raportul moldovenească/română diferă de la an la an în funcție de
convingerile politice și ideologiile istorice. Dacă în 2004 raportul național era 59,0% moldovenească
și 16,5% română, în 2014 raportul național era 54,7% moldovenească și 24,0% română,
evidențiindu-se înclinarea balanței din ce în ce mai mult spre limba română. Politizarea de „limbă
moldovenească” față de „limbă română” a fost intens impusă în perioada sovietică 1944-1989.
Problema nu se pune la identitatea limbilor, fiind același dialect, ci la denumirea dialectului. În
cercurile pro-moldoveniste și filoruse care doresc o „conștiință națională” locală proprie, se încearcă
implementarea națională că moldovenii români au fost primii care au vorbit dialectul, implicit
întâietatea „primului” de a da numele dialectului ca limbă moldovenească.
Dinamica populației
Piramida populației în anul 2013
Mișcarea naturală
Rata natalității în Moldova s-a aflat într-o scădere continuă până în 2002 când a constituit 9,9‰,
după care se observă o tendință de creștere neesențială până la 11,0‰ în 2011. Nivelul ratei este
mai mare în mediul rural fiind de 11,8‰ și în cel urban de 9,8‰. Din numărul total de nou-născuți de
39182 copii, 51,5% au fost băieți, raportul de masculinitate fiind de 106 băieți la 100 fete. In 2012,
22,4% din numărul copiilor s-au născut în afara căsătoriei.[103][104]
În ultimul deceniu, 68-70% din nou-născuții vii revin mamelor din grupa de vârstă de 20-29 ani. În
general, vârsta medie a mamelor a crescut de la 25,5 (2001) ani la 26,7 ani (2010).[105]
Cauzele ratei scăzute a natalității sunt complexe: nivelul social-economic scăzut, în special în
familiile tinere; costul mare al nașterii copilului în Moldova; sporirea rolului economic al femeii,
amânarea primei nașteri și reducerea fertilității feminine.[106]
În 2011 rata mortalității a egalat rata natalității și constituia 11,0‰. În același an rata mortalității
infantile a fost de 11 decese la 1000 născuți vii.[107] Cele mai multe decese (57,5%) au drept cauză
bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,5%), bolile aparatului digestiv (9,1%), accidentele,
intoxicațiile și traumele (7,8%), bolile aparatului respirator (4,8%).[108] Decesele copiilor în vârstă sub
1 an sunt cauzate de stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 42,2% din totalul copiilor,
malformațiile congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului
respirator – 11,8%, accidentele, intoxicațiile și traumele – 7,0%. Speranța de viață în Moldova este
de 70,97 ani, pentru bărbați – 67,10 ani și femei – 75,00 ani. Durata medie a vieții locuitorilor din
mediul urban constituie 73,55 ani, cu 4,05 ani mai mult decât în mediul rural.
Rata nupțialității constituie 7,3‰. Cei mai mulți bărbați care s-au căsătorit în 2011, aparțin grupei de
vârstă 25-29 ani (37,2%), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (46,7%). Vârsta medie la prima
căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbați și 24 ani pentru femei.
Aproximativ 80-85% din numărul căsătoriilor au fost încheiate de persoane celibatare, restul de
persoane divorțate sau văduve. Rata divorțialității este de 3,1‰. Peste 30% din numărul divorțurilor
reprezintă căsniciile de până la 5 ani.
Migrație
Articol principal: Emigrația din Republica Moldova.
În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația are loc în
două direcții: internă (de la sat la oraș) și externă (pentru muncă, scop educațional, afaceri sau
turism). Conform datelor statistice oficiale înregistrate circa 370.000 de emigranți (cifra neoficială
constatând circa 800.000 de cetățeni) au plecat în străinătate numai cu scopul angajării în câmpul
muncii, iar volumul remitențelor în urma migrației atinge proporții considerabile de 33%-37% față de
PIB.[109][110] Peste 60% din lucrează în Federația Rusă, datorită cheltuielilor relativ mici pentru
deplasare, intrarea fără viză, cunoașterea limbii ruse. Majoritatea celor plecați la lucru în Rusia
provin din mediul rural (64,6% din numărul total al acestora). Dintre țările UE cea mai populară
destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți.[111] Alte destinații importante
includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți migranții sunt
angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț.[112]
Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii
reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici, învățători, juriști și
economiști.[113]
La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova,
constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei mai mulți imigranți au
venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat cu scopul
muncii și din motive familiare, restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert
le revine celor din Ucraina.
Religie
Articol principal: Religia în Republica Moldova.
Mănăstirea Căpriana
Tradițiile creștine din Moldova au rădăcini adânci și își au originea în secolele III-VIII, conform unor
teorii. La august 2007, pe teritoriul Moldovei activau 23 de culte religioase înregistrate, care dețin în
total 2319 părți componente (parohii, mănăstiri, instituții teologice, misiuni etc). Cultele religioase cu
cele mai multe părți componente sunt: Mitropolia Moldovei (1281 părți componente), Mitropolia
Basarabiei (309), Uniunea Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste (273), Organizația Religioasă a
Martorilor lui Iehova (162), Adventiștii de Ziua a Șaptea (151), Cultul Penticostal (40), Episcopia
Romano-Catolică din Chișinău (33), Uniunea Bisericilor Creștine Libere (Cultul Harismatic)
(19), Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi ș.a.[114][115]
Conform recensământului din anul 2014:
Așezările umane
Articol principal: Listă de localități din Republica Moldova.
Populația Republicii Moldova pe medii (2017)[119]
Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită condițiilor naturale prielnice. În
2017 populația rurală număra 2.034.100 persoane,[120] majoritatea în sate mari și mijlocii de peste
2.000 locuitori fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale, media de locuitori fiind de 1.286 de
persoane/sat.[121]
În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o intensitate mare a procesului de
urbanizare. În anii 1950-1990 numărul populației urbane s-a mărit de 5,4 ori datorită migrației de la
sate, repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din republicile unionale, natalității înalte etc. În
ultimii 20 ani, populația urbană s-a micșorat de la 47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici
crescând până la 42,5% în 2016.[122] În prezent, Republica Moldova are unul dintre cele mai scăzute
nivele de urbanizare din Europa.
Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de factori: crizei economice,
dezindustrializării, creșterea șomajului și reducerea venitului populației; degradarea infrastructurii de
utilități publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din cauza lipsei resurselor financiare pentru
reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor servicii publice (asigurarea cu energie termică sau
prestarea serviciilor de transport public). Aceasta a favorizat reducerea populației urbane și
“ruralizarea“ modului de viață orășenesc.[123][124]
S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală și mare
centru economic, politic și cultural, precum și într-o măsură mai mică orașul Bălți. Astfel, peste
48,5% din populația urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm aici și mun. Bălți, atunci circa
60% din populația urbană a Republicii Moldova locuiește în două orașe, în celelalte 63 orașe
locuiesc circa 40% din locuitori.[123] Un impact pozitiv în dezvoltarea celor două urbe a avut prezența
unei infrastructuri dezvoltate, forța de muncă califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras
investiții, în special în capitală.[124]
Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politico-legislative. Orașele, cu
excepția mun. Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele, unități adminstrativ teritoriale de nivel I.
Deși unele orașe, cum ar fi Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot
influența zona rurală adiacentă prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent
se discută și s-au publicat proiecte privind acordarea statutului de municipiu unor orașe, reșediță de
raion.[123][124][125][126].
Principalele orașe
Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.
Industrie
Articol principal: Industria Republicii Moldova.
Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este industria alimentară.
În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte, dintre care aproximativ 28 % se
achiziționează pentru procesare. Industria de prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de
întreprinderi, viabile fiind doar 12 întreprinderi, majoritatea cărora se află în partea de nord a
republicii.[143] Industriei zahărului din ultimii zece ani a fost marcată prin venirea pe piață a
concernului german Sudzucker care a achiziționat pachetele de control în patru fabrici de zahăr –
din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni.[144] Producția anuală de zahăr se află în scădere, a
coborât de la 149,0 mii tone în 2006 până la 87,6 mii tone în 2011.
Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil proprii, restul
fiind importate.[145] Principalul furnizor de carburanți este Federația Rusă, urmată
de Ucraina și România.[146] Gazul natural este principalul tip de combustibil în balanța energetică a
țării și cota lui în prezent constituie 42% (inclusiv gaz lichefiat). Consumul de combustibil lichid
(ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din volumul total al resurselor energetice utilizate și
consumul combustibilului solid (cărbunele și lemnele) - mai puțin de 10%.[147][148]
Cea mai mare colecție de vinuri din Europa se afla in pivnițile de la Mileștii Mici (este inclusă în Guinness
World Records)
Agricultură
Articol principal: Agricultura Republicii Moldova.
Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la PIB.
Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile provenite din export.
Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători agricoli
individuali.
Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din
suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate culturilor cerealiere
(mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil și porumb, care reprezintă
22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).[153]
Transport și telecomunicații
Articole principale: Transportul în Republica Moldova și Drumurile Republicii Moldova.
Transportul feroviar
Articol principal: Calea Ferată din Moldova.
Tren modernizat
Lungimea totală a căilor ferate este de 1.232 kilometri, inclusiv 1.218 km cu ecartament larg
(1524 mm) și 10 km - ecartament normal (1435 mm), densitatea rețelei de căi ferate 8,4 km la
100 km.
Principalele noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Cele mai
importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) – Tighina-Chișinău – Ungheni-Iași
(România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport care leagă Europa de
Est de Balcani; Ungheni – Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina); Tighina – Basarabeasca –
Reni (Ucraina).
Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în 2004 până la
3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu 18,2%. Cea mai mare
pondere în structura mărfurilor transportate au cereale și produse de panificație, metale feroase și
fier vechi, materiale de construcție și ciment etc. În transportul de pasageri, de asemenea, s-a
înregistrat o scădere de la 485,6 mii pasageri în 2008 (max) până la 363,1 mii pasageri în 2011.
Unicul operator în domeniul transportul feroviar este întreprinderea de Stat „Calea Ferată din
Moldova" (CFM), cuprinzând 40 de subdiviziuni și 105 gări și stații, 154 locomotive diesel, 7940
vagoane de marfă și 416 vagoane de pasageri.
În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii,[154] electrificarea căilor ferate cu
scopul majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică să construiască linia de cale ferată
Mărculești - Soroca, cu o lungime de 54 de kilometri, cu suport financiar de la Banca Europeană
pentru Reconstrucție și Dezvoltare.[155] Primul tren diesel, modernizat la Remar Pașcani în 2012,
circulă pe linia Chișinău-Ungheni-Bălți-Ocnița.[156]
Transportul aerian
Articole principale: Aeroportul Internațional Chișinău și Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii
Moldova.
Transportul aerian a devenit în ultima decadă mult mai solicitate, numărul de pasageri transportați a
crescut de la 220,9 mii persoane în 2000 până la 700,4 mii persoane în 2011.[157] Flota aeriană civilă
este alcătuită din 1924 aeronave din care 47,4% dețin certificat de navigabilitate la zi. Parcul de
aeronave este compus în proporție de 80% din aeronave produse în fosta URSS, care în mare parte
nu corespund standardelor europene și Organizației Aviației Civile Internaționale.[158]
Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport: Aeroportul Internațional
Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea primi curse regulate însă necesită investiții în
infrastructură. Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul administrativ al autorităților din Republica
Moldova, Aeroportul Cahul este în proces de certificare și doar aeroporturile
din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc doar pentru curse neregulate și curse cargo
ocazionale.[158][159]
În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de destinații de
către 4 companii naționale și 13 internaționale. Principalii operatori din Republica Moldova sunt Air
Moldova (45-50% din numărul total de pasageri), Moldavian Airlines (2-3%), Tandem Aero (2%). Din
transportatorii aerieni străini cei mai reprezentativi sunt S7 Airlines, Turkish
Airlines, Carpatair și Meridian Airways.[157][159]
Pe parcursul anului 2017 de către companiile aeriene naționale și străine au fost transportați în total
2 744 465 pasageri cea ce reprezintă o creștere de 24,4% față de perioada anului 2016 (2 206 266
pasageri).[160] Potrivit evoluției principalilor indicatori economici ce caracterizează transporturile
aeriene se constată tendința de creștere.
Transportul naval
Articol principal: Portul Giurgiulești.
Portul Giurgiulești
În acest moment autoritățile Republicii Moldova depun eforturi de creare a condițiilor pentru
reanimarea și dezvoltarea transportului naval intern.[162] Sunt necesare investiții imense în
schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova există 5 porturi: Portul
Internațional Liber Giurgiulești pe Dunărea; Portul Ungheni pe Prut; Portul Fluvial Bender, Portul
Fluvial Râbnița și sectorul de mărfuri Varnița, toate pe Nistru. În 2011, companiile de transport fluvial
au transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii pasageri.[163] Serviciile de tranport fluvial sunt oferite
de către Instituția Publică ”Căpitănia portului Giurgiulești”, Întreprinderea de Stat ”Portul Fluvial
Ungheni”, Întreprinderea de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat ”Bacul Molovata”. Dintre
companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL operatorul portului Giurgiulești.[164]
Comunicații electronice
Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor electronice și al
tehnologiei informației este Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și
Tehnologia Informației.[165]
Furnizorii de servicii electronice și comunicații trebuie să obțină autorizare generală din
partea Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației
(ANRCETI), în baza unui Regulament elaborat și publicat în Monitorul Oficial.[166] Acesta stabilește
nomenclatorul tipurilor de rețele și servicii de comunicații electronice supuse regimului de autorizare
generală, modul de realizare a notificării privind intenția furnizării de rețele și servicii de comunicații
electronice și formularul Declarației informative-tip, care include condițiile autorizării generale.[167]
În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă: trei în
standardul GSM: Orange, Moldcell, Eventis Mobile și unul în standardul CDMA, Unité. Încă un
furnizor neautorizat activează pe teritoriul Transnistriei, Interdnestrcom. Rata de penetrare a
telefoniei mobile în 2013 a fost înregistrată de 120% sau 4.296.000 de abonați (fără Transnistria).[168]
Pe piața de telefonie fixă activează: operatorul național Moldtelecom, dar și companii private ca Sun
Communications, Sicres ș.a.
În domeniul internetului, cei mai mari furnizori de Internet din țară sunt: Moldtelecom, StarNet, Sun
Communications, etc. În intervalul 2007–2011, viteza de acces la internet în țară a crescut cu 690%,
Moldova fiind pe locul doi în lume într-un asemenea clasament.[169][170] Începând cu anul 2010 până
în prezent Republica Moldova se află pe poziții variabile în top 15 mondial al țărilor cu cele mai mari
viteze la internet.Estimările ANRCETI arată că în următorii ani serviciile de acces la Internet mobil și
la Internet fix vor continua să înregistreze cele mai mari rate de creștere în sectorul comunicațiilor
electronice, ele fiind principalele motoare de dezvoltare a acestui sector.[171][172]
Notificarea realizată în condițiile Regulamentului privind regimul de autorizare generală și eliberare a
licențelor de utilizare a resurselor limitate pentru furnizarea rețelelor și serviciilor publice de
comunicații electronice, își produce în continuare efectele, cu aplicarea drepturilor și obligațiilor
prevăzute de Legea comunicațiilor electronice.
Cultură
Mihai Eminescu, născut la Botoșani, este un poet național atât al României cât și al Republicii Moldova
Patrimoniu cultural
Ceramică de Cucuteni
Arhitectură
Articol principal: Arhitectura în Moldova.
Casă-muzeu în Dolna, Strășeni
Mănăstirea Căpriana
Biserica Sf. Ecaterina, Lipcani
Mass-Media
Articol principal: Mass media în Republica Moldova.
Vezi și: Listă de canale de televiziune în limba română, Listă de ziare din Republica
Moldova și Cinematografia în Republica Moldova.
Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin
transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană.[176] Prima televiziune, TV Moldova 1, și-a început
emisia pe 30 aprilie 1958.
Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat în perioada post-sovietică. După declararea
independenței, situația pieței media din Moldova era dezastruoasă atunci. Presa moldovenească era
constituită numai din televiziunea națională (moștenită de la URSS), alte 2 canale ale societății
naționale de radiodifuziune, mai multe posturi de radio, precum și câteva ziare. Situația s-a schimbat
însă, în bine, începând cu mijlocul anilor 90' când se lansau primele televiziuni private. Astăzi piața
media este dominată de posturi de televiziune regionale cât și de canale cu difuzare în limba
română și mai ales în rusă.
Conform unor documente semnate la Geneva în 2006, Moldova își pune ca scop să treacă complet
la televiziunea digitală, suspendând toate semnalele în analog pe tot teritoriul țării după noaptea zilei
de 17 iunie 2015, asigurând populația țării cu echipamente corespunzătoare de recepție.[177]
Mâncare și băutură
Vin moldovenesc
Muzică
Tradiții
Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului românesc
(medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni (români), dar și de
diverse etnii precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au păstrat multe
tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu
elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.
Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice
calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un
permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.
Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale: concerte
(„Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de
Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în
orasele și satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot
cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc.
Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au
transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt
șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile din Republica
Moldova și cele din România, sunt identice.
Educație
Articol principal: Educația în Republica Moldova.
În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa 47 100 de
cadre didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova a fost supus unei reformări care continuă
și în prezent.[179]. Conform datelor recensământului populației din anul 2004, rata alfabetizării era de
99,87%.
Sistemul educațional din dreapta Nistrului și din Transnistria diferă, cel din urmă urmând modelul
rusesc. Actele de studii din învățământul secundar, secundar-profesional, mediu de specialitate și
universitar eliberate în UTA din Stânga Nistrului, cu excepția specialităților de profil medical, militar și
cele ce țin de protecția ordinii publice și securității statului, sunt recunoscute de către oficialitățile
din Chișinău. Posesorii acestor diplome pot continua studiilor la nivelurile următoare, precum și la se
angaja în câmpul muncii, pe tot cuprinsul țării.[180]
Învățământ preșcolar
În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor în instituțiile
preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400, cu 19% mai mult decât în 2000, frecventate de
135427 copii. În 2006, în jur de o treime din copii din mediul urban și mai mult de jumătate din copii
în vârstă de 1-6 (7) ani nu frecventau grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste
hotare, lipsa grădinițelor în mediul rural, lipsa locurilor la grădinițele existente. Însă rata brută de
cuprindere în învățământul preșcolar a crescut de la 66,1% în anul 2004 până la 81,8% în 2011.
Cuprinderea copiilor mai mari de 5 ani în instituțiile preșcolare atinge cote mai înalte, iar copiii în
afara sistemului rămân în proporție de 10-15% la nivel de republică.[181]
Învățământ superior
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Chișinău
Sport
Serghei Cechir
Radu Albot
Alte sporturi populare în țară sunt în general sporturile de forță și atletică grea, cum ar
fi boxul, halterele, judo, luptele greco-romane, kickboxingul ș.a. Tot în aceste genuri Republica
Moldova a obținut și cele mai mari performațe ale sale, prima mare performanță fiind medalia de aur
a lui Tudor Casapu la haltere, obținută la Jocurile Olimpice de vară din 1992 de la Barcelona.[185] Tot
Tudor Casapu a mai cucerit pentru Republica Moldova medalii de bronz la Campionatele Europene
și Mondiale de haltere din 1991.[186] Cu puțin timp mai devreme, în 1988, înainte ca Moldova să
obțină independența, un alt moldovean devenise campion olimpic. E vorba de Nicolae Juravschi,
care fiind în componența echipei URSS a câștigat medalia de aur la proba caiac-canoe la Jocurile
Olimpice de vară din 1988 din Seul, Coreea de Sud.[187]
Printre rezultatele mai recente, Veaceslav Gojan, a devenit medaliat cu bronz la box la Jocurile
Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. Iar surorile Zalina și Marina Marghieva s-au clasat în
multiple rânduri pe podium la Campionatele Mondiale și Europene la aruncarea discului și aruncarea
ciocanului.
Mai slab dezvoltate sunt sporturile de masă și de sală. Astfel, genuri ca biliardul sau pokerul sunt
practicate doar la nivel de amatori, nu și profesionist. Totuși, în șah, Republica Moldova are câțiva
maeștri internaționali, printre care pot fi menționați Viorel Iordăchescu și Viorel Bologan. De
asemenea sunt slab dezvoltate sporturile de iarnă. În ultimii ani Republica Moldova a naturalizat o
serie de sportivi străini pentru a reprezenta țara la probele de iarnă pe plan internațional. La sfârșitul
anilor 2000, un om de afaceri moldovean a fondat clubul de hochei pe gheață Platina Chișinău, care
devenit campioana României la juniori. Ulterior echipa a fost transferată în campionatul Rusiei, unde
însă nu s-a remarcat. Echipa își joacă meciurile de acasă pe patinoarul din Tiraspol, urmând ca în
2014/15 să fie deschis un patinoar modern lângă Chișinău.
Sănătate
Articol principal: Sănătatea în Republica Moldova.
În urma reformării, în perioada 1998 – 2009, rețeaua spitalicească a fost redusă de la 276 de spitale
cu o capacitate de 42000 de paturi până la 82 de unități cu capacitatea de 20500 de paturi. În 2010
sistemul de sănătate cuprindea 34 de spitale raionale, 10 spitale municipale (în Chișinău și Bălți), 18
spitale de nivel republican și 10 spitale private. Continuă să existe servicii de sănătate paralele,
organizate de alte ministere Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului
Justiției, Ministerului Transportului și Poliția de frontieră, în total 10 spitale și 91 instituții de
ambulator. Asigurarea populației cu paturi este de 5,6 la 1000 de locuitori. Peste 50% din spitale (16
spitale republicane, 9 spitale municipale, 8 spitale departamentale și 8 spitale private) cu o capacita
cu o capacitate de 9369 de paturi, sau 46,8% din numărul total de paturi, se află în municipiul
Chișinău.[188]
Rețeaua de asistență medicală primară constă din patru tipuri de prestatori: Centrele Medicilor de
Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de Sănătate Rurale, Oficii ale Medicilor de
Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); și Puncte Medicale pentru asistenții medicilor
de familie (felceri) care acoperă sate/regiuni cu o populație mai mică de 1000.[189]
Serviciile de asistență medicală urgentă sunt presate de Centrul Național Medicină de Urgență
divizat 5 zone autonome – Chișinău, zona Centru, zona Nord, zona Sud și Gagauzia. În afară de
cele patru stații zonale de asistență urgentă există 41 substații și 84 puncte de asistență medicală.
În 2004 a fost introdus sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii, bazat pe contribuțiile obligatorii
ale populației angajate în cîmpul muncii și a patronilor. Fondurile colectate prin intermediul
sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat divizate în patru sub-fonduri: Fondul
Principal (94%), Fondul de rezervă, Fondul de Prevenire și Fondul de Administrare. În 2006, 52%
din Fondul Principal au fost alocate asistenței spitalicești; 31% – asistenței primare; 9% – asistenței
urgente; 6,5% – asistenței specializate de ambulator; 1,4% – asistenței medicale înalt performante și
0,1% – asistenței medicale la domiciliu.
Turism
Pădurea Domnească
Lumânarea Recunoștinței
Crama Purcari deținută de Bostavan
Turismul rural
Comunitățile agricole și pitoreștile noastre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se
odihnească în sînul naturii:
Sărbători oficiale
1 ianuarie – Revelion[192];
7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
8 martie – Ziua internațională a femeii;
Prima și a doua zi de Paști conform calendarului bisericesc (dată variabilă)
Ziua de luni la o săptămână după Paști (Paștile Blajinilor; dată semi-variabilă; depinde de data
Paștelui propriu-zis)
1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial[193] și Ziua Europei[192]
27 august – Ziua Independenței[194];
31 august – Sărbătoarea „Limba noastră”[195];
25 decembrie – Naștererea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil nou)[196].