MODUL NR.3 – 10.12.

2021

BIODIVERSITATEA ŞI IMPORTANŢA CONSERVĂRII

ACESTEIA

DISCIPLINA: Conservarea și utilizarea resurselor genetice vegetale

MASTERAT - APPS
 INTRODUCERE
Conceptul de biodiversitate a fost introdus de către Walter G. Rosen în 1985 și definit
pentru prima dată în contextul adoptării unui nou instrument internaţional de mediu, în cadrul
Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992). „El se
adresează biologilor familiarizaţi cu diversitatea biologică, dar depăşeşte câmpul biologiei
pentru a implica omul – ca specie biologică, omul dependent de biodiversitate şi cauză a
eroziunii accelerate a acesteia, omul responsabil în faţa generaţiilor viitoare de gestionarea
resurselor planetei”.

Biodiversitatea se referă la diversitatea vieţii de pe pământ şi implică patru niveluri de

abordare:
 diversitatea ecosistemelor
 diversitatea speciilor
 diversitatea genetică
 diversitatea etnoculturală.

Conform Convenției Diversității Biologice (CDB), ”biodiversitatea înseamnă varietatea

organismelor vii din toate mediile, inclusiv ecosistemele terestre, marine sau alte
ecosisteme acvatice, precum și diversitatea în interiorul și între specii și ecosisteme”.
Reprezentând condiţia primordială a existenţei civilizaţiei umane,
biodiversitatea asigură sistemul suport al vieţii şi al dezvoltării sistemelor
socio-economice.
În cadrul ecosistemelor naturale şi seminaturale există stabilite conexiuni
intra – şi interspecifice prin care se realizează schimburile materiale,
energetice şi informaţionale ce asigură productivitatea, adaptabilitatea şi
rezilienţa acestora.
Aceste interconexiuni sunt extrem de complexe, fiind greu de estimat
importanţa fiecărei specii în funcţionarea acestor sisteme şi care pot fi
consecinţele diminuării efectivelor acestora sau a dispariţiei, pentru
asigurarea supravieţuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul
furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea şi bunăstarea umană.
De aceea, menţinerea biodiversităţii este esenţială pentru asigurarea
supravieţuirii oricăror forme de viaţă, inclusiv a oamenilor.
 Biodiversitatea – varietatea extraordinară de gene, specii și ecosisteme care ne
înconjoară – este asigurarea noastră de viață, oferindu-ne alimente, apă dulce și aer
curat, adăpost și medicamente, atenuând efectele catastrofelor naturale, ale
dăunătorilor și ale bolilor și contribuind la reglarea climei.
Biodiversitatea este de asemenea, capitalul nostru natural, asigurând servicii
ecosistemice care stau la baza economiei.

Deteriorarea și pierderea biodiversității pun în pericol furnizarea acestor

servicii: se pierd specii și habitate, precum și prosperitatea și locurile de muncă pe
care le generează natura, și este pusă în pericol bunăstarea oamenilor.
Acest lucru face ca pierderea biodiversității să fie cea mai gravă amenințare la
adresa mediului la scară mondială, alături de schimbările climatice.
Deși biodiversitatea are un rol cheie în atenuarea schimbărilor climatice și
adaptarea la acestea, atingerea țintei „2 grade” (ținta privind încălzirea globală de a
rămâne sub 2 grade) și măsurile de adaptare adecvate menite să reducă impactul
efectelor inevitabile ale schimbărilor climatice au de asemenea un rol esențial în
combaterea pierderii biodiversității.
 Ratele actuale de dispariție a speciilor sunt fără precedent, în principal din cauza
activităților umane. În prezent pierdem specii într-un ritm de 100 până la 1 000 de ori
mai rapid față de cel natural.
Conform FAO,
 60% din ecosistemele lumii sunt degradate sau utilizate într-un mod nedurabil,
 75% din stocurile de pește sunt supraexploatate sau diminuate în mod semnificativ,
 iar din 1990 s-a pierdut 75% din diversitatea genetică a culturilor agricole la nivel
mondial.
În fiecare an, sunt defrișate aproximativ 13 milioane de hectare de păduri
tropicale, iar 20% din recifele tropicale de corali din lume au dispărut, în vreme ce 95%
vor fi în pericol de distrugere sau deteriorare extremă până în 2050, dacă schimbările
climatice continuă în același ritm. (FAO, 2010).
 În UE, numai 17% dintre habitate și specii și 11% dintre ecosistemele
esențiale protejate conform legislației UE sunt într-o stare favorabilă. Acest
lucru se întâmplă în pofida acțiunilor întreprinse pentru combaterea pierderii
biodiversității, în special din momentul stabilirii, în 2001, a obiectivului UE
privind biodiversitatea pentru 2010 („O Europă eficientă din punctul de vedere al
resurselor”).
Beneficiile generate de aceste măsuri au fost neutralizate de presiunile
continue și tot mai puternice asupra biodiversității Europei:
 schimbarea destinației terenurilor,
 exploatarea excesivă a biodiversității și a componentelor acesteia,
 răspândirea speciilor alogene invazive,
 poluarea și schimbările climatice fie au rămas constante, fie sunt în creștere.
Factori indirecți, cum ar fi creșterea populației, nivelul scăzut de
conștientizare cu privire la biodiversitate și faptul că valoarea economică a
biodiversității nu este reflectată în procesul de luare a deciziilor au, de
asemenea, consecințe importante asupra biodiversității.
http://www.eea.europa.eu/publications/eu-2010-biodiversity-baseline/.
 IMPORTANȚA (VALOAREA) BIODIVERSITĂȚII ÎN
ECOSISTEMELE AGRICOLE

În sistemele agricole biodiversitatea este complexă și importantă pentru

producția de alimente, fibre, combustibil, furaje ... (mărfuri) să păstreze bazele
ecologice pentru a susține viața (funcția de susținere a vieții), pentru a permite
adaptarea la situații în schimbare și pentru a susține traiul oamenilor din mediul
rural (agricultură durabilă - securitate alimentară, venit, angajare, ...)

Specificitate: biodiversitatea a fost dezvoltată prin intervenția umană de-a lungul

generațiilor și necesită managementul uman pentru a o susține.
Conservarea biodiversităţii pe plan mondial, dar şi în România, reprezintă,
pentru agricultură, un domeniu de cercetare necesar înţelegerii caracteristicilor
agrobiodiversităţii ecologice şi sociale, respectiv a beneficilor aduse pentru
ecosistem şi societate.
Agrobiodiversitatea reprezintă ramura biodiversităţii care studiază varietatea şi
variabilitatea fiinţelor vii (microorganisme, plante şi animale), importante în
agricultură, a căror existenţă depinde de interacţiunea cu mediul, resursele
genetice, precum şi de managementul antropic al sistemului agricol. De pildă,
un efect dăunător al activităţii antropice îl reprezintă reducerea numărului de
specii.
Cel mai important document internațional care se referă la conservarea
biodiversității este cel adoptat de ONU la Rio de Janeiro (1992), respectiv
„Convenția asupra biodiversității”. Pe baza acestei convenții, Uniunea
Europeană a luat o serie de măsuri pentru reducerea eroziunii genetice din
agricultură care a luat amploare odată cu extinderea agriculturii industrializate.
 Biodiversitatea caracterizează toate formele de viață, sub toate aspectele ei, de la
varietatea speciilor, respectiv varietatea genetică din cadrul aceleiași specii, la
diversitatea ecosistemelor.
 Menținerea diversității biologice este necesară nu numai pentru asigurarea vieții în
prezent, dar și pentru generațiile viitoare deoarece ea păstrează echilibrul ecologic,
regional şi global, garantează regenerarea resurselor biologice și menținerea calității
mediului.
 Valoarea economică a biodiversității este dată de utilizarea directă a componentelor
sale, respectiv, resursele naturale neregenerabile (combustibili fosili, minerale, etc.) și
resursele naturale regenerabile (speciile de plante și animale).
În prezent nu se poate spune că se cunosc toate valenţele vreunei specii şi modul
în care ele pot fi utilizate sau accesate în viitor, astfel că pierderea oricăreia dintre ele
limitează oportunităţile de dezvoltare a umanităţii şi de utilizare eficientă a resurselor
naturale.
 La fel de important este rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de
sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condiţiilor pedo-climatice, purificarea
apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.
 Biodiversitatea contribuie în mod direct (prin serviciile
ecosistemice de aprovizionare, reglare și culturale) și indirect (prin
susținerea serviciilor ecosistemice), ca bază materială pentru o viață
mai bună, la bunăstarea oamenilor, securitatea alimentară, sănătatea
populației, relații sociale mai bune etc.

 Mulți oameni au beneficiat de-a lungul ultimului secol din

conversia ecosistemelor naturale și exploatarea biodiversității în
ecosisteme controlate de om.

În același timp, însă, aceste pierderi în biodiversitate și schimbările

în serviciile ecosistemice au cauzat sărăcia pentru unele grupuri
sociale.
 Intensificarea agriculturii cuplată cu specializarea producțiilor și efectele
globalizării au condus la o reducere substanțială a diversității genetice, prin
domesticirea speciilor de plante și animale.
Unele dintre pierderile diversității genetice, la culturi în ferme, au fost parțial
compensate de menținerea diversității genetice în băncile de gene.
 În plus, dispariția unor specii a dus la pierderea diversității genetice unice,
conținute în acele specii și populații.
 Această pierdere reduce potențialul de adaptare și limitează perspectivele de
recuperare a speciilor ale căror populații sunt reduse.
 TIPURI DE BIODIVERSITATE

Nivelurile la care este si trebuie abordata diversitatea sunt urmatoarele:

A) Biodiversitatea genetică (intraspecifica) reprezinta variabilitatea

genotipurilor si genofondului din interiorul populatiilor unei specii, pe întregul său
areal de raspândire. Omul este si un creator de biodiverstiate, nu numai un factor
de erodare a acesteia. De-a lungul timpului, cel mai adesea prin metode empirice,
comunitatile umane au obtinut un numar impresionant de soiuri traditionale sau
locale;

B) Biodiversitatea specifică (interspecifica) cuprinde totalitatea speciilor

aflate într-un anumit biotop, o anumita regiune, tara s.a.m.d, privite si prin prisma
importantei biogeografice, a efectivelor populatiilor si a suprafetelor ocupate de
acestea.
C) Biodiversitatea ecologică (a ecosistemelor)
- cuprinde mozaicul realizat de diversele comunitati de organisme integrate într-
un anumit biotop si complexul de relatii functionale care guverneaza ecosistemele
prezente.
Acest tip de biodiversitate este cel mai putin studiat, întrucât el nu priveste
numai tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci mai ales bogatia si
lungimea lanturilor si retelelor trofice, modul în care se realizeaza circulatia
materiei si energiei, precum si evaluarea capacitatii de productie si de suport a
fiecarui tip de ecosistem în parte.

D) Biodiversitatea culturală
- se refera la toate practicile, traditiile si creatiile umane, care au ca obiect
componente ale viului, în toata complexitatea sa. Prin aceste practici si traditii,
omul a reusit sa creeze biodiversitate (specii hibride, varietati, soiuri si rase) ori sa
conserve anumite fragmente din ecosistemele specifice unei anumite
comunitati umane si într-o anumita perioada a dezvoltarii societatii.
 Agricultural Biodiversity is complex
Human Management practices and decisions
GENETIC and SPECIES
CULTURAL
DIVERSITY
DIVERSITY
wild and domesticated

Crop based systems: Mixed systems and

food/fibre crops, associated Livestock based
pasture, trees (planned biodiversity: soil systems: pasture,
+ harvested spp.) organisms, pollinators, rangelands, cattle, small
predators ruminants, poultry...

Case studies and experiences

to be shared among countries
ECOSYSTEMS DIVERSITY varied
and farming systems
production systems habitats and
landscapes
 Multi autori apreciaza ca noi cunoastem aproximativ 13% din
biodiversitatea Terrei.
Numarul probabil de specii pe Glob este de circa 13.6 mil. iar numarul
de specii descrise este de circa 1,9 milioane.
Disparitia speciilor si grupelor de organisme este un proces mult
discutat în ultima jumatate de secol. Caracterul acestui proces este alarmant
întrucât, de la o rata naturala a disparitiilor de o specie/4 ani s-a ajuns la una-
doua specii/ zi.

Cauzele principale: supraexploatarea speciilor, supraexploatarea

si deteriorarea habitatelor, explozia procesului de poluare artificiala, cu
toate efectele sale asupra organismelor si asupra climatului general.
 DOCUMENTELE STRATEGICE de referinţă prin care se asigură
promovarea
conservării biodiversităţii şi a utilizării durabile a componentelor sale

 Convenţia privind diversitatea biologică (Convention on biological diversity

CBD) (1992) a adus resursele genetice sub jurisdicţia şi suveranitatea guvernelor
naţionale.
Cu toate acestea, CBD a recunoscut natura specială şi distinctă a resurselor
genetice agricole: acestea au un caracter internaţional, implicând ţări şi continente,
iar conservarea şi utilizarea durabilă a acestor resurse necesită soluţii distincte şi
ferme pe plan internaţional pentru a asigura securitatea alimentară.
Cu alte cuvinte, există o legislaţie care obligă atât conservarea resurselor
genetice, cât şi utilizarea lor.
Tratatul internaţional privind resursele genetice vegetale pentru
alimentaţie şi agricultură (The International Treaty on Plant Genetic
Resources) (IT PGRFA) (1994), cunoscut şi ca Tratatul International al
Seminţelor (International Seed Treaty) - este un acord internaţional vast în
concordanţă cu Convenţia privind Diversitatea Biologică (CDB) şi are drept
scop garantarea securităţii alimentare prin conservarea, schimbul şi
utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale din lume.

 Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și

împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea
acestora. Este un acord suplimentar al CBD, adoptat la Nagoya în
octombrie 2010. Acesta a intrat în vigoare în octombrie 2014.
 Need to build on ongoing global agro-biodiversity
fora/intergovernmental processes
 CBD Programme of Work on Agricultural Biodiversity: 4 components on Assessment, Adaptive
Management, Capacity Building, Mainstreaming)
 International Initiative for the Conservation and Sustainable Use of Soil Biodiversity
 International Initiative for the Conservation and Sustainable Use of Pollinators

 International Treaty on Plant Genetic Resources for Food and Agriculture FAO IT-PGRFA

 International Plant Protection Convention (IPPC) Sec. hosted by FAO

 FAO Commission on Genetic Resources for Food and Agriculture CGRFA

 FAO Committee on Agriculture COAG

These have resulted in:

 Assessment, Monitoring and Priority Actions: GPA-PGR, SOWAGR, Good Practices: SLM, Conservation
agriculture, IPM, ....
 Guidelines: PGR, AGR, Pollinators, soil biodiversity, ecosystem approach, farmer rights,
 Panel of Experts… etc.
 OBIECTIVELE ŞI PRINCIPIILE CONSERVĂRII BIODIVERSITĂŢII

În iunie 1992, în cadrul UNCED (United Nations Conference on Environment

and Development) un număr de 153 de state, inclusiv Uniunea Europeană,
au semnat CBD, care a intrat în vigoare pe 29 decembrie 1993.

La începutul anului 2010 CBD a fost ratificată de 193 de Părţi şi reprezintă astăzi
cel mai important instrument internaţional în coordonarea politicilor şi strategiilor
la nivel global privind conservarea biodiversităţii.

România a ratificat CBD prin Legea nr. 58/1994.

Cele trei obiective ale CBD sunt următoarele:
a) conservarea diversităţii biologice
b) utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice
c) imparţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor
genetice.
În cadrul Conferinţei Părţilor la CBD au fost adoptate şi PRINCIPIILE ce stau la
baza conservării biodiversităţii şi dezvoltării durabile a sistemului socio-
economic:

1. Principiul prevenţiei: conservarea biodiversităţii se realizează eficient dacă

sunt eliminate sau diminuate efectele posibilelor ameninţări;
2. Principiul precauţiei: lipsa studiilor ştiinţifice complete nu poate fi considerată
ca motiv de acceptare a unor activităţi ce pot avea impact negativ semnificativ
asupra biodiversităţii;
3. Principiul poluatorul plăteşte: cel ce cauzează distrugerea biodiversităţii
trebuie să plătească costurile de prevenire, reducere a impactului sau
reconstrucţie ecologică;
4. Principiul participării publicului la luarea deciziilor şi accesul la informaţie
şi justiţie în domeniul mediului: publicul trebuie să aibă acces la informaţiile de
mediu şi dreptul de a participa în procesul de luare a deciziilor de mediu;
5. Principiul bunei guvernări : guvernarea trebuie să îndeplinească opt caracteristici
majore – să fie participativă, măsurabilă, transparentă, responsabilă, efectivă şi
eficientă, echitabilă şi în acord cu normele legale;
6. Principiul integrării sectoriale: conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a
componentelor sale trebuie luate în considerare în procesul de luare a deciziilor şi de
stabilire a politicilor sectoriale;
7. Principiul abordării ecosistemice: reprezintă o strategie de management integrat,
adaptativ, bazată pe aplicarea unor metodologii ştiinţifice corespunzătoare care iau în
considerare structura şi funcţiile ecosistemelor şi capacitatea lor de suport;
8. Principiul reţelelor ecologice: pentru asigurarea conectivităţii dintre componentele
biodiversităţii cu cele ale peisajului şi ale structurilor sociale, având ca şi componente
centrale ariile naturale protejate, se stabilesc culoare ecologice de legătură;
9. Principiul subsidiarităţii: reglementează exerciţiul puterii, deciziile trebuind luate la
nivelul cel mai de jos (local, regional, naţional);
10.Principiul compensării: în cazul în care există un impact negativ şi în lipsa unor
soluţii alternative, pentru obiective de interes public major se stabilesc măsuri
compensatorii.
 STRATEGIA UE PRIVIND CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

Pentru punerea în aplicare a Strategiei UE privind conservarea biodiversităţii a

fost stabilit un Plan de Acţiune, cu următoarele obiective prioritare:
Obiectivul 1. Menţinerea diversităţii ecosistemelor, habitatelor şi biomurilor în
interiorul zonelor protejate
Obiectivul 2. Menţinerea diversităţii specifice prin:
2.1 Reducerea declinului, refacerea şi menţinerea stării de conservare a
populaţiilor aparţinând speciilor protejate.
2.2 Îmbunătăţirea statutului speciilor periclitate.
Obiectivul 3. Menţinerea diversităţii genetice prin:
3.1 Conservarea diversităţii genetice a plantelor de cultură, a animalelor domestice,
a speciilor cu importanţă economică, precum şi menţinerea tradiţiilor comunităţilor
locale de utilizare a acestora.
Obiectivul 4. Reducerea presiunilor cauzate de schimbarea destinaţiei
terenurilor şi care conduc la pierderea habitatelor naturale şi semi-naturale
Obiectivul 5. Limitarea impactului negativ al speciilor invazive
Obiectivul 6. Stoparea exploatărilor nedurabile prin:
6.1 Exploatarea durabilă a componentelor biodiversităţii utilizate în stare
naturală sau ca produse derivate.
6.2 Gestionarea zonelor de producţie în conformitate cu cerinţele pentru
conservarea biodiversităţii.
6.3 Interzicerea la nivel internaţional a comerţului cu specii de floră şi faună
periclitate.
Obiectivul 7. Reducerea presiunilor cauzate de schimbările climatice,
poluarea şi eroziunea solului.
Obiectivul 8. Menţinerea capacităţii ecosistemelor de a furniza bunuri şi
servicii ecologice şi de a funcţiona ca sistem suport al vieţii prin:
8.1 Menţinerea capacităţii de suport a ecosistemelor.
8.2 Stoparea declinului resurselor biologice, a cunoştinţelor tradiţionale a
comunităţilor locale, a tehnicilor şi practicilor care permit exploatarea durabilă şi
securitatea alimentară.
Obiectivul 9. Asigurarea unei împărţiri corecte şi echitabile a beneficiilor
rezultate din utilizarea resurselor genetice.
Măsurile stabilite pentru stoparea pierderii de biodiversitate se regăsesc şi în
“Al 7-lea Program de Acţiune pentru Mediu (2014-2020)” şi vor contribui la
atingerea obiectivelor Europa 2020 de creştere durabilă, inteligentă şi favorabilă
incluziunii.
 STRATEGIA UE ÎN DOMENIUL BIODIVERSITĂȚII PENTRU 2030

 Comisia Europeană a adoptat noua strategie privind biodiversitatea (20 MAI

2020) Comisia Europeană a adoptat noua strategie privind biodiversitatea,
dar și strategia agricolă „De la fermă la consumator”, pentru a asigura un
sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic. Solicitările sunt obligatorii
pentru toate statele membre ale UE, inclusiv România.

Cele două strategii sunt integrate, reunind natura, fermierii, întreprinderile

și consumatorii pentru a crea împreună un viitor durabil și competitiv.
 Noua strategie privind biodiversitatea abordează factorii-cheie ai
declinului biodiversității, cum ar fi utilizarea nesustenabilă a
uscatului și a mărilor, supraexploatarea resurselor naturale,
poluarea și speciile alogene invazive.

 Adoptată în plină pandemie de COVID-19, strategia este un

element central al planului de redresare al UE, fundamental
pentru prevenirea apariției unor epidemii viitoare și consolidarea
rezilienței la acestea, precum și pentru oferirea unor oportunități
imediate de afaceri și de investiții pentru relansarea economiei UE.

 Aceasta urmărește, de asemenea, să integreze considerațiile

legate de biodiversitate în strategia globală de creștere economică a
UE.
 Strategia propune, printre altele, stabilirea unor obiective
obligatorii pentru refacerea ecosistemelor și a râurilor deteriorate,
îmbunătățirea sănătății habitatelor și a speciilor protejate din UE,
readucerea polenizatorilor pe terenurile agricole, reducerea poluării,
„înverzirea” orașelor noastre, consolidarea agriculturii ecologice și a
altor practici agricole favorabile biodiversității și îmbunătățirea
sănătății pădurilor europene.

 Strategia prezintă măsuri concrete pentru a repune

biodiversitatea Europei pe calea redresării până în 2030, inclusiv
transformarea a cel puțin 30 % din terenurile și mările Europei în zone
protejate gestionate eficient și 10% strict protejate.
Mai mult, pentru cel puțin 10 % din suprafața agricolă, se va reveni la
elemente de peisaj bogate în diversitate, iar 25% din aceasta va fi
utilizată pentru a practica agricultura BIO (ecologică).
 Ariile protejate ocupă în prezent 18% din suprafața României însă doar un
incredibil de mic 1% este strict protejată, iar restul în regim de exploatare
intensivă a resurselor.
 Avem la dispoziție 10 ani pentru a crea arii protejate pe 30% din suprafața
țării și 10% să fie strict protejate.
Acțiunile prevăzute în domeniul protecției, utilizării durabile și refacerii
naturii vor aduce beneficii economice comunităților locale, creând locuri
de muncă și creștere durabile. Va fi deblocată o finanțare în valoare de 20
de miliarde EUR/an pentru biodiversitate prin diverse surse, inclusiv fonduri
UE și finanțare națională și privată.
 În prezent, îngrijirea ariilor protejate costă țările UE 6 miliarde de euro
anual și oferă 12 milioane de locuri de muncă, oferind la schimb beneficii
evaluate la 300 de miliarde de euro anual. Deci ariile protejate nu sunt o
povară, ci o oportunitate și un privilegiu.
Strategia „De la fermă la consumator”

 Strategia „De la fermă la consumator” va permite tranziția către

un sistem alimentar durabil al UE, care protejează securitatea
alimentară și asigură accesul la o alimentație sănătoasă bazată mai
mult pe alimente de origine vegetală, produsă de o planetă
sănătoasă.
 Alimentația mai sănătoasă bazată mai ales pe plante face parte și
din planurile pentru prevenirea cancerului și a bolilor
cardiovasculare, estimându-se că în anul 2017 au murit aproape 1
milion de europeni din cauza dietei nesănătoase și alții 16 milioane
îmbolnăvindu-se grav și pierzând ani buni din viață.
 Strategia va reduce amprenta de mediu și climatică a sistemului
alimentar al UE și va consolida reziliența acestuia, protejând
sănătatea cetățenilor și asigurând subzistența operatorilor
economici.
 Strategia stabilește obiective concrete de transformare a sistemului alimentar al
UE, inclusiv o reducere cu 50% a utilizării și a riscului pesticidelor, o reducere cu cel
puțin 20 % a utilizării îngrășămintelor, o reducere cu 50% a vânzărilor de
antimicrobiene utilizate pentru animalele de fermă și acvacultură, precum și
atingerea obiectivului de a consacra 25% din terenurile agricole agriculturii ecologice.
 De asemenea, aceasta propune măsuri ambițioase pentru a garanta că opțiunea
sănătoasă este și cea mai ușor accesibilă pentru cetățenii UE, inclusiv
îmbunătățirea etichetării pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor în
materie de informare cu privire la alimentele sănătoase și durabile.

 În calitate de părți fundamentale ale Pactului verde european, cele două

strategii vor sprijini, de asemenea, redresarea economică. În contextul pandemiei
de coronavirus, ele urmăresc să consolideze reziliența societăților noastre la
viitoarele pandemii și amenințări precum impactul asupra climei, incendiile
forestiere, insecuritatea alimentară sau focarele de boală, inclusiv prin sprijinirea
unor practici mai durabile pentru agricultură, pescuit și acvacultură și prin abordarea
protecției speciilor sălbatice de faună și floră și a comerțului ilegal cu acestea.
 În perioada imediat următoare, Comisia are nevoie de validarea strategiilor de
către Parlamentul European și Consiliul Europei. Toți cetățenii și toate părțile
interesate sunt invitați să participe la o amplă dezbatere publică.

 La baza Pactului verde european stă obiectivul ambițios de a opri și a inversa

declinul biodiversității prin transformarea sistemelor noastre alimentare, a utilizării
pădurilor, a terenurilor, a apei și a mărilor, precum și a sistemelor energetice,
urbane și industriale. Pactul subliniază, de asemenea, importanța crucială de a
aborda împreună schimbările climatice și biodiversitatea.

„Natura este indispensabilă pentru bunăstarea noastră fizică și mentală,

filtrează aerul și apa, reglează clima și asigură polenizarea culturilor noastre. Cu
toate acestea, acționăm ca și cum natura nu are importanță și pierdem astfel
patrimoniul natural într-un ritm fără precedent. Această nouă strategie privind
biodiversitatea se bazează pe ceea ce a funcționat în trecut și adaugă noi
instrumente care ne vor plasa pe traiectoria către adevărata durabilitate, în
beneficiul tuturor”, a declarat comisarul pentru mediu, oceane și pescuit,
Virginijus Sinkevičius.
 „Criza provocată de coronavirus ne-a arătat cât suntem de vulnerabili și cât de
important este să restabilim echilibrul dintre activitatea umană și natură.
 Schimbările climatice și declinul biodiversității reprezintă un pericol clar și actual
pentru umanitate. Ocupând o poziție centrală în cadrul Pactului verde, strategia privind
biodiversitatea și strategia «De la fermă la consumator» preconizează crearea unui nou
echilibru mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate, pentru a proteja
sănătatea și bunăstarea cetățenilor noștri și, în același timp, pentru a spori
competitivitatea și reziliența UE. Aceste strategii reprezintă o componentă fundamentală
a amplului proces de tranziție pe care îl lansăm”, a susținut vicepreședintele executiv
pentru Pactul verde european, Frans Timmermans.

 „Trebuie să avansăm și să transformăm sistemul alimentar al UE într-o forță motrice

pentru durabilitate. Strategia «De la fermă la consumator» va avea o influență pozitivă și
amplă asupra modului în care producem, cumpărăm și consumăm alimentele, în beneficiul
sănătății cetățenilor, al societăților și al mediului. Aceasta ne oferă oportunitatea de a
reconcilia sistemele noastre alimentare cu sănătatea planetei noastre, de a asigura
securitatea alimentară și de a răspunde aspirațiilor europenilor, care doresc alimente
sănătoase, echitabile și ecologice”, a spus Stella Kyriakides, comisarul pentru sănătate și
siguranță alimentară.
 AGRICULTURA ȘI BIODIVERSITATEA

Serviciile de ecosistem ce rezultă din biodiversitate ne oferă alimente, produse

brute, oxigen, apă de băut curată, sol fertil, protecție împotriva dezastrelor naturale
și polenizare.

De asemenea, contribuie la sănătatea noastră, la un aspect estetic plăcut și la

oportunități rezonabile de investiții și locuri de muncă.

In UE, aproximativ 14,6 milioane de locuri de muncă sunt direct legate de

aceste servicii, în timp ce beneficiile financiare ce rezultă din turism și alte activități
desfășurate în ariile aflate sub rețeaua ecologică Natura 2000 sunt estimate la 200-
300 miliarde de euro.
Aceste beneficii naturale ”gratuite” sunt însă în pericol:

 25% dintre speciile europene sunt pe cale de dispariție,

majoritatea ecosistemelor noastre sunt etichetate ca ”degradate”;
 30% din suprafața UE prezintă grade de fragmentare de la foarte
ridicat la moderat din cauza extinderii infrastructurii.

Neluarea unor măsuri pentru combaterea pierderii biodiversității și

implicit a serviciilor de ecosistem ne-ar putea costa 50 de miliarde de
euro pe an.
 NEVOIA DE ABORDARE A TUTUROR COMPONENTELOR
AGROBIODIVERSITĂȚII
 Diversitatea habitatului (mozaicul de utilizări de terenuri variază în funcție de
sol și teren, garduri, borduri, copaci din peisaj; tip de fermă);
 Diversitate între specii (plante, animale și microorganisme);
 Diversitatea dintre specii (foarte importantă pentru agrobiodiversitate) resurse
genetice, trăsături unice - rezistență la secetă, frig, boli etc., înrădăcinare, aspect,
gust, păstrare etc.
 Specii recoltate și specii asociate (polenizatori, prădători benefici / nocivi,
organisme din sol - sănătate / boală, ...);
 Diversitatea culturală (tip de fermier și fermă; reglementări; resurse / proprietate
comună).

 Să se înțeleagă implicația agrobiodiversității asupra funcțiilor / proceselor

ecosistemului și serviciilor furnizate!
 Farmers managing …

Farmers managing genes

Farmers
managing
species

Farmers managing
ecosystems
 Managing Agro-ecosystem biodiversity
COMPONENTS
Predators Non-crop Soil Soil
Pollinators Herbivores Earthworms
and Parasites Vegetation Mesofauna Microfauna

AGROECOSYSTEM
BIODIVERSITY

FUNCTIONS
Population Biomass Competition Nutrient
Pollination Soil structure Decomposition
regulation consumption Allelopathy cycling
Genetic Nutrient Predation
Biological Nutrient Sources of natural Disease
introgression cycling Nutrient cycling
control cycling enemies Crop wild suppression
relatives
ENHANCEMENTS
Intercropping Rotations No-Tillage Green manures Windbreaks
Agroforestry Cover crops Composting OM inputs

(Source: Altieri, M.A. Biodiversity and pest management Agro-ecosystems, Haworth Press, New York, 1994)
 ECOSYSTEM SERVICES: FUNCTIONS (biodiversity related examples)
Food production The portion of gross primary production extractable as raw food. or for processing for food
(Game, crops, nuts, fruits by hunting, gathering, subsistence or commercial farming)
Raw materials The portion of gross primary production extractable as raw material (Production of wood,
energy/fuel, fodder, ..)
Genetic resources Sources of unique biological materials and products. (Plant varieties, animal races, medicinal
extracts, products for materials science, genes for resistance to plant pathogens/crop pests, ornamental
species, pets,
Climate and Gas Regulation: of global temperature, precipitation, other biologically mediated climatic processes at
global/local levels (GHG); of atmospheric chemical composition (CO2/O2 balance, C sequestration, CO3 for
UVB protection)
Resilience/Disturbance Regulation: ecosystem response to environmental fluctuation, mainly controlled by
vegetation structure (storm protection, flood control, drought recovery, other aspects of habitat response).

Water Regulation and Supply: of hydrological flow/regimes; water retention, storage, provisioning in the
watershed: (Infiltration, soil water retention determined by vegetation cover/structure; water supply in
aquifers, surface water bodies; availability for consumption, irrigated agriculture, industry, transport)
Erosion control and Sediment retention: prevent loss of soil by wind, rain impact, runoff; storage of silt in
ecosystem, in lakes and wetlands.
ECOSYSTEM SERVICES: FUNCTIONS (biodiversity related examples) 2

Soil formation Processes of weathering of rock; soil build up (Accumulation of organic material

Nutrient cycling: storage, cycling, processing, input of nutrients (N fixation, nutrient cycles - N,P et al,
breakdown of organic materials to soil OM- humus)
Waste Detoxification recovery of mobile nutrients, removal /break down of excess or toxic nutrients/ compounds,
pollutions control (detoxification by soil organisms).
Pollination Movement of floral gametes. (Supply of pollinators for the reproduction of plant populations-
insects, bats, birds)

Biological control Trophic (food web) dynamic regulations of populations (pest-predator interactions e.g. IPM,
control of disease transmissions)

Refugia habitat for local/ transient populations (Nurseries, habitat for migratory species, for locally harvested
species, over wintering grounds

Recreation Providing opportunities (eco-tourism, outdoor recreational activities –hunting, fishing,

birdwatching)

Cultural Providing opportunities for non-commercial uses (Aesthetic, artistic, educational, spiritual, and/or
scientific values of ecosystems).
 From Micro-organisms
Soil Biodiversity
e.g. bacteria + fungi
Micro & meso-fauna
protozoa, nematodes to
acari & springtails

...Roots in the soil and their

interactions with species above Macro-fauna e.g. ants, termites,
& below ground earthworms