tee DATORNLE CATRE NOI INSINE c. x DATORIILE FATA DE TRUP 1, VALOAREA MORALA A TRUPULUL St A ViETU PAMINTESTI Stima si dragostea crestina faja de sine imbratiseaza intreaga per- soana umané, deci nu numai sufletul, ci si trupul. a, Valoarea morala a trupului. sub influenta dualismului In Structura fiinfei omului, tr cele-doua parti constilutive ale naturii umanc. Dupa invatatura Bisericii, valoarea trupului ville Mai inti dela fap- tulscavestercreatsdesDummezel, Care a creat si sufletul — nu de un zeu inferior (demiurg), cum credeau gnosticii si anumifi filozofi. Prin felul cum |-a creat, arata, de asemenea, ca i-a acordat o atenfie deosebita, i pe cind pe celelalte fiinje le-a creat numai prin cuvinl@Ebinsusije modelat trupul omului din farina. Pre{uireantrupuluisseintemeiazayin al doilea rind, pe rostul:foarte su- fletesti-in-lumea prezenidy sufletul find principiul animator si conducé- tor al trupului. El este materia cea mai apta pentru concretizarea vietii spirilua- le, adica insertiunea ei in realitatea viefii prezente. De aceea, trupul este nu numai colaborator, dar si partas la toate inalfarile si cdderile sufletului si impreund-raéspunzdtor de acestea in vesnicie. Toupalegsiohtudiemoninaanetpsieeisiedomntiapnrss NG invrednicit de marea cinste de a fi locas al Mintuitorului Hristos, prin ‘intruparea Sa in chip de om. | | |413 DATORILE FATA DE TRUI Mintuirea crestinului este condifionata de felul cum s-a comportat fata de viaja trupeasca a semenilor si anume daca i-a hranit, adapat, in- rijit in caz de boala etc,, de care este facut raspunzator la judecata de oi (Mat. XV, 35—46). Omul depaseste toa See cas Omul, dime necunoscuta, ne-a vezvaluit o parte din adincile taine ale organismului psihofizic al omului, Considerind chiar numai abilitatea miinilor omului si starea dreapté a corpului, ne dam seama c& acestea determina realizarea unui progres atit de mare, incit inire om si animal se sap, chiar din punct de vedere trupesc, o prapastie de netrecut. Dovada avem ai igitale sau chiar compozijia firelor de par care diferd de la om la om, folosite de organele judiciare pentru identi- ficare, Cu fiecare trup, ca si cu fiecare suflet, Dumnezeu a voit sa reali- zeze un gind deosebit al Sau. De aici rezull cA nu este ingaduit a trata pe oameni ca pe simple exemplare identice ale aceleiasi realitati, ci fie- care ins trebuie considerat si tratat ca o valoare unica in timp si spatiu. Dar valoarea trupului omenesc nu sta atit in superioritatea structt- are au fost invatatura si practica de totdeauna a Bisericii noastre. Morala special — 8id DATORMLE CATRE NOI INSINE , — spailindu-se cu apa istiei etc. Prin aceasta, trupul nostru devine locasul Duhului Sfint, iar membrele noastre se fac membre ale lui Hristos, potrivit cuvintelor ; «Nu stifi ca voi sintefi tem- plul lui Dumnezeu si cé Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?» (1 Cor. THI, 16). In acelasi sens, Sfintul Apostol Pavel spune : «Deci pacatul si nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sé nu mai ascultati de poftele lui, S& nu mai daji in st&pinirea pacatului m&dularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insivi Ini Dumnezeu, ca vii, din morfi cum erafi si dati lui Dumnezeu madularele voastre ca pe niste unelte ale neprih&nirii» (Rom, VI, 12). Duhul din noi este arvuna invierii trupului, cum spune acelasi Apos- ol: «Si dact Duhul celui ce a inviat pe Tisus din morfi locuieste in voi, cel ce a inviat pe lisus Hristos din mori va invia si trupurile noastre muritoare prin Duhul Sau, care locuieste in voi» (Rom. VII, 11). Tar la Filipeni (IIL, 21) ; «El va schimba trupul starii noastre smerite si-] va face asemenea trupului slavei Sale». Din temeiurile de mai sus reiese destul de limpede valoarea deo- sebita pe care crestinismul o acorda trupului omenesc si, ca urmare, grija deosebita pe care trebuie sé i-o acordim. b. Valoarea morala a viefil pamintesti, dn sins legsuracv-gon- cl a, despre.» te§ti, Aceasta oscil feaza intre doua extreme. Este mai intii —— Tesi a Mie cia culmii emul lui Fr. Ni La extrema opusa se situeaza conceptia sistemelor religioase $i filozofice de facturé pesimista) cum sint ereziile gnostice, budismul, sistemul lui T etc., care considera viata ca pe un rau ‘radical si iremediabil. In logic riguroasa, prima concepfie profeseazi o expansiune maxi- mia a vielii biologice, iar cea de a doua predica eliberarea imediata din lanturile acestei viefi prin suprimarea ei, prin sinucidere. Ca toate extremele, aceste douai conceptii sint deopotriva de gre- site. Conceptia cresting se Cae Ja ae stiind sa sienna | .115 Pgplamumnealinegcincndonie 4 este un mare dar de la Dumnezeu, caufiind echivalenté cu insési existen{a Tul ca om. ae Din parabola bogatului nemilostiv si a siracului Lazin reaultay ca viata paminieasca este singurul loc unde he putem mintut. In viata vii- {oarén'ne mal pulem schimba situafia prin “activitale proprie. Felul cum am lucrat pe pamint decide situafia noastra. Valoarea vielii pamintesti vine din faptul ca ea este condifia gene rali, si esenfiala a oricarui progres moral. PiérZind aceasta viata, pier- dem orice posil ‘de a mai face ceva in lumea aceasta. Valoarea ei neprejuité rezulta si din raportul in care se afla cu viata vesnicd. Viala vremelnica de pe pamint este pentru crestin un locsde pregalire pentru. viaja viitoare si este obligatorie pentru: tofi, Ea const din trairea vietii pe dubiul plan, maestrit imbinat, al viefii trupesti si al celei sufletesti. inteascéeste)vremeasemanatului (Mat. XIII, 24), timpul (1 Cor. IX, 24), vremea:lucratorilor merituosi:in»via,Domnu- i X, 1), timpulssporiniistalantilor (Mat. XXV, 14), al calstoritlor spre patria vesnicé (I Petru II, 11), al jertfei neincetate de lauda si de muljumire pentru Dumnezeu (Evr. XII, 15). Fiecare ora din aceasta vre- me este prefioasa (Rom. XIII, 13; Gal. VI, 10; Col. IV, 5). Viata prezenta este o arend, in care ne exercitém si valorificém in- susirile cu care sintem inzestrati ; aici cresc, se dezvolta si se incearcad puterile noastre, date la creafie sub forma potentiala, spre a realiza prin virtuli, asemanarea cu Dumnezeu. Cresterea credinciosului pina la statura moralé a lui Hristos preva- yulé de planul divin si conform cu aptitudinile primite este posibilé nu- mai pe solul vietii prezente, unde totul este orinduit astfel incit in toate apare transparent caracterul ei pregatitor. Vista paminteasca este un bun fara seaman daruit'de Dumnezey. Dispretuirea i suprimarea ei nu sinl cu nimic indreptatite. Dimpotriva, viafa trebuie respectaté ca un mare dar dumnezeiesc consideraté si folosita ca timpul necesar de pregatire pentru viafa-vesnica. Suferinjele si relele intimpinate in cursul viefii_pamintesti nu_tre- buie privite ca find introduse fara-vina_ omului, ele nefiind decit pacate sau _pedepse pentru, pacatele — originar si actual — fie personal, fie social, Suferintele pot fi socotite si ca prilejuri de intarire a virtutilor. Concepfia crestina osindeste dorinja pacatoasd dupa moarte, prici- nuité de dezgustul pentru unele necazuri din timpul vielii. In schimb, apreciazé dorinja de eliberare si de apropiere de Hristos, in spiritul116 DATOMRILE CATRE NO INSINE Apostolului, din motive curate si ca o predare totala in seama voin{ei Jui Dumnezeu (Filip. I, 23). Doctrina crestinaé se situeazi pe pozitie diferita naturalismului. turalism — 0 valoare absoluta si unica, ci numai una relativa, intrucit este subordonata vielii ves ‘a nu se margineste apoi la functiuni pur fiziologi participarea la viafa sufleteasca, ea are si o laturé ee pptateilianmnaieanpnizamamansiatay: De ecco, cind suflotal 11 pardses- e, el nu mai are nici o valoare si viaja dintr-insul se stinge. Din cele de mai sus rezulta ca pisiaayeemelnicicestaiaataiaasnue- nezeusin vederea pregatirii pentru viata vegnics. De-aceea,. crestinyl.are isc $i S-0 foloseascd pen : Urmeaza, de asemenea, c& nu este ingaduit a ne scurta singuri pregatirea pentru cealalté viata, a carei duraté o hotaraste numai Dumnezeu. Cit despre lep&darea de sine si de lume ceruta de Hristos, aceasta nu trebuie infeleasa ca o tgiduire a viefii pamintesti, ci ca o spiritua- lizare prin curatire morala. Morala crestina ortodoxa pretuieste si ocroteste cultura adevarata, bucuria si libertatea (Rom. XIV, 17; Filip. IV, 4). Ea nu predica o retra- gere din lume, ci o traire si stréduinja in lume, pentru a face activa si reala jubirea lui Dumnezeu. Fiind insa un bun relativ, subordonat scopului ultim, care este viata vegnica, cind jertfirea acestui bun este o condifie neaparata pentru do- bindirea mintuirii, crestinul accepta spiritul de jertfelnicie. Sfintul Ioan Guré de Aur rezuma concepfia crestin& despre viata paminteascé in felul urmator : «Vrei sa stii pentru ce este de pre} aceas- 18 viala? Fiindca ea devine pentru noi temelia vielii viitoare si prilej si loc de lupta si de alergare pentru cununile ceresti; asa c&, dacé ea nu ne asigura pe aceasta e mai de plins decit o mie de morfi, caci decit a nu placea in viafa lui Dumnezeu, mai bine e de a muri» ™ falé de concepjia BIBLIOGRAFIB Dr. Ath. Mironescu, op. cit., p. 482—489, 493495, 490-517; Irineu Mih&lcescu, op. cit, p. 111, 115120; Arhim, Iuliu Scriban, op. cit., p. 430—434; 439—446 si Lupta contra scrieritor imorale, Bucuresti, 1913; ). Omilia VI cdtre antioheni, nr. 4, P.G, XLIX, 86,DATORILE FATA DE TRUP 117 H. Andrutsos, Sistem de morald, p. 24; Victor Cathrein S, I, Moralphilosophie, zweiter Band-Besondere Moralphilosophie, Fr, i. Br. 1911, p. 53—58 ; Seraphinus a Lodamo, Institutiones Theologiae moralis, vol. 1, p. 90—93 ; Otto Schilling, op. cit. vol. I, p. 28, 33-37; Ad, Tanquerey, Précis de Théologie ascetiques et mystique, Paris, 1928; Emile Baudin, Cours de philosophie morale, Paris, J. de Gigord, 1936, p. 225—229, 249250; Lahr (le P. Ch. S. J.), Morale in «Cours de Philosophie», Paris, 1901, p. 127130; A. Cuvillier, Morale in «Cours de Philosophie», t. II, Paris, Colin, 4-e éd. 1932, Pp. 316-319; Edouard Thamiry, op. cit, p. 41115; Prof. C. Pavel, Trupul omenesc destinat invierli, «Glasul Bisericii, XIX (1970), nr. 5—6. 2INGRIIREA TRUPULUT XS Valoarea trupului ca organ slujitor al sufletului si ca parte consti- tutiva a fiinfei umane impune datoria moral de a ingriji de el, de sana- tatea si de integritatea lui fizicd. E 0 datorie fireasca, fiindca «nimeni niciodaté nu si-a urit trupul sau, ci fiecare il hraneste si-l incalzeste» (Efes. V, 29) ; datorie dictaté chiar de dragostea de viata si de instinctul de conservare proprii omului ca fiecirei fapturi. Implinirea acestei datorii, evident, reclama dreptul de intrebuinjare @ bunurilor materiale necesare ingrijirii trupului, E un drept firesc, aratat chiar de placerea sim{uala ce insofeste intrebuintarea bunurilor respective. Dar fiindc& in urma pacatului stramosesc placerile simfuale pot fi insotite de dorinte pacdtoase, ingrijirea trupului trebuie sé fie reglementata de vointa mo- ralé a omului. Dupa inv&fatura crestina, bunurile materiale nu sint rele in sine si astfel, intrebuintarea lor nu este ingradit&. Sfintul Apostol Pavel com- bate pe cei care opreau de la unele bucate, «pe care Dumnezeu le-a fa- cut spre gustarea cu mulfumit&, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevirul. De vreme ce orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat daca se ia cu mulfumita, cdci se sfin- teste prin cuvintul lui Dumnezeu si prin rugticiune» (1 Tim. IV, 3—5), C&ci «toate sint ale voastre» (1 Cor. III, 22). Dar daca, principial, crestinismul acorda fiinfei umane un drept asu- pra tuturor bunurilor trebuitoare vielii, totusi acest drept este ingradit de: a) trebuin{ele individuale, care nu pot fi identice la toi; b) trebuin- tele colectivitafii, ai cérei membri au aceleasi drepturi Ja bunurile res-DATORULE FATA DE TRUP 137 caci ele sint necesare pntru binele colectivitafii, dar si pentru binele individual. Neing&duita moral este primejduirea vielii prin indeletniciri care n-au alt scop decit exclusiv manifestarea indraznelii sau a unci dexte- rit&ti oarecare. Evident, fiecare isi va primejdui si jertfi viata pentru binele si apararea patriei, atunci cind aceasta o cere. S&nalatea si viata pot fi primejduite in interesul stiinjei, pentru binele comun. Apoi, primejduirea si jertfirea vietii pot fi dictate de implinirea da- toriei impuse de profesiune sau de iubirea faté de aproapele, dupa cu- vintul Sfintei Scripturi: «Mai mare dragoste decit aceasta nimeni nu are : ca viafa lui sa si-o puna pentru prieteni» (Ioan XV, 13). Deci me- dicul pentru bolnavi, militarul pentru apararea patrici, fiul pentru pa- rinfi, preotul impartasind sau cercetind pe cei suferinzi, bolnavi de boli molipsitoare implinind cuvintul Mintuitorului: «P&storul cel bun viata si-o pune pentru oile sale» (Ioan X, 17). BIBLIOGRAFIE Dr. Ath. Mironescu, op. cit. p. 716—717; H, Andrutsos, op. cit, p. 178181 ; 190192; A. Gépfert, op, cit,, vol. Il, p. 810; 192195; J. Mausbach, op. cit., vol. II, p. 69—#1, 58—59; V. Cathrein, op. cit, vol. II, p. 106—110, 7, SINUCIDEREA Dac in anumite imprejurari, pentru interese de superioara valoare morala, jertfirea viefii este ingiduita, fiind chiar o datorie morala, sinu- ciderea nu-i aprobata niciodata de morala crestina. jaye 4 si voluntard, directa, si iefi trupesti, fie prin intrebuinfarea unor mijloace — fie prin neimplinirea unor acfiuni, care sint imperios nece- € pentru susfinerea viefii, de pilda alimentarea. Definifia data arata limpede c& de sinucidere este capabil numai omul, el fiind unica fiinja pdminteasca inzestrata cu rafiune si voina libera. Ca fapt individual, sinuciderea e intilnita in toate timpurile, uneori ins la proporfiile unei plagi sociale. De multe ori sinuciderea e in strins legatura cu credinte religioase false, cu superstifii, cu felul cum se concepe viaja dupa moarte, cazul sofiilor, slujitorilor care se sinucid pe mormintul sofilor si al stapinilor.138 DATORIILE CATRE NOI INSINE- Unele dintre aceste popoare nu dau nici o importan{é sinuciderii, caci — se intreab& — de ce nu i-ar fi ingéduit omului sa-si curme singur firul vielii, dac& nu mai voieste s& trdiasci ? Altele infiereaz& sinucide- rea ca un act de lasitate, pe cind altele, dimpotriva, 0 socot ca un act de curaj, chiar de cinstire a zeitafilor. Indeosebi socotesc ca sint deschi- se porfile cerului celor care se sinucid pentru motive dictate de simful onoarei. Dupa credinfa nipon’, sinuciderea (harakiri) curaja orice pat& mo- fm si asiguré inmormintare si amintire onorabile. Budismul admite in unele imprejurari sinuciderea ; principial insa, calific& pe sinucigas drept un om care in existente anterioare a savirsit pacate grele. Islamismul condamna sinuciderea ca find potrivnicé legilor lui Alah. * La romani si greci nu intilnim o apreciere moral unitar& asupra sinuciderii, Pitagora, Socrate si alfii caracterizeaz&i sinuciderea ca impie- ate fafa de zei. In veacurile din urm& au aparut si apologefi staruitori ai sinuci- derii ; D. Hume, Montesquieu, Bentham, Schopenhauer, Duhring, iar unii, ca Paulsen, Zigler, Westermark o apara pentru anumite cazuri. Acestia se stréiduiesc s& argumenteze «dreptul omului la moarte», ca si cind viata piminteasc& ar fi fara sfirsit, iar moartea un privilegiu si ea ar trebui constrinsa prin argumente teoretice sau prin texte de legi sé amin- teasc& prezenta sa unui om oarecare. Fi vorbesc, in termeni entuziasti chiar, de o «etica> si «filozofien a sinuciderii, ca de realizari stralucite ale culturii moderne. Dar, evident, constiinja moral a acestor sumbri apologeti s-a dilatat pind la punctul de a nu reproba faptul aspru repro- bat de ins&si legea firii umane. Morala crestina condamné categoric sinuciderea, caci : a) ‘Sinuciderea este o crimd impotriva firii omului. Ca oric&rei fiinfe vii si omului fi este propriu un puternic instinct al autoconservarii, in temeiul céruia el se apara impotriva a tot ce-i ame- ninfa existenta, Iubirea de sine, apoi, cere ca omul sa prejuiascé viata dupa valoarea ei adevarata ca primul intre bunurile pémintesti si teme- lia oricrei acfiuni morale si sé n-o distruga arbitrar, intentionat. Desigur, omul-are-un-drept personal. asupra victii sale, dar e-un drept legat de datorii sfinte, nu-i un drept de proprietate nelimitat, ci numai-de-administrare si folosire rationala. Sinuciderea, violentind im- pulsul firesc catre existent, distruge crestinului «impreuna cu viata tru-DATORULE FATA DE TRUP. 139 peasca si baza acfiunii morale si a imbundatajirii sale» si depaseste limi- ta dreptului asupra vietii sale. Dezaprobarea fireasc&’ si groaza provocata totdeauna de vederea unui sinucigas araté de asemenea c& sinuciderea este o crima oribila impotriva firii umane. b) Sinuciderea este o crimd impotriva societdfii, familiei si patriei. Fiecare om are datorii sociale, trebuind, dupa masura__ puterilor sale, s& contribuie la binele semenilor. Binele unei familii sau chiar al unor forme mai largi de viafa soci- ala, depinde adesea de existenfa unui singur om. Siiucigasul-inséyprin 1 sa oribila, dezerteaza de la toate datoriile sociale, aruncind asupra alor ‘gue tusine $i adesea lasind in urms mizerie. Totodata, dé altora pilda tea de a nu-si pretui viata proprie, ceea ce poate duce si la dispretuirea Viefii altora. Caci cine nu-si prefuieste viata proprie, aceluia, desigur, fi este indiferenta si viata altora. Ce stare s-ar produce dac& unul sau altul, in chip arbitrar, si-ar curma singur firul viefii 2! Al }dewvedere moral. Caci cine s-a facut vino- val cu ceva fafa de societate are datoria s&-si repare greselile si nedrep- tafile sivirsite si pilda rea s-o stearg& prin fapte bune si nicidecum sa recurga la sinucidere, care sporeste pacatele. Infirmii, bolnavii dau adesea pild& morala de rabdare, oferind prilej pentru practicarea faptelor milei trupesti si sufletesti, a ciror valoare morala este de netagaduit. c})Sinuciderea este crimd impotriva lui Dumnezeu. Un lucru fl poate cineva, eventual, distruge daca este proprietarul Tui absolut. Dupaiinvétatura.crestiné.insa, vialaomeneascéi este darul , ELeste creatorul si susjinatorul vielii umane, deci si pro- prietarul ei absolut. Credinciosului ii este data viata spre folosire ratio- nala in vederea dobindirii mintuirii sale, servind cu ea lui Dumnezeu si prin ea scopul sau ultim. Autodistrugerea viefii inseamné, deci, distru- gerea unui bun, al c&rui proprietar propriu-zis nu-i acesta, ci Dumnezeu si astfel sinuciderea are caracterul unei leziuni, unei violari nedrepte a dreptului de proprietate asupra persoanei umane, care-I revine exclusiv lui Dumnezeu. Libertatea omului_nu-i anarhic’, ci inseamna demnitatc. Ea nu ffiseamna pentru acesta capabilitatea de a dispune arbitrar de viaféi, ei proprietar deplin nu este el, ci inseamna a dispune rati nal de aptitudinile cu care este inzestrat pentru susfinerea viefii. Apoi,140 DATORULE CATRE NOI INSINE 1 dat la intimplare si a cérui primire saw ar Ja Disnpzitie omului, Dupa invalatura crestina,’ de datulvietiestegots mintuirea, Primirea viefii nu-i lisaté la discretia trairea ei este obligatia sfinta pentru cel céruia i ; a ul acestui dar, adicé renunfarea la viaja prin acte samavolnice, poate insemna ofensarea lui Dumnezeu, Creatorul sau, mai inseamna-si ci omul, alit de limitat in puterile sale, se somefeste a corecta planul si intentiile divine. Sinuciderea este piicat greu. Caci daca alte pacate las totusi posibi- litatea cdinfei $i pocdinfei, sinuciderea desfiinjeaz pentru totdeauna o aStfel- de posibilitate. Sinucigasul se arunca in suferinfe vesnice. Biserica .coteste-pe:sinucigas. inchinat pieirit-vesnice:si-1 tipseste-de-rugticiu- il soy nile sale, Canoanele bisericesti sint necrutitoare in privinja aceasta. In practica ins&, severitatea se mai indulceste, cind se constata ca sinuci- gasul, in clipa savirsirii actului sdu funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal. nici un motiv. Porunca decalogului este clara: «Sa nu ucizi!»; c&ci sinuciderea este ucidere. O porunca speciala, indreptata direct impotriva sinuciderii, Noul Testament nu cuprinde, dar porunca decalogului este suficient limuritoare si numai o interpretare interesata si falsé poate deduce din ea permisiunea sinuciderii, Apoi, citim in Sfinta Scriptura urmatoarele cuvinte ale Mintuitorului: «Eu Ma duc si Ma veti cauta... Unde Ma duc Eu, voi nu puteti si venifi. Deci, ziceau evreii : Nu cumva isi va ridica singur viata? C&ci zice: unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni» (Ioan VIII, 21—22). Evreii isi inchipuiau cé Mintuitorul se va sinucide. Totusi, Mintuitorul n-a socotit ca ar trebui sa se apere de sus- pectarea sinuciderii, dind o porunca directa impotriva ei, Caci faptul de a arunca suspectarea de sinucidere asupra Mintuitorului e proba sufi- cienta c& nici in conceptia religioasi a evreilor sinuciderea nu avea aprobare morala. Deci, nu era necesar ca Mintuitorul s& ia atitudine speciala impotriva sinuciderii, mai ales ca justificarea ei nu se putea face nici prin deductii din preceptele morale atit de precise ale inva- taturii Sale. Mentionaém aici c& unii aparatori ai sinuciderii, in zelul lor de a-i gasi justificare morala, ar voi sa incadreze in nojiunea sinuciderii chiar moartea Mintuitorului, intrucit El a mers de buna voie la moarte, deci s-ar fi sinucis. E o afirmare direct potrivnica oricarui rajionament sdnd- tos. Da, Mintuitorul a mers de buna voie la moarte, fiindca a fost ascul-DATORULE FATA DE TRUP tat t&tor pind la moarte — cum se spune in Sfinta Scriptura — dar nu si-a juat singur viata, socotind-o fara pref, ci a dat-o ca pret pentru mintuirea noastré, Cuvintul ultim al sinuciderii este moartea, pe cind al jertfei Mintuitorului este viata. Mai citim apoi in Sfinta Scriptura c& Sfintul Apostol Pavel il opreste pe temnicerul din Filipi, care trasese sabia s&-si ia viata, crezind c& au fugit intemnitafii incredintafi pazei lui (Fapte XVI, 27—28). Deci inca 0 proba scripturistica impotriva sinuciderii. Unii calificé moartea martirilor crestini ca sinucidere, fiind moarte de buna voie, deoarece erau cazuri cind putea fi evilata prin fuga sau renuntare la crestinism, Da, au fost cazuri cind unii crestini si-au pastrat credinja prin fuga, iar alfii si-au pastrat viata prin renunfare la cresti- nism, dupa cum alfii au pasit cu hotarire in fafa mori, primind-o cu se- ninatatea pe care o da credinja in viaja de dincolo. Dar nicidecum nu poate fi vorba de sinucidere, cdreia-i este caracteristica intentia de nimici arbitrar viata proprie, socotind-o fara pre}. Martirii nu intentionau s&-si taie arbitrar firul viefii nici atunci cind paseau de buna voie pe tug, fara a astepta si fie agezali cu forla. Nu dezgustul de viata, ci cura- jul crestin fala de moarte si statornicia credinfei ii faceau s «de buna voie» pe rug, pentru a primi moartea ce le era pregiti a Asemenea si moartea lui Samson e socotita de Sfinfii Parinti si de moralistii crestini nu ca o sinucidere, ci ca 0 jertfire de sine, prin care au fost ucisi si foarte multi din cei de neam strain (Judec. XVI, 30) Cauzele sinuciderii sint multe, variate $i cunoscute. Sint cazuri de sinucidere provocate de tulburdri mintale, de un tem nervos deranjat, care impiedica functionarea normala a puterilor sufletesti. Unele din aceste stari pot fi fara vind din partea omului, deci nu implica responsabilitate morala ; cele mai multe, insa, sint urmdri ale unei viefi dezordonate,deci implica vina si responsabilitate morala. Caci nu orice zdruncinare a viefii morale determina si o deranjare a sistemu- lui nervos si a funcfionarii puterilor sufletesti, precum de alt parte, nu orice deranjare a puterilor sufletesti, nici orice grad de melancolie, de idei fixe, halucinafii etc, anuleazé necesar si intrebuintarea rafiunii si a libertatii morale, Cazurile trebuie judecate individual si nu reduse prin- cipial la slarea de iresponsabilitate morala. Suport moral nu poate avea sinuciderea nici atunci cind’e sivirsita din cauza unor suferinte sufletesti, dureri fizice sau boli incurabile, Toate acestea pot fi incercari pentru lamurirea morala a crestinului si au va- loare in lumina viefii vesni . Ele nu golesc viaja de sensul ei, facind-o142 DATORILE CATRE Not INSINE de prisos. Fireste, in via intervin si clipe grele, dar daca acestea sint cercetate in lumina preceptelor moralei crestine, atunci usor se pot risipi si gindurile cele mai negre. Iata de ce, in astfel de momente, ajutorul dat omului este atit de pretios. [1 poate salva un singur cuvint rostit la timp, chiar o singura privire, care s&-] trezeasca din starea grea si sd-1 fac a infelege ca nu-i parasit in viata aceasta, care, desi i s-a parut total intunecata, are totusi mult& luminé. In aparenta, sinuciderea inseamna dezgust de via{a si totusi, in ma- joritatea cazurilor, sub aceasta aparenfii se ascunde o bolnava atractie fata de viata paminteasca si de bunurile ei. Cel chinuit de gindul sinuci- derij nu urdste viata ca atare, ci viata proprie o voieste cu mai mult sens pamintesc, dar a pierdut nadejdea in posibilitatea unei astfel de viefi. lar fiind concentrat asupra eului propriu, asupra celor pamintesti, a dat uitarii pe cele vesnice. lata de ce crestinul care apreciaz cele pamin- testi in lumina viefii de dincolo nu va putea fi chinuit de gindul sinu- ciderii, ~~ Distrugerea vietii proprii — s-a spus — inseamné sinucidere, cind este direct intenfionata si savirsita constient... Deci, nu este sinucidere cind cineva isi curma propria viafé din intimplare (accidental) sau din neprecaufie sau cind cineva, pentru a se salva dintr-o primejdie de moarte sigurd, se arunca in alta primejdie si aceasta ii cauzeaza moartea. La fel nu-i sinucidere cind cineva isi distruge viafa in stare de dementa, "fie total sau numai parfiala, fie permanenta fie numai vremelnic: “Sint si cazuri de «sinucidere indirect», anume cind curmarea vietii nu-i intentionata direct, dar moartea e consecinfa fireasca a unor actiuni sau intrelsari, care puteau si trebuiau sa fie prevaizute drept cauze ale morfii, de pild’ consecinja a necumpatarii, a unei viefi dezordonate, a avarifiei, a supraincordarii puterilor s.a. Daca uciderea proprie este con- secin{a unei actiuni nepacatoase in sine si care nici nu putea sa fie pre- vazuta, atunci nici ea nu primeste caracterul pacatului, de pildi consu- marea unor alimente, fara a se presupune ca ar fi otravitoare. Daca ins& curmarea viefii poate fi prevazuta ca urmare a unei acfiuni nepiicatoase in sine, atunci avem «sinucidere indirecta» si nu-i admisi- bil din punct de vedere moral, fireste dac& acfiunea respectiva nu-i po- runcit& de implinirea unei obligatii, de pilda cercetarea celor cu boli in- fectioase de c&tre preot, medic etc. Cind 0 actiune este piicatoas& si are ca urmare curmarea vietii pro- prii, atunci moartea implica responsabilitate morala (pcat calificat), de pild& nebunia provocata din diferite patimi. Mai amintim ca sinucidereaDATORILE PAyA DE TRUP 143 nu poate fi socotita drept ispsirea unor picate stivirsite, caci ispasirea, dupa concepfia crestina, este legata de viafa. Nu i se poate aplica sinuci- derii nici principiul alegerii unui rau mai mic. Dar pentru evitarea ori- c&rui pacat fi stau crestinului la dispozitie atitea alte mijloace. Pacatul trebuie si aib& aprobarea crestinului, pe care el 0 poate refuza si trebuie s-o refuze. % " 8, AUTOMUTILAREA. Dupa cum, nu-i ing&duit moral distrugerea intentionaté a propriei vieti trupesti, la fel nu-i ingdduita nici distrugerea intenfionaté a unui ‘madular al trupului sau a-l face inapt pentru actiunea care-i este hota- Tita, fireste, exceptind cazul cind aceasta distrugere este necesara pentru susjinerea vietii, de pildi amputarea unor madulare bolnave ale trupului. Neingaduita este si castrarea, chiar daca scopul ei ar fi bun din punct de vedere moral, de pilda pentru pastrarea castitajii sau pentru inabusi- rea ispitelor. Nu-i ingaduita, fiindca nu-i nici necesara, nici utila. Deci, repetim : din punctul de vedere al moralei crestine, sinucide- rea nu-i ingdduitd in nici o imprejurare si pentru nici un motiv ; ea este un pécat foarte greu si anume : strigdtor la cer. Caci sinucigasul si-a pierdut credinja in Dumnezeu, fiindci nu-L mai socoteste cirmuitorul viefii sale si izvor de bunatate ; si-a pierdut nadejdea crestina, fiindca nu-L mai socoate pe Dumnezeu in stare s-i prilejuiasca clipe de reabi- litare morald; a desconsiderat iubirea fajé de Dumnezeu si fata de aproapele, fiindca s-a gindit numai la viala paéminteasca, uitind de cea vesnica si de datoriile sale sociale. (9. EUTANASIA Morala crestiné recunoaste fiecdrui individ) din’ clipa’ zamislirii sale, dreptul inviolabil la viaja. E cel mai clementar drept al fiecdruia. Cu afirmarea acestui drept, crestinismul s-a’ situalin aspru contrast faja de concepfia antichitatii, care nu respecta viata infirmilor si grav. bol- nayilor. Jar dreptului la viata asigurat de morala crestina ii corespunde $i datoria, omului de a-si-sustine viata, aceasta fiind premisa.nece- saré pentru implinirea scopului sdu moral. Viata omului, dupa conceptia crestina, este darul lui Dumnezeu, Creatorul intregii existenje. Si, dupa, Guumoriginea vietliseiednce Ja-voia;libers.alniDannezenala falssiieon- tinuarea ci. Astfel ci omul nu trebuie si dispuni de ea, dup’ bunul144 i DATORILE CATRE NOt INSINE plac, fri a pac’tui. Chemindu-] pe om la existen{a, Dumnezeu nu-l pune in fafa alegerii: sd primeasca sau s refuze darul viefii. Acesta ii este dat si omul credincios trebuie si-l utilizeze potrivit poruncilor divine. -i proprietarul absolut al vietii sale, aceasta nefiind, in ultima analiza, opera sa, ci-a lui Dumnezeuy Pentru acest cuvint, credinciosul n-are voie sd dispuna de ea dupa bunul sau plac, ci are datoria si ingri- jeascé de sénatatea ei. Crestinismul condamna ura; cum ar putea deci admite uciderea de vieti nevinovate in sensul eutanasiei ? Eutanasia, cuvint grecesc, semnifica la origine starea sufleteascasi moralé a muribundului de a se apropia de moarte si a primi cu deplina linisle si seninatate, deci «moarte frumoasa». Secretul acestui fel de «a muri frumos» const, dupa vechii greci, in cultivarea unci vieti morale ordonate, Indeosebi filozofia stoica se stréduia si inspire aderentilor sai curaj barbtesc si acea liniste sufleteascé cu care infeleptul se cuvine s& intimpine inevitabilul pe care-1 constituie pentru orice om moartea. yp, Eutanasia semnified strdduinja medicului, rdsdrita din compasiune “jaja de suferinja umand, de a usura muribundului cit mai mult pardsirea : iefii pdmintesti printr-o potrivitd asezare a trupului, prin indepdrtarea _lulburdrilor exterioare, prin alinarea durerilor eu anestezie, prin narco- tice, substanje soporitice $.a., toate de naturd sd linisteascd sistemul ner- ‘vos, si micsoreze sentimentul fricii, sd ridice moralul, s4 suprime dure- rile. Deci utanasiayprimeste acum alt sens. Ramine ins’ ideea ca-i dato- rie umand a usura agonia celor cuprinsi de grele suferinje in clipa mor- Jii. Compasiunea fata de durere este doar proprie omului. ‘Azi,-termenul «eutanasie> si-a largit si modificat sensul, original si- insasi susfinatorii ei nu mai sint de acord in privinta delimilarii cuprin- sului acestei notiuni. Dar, fara a intra in amanuntele acestor discufii, vom spune ca toate cazurile, care dupa unii sau alfii reclama aplicarea eutanasiei pentru binele individual si colectiv, pot fi incadrate in urmatoarele trei grupe : 4) Eutanasia purd, prin care se injelege transpunerea in stare de in- sensibilitate a unui individ uman, aflat in fafa morfii, administrindy-i-se narcotice, substanté soporifice 5.a., fara intentia uciderii nemijlocite, dar cu probabilitatea destul de accentuata si produca efect mortal. in cazuri de acestea, ar fi vorba mai mult de o usurare pentru clipa morfii sigure. 4yyEutanasia in sens resttins, prin care se injelege administrarea uriei substante provocatoare de moarte celor grav bolnavi si anume la cefére proprie! Aici arfi vorba de un ajutor dat pentru a putea muri-mai repede.DATORULE FATA DE TRUP 145 A, prin care selinjelege inlaturarea in forma asa a acelora pentru care viata proprie n-ar mai avea nici-un sens si valoare $i care in plus, ar fi numai o sarcina pentru cei din jurul lor, de pilda, alienafii, cretinii, schilozii sut& 1a suta si cei care prezinla © primejdie pentru vigoarea unui neam. Comuna pare a fi tuturor eutanasistilor numai referirea la existenja unei boli incurabile si la lipsa de durere a uciderii savirsite prin euta- nasie ; cici scopul acesteia ar fi numai inlaturarea viejilor {ara sens si a chinurilor morfii, inlesnind o moarte linistita, cu aparenta binefaca- toare. Dar eutanasia inseamna ucidere si deci idei umanitare.s-ar-inyoca pentru. justificarea Aprobarea eutanasiei, in ultima analiza, inseamna negarea credin- tei in Dumnezeu si ignorarea demnitafii credinciosului si a rostului vietii poate fi aprobata, oricite In cuvintele si faptele Mintuitorului nu aflam nici cel mai neinsem- nat indiciu in favoarea eutanasiei, exceptind, bineinteles, interpretari forfate impuse anumitor texte scripturistice. Grija permanenté a Min- tuitorului de cei obijduiti si bolnavi, vindecarea bolnavilor si invierea din mori a lui Lazar s.a., sint indicii si argumente impotriva eutanasiei si nu pentru ea. Pe bolnavul care zéicea si suferea de 38 de ani, Min- tuitorul il intreaba : «Vrei sa fii s’natos ?» si-l vindec& ; nu-l ucide pen- tru a-l scapa de suferinje, cum ar fi trebuit s& faci dupa concepfiile eutanasistilor. Dupaé morala propovdduita de Mintuitorul nici cele mai grele suferinfe nu indreptajesc distrugerea viefii, cici orice clipa a ei, daca pare fara sens pentru viata paminteasca, prejuieste mult, chiar foarte mult sub aspect moral pentru viafa de dincolo, putind prilejui crestinului c&infa pentru pacatele sale. Pentru acest cuvint si pretinde Mintuitorul si ne ducem cu rabdare greutafile vietii, adicé sé suportém orice suferin{& cu deplina incredere in milostivirea divina. BIBLIOGRAFIE A. Miromescu, op. cil, p, 532-538; I. Andrutsos, op, cit. p, 181190 J. Mausbach, op, cit., vol. I, p. 56—58; 55; ©. Schilling, op. cit,, vol. MI, p. 2429; A. Gépfert, op. cit,, vol. Il, p. 6-9; V. Cathrein, op, cit., vol. Il, p. 61—69; Fr. Paulsen, System der Ethik, ed, 11, vol. II, Stuttgart u, Berlin, 1921, p. 122—131; Morala speciala — 1046 DATORILE CATRE NOI INSINE Torgu D. Ivan, Euthanasia, bunele moravuri, Bucuresti, 1937; ©. Bucevschi, Eutanasia in «Prinos LP.S. Patriarh Nicodim», Bucuresti, 1946, p. M3—117, 10. MALTUSIANISMUL $1 NEOMALTUSIANISMUL ; COMBATEREA LOR Principiilor crestine favorabile viefii si familiei se opune cu deosebire maltusianismul. Numele acestei teorii vine de la intemeietorul ei, Thomas Robert Malthus (1766—1834), preot an: de economie national’. Acesta sustine ca, in condifii normale, oamenii se inmulfesc mai_repe- de decit mijloacele de intrejinere. Asticl, pe cind populatia creste in progresie geometrica (1, 2, 4, 8, 16, étc.), resursele alimentare sporesc numai in progresié aritmetica (1, 2, 3, 4, 5, etc}. Astfel, se conchide ci, daca s-ar aplica legea divina a fecunditatii, populajia s-ar inmulfi atit de mult, incit n-ar mai avea nici locul, nici hrana necesar& pe pamint. Pentru evitarea acestei situatii critice, Malthus preconizeaza «supri- marea periodica a surplusului de populatie, sau abjinerea de la cisétorie si limitarea constienta a nasterilor». “Teoria lui Malthus poate fi rezumata in trei propozifii: 1) numdrul populatiei este limitat in mod necesar de mijloacele de trai; 2) cind \ mijloacele de trai sporesc, creste $i populatia, daca nu intimpind greu- tafi mari ; 3) trebuie impiedicatd suprapopulatia. “© Lucrul acesta se poate face prin mijloace preventive, adicé prin abfinerea de la casitorie si abstinenfa voluntara, prin consim}amintul reciproc al sotilor, care sé impiedice procrearea unui prea mare numar de copii. E adevarat ca Malthus nu cerea avortul, asa cum cere neomal- thusianismul, dar si el considera foametea, epidemiile si razboiul ca niste «binefaceri ale naturii». Neomalthuisianismul, o form’ moderna a malthusianismului, -teco- manda pentru prevenirea crizei metode mai rafinate, dar cu totul crimi- nalegi anume, ca mijloace preventive : «fraude sexuala, manopere anti- concepfionale; avortul si celibatul> ; iarca mijloace represiv®: vcastra- rea pe cale operatorie, sterilizarea chimica si izolarea femeilor de bar- bafi-pind-la-o-anumita virsté». De asemenea, neomalthusienii combat mésurile de ocrotire a mamei si a copilului, proslivesc desfriul, care nimicesie puterea de procreatie, cer sterilizarea forjata pentru cei soco 4\DATORMLE FATA DE TRUP ia? titi inferiori din punct de vedere psihic si somatic si preataresc razboiul si calamitatile naturale, care micsoreazé numarul populafiei ®. Dar teoria lui Malthus, sub orice forma s-ar prezenta si in deosebi sub aceea a neomalthusianismului, sté pe temelii foarte subrede si con- stituie o total nesocotire a principiilor morale si dogmatice ale religiei crestine si chiar ale moralei naturale. Mai inti, istoria universalé ne araté c& nici un popor nu creste in ritmul ardtat de Malthus, iar odata cu cresterea populatiei creste si puterea de productie, inmultindu-se $i brafele de munca. In al doilea rind, agrotehnica, agrogenetica si biotehnica ne demonstreaza, zi de zi, ca producfia alimentara se poate dezvolta mult mai repede decit sustin economistii maltusieni. Astfel, din suprafaja totalé de 140 mil. km? sint considerate culti- vabile 45 milioane de km®, dar pina in prezent numai 14 milioane de km® sint terenuri desfelenite si din acestea, numai 12.600.000 km? sint cultivate cu plante alimentare. Prin defrisari, irigatii, asanari, plantafii de protectie etc., resursele alimentare ale omenirii pot creste suficient pentru a acoperi nevoile unei populatii cit mai numeroase. La acestea se adauga exploatarea marilor si oceanelor, care cuprind surse alimentare inepuizabile *, In afara de aceasta, Malthus a gresit punind problema in cadrul unei economii separate de morala, c&ci alaturi de datoria fecunditafii, mai exista si alte datorii care o corijeaz& si anume : datoria devotamen- tului pentru semeni etc. Dar pentru aceasta, economia nu trebuie s& serveascd bogafia ci pe oameni, «sa fie smulse bogatiile de la cei ce abuzeaza de ele in scopuri egoiste», cum cere R. P. Coulet *, Pesimismul propagat de maltusieni se opune crestinismului, care invaja ca datorita conlucrérii omului credincios cu Creatorul, lumea este susceptibila de progres continuu si ca Dumnezeu n-a pardsit lumea dupa ce a creat-o, ci i-a dat legi infelepte, o ocroteste si poarté mereu grija de pastrarea , conducerea si propasirea ei. Pronia divina imbratiseaza toata natura si cu deosebire pe oameni (Matei VI, 25—34). Maltusianismul tagaduieste infelepciunea, bunatatea, dragostea si atotputernicia lui Dumnezeu si desconsideré demnitatea spirituala si 33, Diac, N, Nicolaescu, Minciuna mallusianistd, p. 271. 34, Ibidem, p. 272. 35. R. P, Goulet, Le devoir de fécondité, in «Le probléme de ta famille», vol. III, Paris, 1930, p. 107-114,