Trăsături ale lui Harap-Alb:personaj de basm cult

 este lipsit de puteri supranaturale, este construit realist ca fiind un tânăr înzestrat cu calități înnăscute
(milostenia, curajul, compasiunea pentru cei aflați în nevoi, hărnicia, îndemânarea, loialitatea), dar, lipsit de
experiență, face greșeli pe care apoi și le asumă, maturizându-se prin însușirea unor virtuți (învață să distingă
binele de rău, să asculte sfatul celor mai învârstă, să reziste ispitelor vieții, învață ce este prietenia și ce
înseamnă iubirea)
 în evoluția sa H-A este surprins în trei ipostaze:
 ipostaza de neinițiat:
secvența întâlnirii cu Sf. Duminică:
 dă dovadă de egocentrism fiindcă, inițial, o alungă considerând că necazul său este
mai important decât nevoia „cerșetoarei” de a fi miluită cu un bănuț
 o judecă după aparența de cerșetoare, ignorând ajutorul pe care i l-ar putea da
 este milostiv deoarece îi dă bănuțul cerșit
 primește de la sfântă, după ce îi dă banul, prima lecție de viață – că faptele bune se
răsplătesc cu fapte bune, fiindcă aceasta îi răsplătește milostenia cu sfaturi despre
plecarea la curtea unchiului său
secvența alegerii calului:
 lovește calul cu căpăstrul în frunte, supărat fiindcă tocmai o gloabă răpciugoasă a
mâncat jăratec, deci, îl judecă și pe el după cum arată, motiv pentru care H-A primește
o altă lecție de viață oferită de această dată de cal care îl înalță de trei ori în înaltul
cerului, după ce se transformă într-un cal măiestru, și-i dă drumul de-acolo,
demonstrându-i că în viață răul „se răsplătește” tot cu rău.
Proba la care-l supune tatăl său îmbrăcat în blană de urs, dovedește vitejia lui H-A
 ipostaza de inițiere:
inițierea protagonistului începe odată cu plecarea sa de la curtea Împăratului Roș
întâlnirea cu Spânul:
 luându-l ca tovarăș de drum, dă dovadă de neascultarea sfatului părintesc, de lipsă de
experiență, naivitate și nu deosebește oamenii răi de cei buni (momentul coborârii în
fântână este foarte important fiindcă are loc schimbarea identității – ca urmare, va fi
nevoit să parcurgă de-acum până la punctul culminant al basmului un drum al
umilinței)
 probele la care-l supune Spânul evidențiază alte trăsături ale protagonistului:
 aducerea salatelor din Grădina Ursului: curajul
 aducerea pielii cu nestemate a Cerbului: învață să reziste ispitelor vieții în
momentul în care nu iese din groapă la tânguirile jalnice ale cerbului
*Cerbul și Ursul sunt ființe magice, motiv pentru care aceste probe au o
semnificație deosebite pentru maturizarea lui H-A: proba salatelor însemnă
maturizarea fizică a protagonistului, iar proba pielii de cerb, maturizarea spirituală
 ipostaza de inițiat începe cu a treia probă la care-l supune Spânul, să-i aducă fata Împăratului Roș
pentru a se căsători cu ea; în această etapă H-A are comportamentul unui tânăr care dă dovadă că a
învățat din greșelile pe care le-a făcut în primele două, și nu le mai repetă
 întâlnirea cu furnicile: își riscă viața trecând prin apă cu calul, ca să le cruțe – curaj,
conștientizează că orice ființă, aparent neînsemnată, își are rolul său și importanța sa în
viață
 întâlnirea cu albinele: construindu-le adăpostul de care acestea aveau nevoie, H-A
dovedește hărnicie, îndemânare, compasiune pentru ființele aflate în nevoi, bunătate
sufletească
  întâlnirea cu uriașii, scrieți-le numele, îi prilejuiește ocazia de a dovedi că a învățat ce
este prietenia deoarece nu-i mai judecă după aspectul lor grotesc, ci consideră că vor fi
și ei buni pe lume la ceva și-i ia drept tovarăși de drum
 la curtea Împăratului Roș, H-A, nefiind înzestrat cu puteri supranaturale, reușește să
treacă probele imposibile date de acesta, pentru a-i lua fata, cu ajutorul personajelor
adjuvante înzestrate cu puteri magice: prietenii săi, uriașii, și aripilor de furnică și
albine
 la întoarcere, după ce reușește să ia fata Împăratului Roș, protagonistul trebuie să mai
treacă peste o probă, poate cea mai grea pentru el, proba dragostei: el se îndrăgostește
de fată „o prăpădea de dragă ce-i era”, însă reușește să reziste ispitei de a fi a lui
deoarece, dovedește loialitate și, respectându-și cuvântul dat, i-o duce Spânului
 spre deosebire de Făt-Frumos, din basmele populare, protagonistului din basmul lui Creangă, naratorul îi
surprinde, în evoluția lui, dimensiunea interioară, dezvăluindu-i sentimentele și frământările: se rușinează, „s-
a făcut roș ca gotca”, când tatăl său, craiul, îi ceartă pe frații mai mari care nu reușiseră să treacă proba
curajului și încearcă să caute o soluție pentru a-i salva onoarea; se teme că-și va pierde viața în probele grele
pe care i le dă Spânul, motiv pentru care Sfânta Duminică îl ceartă, caracterizându-l direct ca fiind „mai fricos
decât o muiere”; se îndrăgostește de fata Împăratului Roș, naratorul descriindu-i sentimentele și trăirile fată de
aceasta.
Așadar, călătoria inițiatică devine o metaforă a cunoașterii de sine și a cunoașterii lumii în care trăiește, deoarece
H-A se descoperă pe sine și reușește că înțeleagă viața, cu frumosul și urâtul ei, adică se maturizează și devine
înțelept pentru a putea fi un bun împărat.