Primele 3 decenii ale ceacului al 19 sunt ocupate in ordine stilistica de doua miscarii, curente opuse unul

celuilalt.
In randul miscarilor moderniste asezam: fovismul, cubismul si expresionismul.
Avangarda istorica, opusa modernitatii s-a manifestat prin numeroase curente, trei dintre acestea sunt
fondatoare. In ordinea cronologi sunt: futurismul, dadaismul si supralismul.
Desi pretind ca sunt perfect originale si independente, una in raport cu cealalta miscarile avangardei istorice
se interconditioneaza, una sta la temelia celeilalte, fapt ce poate fi evidentiat mai cu seama prin analiza
manifestelor avangardiste, textele manifeste proprii grupurilor avangardiste. Prin faptul ca o miscare decurge
din cealalta putem vorbi despre efectul telescopic ce caracterizeaza geneza miscarilor avangardiste, sau de
efectul de permeabilitate si osmoza a avangardelor.
Aceasta insemnand ca miscare isi gaseste temelia in cea care a precedat-o.
Pornind de la aceasta obs. putem spune ca doar futurismul este lipsit de o temelie si de o origine a sa.
Nu se poate constata nasterea a ceva din nimic, deducem ca ideologul futurismului, Marinetti, si-a extras
sugestii, idei, inspiratoare din mediile culturale franceze pe care le-a fregventat. Pornind de la aceasta
realitate deducem ca o grupare cunoscuta ca Abbay de Creteil a putut furniza lui Marinetti idei valoroase in
constituirea ideologiei futuriste. La Creteil el a intalnit un grup de creatie eterogen alcatuit din literati,
muzicieni dar mai cu seama a putut lua contact cu ideologia unanimista a lui Jules Romains. Poetul si
filosoful Romains, considera ca actiunea colectiva e mai pretioasa si mai rodnica decat suma aritmetica a
actiunilor individuala. In culegerea sa de poeme, La vie unanime(viata unanima). Urmareste viata orasului in
ansamblu si locurile din oras capabile de a coagula multimile, biserica, cafeneaua. El descopera pentru
poezie regnul tehnologic ca sursa de creatie. Intr-un text tarziu el afirma ca il va admira pe acel critic care va
recunoaste ca la originea descrierii unei locomotive s-a aflat o mana care a rasfoit Iliada lui Homer.
Marcel Duchamp …. ….. vor face parte dintr-un al 2lea grup de creatie care era activ intr-o suburbie a
parisului.
Cuteaux, unde pe strada Le Memaitre.
La Puteaux, se intalneau in fiecare duminica un grup despre care putem spune ca… Chiar daca acestia se
intalneau, futurismul exista deja, manifestul era publicat. Era un grup eterogen, pregatiti sa faca fata unei
miscari avangardiste. Aici plasticienii erau majoritari iar grupul de creatie de la Puteaux era ilustrat mai cu
seama de artisti grupati in jurul miscarii cubiste.
Cubismul isi afla inceputurile odata cu tabloul pictat de Pablo Picasso, Domnisoarele din Agvinion, 1906.
Picasso, Huan Gris si George Bracques erau reprezentanti ai gruparii cubiste din Mon Manrtre, grupare a
cubistilor intuitivi, erau opusi cubistilor stiintifici care se grupasera Puteaux care era condusi de Albert
Gleizes si Jean Meteinger. In 1912 acestia publica o carte intitulata Du cubisme unde sunt asezate teoriile lor
privind cubismul stiintific. In cartea lor cei doi socotesc ca Paul Cézanne si Gustave Courber sunt inaintasii
cubismului.
Cubismul stiintific al celor de la Puteaux este motivat de interesul pentru matematicile moderne
geometriile euclidiene. Marcel Duchamp marturiseste ca aici erau studiate tratatele lui Georg
Bernhardt Riemann si al rusului Nicolai Ivanovici Lobbacevski.
Intre cei de la Puteaux se afla si un matematician, Maurice Princet.
Henri Poincare - cartile lui erau studiate la Puteaux odata cu filosofia la moda in acea vreme a lui Henri
Berzone.
Cuvistii stintifici de la Puteaux li s-a facut onoarea de a fi lasati sa expuna impreuna la salonul
independentilor in 1911. Le-a fost consacrata o sala devenita celebra, sala cu nr 40. Un an mai tarziu, 1912
martie, cubistii expun dinou impreuna intr-o singura sala, cu acest prilej Marcel Duchamp a dprit sa
expuna celebra lucrare, Nud coborand o scara. Din marturiile lasate de Duchamp, aflam ca prin fratii
sai, cei doi sefi ai cubismului, i-au cerut sa elimine nudul din expunere iar daca nu dorea acest lucru
atunci, cel putin, sa-i schimbe titlul. Nudul era vazut in plina miscare, miscarea era caracteristica a
futurismului. Se temeau de o confuzie ce se putea produce intre cubism si arta emergenta a
futurismului.
Din grupul de creatie de la Puteaux facea parte si Gino Severini, unul dintre semnatarii manifestului
pictorilor futuristi. El era parte a grupului de la Puteaux si reprezentant al pictorilor futuristi la Paris.
Intervievat in anul maturitatii daca a citit manifestul futurist, Duchamp a negata, motivand ca in anii tineretii
futurismul nu-l interesa. Presupunand ca nu a citit manifestul.
Dansul lui Pam Pam la Monico
In epoca, 1908-1912, distinctia dintre cubism si futurism nu era foarte clara. Din acest motiv temandu-se ca
futuristii sa nu fie confundati cu cubistii, Marinetti ii insoteste pe pictorii futuristi la Bernhein Jeunes (haleria
unde expuneau) si Glez si Med.//… il indeamna pe Duchamp sa renunte la nudul coborand o scara.
La Pompido a fost deschisa o expozitie destinata futurismului si a fost folosita sintagma cubofuturism.
O varianta a dansului la Monico a fost realizata de Gino Severini, punand in joc modalitatile expresive ale
fovismului.
Regnul tehnologie mecanomorfism, forma mecanismului si mecanismul in sine devine tematica a creatiei
futuriste.
Domnisoarele din Agvinion, compozitie a lui Pablo Picasso, pictata in 1906 si considerata a fi prima
lucrare cubista. Sunt aduse la o lalta 6 nuduri feminine dintre care 2 poarta masiti. Interesul pentru arta
primitiva, in special cea africana era manifest si un negustor de arta, pe numele sau Paul Guillanme a adus in
atentia artistilor dar si apublicului arta exotica. Paul Guillanme era un apropiat al poetului Apolinaire, poet
post simbolist, critic de arta, era prieten cu Filipo Marinetti si in 1913 autor al unui manifest futurist intitulat
Manifestul anti traditiei futuriste.
Apolinaire era parte a grupului de creatie de la Puteaux.
Subiectul care alatura mai multe nuduri a fost abordat de Paul Cézanne in seria Femei la scaldat, astfel incat
si pe aceasta cale putem demonsta ca autorul primului tablou cubist nu era un antitraditionalist ci dinpotriva
un pictor care respecta trecutul artistic.