Perioada interbelica in literatura romana este caracterizata de efervescenta lucrarilor

autorilor acestui moment si marcata de coexistenta a doua directii> modernismul si

traditionalismul. Urmand indicatiile lui E. Lovinescu de sincronizare a iteraturii
autohtone cu ,,spritul veacului``, constatam ca in epic lucrarile se afla la ,,granita``
literar-nonliterar iar in liric operele literare cultiva cubismul, dadaismul, fauvismul,
supralealismul etc. Unii autori tributari vechilor teme si motive, plaseaza actiunea in
lumea satului dar cauta totusi inovatia si imprima oprelor un realism al esentelor- este
cazul lui L Rebreanu in in primul roman obiectiv in romanul ,,Ion`` si al lui M
Sadoveanu in primul romam mitic pastoral politist-,,Baltagul``). Alti scriitori aduc in
prim plan romanul subiectiv psihologic (C Petrescu in UN...), romanul balzacian fara
Balzac (G Calienscu in EO) sau sunt interesati de alte culturi si civilizatii (M Eliade in
romanul experientei, Maitrey). In liric lucrurile cunosc aceeasi linie, in timp ce I Pillat
(Aci sosi pe vremuri) si V. Voiculescu (In Gradina Ghetsemani) prefera
traditionalismul, LBlaga introduce in liricul autohton conceptul de cunoastere luciferica
vs. cunoastere paradisica (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), poeziile lui T
Arghezi poarta amprenta voita a ,,esteticii uratului`` (Flori de mucegai) iar I Barbu scrie
o poezie ermetica, destinate unui public care trebuie sa descifreze mesajul ascuns la
operei (Joc secund).
Supranumit ,,poetul nervilor raniti``, George Bacovia are marele merit de a fi
imbogatit literatura romana cu un nou concept literar si anume simbolismul decadent.
Poeziile Plumb si Amurg de toamna sunt considerate arte poetice elocvente pentru lirica
moderna interbelica.
Modernismul a fost un current literar la seclului al XXLea, aparut ca o reactie
vehementa impotriva traditionalismului, considerat vinovat de ,,rigiditatea si osificarea
academica a literaturii secolului al XIXlea``. Simbolismul, una dintre directiile sale
majore, i-a avut ca pionieri pe C. Baudelaire, Malarme, Jean Moreas, Rollinat si
Rimbaud. Condamnand impersonalitatea si impartialitatea parnasianismului si
descriptivismul execesiv al naturalismului, simbolisitii promovau ca teme principale >
-poetul si conditia sa de damnat, instrainat, neinteles la societtaii
-natura, loc la corespondentelor, cu fenomene precum vantul, ploaia, frigul etc
-iubirea ca reverie sau maladie
-moartea vazuta ca o ,,mare trecere``
-simbolistica aparte a culorilor
Principalele linii directoare ale curentului promovau ,,despartirea`` eului poetic
de cel empiric, utilizarea tehnicilor inovatoarea atata la nivelulul formei, structurii cat si
a limbajului si procedeelor etc. Pentru evidentierea apartenentei celor doua opere
literara la simbolosim voi analiza alte doua trasaturi ale simbolismului.
O prima trasatura comuna celor doua poezii si care permit incadrarea in
simbolism o reprezinta utilizarea ,,principiului celor 3 S``: sugestia, sintestezia si
simbolul.
 In ambele poezii Bacovia urmeaza fidel recomandarea lui Malarme ,,sa numesti
un obiect insemna a-i suprima trei sferturi din placere....a sugera acesta-i visul``.
Pornesc in acest demers de la ideea ca ambele poezii apartin primului volum al
autorului, prtand amprenta puternica a curentului simbplosim. ,,Plumb`` este arta
poetice, ceea ce inseamna ca este o pozeie etalon-deschid volumele in care se afla,
indiferent de anul apartitiei-reunind marile teme si motive usor reconoscibile in
universal poetic bacoviam si arata relatia acestuia cu actul creationist, viziunea asupra
destinului/propria-i misiune (de a crea) si raportul cu societatea. Desi nu este o arta
poetica ,, Amur violet`` este o creatie reper a liricii bacoviene, reunind o serie de idei
prelucrate uterior si in alte poezii.
In ,,Plumb``, folosind sugestia poetul prezinta, fara a numi direct, tragismul si senzatiile
resimtite de pierderea inspiratiei (poezia nu este analizata ca fiind din categoria eroticii
bacoviene ci, dupa cum deja am mentionat ca ars poetica) traite, la nivel organic, ca o
moarte ,,dormea intors amorul meu...stam langa mort``. Procedand aproape identic,
in ,,Amurg violet``, poetul aduce in prim plan imaginea apocaliptica a unui oras care
ascunde defapt starea de spleen a eului liric, sugerata prin plasarea poeziei intr-un cadru
lipsit de orice perspectiva, a unei lumi care traieste ancorata in trecut ,,apostolii in
odajbii violete”, in care se plimba ,,strabunii in palcuri violete”, o lume lipsit de
individualizare, uniformizata, redusa la o simpla,, multime lenesa cocheta``. In ambele
poezii este utilizata sinestezia,procedeu prin care sunt alaturate mai multe senzatii de
natura diferita (olfactive, vizuale, auditive) intr-un epitet metaforic sau o metafora; rolul
sintesteziilor, confirm principiilor simbolosite este de a genera o senzatie prin
conlucrarea /colaborarea cu toate organele de simt (I.Pachia Tatomirescu). Astfel,
poetul foloseste in ,,Plumb” lipsa vietii ,,sicrie..cavou ...coroane” pe care o resimte prin
amplificare, la nivel auditiv, de zgomotul surd si deranjant al jerberelor
fuunerare ,,scartaiau coroanele de plumb”, disconfort inregistrat si la nivel vizual caci
florile sunt de plumb si ele. In ,,Amurg violet`` legatura intre diferitele senzatii
(sinestezia) se realizeaza in text tot prin intermediul culorii violet care devine
atotstapanitoare: intai pe elemente singulare -amurg, oras,plopi, siluete si apoi
peste intreaga suflare pe camp,lume, prezent – e o lume, orasul e- si trecut-
apostoli, strabuni. Imaginile sunt vizuale si realziate secvential dar si panoramic.

Simbolul, procedeu prin care este utilizat un element al concretului pentru a reda un
concept abstract, este usor de identificat in poeziile bacoviene, mai ales ca urmare a
repetitiei obsesive, aproape la fiecare vers- in Plumb avem 6 repetari ale simbolului,
dispuse simetric, prin paralelism sintactic ,,sicriele de plumb``, ,,florile de plumb,
coroanele de plumb``- in prima strofa si ,,amorul meu de plumb``, flori de plumb, aripi
de plumb. In ,,Amur violet`` poetul merge mai deoarte de atat, primul si ultimul vers al
celor trei strofe este neschimbat ,,Amurg de toamna violet.../Orasul tot e violet``,
cuvantul violet se repeta de 12 ori. In ambele cazuri rolul simbolului- lexemurile plumb
si amurg violet- este de a sustine si genera tema poeziilor> atmosfera de spleen, lipsa
oricarei redemptiunii, tristetea metafizica a poetului, ca damnat al societaii in care
traieste. In plus, prin repetitie, lexemul plumb si cele doua versuri ,,Amur de toamna
violet/Orasul tot e violet`` imprima muzicalitate poeziilor, generand un flux al ideilor si
o frenezie a sentimentelor.
Cel de-al doilea argument pentru apartenenta la simbolism o reprezinta cromatica.
Facem mentiunea ca Bacovia marturisise ca ,,persistenta intr-o culoare am preluat-o de
la decadentii francezi...in poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare``. In
dorinta de a crea un cod cromatic propriu Bacovia a excelat, in poezia sa cititorul
descopera cu surprindere ca rosul e culoare mortii (Tablou de iarna- Ninge grozav pe
camp, la abator/Si sange cald se scurge in canal/...Si corbii se plimba prin sange..si sug),
rozul, verdele,albastru sunt culorile oboselii (Nervii de primavara), albul este
exasperarea sau modul de completa, paradoxal, idea mortii(Si Frunze albe, Frunze
negre/Decor de doliu funerar) etc. In poezia Plumb identificam galbenul drept culoare a
maladiei, dupa cum marturisea insusi poetul ,,in plumb vad galben....precipitatii sai sunt
galebeni...sufletul ars e galben...temperatmentului meu ii convine galbenul`` iar
in ,,Amurg violet``, culoarea aleasa devine sinonim al monotoniei: lumea, hainele
aparitiilor fantasmagorice sunt violete, strabunii ,,trec in palcuri violete``, amurgul e
violet, orasul tot e violet. Criticul G. Grigurcu. aprecia ca ,,la nici un poet roman n-a
repurtat o culoare biruinta pe care o inscrie violetul bacovian.`` La Bacovia violetul
devine o culoare care înghite lumina, o culoare de doliu, culoare a secretului.
Tema ,,Amur violet`` este pur simbolista>conditia poetului damnat, care resimte
disconfortului fizic si psihic generat de acelasi tip de societate care nu il poate
intelege, ,,lenesa,cocheta``, captiva intr-un non-sens existential- de la elemente concrete,
materiale (haie, plopi, pletele voivozilor) la imateriale (siluetele apostolilor, amurgul,
fantasmenle trecutului-strabuni in palcuri violete) totul este contaminat si monocrom, violet.
Eul liric resimte in ambele poezii apropierea sfarsitului, a mortii care nu provoaca spaime ci
curma o boala existentiala. Critica literara apreciaza ca eul liric este surprins in ipostaza unui
spectator pasiv, incremenit (Manolescu) – in Plumb singura sa reactie tradeaza tragismul
situatiei ,,am inceput sa-l strig`` iar in ,,Amurg violet`` eul liric ramane contemplativ dar, si de
acesta data, insingurat ,,din turn, vad voievozi``.

La nivel denotativ titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv comun amurg si
un epitet cromatic violet, trimitand cititorul cu gandul la imaginea inedita a inserarii.In
seens denontativ titlul este o metafora, amurgul este defapt apropierea sfarsitului vietii –
tema predileccta la simbolostii cu sensul de remediu pentru nervii ranitii, pentru starea
de spleen si pentru o boala existentiala. Tot in maniera simbolista este aleasa si culoare,
cu o semnificatie aparte, Bacovia fiind recunoscut pentru propriul cormatic, violetul sau
este culoarea doliului> culoare „violet”, ultima din spectrul solar, prezentă în titlu și
repetată obsesiv în poezie (laitmotiv), completează ideea de moarte, de apropiere
inevitabilă a ei.

Analiza
O prima idee poetica- moartea privita fara spaima ci ca pe o ....siluete, apostoli, voievozi
strofa 1+strofa 3
O a doua idee poetica- conformismul societatii cu sitatia, lipsa de reactive sau d
einteres-strofa a doua

https://www.wattpad.com/17473045-amurg-violet