'ir-<-..

'■

'Traducere şi comentariu
W^nuit MjfM'jifkf rMlnwndMJil^iSCU
 PAUL LAZAR TONCIULESCU

CRONICA NOTARULUI ANONYMUS

FAPTELE UNGURILOR
(traducere de pe fotocopia originalului de la Viena)

BIBLIOTECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
Mitropolit Nicolae Colan”
Nr. înreg

Editura MIRACOL
Bucureşti
1996
 ANONYMUS, NOTARUL REGELUI BELA
GESTA UNGARUM / FAPTELE UNGURILOR

Prefaţă

Una din cele mai comentate cronici medievale este, desigur,

Gesta Ungarum {Faptele ungurilor) scrisă de notarul anonim al regelui
Bela al Ungariei, intitulându-se el însuşi P. dictus magister. Originalul
cronicii s-a pierdut, dar ea s-a păstrat sub forma unei copii la Biblioteca
familiei imperiale din Viena, unde a fost descoperită în anul 1746.
având cod. lat. nr. 514. Ea a fost publicată pentru prima dată de
Johannes Georgius Schwandtnerîn Scriptores rerum hungaricarum
veteres ac genuini, Pars prima, Tyrnavia, 1765, voi. I, sub titlul
Anonymi Belae regis notarii Historia Hungarica.
La noi, prima traducere în limba română a fost publicată de
Mihail Besan, notar public regional din Lugoş (azi Lugoj), în anul 1899
la Sibii (azi Sibiu) sub titlul Chronicon Anonymi Belae regis Notarii,
Gesta Hunaarorum. împreună cu textul latin şi notele lui Lâszio
Fejerpataky, membru corespondent al Academiei Ungare de Ştiinţe.
Tipărirea s-a realizat în revista „Transilvania”. Menţionăm că ediţia lui
L. Fejerpataky a fost publicată la Buda în anul 1892, prin comisia
oficială de editură a Academiei Ungare de Ştiinţe, sub titlul Bela Kirâiy
Nevtelen jegyzojenek konyve. A Magyarok viselt dolgairdi {Cronica
notarului anonim al regelui Bela. Faptele ungurilor). Această ediţie
cuprinde textul latin reprodus de pe fotocopia manuscrisului aflat la
Viena şi Traducerea în ungureşte făcută de L. Fejerpataky. Separat,
acesta a publicat şi textul fotocopiat al manuscrisului de la Viena.
A doua traducere a lui Anonymus în limba română aparţine lui
Gh. Po^a-Lisseanu, care a publicat-o la Bucureşti în 1934 în hontes
daco-romanorum, voi. I, sub titlul Anonymi Bele regis notarii Gesta
Hungarorum, folosind ca surse, după cum autorul însuşi afirmă:
- textul latin din ediţia lui Lâd. luhâsz, Anonymus quondam Bele
regisnotarius, Budapesta, 1933;
 - comentariul textului latin făcut de Lâszio Fejerpataky în ediţia
menţionată:
- notele la traducerea efectuată de Pais Dezso, Magyar
Anonymus, Budapesta, 1926.
Cronica luiAnonymus a suscitat şi suscită şi în prezent interesul
cercetătorilor în ceea ce priveşte, în special, datarea ei, biografia
autorului şi integritatea operei.
TrTce priveşte (Hâtar^ până acum s-au emis trei ipoteze,
susţinute cu argumente discutabile privind identitatea regelui Bela, al
cărui notar a fost acest P. Magister, existând patru regi Bela: Bela I
(1061-1063), Bela II (1131-1141), Bela III (1173-1196) şi Bela IV
(1235-1270).
Deşi la început toţi cercetătorii unguri îl priveau pe Anonymus
ca pe un zeu care le-a dezvăluit istoria, în prezent el este din ce în ce
mai dezavuat de către aceştia deoarece evenimentele prezentate de
el nu mai concordă cu actualele pretenţii teritoriale ale ungurilor, care
caută să-şi justifice prezenta în Europa prin mijloace deloc oneste.
Este vorba, în principal, de existenţa românilor în Pannonia şi spaţiul
intracarpatic pe care ungurii i-au găsit aici în anul 896 când a început
sedentarizarea lor, după lungul pelerinaj din Başchiria până în
Pannonia. Prezenţa românilor, numiţi b/ac/sau b/as/de Anonymus,
este foarte bine conturată de acesta, astfel încât nu poate exista nici
un dubiu. Teoria „vidul de populaţie” iansată de Roesler, conform căreia
Ardealul arfi fost lipsit de populaţie la venirea ungurilor, este contrazisă
de consemnările lui Anonymus. Prezenţa în număr foarte mare a
blacilor/blasilor, adică a românilor, este confirmată de însuşi faptul că
până în secolul al Xl-lea ungurii n-au putut trece de Munţii Apuseni.
Una din dovezile prezentate în cronicile ungureşti ale secolului XIV şi
XV este faptul că Almus (pe numele lui adevărat Almutzes, turc-cabar
de origine, conducătorul celor 3 triburi de turci-cabari şi 7 de unguri în
drumul lor din Etelkoz/Atelkuz spre Pannonia), a fost ucis în Erdeuelu/
Ardeal. De către cine? Desigur, de blacii găsiţi de el aici şi cu care a
fost nevoit să se războiască, rezultatul fiind înfrângerea cabarilor şi
a ungurilor şi asasinarea lui Almutzes.
Pentru a-l discredita pe Anonymus cât mai mult, unii cercetători
unguri caută să-l îndepărteze pe acesta de evenimentele pe care le
descrie, plasându-l ca notar al regelui Bela IV, ipoteză lansată de
Roesler in Rumânische Studien, Leipzig, 1871 şi însuşită şi de
Mafczali în Ungams Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden,
Berlin, 1882, precum şi de N. lorga.
 Majoritatea cercetătorilor îl plasează peAnonymus sub Bela III.
Or, istoriceşte, nu există dovezi pentru a susţine această ipoteză.
într-o a treia variantă, la care s-a raliat şi Dimitrie Onciul,
redactarea cronicii este datată sub Bela II. dat fiind, spun susţinătorii,
simpatia deosebită pentru Bela II şi Geza II, menţionată în Chronlcon
pictum Vindobonense/Cronica pictată de la Viena (1358), care a avut
ca izvor cronica \u\ Anonvmus. La argumentele susţinătoare ale acestei
ipoteze putem adăuga şi eventualitatea ca prin acel P. dictus magister
să se înţeleagă un anume Pousa, Magister Tavemicorum et cameralii
regni, menţionat documentar prima dată în anul 1135. Este o ipoteză
bazată pe calitatea pe care o avea acel Pousa şi care concordă cu
titulatura lui R, stabilită chiar de acesta la începutul prologului cronicii.
Dacă ar fi aşa, ar însemna că a fost român, deoarece Pousa este un
nume trac din Kapadokia, nume ce se regăseşte în portughezul
pousar„a poposi”, în brazilianul-portughez pouso „loc”, precum şi în
onomâstica noastră: Păuşa, sat în jud. Bihor, Sălaj, Vâlcea; Păuşa,
antroponim. Dar, având în vedere o serie de neclarităţi în susţinerea
acestei ipoteze, nu este exclus ca acel magister Pousa să fi copiat o
cronică mai veche scrisă sub Bela I, acea Pra Gesta pe care o
menţionează şi istoricul ungur Istvân Erdely în teza sa de canditat în
ştiinţe, susţinută în anul 1959 şi pe care Pousa a copiat-o în întregime,
posibil cu foarte puţine adaosuri, dar, oricum, fără să completeze finalul.
Numai aşa s-ar explica limitarea descrierii evenimentelor la domnia
regeluiAndrei I.
Ca urmare se pun o serie de întrebări care nu-şi găsesc un
răspuns satisfăcător în cazul când Anonymus ar fi fost notarul lui Bela
II, II sau IV, ceea ce ne conduce la datarea lui sub Bela I.
în prologul cronicii sale Anonymus precizează că prietenul său
N. i-a cerut să scrie genealogia regilor unguri. Se subînţelege că N.
se referea la regii existenţi până în timpul vieţii lui, dar Anonymus
precizează spre sfârşitul prologului că el va scrie începutul genealogiei
regilor, exordium genealogie regum. Totuşi, absolut toţi cercetătorii şi
comentatorii afirmă, în mod vădit eronat, că Anonymus şi-a propus
să scrie genealogia regilor unguri şi, ca atare, faptul că acesta se
opreşte la Ştefan cel Sfânt arînsemna că sfârşitul cronicii s-a pierdut,
lată la ce concluzie eronată poate conduce o gravă neatenţie în
studierea cronicii. Or, se constată că în tot cuprinsul cronicii Anonymus
nu depăşeşte perioada de domnie a regeluiAndrei I. Această limită
se mai explică şi prin faptul că, de obicei, cronicarii se fereau să
descrie evenimentele din timpul vieţii lor, pentru a nu veni în conflict
cu unii din contemporani deţinători ai unor înalte funcţii administra­
tive. Un exemplu concludent este Simon de Keza, care scrie
evenimentele numai până la anul 1290, dată la care îşi încheie cronica
şi începe domnia regelui Andrei al lll-lea, în timpul căruia a trăit şi
despre care nu scrie nimic.
Prin urmare, se poate trage concluzii că sfârşitul cronicii nu s-
a pierdut. O dovadă suplimentară este însuşi faptul că fiecare pagină
are, în general, 34 rânduri, dar ultima are numai 5, iar fraza cu care
se încheie aceasta este logic determinată şi se încheie cu punct.
Deci, aici este sfârşitul, mai ales că ultimul capitol conţine chiar ceea
ce şi-a propus cronicarul în prologul cronicii: începutul genealogiei
regilor unguri. Plasarea acesteia în finalul lucrării este foarte logică,
deoarece, în felul acesta, este menţinută atenţia cititorului până la
sfârşitul lecturii. Este şi aceasta o dovadă a înţelepciunii şi talentului
scriitoricesc care-l caracterizează pe Anonymus.
Apoi, dacă acesta arfi fost notarul regelui Bela II, el s-ar fi simţit
obligat să menţioneze acest fapt, pentru a nu se crea confuzii cu
privire la regele Bela, I sau II, sub care arfi scris, Dar, scriind sub
Bela I, el nu se vedea pus în faţa unei asemenea confuzii,
nemaiexistând până la el alt rege Bela. Totodată, în tot cuprinsul
cronicii, nu prezintă nici un eveniment din timpul lui Bela I.
Un alt argument pentru susţinerea acestei ipoteze este faptul
că în cronică nu se aminteşte nimic despre rnarea invazie a pecenegilor
din anul 1068. terminată cu victoria categorică a ungurilor. Or, este
posibil ca aceştia, care şi-au lăudat atât de puternic toate victoriile,
uneori prezentând insuccesele ca fiind victorii, să fi omis această
realizare de excepţie, ştiut fiind că pecenegii au fost cei mai mari
duşmani ai ungurilor? Aşa ceva nu este de crezut, mai ales că
Anonymus avea cunoştinţă de existenţa pecenegilor, de care vorbeşte
în cronica sa. Prin urmare, nu exista nici un motiv să nu consemneze
această victorie. Rezultă că el şi-a scris cronica înainte de anul 1068,
adică sub Bela I, când invazia pecenegilor încă nu se produsese.
Chiar dacă arfi copiat o cronică mai veche [Pra Gesta), Anonymus
arfi amintit de invazia pecenegilor din anul 1068, dacă şi-ar fi scris
cronica după această dată.
O ultimă problemă ce se cere a fi elucidată este funcţia deţinută
de Anonymus. Unii l-au considerat a fi „o înaltă faţă bisericească" de
la curtea regală ungară. Această ipoteză o considerăm o eroare,
deoarece el însuşi se proclamă magister, adică notar, care reprezenta
o înaltă funcţie la curtea regală, ceea ce implica o anumită cultură şi
competenţă profesională, notarii acelor timpuri având şi atribuţii ad­
ministrative.
Orcine ar fi fost acel P. magister, el s-a dovedit un om de înaltă
cultură, iar opera sa rămâne mai departe unul din cele mai valoroase
izvoare în dovedirea permanenţei şi continuităţii de locuire a blacilor/
blasilor, strămoşii noştri pe meleagurile Pannoniei, Banatului şi
Transilvaniei.
în ediţia lui Lâszio Fejerpataky şi Mihaii Besân, la prezentarea
textului latin, apar litere scrise cursive mici, pentru marcarea „părţilor
întregite”, adică a lipsurilor din textul original, astfel cum se precizează
în Introducerea la ediţia lui M Besân. în realitate, nu se pune problema
unor lipsuri, ci folosirea de către Anonymus a unor semne grafice
care au aceeaşi valoare fonetică în tot cuprinsul cronicii, sistem folosit
în perioada respectivă. El prezintă 26 semne grafice alfabetiforme şi
236 semne grafice mono-, bi- şi trisilabice.
De foarte mare importanţă în datarea operei lui Anonymus este
şi folosirea chiar la începutul lucrării, în primul titlu şi primul rând după
titlu, a semnului grafic 9, cu valoare us (prolog9, dict9), ce se
regăsesec în pictura tavanului naosului bisericii romano-catolice (la
origine - ortodoxă, deoarece are picturi şi inscripţii în interior) din
comuna Ghelinţa, jud Covasna:
- IND9TRIA „INDUSTRIA”
- SIGISMUND9 „SIGISMUNDUS”
Această biserică a fost renovată pentru prima dată la anul 1297,
după preluarea ei de la români de către secuii veniţi din Valea
Târnavelor la mijlocul sec. Xlll-lea, şi apoi în anul 1628,
conservându-se în interior picturile originale româneşti ortodoxe,
precum şi anumite tradiţii în scriere: ligaturile (sistem grecesc din
secolele lll-IV e.n.) precum şi unele grafeme pe care secuii le-au
preluat de la românii cu care au convieţuit în Munţii Bihorului în secolul
al Xl-lea, înainte de deplasarea lor spre Valea Târnavelor în secolul
al Xll-lea (v, şi Chronicon Unqarorum Simonis de Keza, scrisă între
anii 1282 şi 1290). Printre aceste grafeme menţionăm; 9 „us" şi V „t"
(v. DERA V „DERAT", înscris pe peretele de nord al bisericii din
Ghelinţa, jud. Covasna), ultimul grafem având aceeaşi formă şi
valoare fonetică în alfabetul secuiesc publicat de Ştefan Lakatos în
anul 1702.
O altă gravă eroare apărută numai în traducerea lui Gh. Popa-
Lisseanu, care-l copiază pe Moor, după cum el însuşi ne-o spune
{op. cit, pag. 81), se găseşte în finalul Cap. IX, unde menţionează
popoarele care locuiau în Pannonia la venirea lui Athila: „... Blachij ac
pastores romanorum”, tradus cu „... blachi adecă păstorii mmaniinr'’
In limba latină, ac nu a însemnat niciodată adică, ci şi, ba şi, ba chiar,
tot aşa ca şi. Această eroare de traducere transformă pe blachi în
păstori ai romanilor, în timp ce Anonymus vorbeşte separat de aceşti
păstori ai romanilor în raport cu bulgarii, sclavii şi blachii, repetând în
continuare.... căci şi acum romanii pasc din bunurile Ungariei”.
Având în vedere multiplele erori de traducere ale celor două
ediţii în limba română, cauzate de traducerea cronicii din limba ungară
(ediţia lui Lăszio Fejerpataky), nu din limba latină, precum şi preluarea
unor comentarii din diferiţi autori unguri, am considerat că era imperios
necesar a se efectua o nouă traducere, pe care o vom prezenta în
continuare, în speranţa că vom reuşi să înlăturăm erorile antecesorilor,
servind astfel cu credinţă istoria neamului românesc. Această nouă
traducere am efectuat-o de pe fotocopia originalului de la Viena, autorul
fiind singurul posesor din România al unui asemenea document, până
în momentul publicării acestei cărţi. Acum fiecare cititor are în
biblioteca sa fotocopia acestui manuscris, anexată în prezenta lucrare.
Pentru identificarea mai uşoară a localităţilor şi râurilor
importante s-a întocmit şi o hartă anexată, în care se poate urmări şi
traseul urmat de unguri la migrarea lor în Pannonia.

Paul Lazăr Tonciulescu

8
 CHRONICON

Anonymi Belb Regis Notarii

GESTA HUNGARUM
incipit proiogus in gesta hungarum
P dictus magister ac quondam bone memorie gioriosissimi bele
regis hungarie notarius N. suo dilectissimo amico uire uenerabili et
arte litteralis scientie inbuto, salutem et sue peticionis effectus. Dum
olim in şcolari studio simul essemus et in hystoria troiana, quam ego
cum summo amore compiexus ex libris darethis frigij caterorumque
auctorum, sicut a magistris meis audiueram in unum uolumen proprio
stiio compiiaueram, pari uoluntate legeremus, petisti a me ut sicut
hystoriam troianam beilaque grecorum scripseram; ita etgenealogiam
regum hungarie et nobilium suorum qualiter septem principaies
persone que hetumogeruocantur de terra scithica descenderunt, uel
quaiis sit terra scithica et quaiitersit generatus dux almus, aut quare
uocaturaimus primus dux hungarie a quo regeshungarorum originem
duxerunt, uel quot regna et reges sibi subiugauerunt, aut quare
populus de terra scithica egressus perydioma alienigenarum hungarij
et in sua lingua propria mogerij uocantur tibi scriberem. Promisi enim
me facturum; sed aliis negotiis impeditus, tue peticionis et mee
promissionis iam pene eram oblitus, nisi mihi per litteras tua dilectio
debitum reddere monuisset. Memor igitur tue dilectionis quamuis multis

1) In ediţia lui L. Fejerpataky şi M. Beşân apar literele scrise cu cursive mici pentru
marcarea lipsurilor din textul original. în realitate nu lipseşte nimic, deoarece
Anonymus foloseşte 141 semne alfabetiforme şi 236 semne grafice silabice sau
grupări de grafeme.
2) Dares Frigius, istoric din Phrygia, a scris o carte despre războiul troian. Există şi
astăzi în limba latină o istorie atribuită, pe nedrept, acestui Dares. (Cf. Teuffel,
Geschichte derrom. Literatur. II, pag. 1209, apud Gh. Popa-Lisseanu, Izvoarele
istoriei românilor, I, Anonymi Bele regis notarius, Gesta Hungarum, Bucureşti,
1934, pag. 71, Nota nr. 1).
3) Hetumoger nu înseamnă „Cei şapte maghiari", aşa cum prezintă unii cercetători
sensul acestui cuvânt, ci: fiăf „şapte" şi mag (citit mog) „sămânţă, seminţie", adică

10
 ANONYMUS

Notarul regelui Bela

FAPTELE UNGURILOR1)
începe prologul în faptele ungurilor
P. numit magisterş\ odinioară notar al foarte gloriosului Bela,
rege al Ungariei de bună amintire, prea iubitul său prieten N., bărbat
onorat şi învăţat în ştiinţa artei literare, salutare şi împlinirea cererii
sale. Pe când odinioară, când eram împreună la studiul şcolar şi în
istoria troiană, pe care eu, îmbrăţişând-o cu foarte mare dragoste din
cărţile lui Dares Frigius2) şi ale altor autori, aşa cum o auzeam de la
profesorii mei, compusesem într-un singur volum, în stilul meu, şi o
citeam cu egală voinţă, mi-ai cerut, aşa cum scrisesem istoria troiană
şi războaiele grecilor, tot astfel să-ţi scriu genealogia regilor Ungariei
şi a nobililor săi, cum au descins din ţara scitică cele 7 principale
persoane care se numesc hetumogera) sau cum este ţara scitică şi
cum s-a născut ducele AlmusA'> sau de ce primul duce al Ungariei se
numeşte Almus, de la care s-a tras originea regilor ungurilor sau câte
regate şi regi şi-au subjugat sau de ce poporul plecat din ţara scitică
este numit ungurim graiul străinilor, iar în limba proprie mogeri. Ţi-am
promis, desigur, că o voi face, dar fiind împiedicat de alte treburi, era
să uit, acum din păcate, de promisiunea mea, dacă nu mi-ai fi amintit
prin scrisoarea ta să-mi achit datoria. Deci, amintindu-mi de dragostea

„7 triburi", deoarece numele ungurilor este corect ugri, astfel cum îi numeşte şi
cronicarul rus Nestorîn cronica sa scrisă în anul 1110. Se mai cunoaşte şi faptul
că trecătoarea prin care ungurii au traversat Munţii Carpaţi în peregrinajul lor
spre Pannonia. venind dinspre Ucraina, s-a numit Ugorscoe „trecătoarea
ugrilor”. De altfel, toate popoarele îi numesc cu acelaşi nume: Hongrois la
francezi, Hungarn la germani, ungherese la italieni, vengr\a ruşi, hungaro la
spanioli şi portughezi etc., ei înşişi utilizând numele magyar, evident derivat
din mag „sămânţă, seminţie".
4) Numele adevărat al lui Almus este Almutzes. Acesta a fost şeful celor 3 triburi de
cabari din marele neam al turcilor chazari care au condus cele 7 triburi de ugri/
unguri din Atelkuz în Pannonia în anul 896 (v, Istvân Erdâiy, Teza de cadidat In
ştiinţe, Budapesta, 1959)

11
et diuersis huius laborios! secuii impeditus sim negotiis, facere tamen
aggressus sum que facere iussisti, et secundam tradiciones
diuersorum hystoriographorum diuine gratie fultus auxilio optimam
estimans ut ne posteris in ultimam genefationem obliuioni tradatur.
Optimus ergo duxi ut uero et simpliciter tibi scriberem, quod legentes
possint agnoscere quomodo res geste essent. Et si tam nobilissima
gens hungarie primordia sue generationis, et fortia queque facta sua,
ex falsis fabulis rusticorum uel a garrulo cantu ioculatorum quasi
sompniando audiret, ualde indecorum et satis indecens esset. Ergo
potius ammodo, de certa scripturarum explanatione, et aperta
hystoriarum interpretatione rerum ueritatem nobiliterpercipiat. Felix
igiturhungan'a, cui sunt dona data uaria. Omnibusenimhorisgaudeat
de munere sui litteratoris. Quia exordium generalogie regum suorum
et nobilium habet, de quibus regibus sit laus et honor regi etemo et
sancte mărie matri eius per gratiam cuiurreges hungarie et nobiles
regnum habeant feliei fine hic et in euum. AMEN.

De Scithia
Scithia igitur maxima terra est que dentumoger dicitur; uersus
ohentem finis cuius ab aquilonali parte extenditur usque ad nigrum
pontam. A tergo autem habet flumen quod dicitur thanais cum
paludibus magnis ubi ultra modum habundanterinueniunturzobolini
ita quod non solum nobiles et ignobiles uestiuntur inde, uerum etiam
bubulcj et subbulci ac opiliones sua decorant uestime(n)ta in terra
illa. Nam ibihabundat aumm et argentum et inueniunturin fluminibus
torre iilius preciosi lapides et gemme. Ab orientali uero parte uicina
scithie fuerunt gentes gog et magog, quos inclusit magnus
alexander. Scithica autem terra multum patula in longitudine et
latitudine. Homines uero qui habitant eam uulgariter dentumoger
dicuntur usque in hodiernum diem, et nuilius umquam imperatoris
potestate subacti fuerunt. Scithici enim sunt antiquiores populi, et est
potestas scithie in oriente, utsupra diximus. Etprimus rex scithie fuit

1. Rezultă că Anonymus a folosit documente vechi sau o cronică mai veche numită
Pra-Gesta, astfel cum precizează Istvân Erdely Tn Teza sa de candidat în
ştiinţe (v. Istvân Erdely. Les relations Hungaro-Khazares, în Acta et studia orientalia,
IV, Bucureşti. 1962, pag. 39-44).
2) Anonymus este categoric în afirmaţia sa că acum Ungaria are exordium „începutul1’
genealogiei regilor săi, prezentând-o până la Bela I, care l-arfi putut avea ca magister
pe Pousa. Dinastia arpadiană se stinsese în linie dreaptă, deoarece Ştefan cel
Sfânt n-a avut copii, fiind urmat de nepotul său Petre Germanul (1030-1041) şi

12
ta, deşi sunt împiedicat de diferitele treburi ale acestui secol anevoios,
totuşi m-am apucat să fac ceea ce mi-ai recomandat să fac şi după
tradiţia diferiţilor istoriografii, sprijinit de ajutorul graţiei divine, socotind
să nu fie dat uitării pentru urmaşi până la ultima generaţie. Deci, am
aflat că lucrul cel mai bun este să-ţi scriu adevărat şi simplu, pentru
ca cititorii să poată cunoaşte cum s-au petrecut faptele. Şi dacă atât
de nobilul neam al Ungariei ar auzi, ca prin vis, de începuturile
generaţiei sale şi de toate faptele curajoase ale lor din poveştile false
ale ţăranilor sau din cântarea guralivă a glumeţilor, ar fi foarte nedemn
şi destul de ruşinos. Prin urmare, este mult mai bine să se afle adevărul
în mod deosebit din descrierea sigură a scrierilor1* şi din interpretarea
clară a faptelor istorice. Prin urmare, fericită este Ungaria, căreia i
s-au dat diferite daruri. Căci, să se bucure în toate zilele de serviciul
scriitorului ei. Pentru că are începutul genealogiilor regilor săi2) şi a
nobililor, despre care regi să fie laudă şi onoare eternă regelui şi maicii
sale sfânta Maria, prin graţia căreia regii Ungariei şi nobilii să aibă
conducerea cu sfârşit fericit acum şi în vecii veciior. AMIN.

Cap. I Despre Scithia

Aşadar, Scithia este o ţară foarte mare care se numeşte

Dentumoger, spre răsărit hotarul ei se întinde de la partea nordică
până la Marea Neagră. în spate are un fluviu care se numeşte Thanais,
cu bălţi mari, unde se găsesc din belşug peste măsură de mulţi
zobolini3*, astfel că de aici nu numai nobilii şi oamenii de jos se îmbracă,
dar chiar şi văcarii şi porcarii şi păstorii îşi împodobesc vesmintele lor
în acea ţară. Căci aici abundă aurul şi argintul şi în fluviile acelei ţării
se găsesc şi mărgăritare. Iar în partea răsăriteană, vecină cu Scithia,
au fost popoarele Gog şi Magog, pe care le-a înconjurat Alexandru
cel Mare. Dar ţara scitică este foarte întinsă în lungime şi lăţime. Iar
oamenii care o locuiesc se numesc popular, până în ziua de azi,
Dentumogerş\ niciodată n-au fost supuşi puterii vreunui împărat. Căci
sciţii sunt un popor mai vechi şi puterea Sciţiei este spre răsărit, aşa

apoi de cumnatul său Aba Samuel (1041-1044), Petre Germanul (a doua domnie;
1044-1047) şi Andrei I (1047-1061). Bela I (corect: Bela Benin) a avuto domnie
scurtă (1061-1063). Ştefan cel Sfânt s-a numit înainte de creştinare Waic (cit. Voic(u)),
nume românesc, care apare în documente sub fonnaWajk Olachus. Deci, sfârşitul
cronicii nu s-a pierdut.
3) Prin zoboMtrebuie înţeles zibelini sau samuri, o specie de jderi, a căror blană se
folosea pentru confecţionarea îmbrăcăminţii

13
magog filius iaphet et gens illa a magog rege uocata est moger. A
cuius etiam progenie regis descendit nominatissimus atc^ue
potentissimus rex athila, qui anno dominice incamationis cccc. i. î.
de terra scithica descendes cum ualida mânu in terram pannonie uenit,
et fugatis romanis regnum obtinuit. Et regalam sibi locum constituit
iux(ta) danubium super calidas aquas et omnia antiqua opera que ibi
inuenit renouari precepit, etin circuitu murofoitissimo edifica uit, que
perlinguamhungancamdiciturnuncbuduuar, eta teothonicis ecilburgu
uocatur. Quid plura? Iter hystorie teneamus. Longo autem post
tempore de progenie eiusdem regis magog descendit vgek pater almi
ducis, a quo reges et duces hungarie originem duxerunt, sicut in
sequentibus dicetur. Scithici enim sicut diximus sunt antiquiores popuii
de quibus hystoriographi quigesta romanorum scripserunt sic dicunt:
quod scithica gens fuissent sapientissima et mansueta qui terram
nonlaborant, et fere nulium peccatum erat inter eos. Non enim
habebant domos artificio paratas sed tantum temptoria de filtro parata.
Carnes et pisces et iac et mei manducabant et pigmenta multa
habebant. Vestiti enim erant de pellibus zobolorum et aliarum ferarum.
Aurum et argentum et gemmas habebant sicut lapides, quia in
fluminibus eiusdem terre inueniebantur. Non concupiscebant aliena,
quia omnes diuites erant, habentes animalia multa et uictualia
sufficienter. Non erant enim fomicatores sed solummodo unusquisque
suam habebat uxorem. Postea uero iam dicta gens fatigata in bello,
ad tantam crudelitatem peruenit ut quidam dicunt hystoriographi, quod
iracundia ducti humanan manducassent carnem et sanguinem
bibissent hominum. Et credo quod adhuc eos cognoscetis duram
gentem fuisse de fructibus eorum. Scithica enim gens a nullo

1) Se vede în mod clar tendinţa manifestată de unguri de a-şi contesta originea

ugrofinică şi de a-şi pretinde una biblică.
2) Attila nu a fost ungur, ci conducător al conferinţei bunice, din care făceau parte,
printre alte populaţii, hunii de neam turanic, chazarii de neam turcie, alanii de neam
iranian înrudiţi cu sarmaţii, goţii de neam germanic etc. El a condus această
confederaţie între anii 434 şi 452, destrămarea ei având locîn anul 451 ca urmare
a îngrângerii de către generalului roman de origine dacică, Aetius, în luptele de pe
Câmpiile Catalaunice {Campus Mauriacus). Prin urmare, găsim aici o confuzie între
anul real al venirii hunilorîn Pannonia (375) şi cel menţionat de Anonymus (451).
Arogarea de către unguri a descendenţei din Attila are ca scop crearea impresiei
că migrarea lor în Pannonia în 896 ar fi o revenire în ţara locuită de pretinşii lor
strămoşi huni, care ar echivala cu un nou „descălecat",
3) Apele calde. în latină Aquae Calidae. a fost o localitate romană antică lângă Buda
Veche.

14
cum am spus mai sus. Şi primul rege al Sciţiei a fost Magog, fiul lui
lafet. Şi acel popor este numit Mogerde la regele Magog1'. Chiar şi
de la viţa acestui rege se trage Attila2', cel mai renumit şi mai puternic
rege, care, în anul 451 de la întreruperea Domunului, descinzând din
ţara scitică, a venit cu o mâna puternică în ţara Pannoniei şi, după ce
a gonit pe romani, a ocupat regatul. Şi şi-a construit o reşedinţă regală
lângă Dunăre, mai sus de Apele Calde3' şi în primul rând a pus să se
renoveze toate construcţiile vechi pe care le-a găsit acolo4' şi a construit
de jur împrejur un zid foarte puternic, care acum este numit în limba
ungară BuduvarS), iar la teutonici6' este numit Ecilburg7'. Ce să mai
spun? Să urmărim cursul istoriei. Dar, după un timp îndelungat, din
neamul aceluiaşi rege Magog descinde Ugek, tatăl ducelui Almus, de
la care îşi trag originea regii şi ducii Ungariei, după cum se va spune
în cele ce urmează. Căci sciţii sunt, după cum am spus, popoare mai
vechi, despre care istoricii care au scris faptele romanilor, spun astfel:
că naţiunea scitică ar fi fost foarte inteligentă şi blândă, care nu a
lucrat pământul8' şi aproape că nu există nici o ticăloşie între ei. Căci,
în realitate, ei nu aveau case lucrate printr-un meşteşug, ci numai
corturi lucrate din pânză9'. Ei mâncau carne şi peşte şi lapte şi miere
şi aveau multe farduri. S-au îmbrăcat chiar cu piele de samur şi de
alte animale sălbatice. Aveau aur şi argint şi pietre preţioase aşa cum
sunt pietricelele, căci se găseau în fluviile acelei ţări. Nu râvneau la
lucruri străine, pentru că toţi erau bogaţi, având multe animale şi
alimente îndeajuns, căci nu erau desfrânaţi, ci fiecare îşi avea doar
numai o soţie. Mai târziu însă poporul amintit, obosit în război10', a
ajuns la atâta cruzime încât unii istoriografi spun că, mânaţi de mânie,
ar fi mâncat carne de om şi ar fi băut sânge de om. Şi cred, cât îi

4) Menţunea constituie o dovadă a locurii la venirea ungurilor.

5) Menţiunea constituie o dovadă a locuirii spaţiului său la venirea ungurilor
6) Teutonicii era numele sub care erau cunoscuţi germanii în evul mediu.
7) Eciiburg era, în evul mediu, numele german al oraşului Buda. Ei era derivat din
Ecel, numele german al lui Attila. Traducerea lui este „Oraşul lui Attila”.
8) A nu lucra pământul înseamnă a nu fi agricultor, de unde rezultă că ungurii erau
nomazi,
9)Locuirea în corturi este încă o dovadă a nomandismului ungurilor înainte de
sedentarizarea lorîn Pannonia. în fapt, sedentarizarea a început cu anul 955, când
au fost înfrânţi de împăratul german Ottocel Mare în luptele de pe râul Lech.
10) Menţiunea se referă la conflictele permanente dintre pecenegi şi unguri, primii
fiind cei mai mari duşmani ai ungurilor, pe care i-au împins din Urali în Atelcuz/
Etelkbz şi apoi în Pannonia, Conflictul se explică şi prin aceea că ungurii sunt de
origine ugro-finică, iar pecenegii de origine turcică.

15
imperatore fuitsubiugata. Nam darium regem persarum cum magna
turpitudine scithicifeceruntfugere, etperdidit ibi darius octoginta milia
hominum, etsic cum magno timone fugit in persas. Item scithici drum
regem persarum cum trecentis etXXX. milibus hominum ocdderunt.
Item scithici Alexandrum magnum filium phylippi regis et regine
olympiadis, qui multa regna pugnando sibisubiugauerat, ipsumetiam
turpiterfugauerunt. Gens namque sdthica dura erat ad sustinendum
omhem iaborem et erant corpore magni scithici et fortes in bello. Nam
nichilhabuissentin mundo, quod perdere timuissent pro illata sibi
iniuria. Quando enim scithici uictoriam habebant, nichil de preda
uolebant, ut moderni de posteris suis, sed tantummodo laudem
exinde querebant. Etabsque dario et cyro atque alexandro, nulla
gens ausa fuit in mundo in terram illorum intrare. Predicta uero
sdthica gens dura erat ad pugnandum, et super equos ueloces
et capita in galeis tenebant, et arcu ac sagittis meliores erant su­
per omnes nationes mundi, et sic cognoscentis eos fuisse de
posteris eorum. Sdthica enim terra quanto a torrida zona remotior
est, tanto propagandis generibus salubrior. Etquamuis admodum
sit spatiosa tamen multitudinem populorum in ibi genera torum nec
alere suffidebat, nec capere. Qua propter septem principales
persone, qui hetumoger dicti sunt angusta locorum non sufferentes
ea maxime deuitare cogitabant. Tune hee septem principales
persone habito inter se consilio constituerunt, ut ad occupandas
sibi terras quas incolere possent, a natali discederent solo, sicut
in consequentibus dicetur.

1) In realitate, ungurii au fost supuşi de cabari, care făceau parte din neamul mai
mare al chazarilor de origine turcică. Sub conducerea celor trei triburi de cabari
cărora le erau supuşi şi care aveau ca şef pe cabarul Almutzes (numit de unguri
Almus), ungurii au fost dirijaţi spre Pannonia prin pasul Ugorscoe „trecătoarea
ungurilor” din Munţii Carpaţii Nordici, astfel cum menţionează istoricul rus Nestor
în Povestea vremurilor trecute, scrisă în anul 1110. Prin urmare, încă din acele
vremuri, ungurii erau numiţi ugri, nume pe care niciodată nu l-au luat de la
cetatea Hung, cum consideră el. Este foarte posibil ca o parte din triburile
cabaro-ungare să fi trecut în Pannonia şi pe Valea Uzului, trecătoarea fiind
cunoscută de chazari, deaorece în cronicile ungureşti din secolul XIV-XV se
menţionează că Almus „in terrra Erdelw occisus est" ( a fost ucis în Ardeal).
Asasinarea lui nu se putea realiza decât de populaţia locală românească, pe
care cabarii au întâlnit-o în drumul lor, ca urmare a jafurilor săvârşite de aceştia.
Nici una din cronici nu precizează ce măsuri au fost luate împotriva asasinilor.
Oricum, lui Almutzes i-a urmat fiul său Arpad.
2) Prin sc^/se înţelegeau, în atichitate, popoarele din nordul Mării Negre, Mării Caspice,
.acului Oxianus (situat la est de Marea Caspică) şi din nordul Chinei până

16
cunoaşteţi până acum după faptele lor, că a fost un neam viguros.
Căci neamul scitic n-a fost subjugat de nici un popor1). Dar pe Darius,
regele perşilor, sciţii l-au făcut să fugă cu mare ruşine şi Darius şi-a
pierdut acolo 80000 de oameni şi astfel a fugit în Persia cu mare
teamă. De asemenea, sciţii au ucis pe Cirus2), regele perşilor cu
330000 de oameni. De asemenea, sciţii au gonit cu ruşine pe însuşi
Alexandru cel Mare, fiul regelui Filip şi al reginei Olimpiada, care
subjugase, luptând, multe regate. într-adevăr, neamul scitic era aspru
în a suporta orice muncă şi sciţii erau de statură mare şi tari în război.
Căci nu avuseseră nimic pe lume ca să se teamă că vor pierde pentru
înjuria adusă lor. Când însă sciţii obţineau o victorie, nu voiau nimic
din pradă ca cei existenţi din urmaşii lor, ci căutau dintr-asta numai
glorie. Şi, în afară de Darius şi Cirus şi Alexandru, n-a fost auzit nici
un neam din lume să intre în ţara lor. într-adevăr, neamul scitic
menţionat era aspru la luptă şi iute urcat pe cai şi purtau coifuri pe
cap şi erau, cu arcul şi săgeţile, mai presus de toate naţiunile lumii şi,
că a fost astfel, o cunoaşteţi de la urmaşii lor. Căci ţara scitică, cu cât
este mai departe de zona caldă, cu atât este mai folositoare pentru
înmulţirea neamului. Şi ori cât ar fi întinsă în totalitate, totuşi n-a fost
suficient nici să crească, nici să cuprindă mulţimea popoarelor născute
acolo3*. De aceea, cele 7 persoane principale care se numesc hetumoger,
nesuportând îngustimea locurilor, s-au gândit mult să le părăsească4*.
Atunci, aceste 7 persoane principale, ţinând sfat între ele, au hotărât să
ocupe pentru sine ţările pe care să le poată locui, să părăsească pământul
natal, aşa cum se va spune în cele ce urmează.

aproape de Oceanul Pacific. Desigur, ungurii făceau parte şi ei din complexul

de populaţii din acest imens spaţiu geografic, cunoscute cu termenul generic
de sciţi. De aici rezultă şi confuzia dintre sciţi şi masageţi, strămoşi ai geţilor, aşa
cu îi defineşte Larousse duXX0 siecie, care l-au ucis pe Cirus. Acesta a omorât
prin vicleşug pe Spargapises, fiul reginei Tomiris a masageţilor, care şi-a
concetrat toate forţele pentru a-şi răzbuna fiul, fapt care s-a încheiat cu victoria
deplină a masageţilor şi uciderea lui Cirus.
3) Anonymus este foarte corect specificând „mulţimea popoarelor născute acolo",
adică în Scithia. Această situaţie este bine şi minuţios redată de marele istoric
Juiius Klaproth în cercetările sale, bazate pe cronicile orientale pe care le-a studiat,
el fiind şi interpret de limbi orientale la Petersburg. Mai mult, el şi-a fundamentat
lucrările scrise şi pe cercetări şi studii la faţa locului. Chiar şi marele arheolog rus
Kiseleff precizează că „arta samatică din Siberia meridională era mai caracteristică
decât arta sarmatică din nordul Caucazului", sarmaţii făcând parte şi ei din aşa-
zisele neamuri scitice.
4) Părăsirea locurilor natale nu s-a făcut din cauza „îngustimii locurilor", deoarece
stepa unde locuiau era foarte întinsă şi exista spaţiu suficient pentru toate popoarele
„scitice", ci din cauza conflictului cu pecenegii menţionat anterior.

17
 Quare hungari dicitur.
Nune restat dicere quare populus de terra scithica egressus
hungari uocantur. Hungari dicti sunt a castra Hungu, eo quod
subiugatis sibi sclauis, VII. principales persane intrantes terram
pannanie diutius ibi maratj sunt. Vnde amnes natianes circumiacentes,
uacabant almum filium vgek ducem de hunguar, et suas milites
uacabanthunguaras. Quid plura ? His amissis redeamus ad prapasitum
apus, iterque hystarie teneamus, et ut spiritus sanctus dictauerit
inceptum apus perficiamus.

De almo primo duce

o ®
Anno daminice incarnatianis, d. CCC.XVUU, vgek, sicut
supra diximus, langa past tempare de genere magog regis erat
quidam nabilissimus dux scithie, qui duxit sibi uxarem in dentumager
fiiiam eunedubeiiani ducis, namine emesu. De qua genuit filium, qui
agnaminatus est almus. Sed ab euentu diuina est naminatus almus,
quia matri eius pregnanţi per sampnium apparuit diuina uisia in farma
asturis, que quasi ueniens eam grauidauit. Et innatuit ei quad de
utera eius egrederetur tarrens, et de iumbis eius reges giariasi
prapagarentur, sed nan in sua muitipiicarentur terra. Quia erga
sampnium in iingua hungarica dicitur almu, et iilius artus per
sampnium fuit pranasticatum, idea ipse uacatus est aimus. Vel
idea uacatus est aimus id est sanctus, quia ex pragenia eius sancti
reges et duces erant nascituri. Quid ultra?

De duce almo
Dux autem almus pastquam natus est in mundum, factum est
duci vgek, et suis cognatis magnum gaudium et fere amnibus
primatibus scithie, ea quad pater suus vgek erat de genere magag
regis. Erat enim ipse almus fade decarus, sed niger et nigras habebat
oculas sed magnas, statura langus et gracilis. Manus uera habebat

1 )Ungu şi Ungaresie castrul sau fortăreaţa numită mai târziu Ungvărde lângă fluviul
Ung din Slovacia. Toponimul se regăseşte în mai multe zone ale teritoriului din
fosta Ungarie, astfel cum menţionează Moorîn Ungarische Flussnamen (v. Ung.
Iahrto.\l\ pag.443)-apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag.74, Nota 1.

18
 Cap. II. Pentru ce se numesc unguri

Rămâne să spunem pentru ce poporul ieşit din ţara scitică este

numit unguri. Sunt numiţi unguri de la fortăreaţa Hungu1), fiindcă, după
ce şi-au subjugat pe sclavi, cele şapte persoane principale, intrate
fiind în ţara Pannoniei, au rămas acolo mai mult timp. De unde toate
naţiunile din împrejurimi numeau pe Almus, fiul lui Ugek, duce de
Hunguar şi pe soldaţii săi îi numeau hungari. Ce să mai spun? Lăsând
la o parte toate acestea, să ne întoarcem la lucrarea propusă şi să
urmăm calea istoriei şi, după cum vă va dicta sfântul duh, să terminăm
lucrul început.

Cap. III. Despre Almus, primul duce.

în anul 819 de la întruparea domnului, Ugek, după cum am

spus mai sus, după mult timp, din neamul regelui Magog era un
oarecare duce foarte nobil al Sciţiei, care şi-a adus ca soţie în
Dentumoger pe fiica ducelui Eunedubelianus, pe nume Emessu. De
la care s-a născut un fiu, care a fost numit Almus. Dar s-a numit
Almus dintr-o întâmplare divină, deoarece mamei acestuia, pe când
era gravidă, i-a apărut în vis o arătare divină în chip de vultur, care,
ca şi cum venind la ea, a lăsat-o gravidă2’. Şi i-a vestit că din uterul ei
ar fi ieşit un torent şi din pântecele ei s-ar naşte regi glorioşi, dar nu s-
ar înmulţi în ţara sa. Darfiindcă v/s în limba ungară se spune almuşi
naşterea aceluia a fost prezisă prin vis, de aceea el însuşi s-a numit
Almus. Sau, poate, de aceea s-a numit Almus, adică sfânt3’, deoarece
din neamul acestuia erau să se nască regi şi duci sfinţi. Ce este mai
departe?
Cap. IV. Despre ducele Almus

Dar, după ce ducele Almus s-a născut pe lume, s-a produs o

mare bucurie ducelui Ugek şi rudelor sale şi aproape tuturor fruntaşilor
Sciţiei, pentru că tatăl său a fost Ugek, din neamul regelui Magog.
Căci Almus însuşi era la faţă frumos, dar negru şi avea ochii negri,
dar mari, înalt de statură şi svelt: Dar, avea mâini groase şi degete

2) Aspectul biblic este evident, deoarece ne conduce la modul de naştere a lui Isus
Christos.
3) Este evident că ne aflăm în faţa unei legende, deoarece lui Almus i se dă mai întâi
sensul „somn, vis", iar apoi acela de „sfânt".

19
grossa et digitos prolixos et erat ipse almus pius, beniuolus, largus,
sapiens, bonus miles hylaris dator omnibus iilis qui in regno scithice
tune tempore erant milites. Cum autem ipse aimus peruenisset ad
maturam etatem, uelut donum spiritus sancti erat in eo licet paganus,
tamen potentior fuit et sapientior omnibus ducibus scithie. Et omnia
negotia regni eo tempore fadebant consilio et auxilio ipsius. Dux autem
almus dum ad maturam etatem iuuentutis peaienisset, duxitsibi uxorem
in eadem terra, filiam cuiusdam nobilissimi duds, de qua genuit filium
nomine arpad quem secum duxit in pannoniam, vtin sequentibus dicetur.

De electione almi ducis.

Gens itaque hungarorum fortissima et bellorum laboribus

potentissima, ut superius diximus, de gente sdthica, que perydioma
suum proprium dentumoger didtur duxit originem. Et terra illa nimis
eratplena, ex multitudine populorum in ibi generatorum, utnecalere
suos sufficeret, nec capere ut supra diximus. Qvapropter tune, VII.
prineipales persone quihetumogeruoeanturusque in hodiemum diem,
angusta loeorum non sufferentes, habito inter se eonsilio, ut a natali
solo diseederent, ad oeeupandas sibi terras, quas ineolere possent,
armis et bello querere non eessarunt. Tune elegerunt sibi querere
terram Pannonie.quam audiuerant fama uolante terram athile regis
esse, de euius progenie dux almus pater arpad deseenderat. Tune
ipsi VII. prineipales persone eonmuni et uero eonsilio intellexerunt,
quod ineeptum iter perfieere non possent, nisi dueem ae
preeeptorem super se habeant. Ergo libera uoluntate et eommuni
consensu, VII. uirorum elegerunt sibi dueem ae preeeptorem in
filios filiorum suorum usque ad ultimam generationem. Almum filium
vgek, et qui de eius generatione deseenderent, quia almus dux
filius vgek et qui de generatione eius deseenderent, elariores erant
genere et potentiores in bello. Işti enim, VII. prineipales persone
erant uiri nobiles genere, et potentes in bello fide stabiles. Tune
pari uoluntate almo duei sie dixerunt. Ex hodierna die te nobis
ducem ae preeeptorem eiigimus. Et quo fortuna tua te duxerit.

1) V. ştefan cel Sfânt, care a recunoscut autoritatea Papei de la Roma, încă înainte
de schisma din anul 1054.
2) în Cap. I şi III, Dentumoger esie prezentat ca fiind o ţară, dar în acest capitol apare

20
lungi şi Almus însuşi era credincios, binevoitor, generos, înţelept, bun
soldat, vesel, îndatoritor faţă de toţi aceia care în acel timp erau soldaţi
în regatul scitic. Iar când însuşi Almus a ajuns la vârsta matură, ca şi
când harul sfântului duh era în el, deşi păgân1), totuşi a fost mai puternic
şi mai înţelept decât toţi regii Sciţiei. Şi toate afacerile regatului le
îndeplineau în acel timp cu sfatul şi ajutorul lui însuşi. Dar, când ducele
Almus a ajuns la etatea matură a tinereţii şi-a adus ca soţie în aceeaşi
ţară pe fiica unui anume foarte vestit duce, de la care s-a născut fiul
cu numele Arpad, pe care l-a dus cu sine în Pannonia, aşa cum se
va spune în cele ce urmează.

Cap. V. Despre alegere ducelui Almus

Astfel, poporul ungurilor, foarte viguros şi foarte puternic în

muncile războaielor, după cum am spus mai sus, îşi trage originea
din neamul scitic, care în propriul sau grai se numeşte Dentumoger2*.
Şi ţara aceea era foarte plină de multitudinea popoarelor înmulţite
acolo, încât nu ajungea nici să-i hrănească, nici s-o ocupe, după
cum am spus mai sus. Din această cauză, atunci cele şapte persoane
principale, care până în ziua de azi se numesc hetumoger,
nemaisuferind îngustimea locurilor, după ce au avut între ei un sfat
ca să plece din pământul natal ca să ocupe pentru ei pământuri pe
care să le poată locui, n-au întârziat să le caute cu arme şi război.
Atunci au ales să caute ţara Pannoniei, pe care o auziseră după
zvonul răspândit a fi ţara regelui Athila, din al cărui neam s-ar coborî
ducele Almus, tatăl lui Arpad. Atunci însăşi cele şapte persoane
principale au înţeles printr-un sfat unanim şi drept că nu pot termina
călătoria începută dacă nu vor avea peste ei un duce şi un sfătuitor.
De aceea, prin voinţa liberă şi consensul comun al celor şapte bărbaţi,
şi-au ales un duce şi un sfătuitor pentru fiii fiilor lor până la ultima
generaţie, pe Almus fiul lui Ugek, şi cei ce ar descinde din neamul lui,
fiindcă ducele Almus, fiul lui Ugek, şi cei ce descinseseră din neamul
acestuia erau mai distinşi ca neam şi mai puternici în război. Căci
aceste şapte persoane principale erau bărbaţi nobili de neam şi
puternici în război, statornici în credinţă. Atunci au spus în deplină
voinţă ducelui Almus astfel; Din ziua de azi te alegem pentru noi ca

ca un etnonim. Tot astfel îl consideră şi Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag

72, Nota nr. 1, traducând pe Dentu cu „Don". Deci. Dentumoger ar însemna
„neamul de la Don”.

21
illuc te sequemur. Tune supra dicti uiri pro almo duce more
paganismo fusis propriis sanguintbus in unam uas ratum fecerunt
iuremantum. Etiicet pagani fuissent, fidem tamen iuramenti quam
tune fecerant inter se, usque ab obitum ipsorum seruauerunt taii
modo

De iuramento eorum
Primus status iuramenti sic fuit: ut quam diu uita duraret, tam
ipsis, quam etiam posteris suis semper ducem haberent de progenie
almi ducis. Secundus status iuramenti sic fuit: ut quicquid boni per
iabores eorum acquirere possent, nemo eorum expers fieret. Tercius
status iuramenti sic fuit: ut işti principaies persone qui sua iibera
uoiuntate almum sibi dominum eiegerant, quod ipsi et fiiij eorum
nunquam a consilio ducis et honore regni omnino priuarentur.
Quartus status iuramenti sic fuit: ut siquis de posteris eorum
infidelis fieret contra personam ducaiem, et discordiam faceret
inter ducem et cognatos suos, sanguis nocentis fuderetur, sicut
sanguis eorum fuit fusus in iuramento, quod fecerunt almo duci.
Quintus status iuramenti sic fuit: ut siquis de posteris ducis aimi
et aiiarum personarum principaiium iuramentj stătută ipsorum
infringere uoluerit, anathemati subiaceat in perpetuum. Quorum
Vii. uirorum nomina hec fuerunt: Aimus paper arpad, Eleud pater
Zoboisu a que genus saac descendit, Cundu pater curzan, Ound
pater ete, a quo genus caian et coisoy descendit, Tosu pater leiu,
buba, a quo genus zemera descendit. Vii-us Tuhutum pater Horea,
cuius fiiij fuerunt Gyyla et zombor, a quibus genus mogiout
descendit, utinferius dicetur. Quidpiura? iter hystorie teneamus.

» De egressu eorum

Anno dominice incarnationis d. ccc. I.XXXiiii. sicut in annaiibus

1) Aici se găseşte o discordanţă în raport cu cele cuprinse în Cap. V. Printre cele

„şapte persoane principale" este inclus şi Almus. Dar, în Cap. V, Almus este
descins din Athila, în timp ce cele şapte persoane principale sunt considerate a
face parte din Dentumoger. Deci, Almus nu făcea parte din Dentumoger, ceea
ce ar conduce, poate, la ipoteza unei origini străine. Existenţa celor trei triburi
de cabari şi şapte de unguri care s-au aşezat în Pannonia este foarte clar
expusă de Istvân Erdelyîn op. c/f. Acesta mai precizează că, din zece nume ale
dinastiei arpadiene, opt sunt de origine turcă; Âlmos, Ârpad, Zoitân, Tarkaksu,

22
duce şi sfătuitor şi unde te va mâna soarta, acolo te vom urma. Atunci
bărbaţii mai sus numiţi, vărsâdu-şi propriul sânge după datina păgână
într-un vas, au făcut jurământul pentru ducele Almus. Şi, cu toate că
fuseseră păgâni, şi-au păstrat până la moartea lor credinţă jurământului
pe care îl făcuseră atunci între ei astfel.

Cap. VI. Despre jurământul lor

Primul punct al jurământului a fost; ca atâta timp cât va dura

viaţa, atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, să aibă pentru totdeauna
un duce din neamul ducelui Almus. Al doilea punct al jurământul a fost
astfel: ca orice bunuri ar putea să dobândescă prin munca acestora,
nici unui să nu fie lipsit de aceasta. Al treilea punct al jurământului a fost
astfel: ca aceste principale persoane, care prin libera lor voinţă îşi
aleseseră drept căpetenie pe Almus, ei înşişi şi fiii acestora să nu fie
lipsiţi în totul niciodată de la consiliul ducelui şi onoarea regatului. Al
patrulea punctai jurământului a fost astfel: ca, dacă cineva dintre urmaşii
acestora arfi necredincioşi faţă de persoana ducală şi arproduce discordie
între duce şi rudele lui, să se scurgă sângele celui vinovat, după cum s-
a vărsat sângele lor la jurământul pe care l-au făcut ducelui Almus. Al
cincilea punct al jurământului a fost astfel: ca, dacă cineva dintre urmaşii
ducelui Almus şi ai altor persoane principale ar fi voit să încalce jurământul
lor, să fie afurisit pentru vecie. Numele celor sapte bărbaţi au fost acestea:
Almus, tatăl lui Arpad1), Eleud, tatăl lui Zobolsu, de la care descinde
neamul Saac, Cundu, tatăl lui Curzan, Ound, tatăl lui Ete, de la care
descinde neamul lui Calan şi Colsog, Tosu, tatăl lui Lelu, Huba, de la
care se trage neamul lui Zemera, al şaptelea Tuhutum, tatăl lui Horea, ai
cărui copii au fost Gyyla şi Zombor, de la care descinde familia Moglout,
cum se va spune mai jos. Ce să mai zic? Să urmăm cursul istoriei.

Cap. VII. Despre plecarea lor

în anul 884 al întrupării Domnului, după cum se păstrează în

cronicile anuale3), cele şapte persoane principale, care se numesc

Jutocsa, Ullb, Tas şi Termacs. Conform aceluiaşi autor, numai două sunt de
origine fino-ugrică: Liiintik şi Ezelb. Istvân Erdely mai afirmă că primele opt
nume făceau parte din prima generaţie a Iul Almus, în timp ce ultimele două
aparţineau celei de a doua generaţii.
3) Rezultă că Anonymus a avut la dispoziţie unele izvoare scrise de care s-a folosit
pentru a-şi scrie opera, dar pe care nu le pomeneşte decât la modul general. Prin
urmare, faptele descrise de el au fost consemnate în scris înaintea lui de autori
care se aflau mai aproape de evenimentele consemnate şi deci au un caracter mai
veridic.
23
continetur cronicis. Septem principales persone, qui hetumoger
uocantur, egressi sunt de terra Scithia uersus occidentem. Inter quos
almus dux filius ugek de genere magog regis uir bone memorie,
dominus et consiliarius eorum, una cum uxore sua et filio suo arpad,
et duobus filiis Hulec auunculi sui, scilicet zuard et cadusa, necnon
cum multitudine magna popuiorum non numerata federatorum de
eadem regione egressus est. Venientes autem dies plurimos per
deşerta loca, et fluuium etyl super tulbou sedentes ntu paganismo
transnatauerunt, etnunquam uiam civitatis uelhabitaculiinuenerunt.
Nec iabores hominum comederunt, ut mos erat eorum. Sed camibus
et piscibus uescebantur, donec in Rusciam, que Susudal uocatur,
uenerunt. Et inuenes, eorum fere cottidie erant in uenatione. Vnde a
die illo usque ad presens hungarijsuntpre ceteris gentjbus meliores
in uenatu. Et sic almus dux cum omnibus suis uenientes terram
intrauerunt ruscie, que uocatur susudal.

De Rutenia
Postquam autem ad partes rutenorum peruenerunt, sine aliqua
contradidone usque ad ciuitatem Kieu transierunt etdum perciuitatem
Kyeu transissent fluuium deneper transnauigando, uoluerunt regnum
rutenorum sibi subiugare. Tune duces rutenorum hoc intelligentes
timuerunt ualde, eo quod audiuerantAlmum ducem vgek, de genere
athile regis esse, cuj proauj eorum annuatim tributa persoluebant.
Attamen dux de hyeu conuocatis omnibus primatibus suis, habito in­
ter se consilio, elegerunt ut pugnam promouerunt contra almum
ducem, et magis uellent mori in bello, quam amitterent regna propria,
et subiugati essent sine sua sponte duci a/mo. Statim dux de kieu
missis legatis, VII. duces cumanorum suos fidelissimos amicos in
adiutorium postulauit. Tune hij VII. duces, quorum nomina hec fuerunt:
Ed, Edum, Etu, Bunger, Ousad, pater ursuur, Boyta, Ketel pater

1) Acest pasaj confirmă migrarea ungurilor alături de cabari, de la est de râul Etyl
spre Pannonia.
2) Etyl, Atu sau /f;/însemnaîn limba chazarilor „fluviu, râu mare", de unde şi Af//, numele
fluviului Volga.
3) Ca popor de stepă, ungurii creşteau numai cai, cu ajutorul cărora se şi deplasau
dintr-un loc în altul. Ei mai aveau ca ocupaţie vânatul, pescuitul şi confecţionarea
blănurilor. Hrana lor se reducea astfel numai la peşte, came de cal sau vânat,
deoarece nu practicau agricultura, pomicultura sau creşterea unor animale

24
Hetumoger, au plecat din ţara Scithia spre apus. Intre care ducele
Almus, fiul lui Ugek din neamul regelui Magog, bărbat de bună amintire,
conducătorul şi sfătuitorui lor, împreună cu soţia şi fiul său Arpad şi cu
doi fii ai unchiului său dinspre mamă, Hulic, adică Zuard, şi Cadusa,
au plecat din aceeaşi regiune, de asemenea cu o mare mulţime
nenumărată a popoareior asociate1). Dar, venind mai multe zile prin
locurile pustiite, şi au trecut înot fluviul Etyl2)sezând pe burdufuri după
obiceiul păgân şi nicăieri n-au găsit calea unui oraş sau locuinţă. Nici
n-au mâncat munca oamenilor, după cum era obiceiul lor, ci s-au
hrănit cu came şi peşte3’, până când au ajuns în Ruscia, care se
numeşte Sudai. Şi tinerii lor erau aproape în fiecare zi la vânătoare.
De unde, din acea zi şi până în prezent, ungurii sunt mai buni în
vânat decât celelalte neamuri. Şi astfel ducele Almus, venind cu toţi
ai săi, au intrat în Ruscia, care se numeşte Susudal.

Cap VIII. Despre Rutenia

Dar, după ce au ajuns în părţile rutenilor, au trecut până la

cetatea Kyeu4’ fără altă opunere şi, pe când treceau prin cetatea Kyeu,
piutind peste fluviul Deneper5’, au vrut să-şi subjuge regatul rutenilor.
Atunci ducii ruteniior, observând aceasta, s-au temut mult, pentru că
auziseră că ducele Almus, fiul lui Ugek, arfi din neamul regelui Athila,
căruia strămoşii lor îi plăteau anual tributuri. Totuşi, ducele de Hyeu6’,
convocând pe toţi fruntaşii săi, după ce au avut între ei un consiliu, au
ales să pornească război contra duceiui Aimus şi au hotărât că e mai
bine să moară în război decât să-şi părăsească regatele proprii şi să
fie subjugaţi, fără voia lor, ducelui Almus. Imediat, ducele de Kyeu,
după ce a trimis delegaţi, a chemat în ajutor pe cei şapte duci ai
cumanilor7’, prietenii lor cei mai credincioşi. Atunci, aceşti şapte duci,
ale căror nume au fost: Ed, Edumen, Etu, Bunger, Ousad, tatăl lui
Ursuur, Boyta, Ketel, tatăl lui Oluptulma, după ce au adunat în acelaşi

domestice, ca oi. bovine, porci sau păsări de curte, asemenea ocupaţii implicând
în mod obligatoriu sedentarismul.
4) Kyeu a fost citit mai târziu Kiev. El era oraş al Sarmaţiei. aşa cum este definit în
cronicile ungureşti din secolele XIV şi XV. Sarmaţia reprezenta zona nordică a
Ucrainei de azi.
5) Fluviul Deneper este’actualul Nipru.
6) Hieu este o eroare de scriere. în fapt fiind Kyeu.
7) Cumanii erau un popor de origine turcă, înrudit cu pecenegii. De aici rezultă desele
confuzii, la Anonymus, între unii şi alţii.

25
oluptulma, non modica multitudine equitum insimul coadunata, causa
amicicie ducis de Kyeu celerrimo cursu contra almum ducem
uenerunt. Et dux de Kyeu cum ercitu suo obuiam processit eis, et
adiutorio cumanorum armata multitudine contra almum ducem uenire
ceperunt. Dux uero almus, cuius adiutor erat sanctus spiritus armis
indutus ordinată acie, super equum suum sedendo, ibat huc et illuc
confortans suos milites, et facto impetu, stetit ante omnes suos et
dixit eis, O scithici et conmilitones mei, uirj fortissimi memores, estote
initium uiarum uestrarum, quando dixistis, quod terram quam incolere
possetis, armis et bello quereretis. Ergo noiite turbări de multitudine
ruthenorum et cumanorum, qui assimilantur nostris canibus. Nam
canes statim ut audiunt uerba dominorum suorum, nonne in timorem
uertuntur? Quia uirtus non ualet in multitudine populi, sed in
fortitudine animi. An nescitis quia unus leo multos ceruos in fugam
uertit, ut dicit quidam philosophus? Sed hijs omissis dicam uobis,
Quis enim potuit contra stare militibus Scithie? Nonne darium
regem persarum scithici in fugam conuerterunt, et sic cum timore
et maxima turpitudine fugiitin persas? etperdidit ibi octoginta milia
hominum. Aut nonne cyrum regem persarum scithici cum trecentis
XXX-ta milibus occiderunt? Aut nonne magnum alexandrum filium
philippi regis et regine olimpiadis, qui multa regna pugnando sibi
subiugauerat, ipsum etiam scithiciturpiterfugauerunt? Vnde strennue
et fortiter pugnemus contra eos, qui assimilantur nostris canibus, et
sic multitudinem eorum timeamus, ut muscarum multitudinem. Hoc
audientes milites almi ducis, multum sunt confortati. Statimque
sonuerunt tubas bellicas per partes, et con mixta est utraque ades
hostium, ceperuntque pugnare acriter inter se. Et interficiebantur
plurimi de ruthenis et cumanis. Predicti uero duces ruthenorum et
cumanorum, uidentes suos deficere in bello, in fugam uersisunt, etpro
salute uite properantes in ciuitatem Kyeu intrauerunt. Almus dux et sui
milites persequentes ruthenos et cumanos usque ad ciuitatem Kyeu, et
tonsa capita cumanorum almi ducis milites mactabant, tamquam crudas
curcubitas. Duces uero mthenorum et cumanorum in ciuitatem ingressi,
uidentes audatiam scithicorum, quam muţi remanserunt.

De pace inter ducem et ruthenos

Dux uero almus et sui milites adepta uictona, terras ruthenorm
sibisubiugauerunt, et bona eorum accipientes, in secunda ebdomada
ciuitatem Kyeu ceperunt expugnare. Etdum scalas ad murum ponere

26
timp nu puţină mulţime de călăreţi, din cauza prieteniei faţă de ducele
de Kyeu, în fuga cea mare au venit împotriva ducelui Almus. Şi ducele
de Kyeu le-a ieşit în cale cu armata1) sa şi, cu ajutorul cumanilor, au
început să vină cu mulţime de armată contra ducelui Almus. Dar ducele
Almus, al cărui ajutor era Sfântul Duh, punându-şi armele, după ce
şi-a orânduit linia de luptă, suindu-se pe calul său, mergea încoace
şi-ncolo întărindu-şi soldaţii şi, după ce atacul a fost pornit, s-a oprit
înaintea tuturor alor săi şi le-a spus: „O, sciţilor şi tovarăşii mei de
arme, cei mai viteji bărbaţi, aduceţi-vă aminte de începutul călătoriilor
noastre, când aţi zis că pământul pe care-l veţi putea locui, îl veţi
dobândi cu arme şi război. Aşadar, să nu vă tulburaţi de mulţimea
rutenilor şi cumanilor, care seamănă cu câinii noştri. Căci, câinii,
imediat ce aud cuvintele stăpânilor lor, nu privesc cu teamă? Deoarece
virtutea nu are putere în mulţimea poporului; ci în tăria sufletului. Oare
nu ştiţi că un leu pune pe fugă mulţi cerbi, după cum spune un filosof?
Dar, lăsând la o parte aceasta, vă voi spune cine de fapt a putut să
stea contra soldaţilor Sciţiei? Oare n-au pus pe fugă sciţii pe Darius,
regele perşilor, şi astfel a fugit în Persia cu teamă şi cu foarte mare
dezordine? Şi a pierdut acolo 80 000 de oameni. Sau, oare nu sciţii
au ucis pe Cirus, regele perşilor cu 300 000 de oameni? Sau, oare
nu sciţii au fugărit chiar pe însuşi Alexandru cel Mare, fiul regelui Filip
şi al reginei Olimpiada, care îşi subjugase multe regate prin luptă?
De unde, să ne luptăm repede şi cu putere împotriva acestora, care
se aseamănă cu câinii noştri şi astfel să ne temem de mulţimea lor
ca de mulţimea muştelor”. Auzind aceasta, soldaţii ducelui Almus s-
au întărit mult. Şi imediat au sunat trompetele de război prin <toate>
părţile şi s-au amestecat liniile de luptă ale duşmanilor din amândouă
părţile şi au început să se lupte cumplit între ei. Şi foarte mulţi dintre
ruteni şi cumani erau omorâţi. într-adevăr, numiţii duci ai rutenilor şi
cumanilor, văzând pe ai săi că se sfârşesc în război, au luat-o la
fugă şi, pentru a-şi salva viaţa, au intrat în cetatea Kyeu. Ducele
Almus şi soldaţii săi, urmărind pe ruteni şi pe cumani până la cetatea
Kyeu, şi soldaţii ducelui Almus loveau capetele tunse ale cumanilor
ca pe nişte dovleci necopţi. Iar ducii rutenilor şi cumanilor intraţi în
oraş, văzând îndrăzneala sciţilor, rămâneau ca muţi.

Cap. IX. Despre pacea dintre duce şi ruteni

Dar ducele Almus şi soldaţii săi, după ce au câştigat victoria,

şi-au subjugat ţările rutenilor şi, luându-le bunurile, în a doua
săptămână au început a lua cu asalt cetatea Kyeu. Şi când începură

27
cepissent, uidentes duces cumanorum et ruthenorum audatiam
scithicorum timuerunt ualde. Et dum hoc intellexissent, quod eis
obsistere non ualerent, tune missis legatis dux de Kyeu et alij duces
ruthenorum neenon cumanorum qui ibi fuerunt rogauerunt almum
ducem, et principes suos, ut pacem facerent cum eis. Cum autem
legaţi uenissent ad almum ducem et cum rogassent, ut domini eorum
de sedibus non expellerentur suis, tune dux almus inito consilio cum
suis, sic legatos remisit rethenorum, ut duces et primates sui, filios
suos in obsides darent, tributumque annuatim persoluerent decern
milia marcarum, etinsuperuictum uestitum etalia necessaria. Duces
uero ruthenorum licet non sponte tamen hec omnia almo duci
concesserunt. Sed rogauerunt almum ducem, utdimissa terra galicie,
ultra situam Houos uersus occidentem in terram pannonie
descenderent, que primo athila regis terra fuisset. Et laudabant eis
terram pannonie ultra modum esse bonam. Dicebant enim, quod ibi
confluerent nobilissimi fontes aquarum, danubius et tyscia, et alij
nobilissimi fontes bonis piscibus habundantes. Quem terram habitarent
sclauij. Bulgari] et BIaehiJ, ac pastores romanorum. Quia post mortem
athila regis terram pannonie romani dicebant pascua esse, eo quod
greges eorum in terra pannonie pascebantur. Etiure terra pannonie
pascua romanorum esse dicebatur, nam et modo romani pascuntur
de bonis Hungarie. Quid plura ?

De VII ducibus cumanorum

Dvx uero almus et sui primates, inito inter se consilio peticioni

ducum ruthenorum satisfacientes, pacem cum eis facerunt. Tune duces
ruthenorm scilicet de Kyeu, et Sudai, ut ne de sedibus suis
expellerentur, filios suos in obsides dederunt almo duci, et cum eis

1) Ga//c/a înseamnă Galiţia sau Halicia.

2) Houos se referă la Munţii Havas, situaţi între Galiţia şi Maramureş.
3) Vorbind de Pannonia, trebuie reţinut sensul existent la data venirii ungurilor (a. 896),
deoarece era vorba de Pannonia română, locuită de pastores romanorum.
4) Tyscia este Tisa.
5) Populaţia cunoscută sub denumirea sclaui, sclaveni şi sclavini „sclavi" a fost
menţionată în secolul l-ll e.n. de Plinus, Tacitus şi Ptolemaios. Ea apare în Dacia în
secolul al Vl-lea e.n., când sunt aduşi de avari, fiind rămaşi în istorie ca „sclavi
ai avarilor'. Sub această denumire sunt menţionaţi şi în cronicile ungureşti din
secolele XIV-XV. Noua lor ţară din sudul Dunării s-a numit, în consecinţă,
Setavonia „Ţara sclavibr”, iar mai târziu Serbia, având aceeaşi semnificaţie,
locuitorii acesteia numindu-se sârbi, adică „sclavi”. Originea sclavinibr nu se
cunoaşte cu precizie, ţara lor de baştină fiind zona dintre Odra, bazinul mijbciu

28
să pună scări la zid, văzând ducii cumanilor şi ai rutenilor îndrăzneala
sciţilor, se temură mult. Şi după ce înţeleseseră că n-ar fi în stare să
se opună, atunci, după ce au trimis soli, ducele de Kyeu şi alţi duci ai
rutenilor şi, de asemenea, ai cumanilor care au fost acolo l-au rugat
pe ducele Almus şi pe principii săi ca să facă pace cu ei. Iar când
veniseră solii la ducele Almus şi îl rugaseră ca stăpânii lor să nu fie
alungaţi din aşezările lor, atunci ducele Almus, prin consiliul ţinut cu
ai săi, astfel a trimis înapoi solii rutenilor pentru ca ducii şi fruntaşii
săi să dea pe copiii lor ca ostateci şi să plătească un tribut anual de
10 000 de maree şi pe deasupra hrană, îmbrăcăminte şi alte lucruri
necesare. Darducii rutenilor, posibil nu de bunăvoie, totuşi au acordat
toate acestea ducelui Almus. Dar l-au rugat pe ducele Almus ca,
părăsind ţara Caliciei1), să descindă dincolo de pădurea Houos2),
spre apus, în ţara Pannoniei3), care, mai înainte, fusese ţara regelui
Athila. Şi le lăudau ţara Pannoniei că este peste măsură de bună.
Căci ziceau că acolo se unesc cele mai vestite izvoare ale apelor,
Danubius şi Tyscia4) şi alte izvoare foarte vestite, pline cu peşti buni.
Pe care ţară o locuiesc sclauii5), bulgarii6) şi biaehii7), chiar şi păstorii
romanilor. Pentru că, după moartea regelui Athila, romanii spuneau
că ţara Pannoniei este păşune, deoarece turmele lor păşteau în ţara
Pannoniei. Şi pe drept se spune că ţara Pannoniei este păşunea
romanilor, căci şi acum pasc din bunurile Ungariei. Ce să mai spun?

Cap. X. Despre cei şapte duci ai cumanilor

Iar ducele Almus şi fruntaşii săi, prin consiliul ţinut între ei, dând
satisfacţie cererii ducilor rutenilor, au făcut pace cu aceştia. Atunci
ducii rutenilor, adică cei din Kyeu şi Sudai,8) ca să nu fie alungaţi din

al Niprului şi Vistulei, un spaţiu foarte restrâns, ceea ce dovedeşte puţinătatea

acestei populaţii. Ea avea o civilizaţie primitivă, limitându-şi activitatea la vânat
şi pescuit. Nu folosea scrisul. De abia după creştinare au început să întrebuinţeze
scrisul chirilic, realizat de călugărul macedonean Constantin, numit şi Chirii.
6) Bulgarii sunt o populaţie de origine turcă ce a sălăşluit o perioadă pe Volga
inferioară, de unde-şi trag şi numele, deoarece numele iniţial al acestei
populaţii nu se cunoaşte nici azi. Nu cunoaştem şi nu există nici un docu­
ment care să le consemneze limba înainte de sedentarizarea lor în sudul
Dunării. De aceea, este foarte eronat a se vorbi de o limbă bulgară. Corect,
trebuie spus limba vorbită de bulgari.
7) S/ach/Vreprezentau poporul român din Pannonia, găsit aici de unguri la venirea lor
după peregrinajul pornit din Başchiria, unde au rămas fraţii lor fino-ugrieni-
başchirii.
8) Sudai este o eroare de scriere prin omiterea literei s. Corect este Susdal.

29
miserunt X-cem milia marcarum, et miile equos cum sellis et frenis
more ruthenico omatis, et centum pueros cumanos et XL. camelos
ad onera portanda, pelles ermelinas et griseas sine numero, ac alia
multa munera non numerata. Tune prenominati duces cumanorum
scilicet, Ed, Edumen, Etu, Bunger, pater Borsu, Ousad pater Vrsuuru,
Boyta, a quo genus Brucsa descendit, Ketel, pater Oluptulma,
cumuidissentpietatem almi ducis, quamfecit circa ruthenos, pedibus
eius prouolutj se sua sponte duci almo subiugauerunt dicentes. Ex
hodierna die nobis te dominum ac preceptorem usque ad ultimam
generationem eligimus. Etquo te fortuna tua duxerit, illuc te sequemur.
Hoc etiam, quod uerbo dixerunt almo duci, fide iuramenti more
paganismo firmauerunt. Et eodem modo dux almus et suj primates
eis fide se et iuramento se constrixerunt. Tune hij VII. duces
cumanorum cum uxoribus et filiis suis neenon cum magna multitudine
in pannoniam uenire concesserunt. Similiter etiam mulţi de ruthenis almo
duci adherentes, secum in pannoniam uenerunt, quorum postentas
usque in hodiemum diem perdiuersa loca in Hungaria habitat.

De ciuitatibus lodomer et Galicia

Tvne almus dux et alij principales persone qui hetumoger
dicuntur, nec non duces cumanorum una cum cognatis et famulis ac
famulabus suis egressi sunt de Kyeu, et in ductu ruthenorum
Kyeuyensium uenerunt, usque ad cjuitatem lodomer. Dux uero
lodomeriensis et sui primates obuiam almo duci usque ad confinium
regni cum diuersis preciosis muneribus processerunt, et ciuitatem
lodomeriam ultro ei aperuerunt. Et dux almus cum omnibus suis in
eodem loco per tres ebdomadas mansit. In tercia uero ebdomada
dux lodomeriensis duos filios suos cum omnibus filiis iobagionum
suorum duci almo in obsides dedit. Et insuper duo milia marcarum
argenti et centum marcas auri cocti, cum pellibus et palliis non
numeratis et ccc. equos cum sellis et frenis, et XXV. camelos, et
miile boues ad onera portanda, et alia munera non numerata tam
duci quam suis primatibus presentauit. Et in quarta ebdomada dux
almus cum suis in galiciam uenit: et ibi requiei locum sibi et suis elegit.
Hoc dum galicie dux audiuisset, obuiam almo duci cum omnibus suis
nudis pedibus uenit, etdiuersa munera ad usum almi ducis presentauit,
et aperta porta ciuitatis galicie quasi dominum suum proprium hospicio

1) Rezultă căAlmutzes/Almus nu făcea parte din hetumoger„şap[e triburi".

2) Prin iobagiones, în evul mediu transilvănean, se înţelegeau nobilii valahi din serviciul

30
aşezările lor, şi-au dat fiii ca ostatici ducelui Almus şi, împreună cu
aceştia, au trimis 10 000 de maree şi 1 000 de cai cu şei şi căpestre
împodobite după obiceiul rutean şi 100 copii cumani şi 40 de cămile
ca să ducă poverile, piei de hermelină şi viezure fără număr şi alte
daruri nenumărate. Atunci, ducii cumanilor numiţi mai înainte, adică
Ed, Edumen, Etu, Bunger, tatăl lui Borsu, Ousada, tatăl lui Ursuuru,
Boyta din neamul căruia descinde Brucsa, Ketel, tatăl lui Oluptulma,
când văzură bunătatea ducelui Almus, pe care a făcut-o către ruteni,
aruncându-se la picioarele lui Almus de bună voie, s-au spus ducelui
Almus zicând: „Din această zi te alegem stăpân şi învăţător pentru
noi până la ultima generaţie. Şi oriunde te va duce soarta, acolo te
vom urma." Chiar şi ceea ce au spus cu cuvântul ducelui Almus au
întărit prin credinţa jurământului după obiceiul păgânesc. Şi, tot astfel,
ducele Almus şi fruntaşii săi s-au legat prin jurământ. Atunci cei şapte1'
duci ai cumanilor au admis să vină în Pannonia cu soţiile şi fiii lor, de
asemenea cu mare mulţime. Chiar în acest mod mulţi ruteni
alăturându-se ducelui Almus, au venit cu el în Pannonia, ai căror
urmaşi locuiesc până în ziua de azi prin diferite locuri în Ungaria.

Cap. XI. Despre cetăţile Lodomer şi Galicia

Atunci ducele Almus şi celelalte persoane principale care se

numesc hetumoger1' şi, de asemenea, ducii cumanilor, împreună cu
rudele şi familiile şi slugile lor, au plecat din Kyeu şi, sub călăuzirea
rutenilor kievieni, au venit până la cetatea Lodomer. Dar ducele din
Lodomer şi fruntaşii săi au ieşit înaintea ducelui Almus la hotarul
regatului cu diferite daruri preţioase şi, din proprie iniţiativă, i-au deschis
cetatea Lodomer. Şi ducele Almus a rămas în acel loc cu toţi ai săi
timp de trei săptămâni, dar, în a treia săptămână, ducele din Lodomer
i-a dat ducelui Almus ca ostateci pe cei doi fii ai săi, împreună cu toţi
fiii iobagilor2' săi. Şi, pe deasupra, i-a prezentat, atât ducelui cât şi
fruntaşilor săi, două mii de maree de argint şi o sută de maree de aur
topit, cu nenumărate piei şi îmbrăcăminţi nobile şi trei sute de cai cu
şei şi hamuri şi douăzeci şi cinci de cămile şi alte daruri nenumărate.
Şi în a patra săptămână, ducele Almus, împreună cu ai săi, a venit în
Galicia: şi aici şi-a ales loc de odihnă pentru sine şi ai săi. Când a
auzit aceasta, ducele Caliciei a venit cu toţi ai săi desculţi în

regelui, deposedaţi de pământ în urma revoluţiei lui Gh. Dozsa - v. D L .R., TOM I
Partea l.pag. 882.

31
recepit, et unicum filium suum cum ceteris filiis primatum regni sui in
obsidem dedit, et insuperx. farisios optimos, et ccc. equos cum sellis
et frenis, et tria milia marcamm argenti, et cc. marcas auri, et uestes
nobilissimas, tam duci quam omnibus etiam militibus suis condonauit.
Dum enim dux almus requiei locum per mensem unum in galicia
habuisset: tune dux galicie ceterjque consocij suj quorum filij in
obsides positi erant sic almum ducem et suos nobiles rogare
ceperunt, ut ultra howos uersus occidentem in terra pannonie
descenderent. Dicebant enim eis sic, quod terra illa nimis bona esset,
et ibi confluerent nobilissimi fontes, quorum nomina bec essent, ut
supra diximus, danubius, tyscia, Wag, Morisius, Crisius, Temus, et
ceteri, que etiam primo fuisset terra athile regis. Et mortuo illo
preoccupassent romani principes terram pannonie usque ad
Danubium, ubi collocauissent pastores suos. Terram uero que iacet
inter Thisciam et Danubium preoccupauisset sibi Keanus magnus
dux bulgarie auus salani ducis, usque ad confinium ruthenorum et
polonorum et fecisset ibi habitare sclauos et bulgaros. Terram uero
que est inter thisciam et siluam igfon, que iacet ad erdeuelu, a fluuio
morus usque ad fluuium zomus, preoccupauisset sibi dux morout,
cuius nepos dictus est ab hungaris menumorout, eo quod plures
habebat amicas, et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur.
Terram uero, que est a fluuio morus usque ad castrum vrscia,
preoccupauissent quidam dux nomine glad de bundyn castro
egressus adiutorio cumanorum ex cuius progenie ohtum fuit natus,
quem postea longo post tempore sancti regis stephani, sunad filius

1) Morisius înseamnă Mureşul

2) remusînseamnă Timişul
3) Salanus este numele latin al unui duce român.
4) Erdeuelu este un derivat de la cuvântul românesc/Ardea/; v. Paul LazărTonciulescu,
Originea cuvântului Ardeal, \T\ România pitorească, nr. 2,1986, pag. 15.
Vorbind despre poziţia pădurii Igfon, cei trei traducători citaţi reproduc identic
textul latin: „siluam Igfon que iacet ad Erdeuelu..." ca şi traducerea acestuia:
.pădurea Igfon care zace spre Ardeaf (M. Besan) şi „pădurea Igfon care este
situată înspre Ardeal' (L. Fejerpataky şi Gh. Popa-Lisseanu). Deci, toţi traduc
latinul ad cu ,,{în) spre". Ar rezulta că marea pădure Igfon nu aparţinea nimănui
la acea dată, deoarece Ţara lui Menu Morout se întindea spre est până la ea, iar
dincolo de pădurea Igfon spre est s-ar fi situat Ardealul.
Trebuie precizat că ad, în limba latină, poate fi folosit în mai multe moduri: mai întâi ca
prepoziţie urmată de un substantiv la cazul acuzativ, apoi pentru marcarea scopului,
în care caz se foloseşte o construcţie gerundivală.
Ca prepoziţie cu acuzativul, ad se traduce totdeauna cu „la, în”. în tot cuprinsul lucrării.

32
întâmpinarea ducelui Almus şi a prezentat diferite daruri spre folosul
ducelui Almus şi, deschizând porţile cetăţii Galicia, l-a primit cu
ospitalitate ca pe propriul său stăpân şi i-a dat ca ostatec pe unicul
său fiu împreună cu ceilalţi fii ai fruntaşilor regatului şi i-a dăruit, atât
ducelui cât chiar şi tuturor ostaşilor săi, zece cai de călărie foarte
buni şi trei sute de cai cu şei şi trei sute de maree de argint şi două
sute de maree de aurşi haine boiereşti. Dar, după ce ducele Almus a
avut un loc de odihnă timp de o lună în Galicia, atunci ducele Galiciei
şi ceilalţi tovarăşi ai săi, ai căror fii erau daţi ca ostateci, au început
astfel să-l roage pe ducele Almus şi pe nobilii săi ca să descindă
dincolo de Howos spre apus în ţara Pannoniei. Căci le spuneau astfel,
că ţara aceea ar fi foarte bună şi acolo curg puhoi cele mai vestite
izvoare, al căror nume arfi, după cum noi am spus mai sus, Danubius,
Tyscia, Wag, Morisius1),Crisius, Temus2) şi altele, <ţară> care fusese
chiar mai înainte ţara regelui Athila. Şi prin moartea aceluia principii
romani au ocupat ţara Pannoniei până la Dunăre, unde şi-au aşezat
păstorii lor. Dar ţara care se află între Tisa şi Dunăre a ocupat-0
pentru sine Kean, marele duce al Bulgariei, bunicul ducelui Salanus3),
până la hotarul rutenilor şi polonezilor şi a făcut să locuiască acolo
pe sclavi şi pe bulgari. Iar ţara care este între Tisa şi pădurea Igfron,
care se află în Erdeuelu4), de la fluviul Mureş până la fluviul Zomus, o
ocupase pentru sine ducele Morout, al cărui nepot este numit de unguri
Menu MoroutS), fiindcă avea mai multe iubite, şi ţara aceea o locuiseră
neamurile care se numesc cozar6). Dar ţara care este de la fluviul
Moms până la castrul Urscia7) o ocupase un oarecare duce cu numele

ad este tradus de cei trei autori cu „la, în”, fapt pentru care au fost analizate
absolut toate cazurile respective din cronică. Pentru „pînă la, (în)spre, Anonymus
foloseşte totdeauna usque ad, tradus de cei trei autori corect: „până la, (în)spre".
în concluzie, pasajul analizat trebuie tradus astfel: pădurea Igfon care se află în
Ardeal...". deci,Ardealul/Erdeuelu nu era o ţară aflată dincob de vreo pădure.
5) Menu Morout a fost nepotul lui Morout, adică era Menu al lui Morout. De aceea am
folosit această redare a numelui său, iar nu cea greşită Menumorout, astfel cum a
fost prezentată până în prezent de diverşi autori.
6) Cozar este una din formele sub care a fost denumit poporul chazar. Pretenţiile
ungurilor privind a doua lor venire în Pannonia (fapt neconfirmat de nici un
document sau izvor istoric) se referă la chazari. Dar nu trebuie uitat că populaţiile
care făceau parte din confederaţia bunică de sub conducerea lui Athila au găsit
în Pannonia o populaţie latinofonă numită ausonii şi, prin urmare, Pannonia
era locuită de autohtoni dacoromâni în acele timpuri.
7) Urscia reprezintă oraşul Orşova (apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 83).

33
dobuca nepos regis in castra suo iuxta morisium interfecit eo quod
predicto regi rebellis fuit in omnibus. Cuj etiam predictus rex pro bono
seruicio suo uxorem et castrum ohtum cum omnibus apendiciis suis
condonauit, sicut enim mos est bonorum dominorum suos fideles
remunerare, quod castrum nune sunad nuncupatur. Quid ultra?

Quomodo pannoniam intrauerunt

Dvx uero aimus et suj primates acquiescentes consiliis
ruthenorum, pacem firmissimam cum eis fecerunt. Duces enim
ruthenorum, ut ne de sedibus suis expeiierenturfiiios suos utsupra
diximus in obsides dederunt cum muneribus non numeratis. Tune
dux gaiicie, duo miiia sagittatorum et iii-a miiia rusticorum ante ire
precepit, qui eis per siiuam houos uiam prepararent usque ad
confinium hung. Et omnia iumenta eorum uictuaiibus et aiiis
necessariis onerauit, et pecudes ad uictum condonauit sine numero.
Tune Vii. principaies persane, quj hetumogerdicuntur, ethij Vii. duces
cumanorum, quorum nomina supra diximus una cum cognatis et
famuiis ac famuiabus consiiio et auxiiio ruthenorum gaiicie sunt
egressi in terram pannonie. Et sic uenientes per siiuam houos ad
partes hung descenderunt. Et cum iiiuc peruenissent, iocum quem
primo occupauerunt, Muncas nominauerunt, eo quod cum maximo
iabore ad terram quam sibi adoptabant peruenerant. Tune ibipro requie
iaborum suorum XL. dies permanserunt, et terram uitra quam dici
potest diiexerunt, sciauj uero habitatores terre audientes aduentum
eorum timuefLiîTtuaide et sua sponte se aimo duci subiugauerunt, eo
quod audiuerant aimum ducem de genere athiie regis descendisse.
Et iicet homines fuissent saiani ducis, tamen cum magno honore et
timore seruiebant aimo duci, omnia que sunt necessaria ad uictum,
sicut decet domino suo offerentes. Et talis tjmor et tremor irruerat
super habitatores terre et aduiabantur duci et suis primatibus sicut
serui ad suos proprios dominos. Et iaudabant eis fertiiitatem terre
iiiius, et narrabant, quomodo mortuo athjia rege magnus keanus
preauus ducjs saianj dux de bulgaria egressus, auxiiio et consilia

1) Glad este scris sub o formă care se poate citi şi Gaad. S-a emis şi ipoteza că ar
putea fi o coruptelă a lui Vlad.
2) Buc/ynînseamnă Vidin (apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit-)-
3) Ohtum apare în unele lucrări sub forma Athum.

34
Glad1), ieşit din cetatea Budyn2) cu ajutorui cumaniior, din ai cărui
urmaşi s-a născut Ohtum3), pe care, mult mai târziu după aceea, în
timpul sfântului rege Ştefan, Sunad, fiul lui Dobuca, nepotul regelui, l-a
omorât în cetatea sa de lângă Mureş, deoarece a fost în toate răsvrătit
regelui numit mai înainte. Căruia, chiar regele mai sus numit, pentm
bunul său serviciu, i-a dăruit o soţie şi cetatea Ohtum cu toate anexele
sale, după cum este obiceiul bunilor stăpâni să-şi răsplătească pe cei
credincioşi, care cetate este acum numită Sunad4). Ce să mai spun?

Cap. XII. Cum au intrat în Pannonia

Dar ducele Almus şi fruntaşii săi, fiind liniştiţi de sfatul rutenilor,

au făcut cu ei o pace foarte puternică. Căci ducii rutenilor, ca să nu fie
alungaţi din lăcaşurile lor, şi-au dat copii ca ostateci, aşa cum am
spus mai sus, împreună cu daruri nenumărate. Atunci ducele Galiţiei
a sfătuit să meargă înainte două mii de arcaşi şi trei mii de ţărani care
să le pregătescă drumul prin pădurea Hovos până la hotarul Hung.
Şi au încărcat toate vitele de povară ale acestora cu alimente şi alte
lucruri necesare şi le-au dăruit nenumărate vite pentru hrană. Atunci,
cele şapte persoane principale, care se numesc hetumoger, şi aceşti
şapte duci ai cumanilor, al căror nume l-am spus mai sus, au plecat
din Galiţia în ţara Pannoniei împreună cu rudele şi supuşii şi slujnicele,
cu sfatul şi ajutorui rutenilor. Şi astfel, venind prin pădurea Hovos, au
descins în părţile Hungului. Şi, prin faptul că au ajuns acolo, locul, pe
care l-au ocupat la început, l-au numit Muncas5). pentru că au ajuns
cu foarte mare efort în ţara pe care au adoptat-o pentru ei6). Atunci au
rămas acolo 40 de zile pentru relaxarea efortului lor şi le-a plăcut ţara
mai mult decât se poate spune, dar sclavii locuitori ai ţării, auzind de
venirea acestora, s-au temut foarte tare şi s-au supus de bună voie
ducelui Almus, deoarece auziseră că ducele Almus descinde din
neamul regului Athila. Şi, chiar dacă fuseseră oamenii lui Salanus,
totuşi serveau cu mare onoare şi teamă ducelui Almus toate cele ce
sunt necesare pentru hrană, oferindu-se aşa cum se cuvine stăpânului
său. Şi o astfel de teamă şi groază se năpusti asupra locuitorilor ţării

4) Sunad se referă la vechiul oraş Morisena. numit azi Cenad (apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 84),
5)Azi, Muncâcsm Ungaria.
6) Se recunoaşte astfel că ungurii au fost o populaţie migratoare, care nu a avut o
patrie, locul pe care trăiesc acum fiind ocupat samavolnic de la autohtonii blachi,
adică români, din Pannonia.

35
imperatoris grecorum preoccupauerat terram illam. Qualiter etiam
ipsi sclaui de terra bulgarie conductu fuerunt ad confinium
ruthenorum, et qualiter nune salanus dux eorum se et suos teneret,
et quante potestatis esset circa suos uicinos.

De hung castra
Tvne dux almus et sui primates audientes taiia leciores facti
sunt solito, et ad castrum hung equitauerunt, ut caperent eum. Et
dum castro metati essent circa murum, tune comes eiusdem castri
nomine Loborcy, qui in iingua eorum duca uocabatur, fuga iapsus ad
castrum zemium properabat. Quem milites ducis persequentes iuxta
quendam fluuium comprehendentes, laqueo suspenderunt, in eodem
loco. Et a die illo fluuium Uium uocauerunt sub nomine eiusdem loborcy.
Tune dux almus et sui castrum hung subintrantes, diis inmortalibus
magnas uictimas fecerunt, et conuiuia per lill-ordies ceiebrauerunt.
Quarto autem die inito consiiio et accepto iuramento omnium
suorum dux almus ipso uiuente filium suum arpadium ducem ac
preceptorem constituit. Et uocatus est arpad dux hungarie et ab
hungu omnes sui milites uocatj sunt hunguarie secundum linguam
aiienigenarum, et ilia uocatio usque ad presens durat, per totum
mundum.

De arpad duce

Anno domine incarnationis d. cccc’, iii’, arpad dux missis

exercitibus suis totam terram que est inter thisciam et budrug, usque
ad vgosam sibi cum omnibus habitatoribus suis preoccupauit, et
castrum borsoa obsedit, et tercio die pugnando apprehendit, muros
eius destruxit, et milites salani ducis quos ibi inuenit, cathenis ligatos
in castrum hung, duci precepit. Etdum ibi perpluresdies habitassent,
dux et sui uidentes fertilitatem terre, et habundantiam omnium
bestiarum et copiam piscium de fluminibus thiscie et Budrug, terram
ultra quam dici potest dux arpad et sui dUexerunt. Tandem uero dum

1) Adică, ar avea.
2)Adică, au devenit: v. şi lectiores pentru lectiores „mai bucuroşi"
3) Loborcy (cit. Loborţi) ar putea proveni de la românescul lăbărţată.
4) Budrug. ung. Bodrog, afluent al Tissei; numele este românesc.
5) Ugocea, ung. Ugocsa, localitate românească lângă Tisa.

36
 şi se linguşeau pe lângă duce şi fruntaşii săi, ca şi sclavii la proprii tor
stăpâni. Şi le lăudau fertilitatea acelei ţări şi povesteau în ce fel, după
moartea regelui Athila, marele Kean, strămoşul ducelui Salanus, duce
plecat din Bulgaria, ocupase acea ţară cu ajutomi împăratului grecilor,
în ce chip, chiar şi sclavii au fost aduşi din ţara Bulgariei la hotarul
rutenilor şi în ce fel acum Salanus, ducele acestora, îi ţine pe ei şi pe
ai lor şi cât de mare putere arfi1) asupra vecinilor săi.

Cap. XIII. Despre fortăreaţa Hung

Atunci ducele Almus şi fruntaşii săi, auzind acestea, au fost

făcuţi mai bucuroşi2) în mod obişnuit şi au călărit la fortăreaţa Hung
ca s-o cucerească. Şi, în timp ce-şi aşezau tabăra lângă ziduri, atunci
corniţele acelei fortăreţe cu numele Loborcy, care în limba lor se spune
duca, pornind în fugă, s-a grăbit spre fortăreaţa Zemiun. Pe care
ostaşii ducelui, urmărindu-l <şi> prinzâdu-l lângă un oarecare fluviu,
l-au spânzurat cu un laţ în acel loc. Şi din ziua aceea fluviul acela
l-au numit cu numele aceluiaşi Laborcy3*. Atunci ducele Almus şi ai
săi, intrând în fortăreaţa Hung, au făcut mari jertfe de animale pentru
zeii cei nemuritori şi au celebrat prin jertfe timp de patru zile. Dar a
patra zi, ţinând sfat şi primind jurământul tuturor alor săi, ducele Almus,
fiind încă în viaţă, l-a numit duce şi sfătuitor pe Arpad, fiul său. Şi a
fost numit Arpad duce al Ungariei şi de la Hungu toţi ostaşii săi au fost
numiţi hunguari după limba străinilor şi acea numire durează până în
prezent în toată lumea w

Cap. XIV. Despre ducele Arpad

în anul 903 de la întruparea Domnului, ducele Arpad,

trimiţându-şi armatele sale, a ocupat pentru sine ţara care este între
Tisa şi Budrug4) până la Ugosa5) împreună cu toţi locuitorii <ei> şi a
asediat fortăreaţa Borsoa6)şi a treia zi a cuprins-o7^ luptând, i-a distrus
zidurile şi pe ostaşii ducelui Salanus, pe care i-a găsit acolo, a ordonat
să-i ducă legaţi în lanţuri în fortăreaţa Hung. Şi, în timp ce ar fi locuit

6) Nume românesc; ungureşte; Borsova, localitate lângă Tisa. Este posibil ca

Anonymus să fi omis litera v din Borsova, scriind Borsoa, deoarece există şi azi
foarte multe localităţi româneşti terminate în ova, corespunzător iui ovo din numele
localităţilor româneşti din sudul Dunării.
7) Adică a cucerit.

37
hec omnia que acta fuerant dux salanus a suis fuga lapsus audiuisset,
manum leuare ausus non fuit. Sed missis legatis suis more bulcarico,
ut mos est eorum minarj cepit, et arpadium ducem hungarie quasi
deridendo salutauit, et suos pro risu hunguaros appelauit, et multis
modis mirări cepit, qui essent et unde uenissent qui talia ausi facere
fuissent. Et mandauit eis ut mala facta sua emendarent, et fluuium
Budrug nullo modo transire auderent, ut ne ipse ueniens cum adiutorio
grecorum et Bulgaromm, de malo facto eorum eis uicem reddens uix
aliquem dimitteret, qui ad propria remeans salutis gaudia nuntiaret.
Missiuero salaniducis uenientes ad castrum zemlin, et transito fluuio
Budmg secunda die ad ducem arpadium peruenerunt. Tercio autem
die ducem arpadium uerbo domini sui salutauerunt, et mandata eius
duci arpadio retulerunt. Dux autem arpad audita legatione salani
superbi ducis, non superbe sed humiliter ei respondit dicens: Licet
preauus meus potentissimus rex athila habuerit terram que iacet inter
danubium et thysciam usque ad confinium bulgarorum, quam ipse
habet. Attamen ego non propter aliquem timorem grecorum vel
bulgarorum quod eis resistere non ualeam sed propter amiciciam
salani ducis uestri, peto de mea iusticia unam perticulam propter
pecora mea, scilicet terram usque ad fluuium louiou, et insuperpeto
ad ipso duce uestro, ut mittat mihi gratia ipsius duas lagungulas plenas
aqua danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum olpar, ut
possim probare si sint dulciores herbe sabulorum olpar herbis
scythicorum, idest dentumoger, et aque danubij si sint meliores
aquis thanaydis. Et data eis legatione diuersis eos muneribus
ditauit, et capta beniuolentia eorum, repatriere precepit. Tune dux
arpad inito consilio eodem modo misit nuncios suos ad salanus
ducem et misit ei: XII. albos equos, etXII. camelos, etXII. pueros
cumanicos, et ducisse XII. puellas ruthenicas prudentissimas, et
duodecim pelles ermelinas, etXII. zobolos etXII. pallia deaurata.
Et missi sunt in iegatione illa de nobiiioribus personis: Oundu, pater
ethe et aiter Ketel, pater oiuptuimae. Et tercium miserunt quendam
strennuissimum militem nomine tursol,causa spectaculi qui inspiceret
qualitatem terre, et cicius reuersus nuntiaret domino suo duci arpad.

1) Din acest pasaj rezultă că Salamus era român, deoarece el ar fi putut veni cu ajutorul
grecibr şi bulgaribr, iar numie iui pur iatinesc întăreşte originea iui românească.
2) Probabil Souiou, azi Sâjo, afiuent pe dreapta la Tisei

38
tuturor animalelor şi marea mulţime a peştilor din fluviile Tisa şi Budrug,
ducele Arpad şi ai săi au apreciatţara mai mult decât se poate spune.
Dar, mai apoi, în timp ce Salanus ar fi auzit de la ai săi, sciăpaţi prin
fugă, toate cele ce s-au pregătit, n-a avut curajul să ridice mâna. Dar,
trimiţându-şi soli după obiceiul bulgăresc, a început, după cum este
obiceiul lor, să ameninţe şi a salutat oarecum cu derâdere pe ducele
Arpad al Ungariei şi pe ai săi, i-a numit în râs hunguari şi a început să
se mire în tot felul cine ar fi şi de unde ar veni <acei> care ar fi să facă
astfel de acte de îndrăzneală. Şi le-a cerut ca să îndrepte faptele lor
rele şi să nu îndrăznească în nici un fel să treacă fluviul Budrug, ca
nu cumva, venind el însuşi cu ajutorul grecilor şi bulgarilor, înapoindu-le
în schimb din faptele rele ale acestora1*, cu greu să lase pe cineva,
care, întorcându-se acasă, ar anunţa bucuria salvării <sale>. Dar,
venind solii ducelui Salanus la fortăreaţa Zemlin şi trecând fluviul
Budrug, au ajuns a doua zi la ducele Arpad. Dar a treia zi salutară pe
ducele Arpad în numele stăpânului lor şi au vestit ducelui Arpad
însărcinările acestuia. Dar ducele Arpad, ascultând soliile trufaşului
duce Salanus, nu cu fapte, ci umilitor, i-a răspuns zicând: „Deşi
strămoşul meu, prea puternicul rege Athila, a locuit ţara care se află
între Dunăre şi Tisa până la hotarul bulgarilor, pe care el însuşi o are.
Totuşi eu, nu din cauza unei oarecare teamă faţă de greci sau bulgari,
că n-aş putea să le rezist, ci din cauza prieteniei ducelui vostru Salanus
cer din dreptul meu opărticică pentru turmele mele, adică pământul
până la fluviul Louiou2* şi pe deasupra cer de la însuşi regele vostru
să-mi trimită din bunăvoinţa aceluiaşi două butelcuţe cu apă de Dunăre
şi o legătură cu ierburi din prundişurile Olpar3) pentru a putea proba
dacă ierburile prundişurilor Olpar sunt mai dulci decât ierburile sciţilor,
adică ale Dentumoger şi apele Dunării dacă sunt mai bune decât apele
Thanaisului.” Şi după ce le-a dat acestora solie, i-a îmbogăţit pe aceştia
cu diferite damri şi, după ce le-a câştigat bunăvoinţa, le-a ordonat să se
întoarcă în ţara lor. Atunci ducele Arpad, după ce a ţinut consiliu, în
acelaşi fel a trimis solii săi la ducele Salanus şi i-a trimis 12 cai albi şi 12
cămile şi 12 copii cumani şi ducesei 12 fete rutene foarte înţelepte şi 12
piei de ermelineşi 12 de samur şi 12 mantale imperiale aurite. Şi au fost
trimişi în acea solie <unii> dintre persoanele cele mai nobile: Oundu,
tatăl lui Ethe, şi al doilea Ketel, tatăl lui Oluptulma. Şi al treilea au trimis
pe un oarecare ostaş foarte harnic cu numele Tursol, în vederea unei
observări4*, care să cerceteze calitatea pământului şi, întorcându-se
mai repede, să informeze pe stăpânului său, ducele Arpad.

3) Localitate în dreapta Tisei

4) Observaţie cu caracter de spionaj

39
 De camere castra
Missi uero arpadducis oundu pater ethe etketel pater oluptulma,
et turzol miles cumanus cuius genealogia defecit in semetipso,
uenientes fluuium budrug transnatauervnt in illo loco ubiparuus fluuius
manans a saturholmu descenditin budrug. Etsic transeuntes fluuium
budrug, cum predictum paruum fluuium transirent quasi leti, tune per
inundationem aquarum, Ketel equo offendente in aquam submersus
est, et sociis suis adiuuantibus uix a leto liberatus est. Tune fluuius
iile per socios Ketel uocatus est per risum ketelpotaca. Et postea
dux arpad per gratiam suam totam terram cum habitatoribus suis
eidem ketel a saturholmu usque ad fluuium tulsuoa condonauit. Et
non tantum hec, sed etiam maiora hiis condonauit, quia dux arpad
subiugata sibi tota terra pannonie pro fidelissimo semicio suo eidem
ketel dedit terram magnam iuxta danubium ubi fluuius Wag descendit.
Vbi postea oluptulma filius ketel castrum construxit, quod camarum
nuncupauit. Ad seruicium cuius castri, tam de populo secum ducto
quam etiam a duce aquisito duas partes condonauit. Vbi etiam longo
post tempore ipse ketel et filius suus tuima more paganismo sepuiti
sunt. Sed terram illam que nune Ketelpotaka uocatur, posteritas eius
usque ad tempera andree regis filij caluj ladizlay habuit. Attamen rex
andreas de posteris ketel canbium Uium locum duabus de causis,
unum quia utilis regibus eratad uenationes, secundum quia diligebat
partes illas habitate uxorsua eo quod propius ad natale solum esset,
quia erat filia ducis ruthenorum, et timebat aduentum imperatoris
theotonicomm, ut ne ulterius sanguinem petri regis hungariam intranet,
ut in sequentibus dicetur.

De monte turzol
Tvne ound et ketel nec non turzol transeuntes situam iuxta
fluuium Budrug equitando, quasi brauium accipere uolentes. Super
equos ueioeissimos currentes, super uerticem unius alcioris montis
ascenderunt. Quos turzol miles strennuissimus antecedens cacumen
montis primus omnium ascendit. Et montem Uium a die illo usque
nune montem turzol nominauemnt. Tunchij tres domini super uerticem

1) Localitate lângă Bodrog.

2) Adică a germanilor.

40
 Cap. XV. Despre fortăreaţa Camarum

Dar trimişii ducelui Arpad, Oundu, tatăl lui Ethe, şi Ketel, tatăl
lui Oluptulma, şi Turzol, ostaş cuman, a cărui genealogie s-a sfârşit
cu el însuşi, venind la fluviul Budrug, l-a trecut înot în acel loc unde
un râu mic izvorând de la Saturholmu1) se varsă în Budrug. Şi astfel,
traversând râul Budrug, în timp ce treceau oarecum veseli peste
amintitul râu mic, atunci, datorită inundaţiei apelor, Ketel, împiedicându-i-se
calul, s-a scufundat în apă şi a fost scăpat de la moarte, fiind ajutat de
asociaţii săi. Atunci acel fluviu a fost numit de asociaţii lui Ketel, în
glumă, „râul lui Ketel”. Şi după aceea, ducele Arpad, prin bunăvoinţa
sa, a dăruit aceluiaşi Ketel întregul pământ cu locuitorii lui, de la
Saturholmu până la fluviul Tulsuoa. Şi nu numai toate acestea, ci
chiar i-a dăruit (altele) mai mari decât acestea, deoarece ducele Arpad,
după ce şi-a subjugat întreaga ţară a Pannoniei, i-a dat aceluiaşi Ketel,
pentm serviciul său foarte credincios, un pământ întins lângă Dunăre,
unde se varsă fluviul Wag. Unde după aceea, Oluptulma, fiul lui Ketel,
a zidit o fortăreaţă, care s-a numit Camarum. Pentru serviciul acestei
fortăreţe, i-a dăruit două părţi, atât din poporul adus cu sine, cât şi chiar
din cel câştigat de duce. Unde chiar după mult timp, au fost înmormântaţi
însuşi Ketel şi fiul săuTulma, după obiceiul păgânesc. Dar acel pământ,
care acum se numeşte Ketelpataka, l-au avut urmaşii acestuia până în
timpul regelui Andrei, fiul lui Ladislau cel Pleşuv. Cu toate acestea, regele
Andrei (a luat) ca schimb acel loc din două motive, unul fiindcă era util
regilor pentru vânătoare, al doilea pentru căTi plăcea ca acele părţi să le
locuiască soţia sa, pentru ca să fie mai aproape de locul natal, pentru că
era fiica ducelui rutenilor şi se temea de venirea împăratului teutonilor2',
ca nu cumva să intre în Ungaria spre a răzbuna sângele regelui Petru3*,
cum se va spune în cele ce urmează.

Cap. XVI. Despre Muntele Turzol

Atunci Ound şi Ketel şi, de asemenea, Turzol, traversând călare

pădurea pe lângă fluviul Budrug, voind a accepta ca pe o bravură
alergând călare pe caii cei mai iuţi, au urcat pe vârful unui munte mai
înalt. Pe care, Turzol, ostaş foarte zelos, întrecându-i (pe ceilalţi) a
urcat cei dintâi vârful muntelui. Şi acel munte, din acea zi şi până
acum, l-au numit Muntele Turzol. Atunci aceste trei căpetenii, văzând

3) Este vorba de Petre Germanul, rege al Ungariei (1038-1041) şi (1044-1061), nepot

al lui Waic.

41
eiusdem montis terram undique perspicientes, quantum humanus
oculus ualet, ultra quam dici potest dilexerunt et in eodem loco more
paganisimo, occiso equo pinguissimo magnum aldamas fecerunt.
Turzol a sociis accepta licenţia, sicut erat uir audax et fidus in armis
cum suis militibus ad ducem arpadium reuersus est ut ei utilitatem
iilius terre nuntiaret. Quod et sic factum est. Ound uero et ketel
equitantes celerrimo curso egressi de monte turzol tercio die ducem
salanum in castro opaR iuxta thysiam inuenerunt. Quem ex parte
arpad salutauerunt, et ei secunda die post ingressum curie sue dona,
que secum portauerant presentauerunt, ac mandata arpad ducis ei
retulerunt. Dux salanus uisis muneiibus et audita legatione tam suorum
quam istorum, letior factus est solito, et missos arpad ducis benigne
suscepit, et diuersis donis ditauit. Et insuper postulata arpad
concessit. Decimo autem die Ound, et Ketel accepta licenţia a
salano duce repatriere ceperunt. Per quos dux salanus duas
lagungulas aqua danubij plenas et unam sarcinam de herbis
melioribus sabulorum olpar, quasi pro risu deridendo, cum diuersis
muneribus duci arpad misit. Et insuper cum habitatoribus suis
terram usque ad fluuium Souyoy concessit. Tune ound et ketel
ad ducem arpad cicius uenientes cum legatis salani ducis ac
munera missa presentauerunt, et terram cum omnibus
habitatoribus suis duci arpadio condonatam esse dixerunt. Vnde
maxima leticia orta est in curia arpad ducis et per III. dies mag­
num conuiuium celebrauerunt. Et tune roborata pace legatos salani
ducis diuersis muneribus ditatos repatriere dimissit paciferos.

De Zerensze

Arpad uero dux et suj nobiles egressi de castro Hung cum

magno gaudio ultra montem turzol castra metati sunt in campo iuxta
fluuium tucota, usque ad montem zerenche, et inspicientes super
montana illa qualitatem iilius Iod et nominauerunt locum Uium amabilem
quod interpretaturin lingua eorum zereimes eo quod multum dilexerunt
Uium locum, et a die illo usque nune a zerelmu locus iile uocatur
zerenche. Vbi etiam dux arpad etomnes sujprimates cum omni familia
sua labore postposito, factis tuguriis requiei locum sibi elegerunt. Et
non paucos ibi dies permanserunt, donec omnia loca sibi uicina

1) Curia era locul de adunare a sfatului unei cetăţi româneşti.

42
peste culmea aceluiaşi munte pământul în toate părţile cât ţinteşte
ochiul omenesc, le-a plăcut mai mult decât se poate spune şi în acel
loc, după obiceiul păgân, după ce au omorât cel mai gras cal, au
făcut o mare petrecere. Tursol, după ce a primit îngăduinţa de la
asociaţii săi, după cum era un bărbat curajos şi încrezător în sine, s-
a întors la ducele Arpad împreună cu ostaşii săi, ca să-i anunţe
utilitatea celui pământ. Ceea ce s-a şi făcut astfel. DarOund şi Ketel,
călărind în goană foarte repede, plecaţi fiind de pe Muntele Turzol, au
găsit în a treia zi pe ducele Salanus în fortăreaţa Olpar, lângă Tisa.
Pe care l-au salutat din partea luiArpad şi, a doua zi după intrarea în
curia sa1), i-au prezentat darurile pe care le purtaseră cu sine şi i-au
raportat cele încredinţate de ducele Arpad. Ducele Salanus, după ce
a văzut darurile şi a ascultat solia, atât a alor săi, cât şi a acestora, s-a
făcut mai vesel ca de obicei şi a primit cu bunăvoinţă pe trimişii ducelui
Arpad şi i-a îmbogăţit cu diferite daruri. Şi pe deasupra a admis cererile
lui Arpad. Dar, în a zecea zi, Ound şi Ketel, după ce şi-au luat rămas
bun de la ducele Salanus, au ajuns a se întoarce acasă. Prin care,
ducele Salanus a trimis ducelui Arpad două butelcuţe pline cu apă din
Dunăre şi o legătură cu ierburi mai bune din prundişurile Olpar, luându-l
în râs ca din batjocură, împreună cu diferite daruri. Şi pe deasupra, i-a
cedat pământul până la fluviul Souyoy împreună cu locuitorii săi. Atunci
Ound şi Ketel, venind mai repede cu solii ducelui Salanus, şi au
prezentat darurile trimise şi au spus că pământul cu toţi locuitorii a
fost dăruit ducelui Arpad. De unde, o foarte mare veselie s-a născut
la curtea regelui Arpad şi timp de trei zile au participat la un mare
ospăţ. Şi atunci, după ce au întărit pacea, au lăsat să plece acasă pe
solii ducelui Salanus aducători de pace, îmbogăţiţi cu diferite daruri.

Cap. XVII. Despre Zerensze

Dar ducele Arpad şi nobilii săi, ieşiţi din fortăreaţa Hung cu mare
bucurie dincolo de Muntele Turzol, au instalat taberele în câmpul de
lângă fluviul Tucota2) până la Muntele Zerenche şi, cercetând de pe
acele regiuni muntoase calitatea acelui loc, şi au numit acel loc
„plăcut”, care se traduse în limba lor zerelmes, deoarece le-a plăcut
mult acel loc şi, din acea zi şi până acum, de la zerelmu acel loc se
numeşte Zerenche, Acolo, chiar regele Arpad şi toţi fruntaşii săi, cu
întreaga lorfamilie, după ce au lăsat deoparte necazurile, după ce şi-
au făcut colibe, şi-au ales loc de odihnă. Şi au rămas acolo nu puţine

2) Un braţ al râului Tisa.

43
subiugauerunt, scilicet usque ad fluuium Souyou et usque ad castrum
salis. Et ibidem iuxta tocotam et infra siluas dux arpad dedit terras
multas diuersorum locorum cum suis habitatoribus edunec et
edumernec. Quas etiam terras posteritas eorum diduina gratia
adiuuante, usque nune habere meruerunt. Predictus uero turzol
pergratiam arpad ducis ad radicem eiusdem montis, ubi brudrug
descendit in Tysciam, aquisiutit magnan terram. Etin eodem ioco
castrum construxit, terram quod nune in presanţi Hymusuduor
nuncupatur.

De Borsod

Et dum ita radicati essent, tune conmuni consiiio et

ammonicione omnium incoiarum, missus estborsu, filius Bungercum
ualida mânu uersus terram poionorum, qui confinia regni conspiceret
et obstacuiis confirmaret usque ad montam ţurţur, et in ioco
conuenienti castrum construeret, causa custodie regni. Borsu uero
accepta iicentia egressus feliei fortuna coilecta multitudine rusticorum
iuxta fluuium Buldua castrum construxit, quod uocatum est a popuio
ilio Borsod eo quod parum fuerit. Borş uero acceptis fiiiis incoiarum
in obsides, et factis metis per montes ţurţur, reuersus est ad ducem
arpad. Et de reuersione Borsu factum est gaudium magnum in curia
ducis. Dux uero pro beneficio suo Borsum in eodem castro comitem
constituit, et totam curam iilius partis sibi condonauit.

De duce bycoriensy
Dvx uero arpad transactis quibusdam diebus, accepto suorum
consiiio nobiiium, iegatos misit in castrum Byhor ad ducem
menumorout, petens ab eo quod de iusticia atthaui sui atthyie regis
sibi concederet terram a fiuuio Zomus usque ad confinium nyr, et
usque ad portam mezesynam. Et misit ei donaria sua sicut primo
miserat saiano duci tytuiensy. Et in iegatione iila missi sunt duo

1) Fortăreaţa de sare era situată în nordul Pannoniei (Ungaria de azi)

2) Eroare; corect: Budrug.
3) Textul latin; arrimonido, pentru adrmnrtio.
4) în perioada când Anonymus şi-a scris opera, Byhorui constituia o puternică cetate
în zona cuprinsă între Tisa şi Munţii Apuseni, limitată la nord de Someş, iar la sud

44
zile, până când şi-au subjugat toate locurile învecinate, adică până la
fluviul Souyou şi până la fortăreaţa de sare1’, şi tot aici, lângă Tucota
şi mai jos de păduri, ducele Arpad a dat multe pământuri în diferite
locuri, împreună cu locuitorii lor, lui Edunec şi Edumemec. Chiar
aceste pământuri, cu ajutorul milei dumnezeieşti, au meritat să le
aibe până acum. Dar numitul Turzol, prin favoarea ducelui Arpad, la
poalele aceluiaşi munte, unde (râul) Brudrug2) se varsă în Tisa, a
dobândit o mare moşie. Şi în acelaşi loc, a construit o fortăreaţă din
pământ, care acum în prezent se numeşte Hymusuduor.

Cap. XVIII. Despre Borsod

Şi, în timp ce s-au înrădăcinat astfel, atunci, prin consfătuirea

comună şi avertizarea3' tuturor locuitorilor, a fost trimis cu armată
puternică spre ţara polonilor Borsu, fiul lui Bunger, care să observe
hotarele regatului şi să le întărească cu obstacole până la muntele
Ţurţur şi, în locul potrivit, să construiască o fortăreaţă pentru paza
regatului. Dar Borsu, după ce şi-a luat rămas bun, plecat cu noroc
fericit, după ce a adunat o mulţime de ţărani, a construit o fortăreaţă
lângă fluviul Buldua, care a fost numită de acel popor Borsod pentru
că a fost mică. Dar Borsu, după ce a primit pe fiii locuitorilor ca ostateci
şi după ce a stabilit hotarele peste Munţii Ţurţur, s-a întors la ducele
Arpad. Şi,după întoarcerea lui Borsu, s-a produs o mare bucurie în cu­
ria ducelui. Dar ducele, pentru serviciul făcut lui, l-a numit pe Borsu
comite în aceeaşi fortăreaţă şi i-a acordat întreaga grijă a acestui ţinut.

Cap. XIX. Despre ducele bihorean

Dar ducele Arpad, după ce au trecut câteva zile, după ce a

primit sfatul nobililor săi, a trimis soli în fortăreaţa Byhor4' la ducele
Menu Morout, cerând de la acesta ca din dreptul strămoşului său,
regele Athila, să-i cedeze pământul de la fluviul Someş până la hotarul
Nyr5) şi până la Poarta Mezesyna6'. Şi i-a trimis darurile sale, după
cum la început trimisese ducelui Salanus din Tytul. Şi în acea solie

de Mureş, fiind în acelaşi timp centrul unui voievodat puternic, acela al lui
Morout şi apoi al lui Menu Morout, nepotul lui Morout.
5) A/yrera numele unui râu şi al unei întinse păduri la stânga Tisei - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 90.
6) Azi Meseş, care reprezintă şi o puternică şi caracteristică zonă etnografică
românească.

45
strennuissimi milites, vsubuu pater zoioucu, etvelec, a cuius progenie
turda episcopus descendit. Erant enim işti genere nobiiissimi sicut et
aiij de terra scythica egressi qui post aimum ducem uenerant cum
magna muititudine popuiorum.

Qualiter contra byhor missum est

Missi uero arpad ducis vsbuu et veiuc fiuuium thyscie in portu
iucy transnauigauerunt. Et hinc egressi in castrum Byhor uenientes
ducem Menumorout saiutauerunt, et donaria que dux eorum miserat
eipresentauerunt. Tandem uero mandata arpad ducis ei referentes,
terram, quam prenominauimus, postuiauerunt. Dux autem
menumorout eos benigne recepit: et diuersis donis ditatos tercia die
repatriare precepit. Quibus tamen ita respondit, dicens. Dicite arpadio
duci hungarie, domino uestro. Debitores sumus ei ut amicus amico in
omnibus que ei necessaria sunt, quia hospes homo est et in muitis
indiget. Terram autem, quam petiuit a nostra gratia, nuiiatenus
concedimus nobis uiuentibus. Hoc etiam indigna tuiimus, quod salanus
dux ei concessit maximam terram, aut propter amorem ut dicitur, aut
propter timoram quod negatur. Nos autem nec propter amorem nec
propter timoram ei concedimus terram, etiam quantum pugilius capere
iicet dixeritius suum esse. Et uerba sua non conturbantanimum nos-
trum, eo quod mandauerit nobis se descendisse de genere atthiie
regis qui flageilum dei dicebatur. Qui etiam uioienta mânu rapuerat
terram hanc ab atthauo meo, sed tamen modo per gratiam domini
mei imperatoiis constantinopoiitani nemo potest auferre de manibus
meis. Ethoc dicto dedit eis licentiam recedendi. Tune vsubuu et veiuc
legaţi ducis arpad cursu celeriori ad dominum suum properauerunt.
Et uenientes mandata menumorout domino suo duci arpad retulerunt.
Arpad uero dux et sui nobiies hoc audientes iracundia ducti sunt: et
statim contra eum exercitum mittere ordinauerunt. Tune constituerunt.

1) Velec, Veiuc sau Veluquius, astfel cum îl menţionează Anonymus, este nume
românesc. V. Munţii Veluchi în Macedonia. El a fost trimis împreună cu Zoioucu.
fiind din acelaşi neamşi vorbind o limbă care le permitea să se înţeleagă cu Menu
Morout.
2) Turda ar putea fi un nume latin, însemnând „femee de sturz". Urmaş al lui Veluquius,
Turda ar explica, deci, prin numele său, originea românească a strămoşului său,
Veluquius.
3) Prezenţa unui ducat românesc în Bihor la intrarea ungurilor în Pannoniaîn anul 896
constituie o certă demolare a teoriei vidului demografic în acea perioadă, adică

46
au fost trimişi doi militari de ispravă, Usubuu, tatăl lui Zoioucu şi Velec1),
din al cărui neam descinde episodul Turda2>. Căci aceştia erau de
neam foarte nobil, ca şi alţii plecaţi din ţara scitică, ce veniseră după
ducele Almus cu mare mulţime de popoare.

Cap.XX. Cum a plecat contra Bihorului

Dartrimişii ducelui Arpad, Usubuu şi Veluc, au plutit peste fluviul

Thyscia în portul Lucy. Şi după ce au ieşit de aci, sosind în fortăreaţa
Bihor, au salutat pe ducele Menu Morout3) şi i-au prezentat darurile
pe care le trimisese ducele lor. Iar mai apoi, comunicându-i solia ducelui
Arpad, au cerut pământul pe care l-am numit mai sus. Dar ducele
Menu Morout i-a primit cu bunăvoinţă şi, în a treia zi, i-a sfătuit să
plece acasă, îmbogăţiţi cu diferite daruri. Totuşi, le-a răspuns astfel
acestora, zicând: „Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru,
îi suntem datori ca prietenul unui prieten'' cu toate cele ce îi sunt
necesare, pentru că omul este oaspete şi duce lipsă de multe. Dar
pământul pe care l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l vom ceda în
nici un fel, atâta timp cât vom fi în viaţă. Aceasta am considerat-o
chiar nedemn, pentru că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare
teritoriu, ori din cauza dragostei, după cum se spune, ori din cauza
temerii, ceea ce se neagă. Noi, nici din cauza dragostei, nici din cauza
temerii nu-i vom ceda pământ nici cât încape într-un pumn, chiar dacă
ar spune că ar fi dreptul său. Şl cuvintele sale nu ne turbură sufletul
nostru, prin aceea că ne-a încredinţat că descinde din neamul regelui
Athila, care era numit biciul lui Dumnezeu. Care, deşi cu o mână
violentă a răpit acest pământ de la strămoşul meu, totuşi numai prin
bunăvoinţa stăpânului meu, împăratul constantinopolitan, nimeni nu
poate să-l ia din mâinile mele”. Şi aceasta fiind spusă, le-a dat voie
de a se duce înapoi. Atunci Usubuu şi Veluc, solii ducelui Arpad, s-au
grăbit în fugă mai iute la stăpânul lor. Şi, sosind, au raportat stăpânului
lor, ducele4'Arpad, însărcinările lui Menu Morout. Dar ducele Arpad

a unei ipotetice lipse a poporului român în zona Munţilor Apuseni.

4) Numindu-I pe Almus dux, numire latinească pentru „conducător", rezultă că, la
intrarea în Pannonia, nici cabarii şi nici ungurii nu aveau organizată o ierarhizare a
conducerii pentru triburile lor. Altfel, ar fi menţionat numele turcesc sau unguresc
pentru a desemna pe conducătorii lor, aşa cum face atunci când este vorba de
români, care erau conduşi de un duca. Lipsa acestei ierarhizări este consecinţa
vieţii nomade pe care o duceau şi turcii-cabari şi ungurii în secolul al IX-lea şi
care nu implică o organizare administrativă.

47
quod tosu pater lelu etzobolsufilius eleud a que genus saacdescendit,
nec non tuhutum pater horea auus geula et zumbor a quibus genus
moglout descendit irent. Qui cum a duce arpadio essent licenţiaţi
cum exercitu non modico egressi sunt et thysciam transnatauerunt
in portuladeo, nemine aduersario contradicente. Secundo autem die
ceperunt equitare iuxta thysciam uersus fluuium zomus et castra
metati sunt: in illo loco, ubi nune est zobolsu. Et in eodem loco fere
omnes habitatores terre, se sua sponte eis subiugauerunt, et pedibus
eorum prouoluti filios suos in obsides dederunt: ut ne aliquid mali
paterentur. Nam timebanteos fere omnes gentes, etquidam a fade
eorum fugientes uix euaserunt: qui uenientes ad menumorout facta
eorum nuntiauerunt. Hocaudito talis ettantus invit super menumorout,
quod manum leuare ausus non fuit. Quia omnes habitatores timebant
eos ultra quam dicipotest, eo quod audiuerant almum ducem patrem
arpadij a geonere atthile regis descendisse. Vnde nullus credebat se
posse uiuere: nisipergratiam arpad, filij almi duds etsuorum nobilium.
Vnde plurimi se sua sponte subiugabant eis. Bene impleuit deus in
almo duce et filio suo arpad prophedam quam cednit moyses propheta
a filiis israel dicens. Et locus quem calcuerit per uester, uester erit.
Quia a die illo loca que calcauerunt almus dux et filius suus arpad,
cum suis nobilibus usque ad presens, posteritates eorum habuerunt
ethabent.

De Zobolsu

Tvne zobolsu uir sapientissimus considerans quendam locum

iuxta thysciam et cum uidisset qualitatem Iod, intellexit esse
munitissimum ad castrum faciendum. Communi ergo consilia sociorum
suorum congregatione facta duium fecit fossatam magnam et castrum
fortissimum edificauitde terra. Quod nune castrum zobolsu nuncupatur.
Tune Zobolsu et sodj suj de incolis terre ad castrum iilud multos
ordinauerunt seruientes, qui nune ciuiles uocantur. Et dimissis ibi
militibus sub quodam nobilissimo milite nomine eculsu se longius ire
preparauerunt. Tune zobolsu et sodJ suj totum exercitum in duas

1) Această teamă este o dovadă a ferocităţii noilor invadatori, aşa cum, de altfel, îi
caracterizează însuşi Anonymus, în repetate rânduri, pe parcursul cronicii.
2) Adică „a organizat”.

48
şi nobilii săi, auzind acestea, au fost cuprinşi de mânie şi au poruncit
atunci să trimită o armată împotriva acestuia. Atunci au stabilit să
plece Tosu, tatăl lui Lelu, şi Zoboisu, fiul lui Eleud din care descinde
neamul lui Saac, şi, de asemenea, Tuhutum, tatăl lui Horea, bunicul
lui Geula şi Zumbor, din care descinde neamul lui Moglout. Aceştia,
după ce au avut permisiunea de la ducele Arpad, au plecat cu o
armată mică şi au trecut înot în vadul Ladeo, neîmpotrivindu-se nici
un adversar. Dar a doua zi au început să călătorească pe lângă Tisa
spre fluviul Someş şi şi-au aşezat taberele în acel loc unde este
acum Zoboisu. Şi, în acelaşi loc, aproape toţi locuitorii pământului li
s-au supus de bunăvoie şi s-au aruncat la picioarele lor şi şi-au dat
copiii ca ostateci ca să nu păţească ceva rău. Căci se temeau de ei
aproape toate neamurile1*, şi unii şi-au salvat viaţa fugind din faţa lor;
care,.sosind la Menu Morout, i-au anunţat faptele lor. Auzind aceasta,
s-a năpustit asupra lui Menu Morout o astfel şi atât de mare <spaimă>
încât n-a mai avut curajul să ridice mâna. Căci toţi locuitorii se temeau
de ei mai mult decât se poate spune, fiindcă auziseră de ducele Almus,
tatăl luiArpad, descinzând din neamul lui Athila. De unde, nimeni nu
credea că ar putea trăi decât prin bunăvoinţa luiArpad, fiul ducelui
Almus, şi a nobililor săi. De unde, cei mai mulţi li s-au supus de bună
voie. Bine a împlinit Dumnezeu în ducele Almus şi în fiul său Arpad
profeţia pe care profetul Moise a cântat-o faţă de fiii lui Israel,
spunându-i; „Şi locul pe care-l va călca piciorul vostru, al vostru va fi”.
Fiindcă, din acea zi, locul pe care a călcat ducele Almus şi fiul său
Arpad, împreună cu nobilii săi, l-au avut şi-l au urmaşii lor.

Cap. XXI. Despre Zoboisu

Atunci Zoboisu, un bărbat foarte înţelept, cercetând un oarecare

loc de lângă Tisa şi pe când vedea calitatea locului, a înţeles că este
foarte întărit pentru a construi o fortăreaţă. Deci, cu sfatul comun al
asociaţilor săi, după ce a făcut2* o reuniune a cetăţenilor, a făcut un
şanţ mare şi a construit o fortăreaţă foarte puternică din pământ. Care
acum se numeşte fortăreaţa Zoboisu. Atunci Zoboisu şi asociaţii săi
au organizat, dintre locuitorii pământului3*, mulţi slujitori la acea
fortăreaţă, care acum se numesc cetăţeni. Şi după ce au lăsat acolo
ostaşi sub un ostaş foarte nobil cu numele Eculsu, s-au pregătit să

3) Locuitorii pământului constituie o nouă dovadă a falsităţii teoriilor privind existenţa

unei „terra vacua" la venirea ungurilor.

49
partes diuiserunt, ut una pars iret iuxta fluuium zomus et altera pars
per partes nir. Zobolsu et thosu pater Lelu cum medietate exercitus
egressi sunt per crepidinem thyscie subiugando sibi gentes, et
uenerunt uersus fluuium zomus ad Uium locum qui nune dicitursaruuar.
Et in eodem loco infra paludes thosu pater lelu congregata multitudine
popul! fossatam magnam fecit, et castrum munitissimum de terra
construxit, quod primo castrum thosu nominatum fuit: nune uero
saruuar uocatur. Et acceptis filiis incolarum in obsides, castrum
militibus plenum dimisserunt. Tune thosu per peticionem ne popul!
domino suo duci arpad subiugati, fecit stare forum, inter nir et
thysciam. Cui etiam foro nomen suum imposuit, quod usque nune
forum thosu nuncupatur. Post uero zobolsu et thosu hinc egressi
usque ad castrum zotmar peruenerunt. Et castrum per tres dies
pugnando obsidentes uictoriam adeptj sunt. Et quarto die castrum
intrantes milites ducis menumorout quos ibi apprehendere potuerunt
cathenis ferreis obligatos in teternma carceris inferiora miserunt, et
filios incolarum in obsides acceperunt. Et castrum militibus plenum
dimiserunt. Ipsi uero ad portas mezesinas ire ceperunt.

De nyr
Tvhutum uero et filius suus horea per partes nyr equitantes,
magnumsibipopulumsubiugauerunt, a siluis nyr usque ad umusouer
Et sic ascendentes usque ad zyloc peruenerunt, contra eos nemine
manum leuante: qui dux menumorout et sui non sunt ausi pugnare
contra eos, sed fluuium cris custodire ceperunt. Tune tuhutum et filius
suus horea de ziloc egressi uenerunt in partes mezesinas adzobolsum
et thosum. Et cum se ad inuicem uidissent gaudio gauisi sunt magno,
et facto conuiuio unusquisque laudabat se ipsum de sua uictoria. Mane
autem facto zobulsu, thosu et tuhutum, inito consilio constituerunt ut
meta regni ducis arpad esset in porta mezesina. Tune incole terre
iussu eorum portas lapideas edificauerunt, et clausuram magnam

1) Vorbind de subjugarea popoarelor, se dovedeşte din nou că, la venirea ungurilor,

Pannonia era locuită.
2) Adică „a construit".
3) Adică Sătmar sau Satu-Mare. Existenţa ei dovedeşte că românii aveau şi o
organizare, nefiind „păstori nomazi", cum îi numeşte Lukinich.
4) Prin urmare, şi în zona Nyrului existau dovezi de locuire la venirea ungurilor în
Pannonia.

50
meargă mai departe. Atunci Zobolsu şi asociaţii săi au împărţit întreaga
armată în două părţi, pentru ca o parte să meargă lângă râul Someş
şi cealaltă parte în părţile Mirului. Zobolsu şi Thosu, tatăl lui Lelu, au
plecat din armată pe marginile Tisei, subjugându-şi popoarele1) şi au
venit către fluviul Someş la acel loc care acum se numeşte Suruuar,
Şi în acelaşi loc, mai jos de bălţi, Thosu, tatăl lui Lelu, după ce a
adunat mulţimea poporului, a făcut2* un şanţ mare şi a construit o
fortăreaţă de pământ, foarte întărită, care - la început - a fost numită
fortăreaţa lui Thosu, dar acum se numeşte Saruuar. Şi fiii locuitorilor,
fiind primiţi ca ostateci, au părăsit fortăreaţa plină de ostaşi. Aunci Thosu,
la cererea poporului subjugat stăpânului său ducele Arpad, a făcut să se
ridice un târg între Mir şi Tisa. Cărui târg i-a dat numele său, care acum
se numeşte târgul lui Thosu. Dar, după aceea, Zobolsu şi Thosu, plecaţi
de aici, au ajuns până la fortăreaţa Zotmar3*. Şi, luptând trei zile, asediind
fortăreaţa, au câştigat victoria. Şi în a patra zi, intrând în fortăreaţă, pe
ostaşii ducelui Menu Morout, pe care i-au putut prinde acolo, după ce
i-au legat cu lanţuri de fier, i-au pus în cea mai detestabilă parte de jos a
temniţei şi pe fiii locuitorilor i-au luat ca ostateci. Şi au părăsit fortăreaţa
plină de ostaşi. Iar ei au acceptat să meargă la Porţile Mezesine.

Cap. XXII. Despre Nyr

DarTuhutumşifiul său Horea, călărind prin părţile Nyrului, şi-au

subjugat mult popoH*, de la pădurile Nyr până la Umusouer. Şi urcând
astfel, au ajuns până la Zyloc, contra lor nimeni n-a ridicat mâna,
fiindcă ducele Menu Morout şi ai săi n-au îndrăznit să lupte contra
lor, ei au început să păzească la fluviul Criş5). Atunci Tuhutum şi fiul
său Horea, plecaţi din Ziloc, au ajuns în părţile Mezesine la Zobolsu
şi Thosu. Şi când s-au văzut împreună s-au bucurat cu o mare
bucurie şi, după ce au făcut un mare ospăţ, fiecare se lăuda el însuşi
cu victoria sa. însă, după ce s-a făcut ziuă, Zobolsu, Thosu şi
Tuhutum, după ce au ţinut sfat, au hotărât ca hotarul regatului ducelui
Arpad să fie la Poarta Mezesină6*. Atunci locuitorii ţării au construit la.

5) Numele Criş a fost menţionat pentru prima dată în Getica lui lordanes (mijlocul
secolului al Vl-|ea e.n.), sub forma Crisia. Păstrarea numelui şi în perioada când
scrie Anonymus se datorează, cu certitudine, continuităţii de locuire a românilor,
fără nici o întrerupere, pe meleagurile udate de acest râu.
6) Adică Porţie Mezeşului.

51
dearboribus per confinium regni fecerunt. Tune hij tres prenominati
uiri omnia facta sua duci arpad et suis primatibus perfideles nuntios
mandatauerunt. Quod cum renuntiatum fuisset duci arpad et suis
yobagyonibus, gauisi sunt gaudio magno uaide. Et more
paganismo fecerunt aldumas, etgaudium adnuntiantibus diuersa
dona presentauerunt. Dux uero arpad et suis primates ob banc
causam ieticie per totam unam ebdomadam sollempniter
comedebant, etfere singuiis diebus inebriebanturpropter euentum
tante ieticie. Et hoc audito dux arpad et sui egressi sunt a zeremsu
et castra metati suntiuxta fluuium souiou, a thyscia usque fiuuium
honrat.

De uictoria thosu, zobolsu et tuhutum

Thosu etzoboisu nec non tuhutum cum uidissent, quod deus
dedit eis uictoriam magnam, et subiugauerunt domino suo fere
piures nationes iliius terre. Tune exaitati sunt nimis: super
habitatores iiiius terre. Et dum ibi nuiius inuentus esset eis, piures
dies ibi manserunt, donec confinia regni firmauerunt obstaculis
firmissimis.

De terre ultra siluana

Et dum ibi diutius morarentur, tune tuhutum pater horea sicut

erat uirastutus dum cepisset audire ab incolis, bonitatem terre uitra
siluane, ubi gelou quidam biacus dominium tenebat. Cepit ad hoc
haneiare quod si posse esset, per gratiam ducis arpad domini sui
terram uitra siiuanam sibi et suis posteris acquireret. Quod et sic factum
fuit postea. Nam terram uitra siiuanam posteritas tuhutum usque

1) In epoca arpadiană, /oftag însemna „nobil" - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit.,
pag. 94, Nota 1.
2) Deci, o nouă confirmare a existenţei românilorînainte de venirea ungurilor în anul
896.
3) în toate ediţiile lui Anonymus publicate, uitra situam din originalul latin este reprodus
ultrasiluana. Corect, avem adverbul u/fra=foarte şi adjectivul sr7uar7a=„păduroasă",
deci „foarte păduroasă". Ceea ce este foarte important constă în faptul că pentru
„ţara de dincob de pădure", aşa cum a fost tradusă până în prezent de toţi traducătorii
sintagma uitra siluana, L. Fejerpataky fobseşte, în traducerea în ungureşte, forma
erdontuli fald (erdo „pădure”, tuli „dincolo” şi fdid „ţară", deci „ţara de dincob de

52
ordinul lor, porţi de piatră, şi au făcut şi îngrăditură mare de copaci la
marginea regatului. Atunci, aceşti trei bărbaţi amintiţi mai înainte au
încredinţat toate faptele lor ducelui Arpad şi fruntaşilor săi prin soli
credincioşi. Deoarece aceasta a fost raportată ducelui Arpad şi iobagilor1*
săi, s-au bucuratfoarte tare cu o mare bucurie. Şi după obiceiul păgân
au făcut petrecere şi au prezentat diferite daruri celor care le-au adus
bucuria. Dar ducele Arpad şi fruntaşii săi, din acest motiv de bucurie,
au mâncat în mod solemn o săptămână întreagă şi seînbătau aproape
în fiecare zi pentru încheierea unei bucurii atât de mari. Şi auzind
aceasta Arpad şi ai săi, au plecat din Zeremsu şi au trasat ho tarele
unor castre lângă fluviul Souiou, de la Tisa până la fluviul Honrat.

Cap. XXIII. Despre victoria lui Thosu, Zobolsu şi Tuhutum

Când Thosu, Zobolsu şi, de asemenea, Tuhutum, au văzut că

Dumnezeu le-a dat o mare victorie şi subjugaseră stăpânului lor
aproape multe popoare din acea ţară2*, atunci s-au ridicat foarte <mult>
asupra locuitorilor acestei ţări. Şi, în timp ce nu s-a găsit nimeni acolo,
au rămas mai multe zile acolo, până când au întărit hotarele regatului
cu obstacole foarte puternice.

Cap. XXIV. Despre ţara foarte păduroasă3)

Şi, în timp ce au rămas acolo mai mult timp, atui tci Tuhutum
tatăl lui Horea, după cum era un bărbat şiret, în timp ce apuca să audă
de la locuitori bunătatea pământului foarte păduros, unde un oarecare
blac4* Gelou5* deţinea stăpânirea, a apucat să râvnească la aceasta,
cât ar fi să poată, prin bunăvoinţa ducelui Arpad, stăpânul său, să
câştige pentru sine şi urmaşii săi ţara foarte păduroasă. Ceea

pădure”, dar, dacă Erdâiy ar însemna „ţara de dincolo de pădure”, se pune

întrebarea: de ce L. Fejerpataky nu foloseşte cuvântul Erdâiy pentru a traduce în
ungureşte terra ultra siluana? Răspunsul este foarte simplu; pentru că terra ultra
siluana nu se traduce în ungureşte cu Erdăly. Apoi, terra ultra siluana se referă
la ţara lui Gelou. care era la nord de Erdeuelu/Erdely .Ardeal".
4) Adică „român", deci o altă prezenţă a românilor în Ţara lui Gelou de la est de Porţile
Meseşuluiîn perioada migrării ungurilorîn Pannonia.
5) Anonymus foloseşte numai de două ori forma Gelu, dar de 10 ori forma Gelou şi o
dată Geleou. Prin urmare, corect trebuie spus Gelou. care se păstrează şi azi sub
forma Gllău, deal în Ţara lui Gelou. Este posibil ca forma iniţială să fi fost latinul
lulius.

53
ad tempus sancti regis stephani habuerunt: et diucius habuissent,
si minor gyla cum duobus fiiiis suis biuia et bucna christiani esse,
uohiissent et semper contrarie sancto regi non fecissent, ut in
sequentibus dicetur.

De prudentia tuhutj
Predictus uero tuhutum uir prudentissimus misit quendam
uirum astutum patrem opaforcos ogmand, ut furtiue ambulans
preuideret sibi qualitatem et fertilitatem terre ultra siluane: et quales
essent habitatores eius. Quod si posse esset, bellum cum eis
committeret. Nam uolebat tuhutum per se nomen sibi et terram
aquirere. Vt dicunt noştri ioculatores: omnes loca sibi aquirebat,
et nomen bonum accipiebant. Quid plura? Dum pater ogmand
speculator tuhutum per circuitum more uulpino, bonitatem et
fertilitatem terre et habitatores eius inspexisset, quantum humanus
uisus ualet. VItra quam dici potest dilexit, et celerrimo cursu ad
dominum suum reuersus est. Qui cum uenisset: domino suo de
bonitate iilius terre multa dixit. Quod terra illa irrigaretur optimis
fluuiis, quorum nomina et utilitates seriatim dixit. Etquod in arenis
eorum aurum colligerent, et aurum terre iilius optimvm esset. Et
ut ibi foderetur sal et salgenia, et habitatores terre iilius uiliores
homines essent tocius mundi. Quia essent blasij et sclaui, quia
alia arma non haberent, nisi arcum et sagittas, et dux eorum geleou
minus esset tenax e't non haberet circa se bonos milites, et
auderent stare contra audatiam hungarorum, quia a cumanis et
picenatis multas iniurias peterentur.

Quomodo contra Gelu itum est

Tune Tuhutum audita bonitate teme iilius, misit legatos suos ad

ducem arpadAJt sibi licentiam daret ultra siluas eundi contra gelou

1) Gyla se referă la lulalluliu. ducele de Alba lula, creştin ortodox, român de origine,
frate al mamei lui Ştefan cel Sfânt, numită Sarolta. De aceea, cronicile ungureşti
din secolele XIV şi XV îl numesc pe lula avunculus al regelui Ştefan, adică „unchi
dinspre mamă”.
2) Adică „dacă ar fi posibil".
3) Constatarea se referă la ocnele de sare din zona oraşului Dej, situat la eşirea
Someşului din Porţile Mezeşului. De asemenea, mai vedem constatări privind aurul

54
 ce s-a şi înfăptuit astfel după aceea. Căci ţara foarte păduroasă au
stăpânit-o urmaşii lui Tuhutum până în timpul sfântului rege Ştefan şi ar
fi stăpânit-o şi mai departe, dacă Gyla1) cel Mic ar fi voit să fie creştin
împreună cu cei doi fii ai săi, Biuia şi Bucna, şi dacă n-ar fi lucrat totdeauna
împotriva sfântului rege, astfel cum se va spune în cele ce urmează.

Cap. XXV. Despre înţelepciunea lui Tuhutum

□armai sus-zisul Tuhutum, bărbat foarte înţelept, a trimis un bărbat

viclean, pe Ogmand, tatăl lui Opaforcos pentru ca, umblând, să observe
calitatea şi fertilitatea ţării foarte păduroase, şi cefei arfi locuitorii acesteia.
Şi dacă ar fi să se poată2) să poarte război cu aceştia. Căci Tuhutum
voia să-şi câştige prin sine nume şi pământ. Cum spun bufonii noştri: toţi
şi-au câştigat ţinuturi şi au primit nume bun. Ce să mai spun? în timp ce
tatăl Ogmand, iscoada lui Tuhutum, examina, pe cale ocolită după obiceiul
vulpesc, bunătatea şi fertilitatea pământului şi pe locuitorii acestuia, cât
ţinteşte privirea omenească, i-a plăcut mai mult decât se poate spune şi
s-a întors la stăpânul său în cea mai mare fugă. Care <Ogmand>, pe
când a venit la stăpânul său, i-a spus multe despre bunătatea acelei ţări.
Că acea ţară este udată de cele mai bune fluvii, al căror nume şi utilitate
le-a spus pe rând. Şi că în nisipul acestora se culege aur şi aurul
acelei ţări este foarte bun. Şi în ce fel acolo se extrage sare şi să râturi31
şi că locuitorii acelei ţări sunt mai neînsemnaţi din toată lumea. Pentru
că sunt blasi4) şi sclavi pentru că n-au alte arme decât arcul şi săgeţile
şi ducele acestora Geleou este mai puţin ferm şi nu are în jurul său
ostaşi buni şi n-ar îndrăzni să stea împotriva curajului ungurilor, pentru
că suferă multe vătămări din partea cumaniior şi picenaţilor5).

Cap. XXVI. Cum s-a mers contra lui Gelu

Atunci Tuhutum, după ce a auzit bunătatea acelei ţări, şi-a trimis

soli la ducele Arpad ca să-i dea voie să meargă dincolo de păduri ca

ce reprezenta marea bogăţie a Arieşului, numit în latineşte Aureus „râul de

aur”, de unde derivă în româneşte cuvântul Arieş.
4) Numele blas reprezintă o altă formă pentru blac, „român”. Nu este exclus ca
blas să fi fost forma primară, având tangenţe cu ginta campană din Italia
numită Blosia, numele românesc Blosius şi toponimul Codrii Vlăsiei.
5) picenatieste un alt nume pentru pecenegi. Pasajul se referă la atacurile acestora
din secolul al X-lea. Prin urmare, Anonymus era la curent cu evenimentele din
perioada când şi-a scris cronica.

55
ducem pugnare. Dux uero arpad inito consilio uoluptatem tuhutum
laudauit, et ei licentiam ultra situas eundi contra gelou pugnare
concessit. Hoc dum tuhutum audiuisset a legato, preparauit se cum
suis militibus, et dimissis ibi sociis suis egressus est ultra siluas
uersus orientam contra Gelou ducem blacorum. Gelou uero dux ul­
tra siluanis audiens aduentum eius, congregauit exercitum suum et
cepit uelocissimo cursu equitare obuiam ei ut eum per portas
mezesinas prohiberet. Sed tuhutum uno die siluam pertransiens ad
fluujum almas peruenit. Tune uterque exercitus ad inuicem
peruenerunt medio fluuio interiacente. Dux uero gelou uolebat, quod
ibi eos prohiberet cum sagittariis suis.

De morte Gelu
Mane autem facto tuhutum ante auroram diuisit exercitum suum
in duas partes. Et partem alteram misit parum superius: ut transito
fluuio militibus gelou nescientibus pugnam ingrederentur. Quod sic
factum est. Et quia leuem habuerunt transitum utraque ades pariter
ad pugnam peruenerunt. Et pugnatum est inter eos acriter, sed uicti
sunt milites ducis gelou, et ex eis mulţi interfecti, plures uero capti.
Cum gelou dux eorum hoc uidisset, tune pro defensione uite, cum
paucis fugam cepit. Qui cum fugeret, properans ad castrum suum
iuxta fluuim zomus positum, milites tuhutum audacj cursu
persequentes, ducem geloum iuxta fluuium copus interfecerunt. Tune
habitatores terre uidentes mortem domini sui„sua propria uoluntate
dextram dantes, dominum sibi elegerunt tuhutum patrem horea. Et in
loco illo, qui dicitur esculeu fidem cum iuramentu firmauemnt. Et a die
illo locus iile nuncupatus est esculeu eo quod ibi iurauemnt. Tuhutum
uero a die illo terram illam obtinuit pacifice et feliciter. Sed posteritas
eius usque ad tempore sandi regis stephani obtinuit. Tuhutum uero
genuit hoream, horea genuit geulam et zubor. Geula genuit duas filias,
quarum una uocabatur caroldu et altera saroitu, et saroit fuit mater
sancti regis stephani. Zumbor uero genuit minorem geulam, patrem
bue et bucne tempore ojius sanctus nex stephanus subiugauit sibi terram

1) Anonymus confirmă că Gelou era ducele din Ţara foarte păduroasă.

2)Adică„adoua".

56
să lupte împotriva'ducelui Gelou. Iar ducele Arpad, după ce a început
sfatul, a lăudat intenţia lui Tuhutum şi i-a dat voie să lupte împotriva
lui Gelou, mergând dincolo de păduri. Când Tuhutum a auzit aceasta
de la sol, s-a pregătit cu ostaşii săi şi după ce a lăsat acolo asociaţii
săi, a plecat dincolo de păduri, către răsărit, împotriva lui Gelou, ducele
blacilor. Dar Gelou, ducele din Ţara foarte păduroasă1), auzind de
venirea acestuia, şi-a adunat armata şi a început să călărească în
fuga cea mai iute ca să-i oprească la Porţile Meseşului. Dar Tuhutum
a ajuns la fluviul Almaş, traversând pădurea timp de o zi. Atunci,
amândouă armatele au ajuns faţă în faţă, între ele fiind fluviul. Iar
ducele Gelou voia să-i oprească acolo cu arcaşii săi.

Cap. XXVII. Despre moartea lui Gelu

Dar, după ce s-a făcut dimineaţă, înainte de zorii zilei, Tuhutum

şi-a împărţit armata în două părţi. Şi cealaltă parte2' a trimis-o puţin
mai sus; pentru ca, trecând fluviul, ostaşii lui Gelou neaflând, să intre
în luptă. După cum s-a şi întâmplat. Şi, pentru că au avut o trecere
uşoară, ambele linii de bătaie au ajuns în acelaşi timp la luptă. Şi
s-au luptat între ele straşnic, dar ostaşii ducelui Gelou au fost
învinşi şi mulţi dintre ei omorâţi, dar mai mulţi capturaţi. Când
ducele Gelou a văzut aceasta, atunci, pentru apărarea vieţii, a
luat-o la fugă cu puţini, care, pe când fugeau, apropiindu-se de
fortăreaţa sa, situată lângă fluviul Someş3', ostaşii lui Tuhutum,
urmărindu-i în fugă curajoasă, au omorât pe ducele Gelou lângă
fluviul CoDUs4'. Atunci locuitorii ţării, văzând moartea stăpânului
lor, din propria lor voinţă, dând mâna dreaptă, şi-au ales stăpân pe
Tuhutum, tatăl iui Horea. Şi în acel loc, care se numeşte Esculeu, au
întărit credinţa prin jurământ. Şi din acea zi, acest loc este numit
Esculeu pentru că acolo au jurat. Dar Tuhutum, din acea zi, a avut în
stăpânire acea ţară în pace şi fericire, iar urmaşii lui l-au stăpânit
până în timpurile sfântului rege Ştefan. larTuhutum a născut pe Horea.
Horea l-a născut pe Geula şi Zombor. Geula a născut două fete, din
care una s-a numit Caroldu şi alta Saroitu şi Saroitu a fost mama
sfântului rege Ştefan. Dar Zumbor l-a născut pe Geula cel Mic,

3} Este posibil ca dealul Gilău să amintească însuşi locul unde a fost asasinat
Gelou.
4) Copus - afluent al Someşului.
57
ultra siluanam. Etipsumgeulam uinctumin hungariamduxit, etperomnes
dies uite sue carcera turn tenuit, eo quod in fide esset uanus, et noiuit
esse hnstianus, etmuita contraria faciebatsancto registephano quamuis
fuisset ex cognatione matris sue.

De duce menumorout
Tosu uero et zoboisu adepta uictoria reuersi sunt ad ducem
arpad, subiugando totum populum a fiuuio zomus usque ad crisium,
etnuiius contra eos ausus fuit manus ieuare. Et ipse menumorout
dux eorum magis preparabat uias suas in greciam eundi, quam
contra eos ueniendi. Et deinde egressi descenderunt iuxta quendam
fiuuium nomine humusouer, et uenerunt usque ad iutum zerep. Et
deinde egressi uenerunt usque ad zeguhoimu et ibi uoiebant
transire crisium ut contra menumorout pugnarent, sed uenientes
miiites menumorout, eis transitum prohibuerunt. Deinde egressi
perdiem unum equitantes castra metali sunt iuxta paruos montes.
Et bine juxta fiuuium turu equitantes, usque ad thysciam
peruenerunt. Et in portu drugma fiuuium thyscie transnauigantes,
ubi etiam per gratiam arpad ducis cuidam cumano miiiti nomine
huhot magnam terram aquisiuerunt, quam posteritas eius usque
nune habuerunt.

De reditu eorum
Dvm nauigassent fiuuium thyscie nuntios suos ad ducem
arpadium premiserunt, qui gaudia saiutis nuntiarent. Qui cum, ad

1) Din acest pasaj ar rezulta că Geula a fost bunicul regelui Ştefan cel Sfânt. Dar,
sunt mai credibile informaţiile din cronicile secolelor XIV-XV, conform cărora
lula a fost duce de Alba-lula, urmaş al lui Geula. „dux magnus et potens”, iar
sora sa, Sarolta, s-a căsătorit cu regele Voicu, fiul regelui Geicha care a devenit
creştin prin căsătoria sa cu Sarolta. Mai târziu. Voicu, recunăscând autoritatea
papală, sa va reboteza Ştefan.
2) Din această menţiune rezultă existenţa şi împotrivirea populaţiei româneşti
autohtone faţă de atacurile invadatorilor, veniţi să le jefuiască bunurile.
3) Autorii cronicii tocalizează cu precizie zona de plecare a românilor conduşi de
Menu Morout.

58
tatăl lui Buc şi Bucne, în timpul căruia sfântul rege Ştefan a
subjugat Ţara foarte păduroasă. Şi pe însuşi Geuia l-a dus în
Ungaria îniănţuit şi i-a ţinut pe toate ziieie vieţii saie încarcerat,
pentru că era fără credinţă şi n-a voit a fi creştin şi multe împotriviri
făcea sfântului rege Ştefan, deşi fusese neamul de sânge al mamei
saie1).

Cap. XXVIII. Despre ducele Menu Morout

larThosu şi Zoboisu, după ce au câştigat victoria2), s-au întors

ia duceie Arpad, supunând întregui popor de ia fiuviui Someş până la
Criş3) şi nici unul n-a îndrăznit să ridice mâna contra lor. Şi însuşi
Menu Morout, duceie acestora, mai muit îşi pregătea căile ca să
meargă în Grecia, decât să vină împotriva lor. Şi, plecaţi de acolo, au
coborât lângă un oarecare fluviu cu numele Humusouer şi au venit
până la mocirla Zerep4). Şi, plecaţi de acolo, au venit până la
Zeguholmu şi acolo voiau să treacă peste Criş ca să lupte contra lui
Menu Morout, dar, sosind ostaşii lui Menu Morout le-au împiedicat
trecerea. Plecaţi de acolo, călărind de-a lungul unei zile, au aşezat
taberele lângă nişte munţi mici. Şi de aici, călărind pe lângă fluviul
Turu5), au ajuns până la Tisa. Şi în portul Drugma6) au traversat fluviul
Tisa, unde chiar prin bunăvoinţa ducelui Arpad au câştigat mult pământ
pentru un oarecare ostaş cuman cu numele Huhot, pe care urmaşii
acestuia l-au avut până acum.

Cap. XXIX. Despre întoarcerea lor

Pe când străbăteau, navigând, fluviul Tisa, şi-au trimis înainte

solii la ducele Arpad, care să-i anunţe bucuria salvării7*. Aceştia, când

4) Mocirla sau, mlaştma Zerep era situată în jud. Bihor de azi - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 97.
5) Afluent al Crişului. Numele este latinesc; v. Tunvs, rege spaniol şi fluviu care se
varsă în Marea Adriatică, lângă Veneţia. Existenţa acestui toponim latin constituie
o certă dovadă a persistenţei românilor în această zonă la venirea migratorilor
unguri.
6) Portul Drugma reprezintă o activitate comercială bogată a regiunii descrise, ceea
ce înseamnă că localnicii români desfăşurau o rodnică muncă în agricultură şi
industria locală, care conducea la schimburi comerciale şi necesitau un port.
7) Vorbind de salvare, înseamnă că lupta cu localnicii nu a fost deloc uşoară.

59
ducem arpad uenissentetgaudia ei annuntiassent, quodzobolsu et
tuso cum exercitu suo sâni et incolumes reuersi essent, et portum
dmgma cum omnibus exercitibus suis transnauigassent. Hoc cum
audiuissetdux arpad, quod thosu etzoboisu cum omnibus exercitibus
suis sâni et incoiumes reuersi essent, et fluuium thyscie
transnauigassent, fecit magnum conuiuium etgaudium annuntiantibus
diuersa dedit donaria. Tune thosu et zobolsu cum curiam ducis intrare
uelient, duxomnes suos miiites obuiam eis promissit, et sic eos cum
magno gaudio recepit. Et sicut mos est bonorum dominorum suos
diligere fideles, fere cottidie eos faciebat ad mensam suam comedere,
et muita eis dona presantabat. Simiiiter etiam ipsi duci arpad diuersa
dona ac filios incoiarum in obsides ejs positos presentauerunt.

De duce salano

Dvx uero arpad transactis quibusdam diebus inito consiiio, et

sui nobiies miserunt nuntios suos ad ducem salanus, qui nuntiarent
et uictoriam Thos et buisuu, nec non et tuhutum, quasi pro gaudio, et
peterent ab eo terram usque ad fiuuium Zogea. Quod sic factum est.
Missi sunt enim etu et voyta, qui cum inuenissent ducem saianum in
sabuio oipar, mandata gaudia nuntiauerunt; et terram ab eo usque ad
fiuuium Zogea postulauerunt. Saianus dux hoc audito in maximum
irruit timorem et terram ab ipso postuiatam timore percussus usque
ad fiuuium Zogeua duci arpad concessit, et iegatis diuersa dona
presentauit. Septimo autem die etu et voyta accepta iicentia: ad
dominum suum sunt reuersi. Quos dux arpad honorifice recepit,
et audita legatione eorum, factum est gaudium magnum in curia
ducis. Et cepit dux donare suis fideiibus loca et possessiones
magnas.

De egressu zeremsu
Postea dux et sui principes egressi sunt de zeremsu et
transnauigauerunt fluuium Souyou, in jllo loco ubi fons honrad
descendit. Et castra metaţj sunt iuxta fluuium heuyou, usque ad
thysdam et usque ad emeud, etpermanserunt ibiper unum mensem.
Ibi etiam dux dedit Bungemec patri borsu terram magnam a fluuio

1) Ded, o nouă confirmare a existenţei autohtonitorromâni la venirea ungurilor.

2) Zogea era un afluent al Tisei.

60
au venit la ducele Arpad, i-au anunţat bucuria că Zobolsu şi Tuso cu
armata lor s-au întors sănătoşi şi nevătămaţi şi au străbătut portul
Drugma împreună cu toate oştirile. Când ducele Arpad a auzit că
Thosu şi Zobolsu s-au întors cu toate oştirile lor, sănătoşi şi nevătămaţi,
şi au străbătut, navigând, fluviul Tisa, a făcut un mare ospăţ şi bucurie,
a dat diferite daruri vestitorilor. Atunci, Thosu şi Zobolsu, pe când
voiau să intre în curia ducelui, ducele au trimis înainte în întâmpinarea
lor pe toţi ostaşii săi şi astfel i-a primit pe aceştia cu mare bucurie. Şi,
după cum este obiceiul stăpânilor buni de a aprecia în mod deosebit pe
credincioşii lor, i-a făcut să se ospăteze la masa sa aproape în fiecare zi
şi le-a oferit multe daruri. De asemenea, chiar ei înşişi au prezentat
ducelui Arpad diferite daruri şi pe fiii locuitorilor1'daţi lor ca ostateci.

Cap. XXX. Despre ducele Salanus

Dar ducele Arpad, după ce au trecut câteva zile, după ce a ţinut

sfat şi nobilii săi au trimis solii lor la ducele Salanus, care să-i anunţe
acestuia victoria lui Thosu şi Bulsuu, precum şi a luiTuhutum ca pentru
o bucurie şi au cerut de la acesta ţinutul până la fluviul Zogea2'. Ceea
ce s-a şi întâmplat. Căci au fost trimişi Etu şi Voyta, care, pe când l-au
găsit pe ducele Salanus în prundişul Olpar, au anunţat bucuriile
încredinţate şi au cerut de la el ţinutul până la fluviul Zogea. Ducele
Salanus, după ce a auzit acestea, s-a repezit cu cea mai mare teamă
şi, lovit de frică, a cedat ducelui Arpad ţinutul cerut de la el până la
fluviul Zogeua şi le-a oferit solilor diferite daruri. Dar, în a şaptea zi,
Etu şi Voyta, după ce şi-au luat rămas bun, s-au întors ia stăpânul lor.
Pe care ducele Arpad i-a primit cu onoare şi, după ce a auzit solia lor,
s-a produs o mare bucurie la curia ducelui. Şi ducele a început să
dea credincioşilor săi locuri şi domenii mari.

Cap. XXXI. Despre plecarea din Zeremsu

După aceea, ducii şi principii săi au plecat din Zeremsu şi au

străbătut, navigând, fluviul Souyou, în acel loc unde se varsă izvorul
Honrad. Şi au Axat taberele lângă fluviul Heuyou până la Tisa şi până
la Emeud şi au rămas acolo timp de o lună. Chiar acolo, ducele a dat
lui Bungemec, tatăl lui Borsu, mult pământ, de la fluviul Topulucea3'

3) Afluent pe dreapta al Tisei.

61
topulucea usque adfluuium Souyou, que nune uocatur miscouey, et
dedit ei castmm, quod diciturgeuru, etiilud castram filius suus Borsu
cum suo castra quod dicitur borsod, unum fecit comitatum:

De castra vrsuur et fluuio eguR

Postea dux arpad et sui nobiies hinc egressi uenientes usque
ad fiuuium naragy et castra metati sunt iuxta riuuios aquarum a ioco
iiio, qui nune dicitur casu. Vbietiam dedit terrammagnamousadunec
patri ursuur, et ibi postea ursuurfiiius eius ad caput eiusdem fiuminis
castram construxit, quod nune castram ursuur nuncupatur. Hinc uero
dux arpad et sui egressi uenerunt usque ad fiuuiurn egur, et ibi
paratis tuguriis piures dies permanserunt, et montes Uium super
quem duci foiiata fecerunt, nominauerunt zenuhoimu, et castra
eorum fuerunt a fiuuio ystoros usque ad castram puroziou. Deinde
egressi uenerunt usque ad fiuuium zogea et castra metati sunt
per crepitudinem eiusdem fiuminis a thyscia usque ad siiuam
matra, et subiugauerunt sibi omnes habitatores terre a grisio usque
ad fiuuium zogeua et usque ad siiuam zepus. Tune dux arpad in
siiua matra dedit terram magnam edunec et edumenec ubi postea
pota nepos eorum castram construxit, ex quorum etiam progenie
longo post tempore rex samuei descendit, qui pro sua pietate oba
uocabatur.

' De castra naugrad et mitra

in eiusdem temporibus dux ărpad, dum se per miiites suos

uidisset ita subiimatum et tutum esse, tune habito inter se consiiio
misit muitos miiites in expedicionem qui subiugarent sibi populam de

1) Azi Miscolc.
2) Geuru era numele unguresc, în acea perioadă, al vestitei cetăţi atestată documentar
sub numele de laurinum. Atestarea ei este o altă confirmare a existenţei populaţiei
româneşti, precum şi a organizării administrative a acesteia la venirea ungurilor în
Pannonia.
3) Naragy, un râu în Borşod - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. c/f., pag. 99.
4) Casu, fortăreaţă în dreapta Tisei (n.n. - în Pannonia) - apud Gh. Popa-Lisseanu,
loc. cit.
5) Egur, afluent al Tisei - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.
6) Zenuhoimu, munte lângă fluviul Eger-apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.
7) Adică „s-au întins".

62
până la fluviul Souyou, care se numeşte Miscoucy1) şi i-a dat cetatea
care se numeşte Geuru2) şi fiul său Borsu a făcut un comitat din acea
cetate împreună cu cetatea sa, care se numeşte Borsod.

Cap. XXXII. Despre fortăreaţa ursuur şi fluviul Egur

După aceea, ducele Arpad şi nobilii săi, plecaţi de aici <şi>

venind până la fluviul Naragy3>, şi şi-au făcut taberele lângă pâraiele
apelor în acel loc care acum se numeşte Casu4). Unde chiar a dat
mult pământ lui Ousadunec, tatăl lui Ursuur, şi acolo Ursuur, fiul
acestuia, a construit, la capătul aceluiaşi fluviu, o fortăreaţă care acum
este numită Ursuur. Dar ducele Arpad şi ai săi, plecaţi de aici, au venit
până la fluviul Egur6* şi acolo, după ce au pregătit colibele, au rămas mai
multe zile şi pe acel munte, deasupra căruia au făcut ducelui <o colibă>
din frunze, l-au numit zenuholmu6*, şi taberele acestora au fost7* de la
fluviul Ystoros8* până la fortăreaţa Puroziou9*. După aceea, fiind plecaţi,
au ajuns până la fluviul Zogea şi şi-au stabilit taberele pe marginea
aceluiaş fluviu, de la Thyscia până la pădurea Matra10* şi şi-au subjugat
pe toţi locuitorii pământului11*, de la Criş până la fluviul Zogea şi până la
pădurea Zepus12*. Atunci, ducele Arpad a dat mult pământ lui Edunec şi
Edumenecîn pădurea Matra, unde, după aceea, a construit o fortăreaţă
nepotul lor Pota, din a cărui seminţie chiar, după mult timp, a descins
regele Samuel, care, pentru propriul său respect, se numea Oba13*.

Cap. XXXIII. Despre forăreaţa Nougrad şi Nitra

în aceleaşi timpuri, ducele Arpad, în timp ce se vedea a fi atât

de înălţat şi înţelept prin ostaşii săi, atunci, după ce au avut un sfat
între ei, a trimis într-o companie contra duşmanilor mulţi ostaşi care

8) Ystoros, pârâu în dreapta Tisei - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.

9) Porozlou, fortăreaţă lângă Eger- apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.
10) Matra, pădure între Dunăre şi Tisa - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit., adică în
Pannonia,
11)încăo meţiune referitoare la existenţa românilor în Pannonia la venirea ungurilorîn
anul 896.
12) Zepus, nume latinesc.
13) Oba se referă ia Aba Samuel, căsătorit cu sora regelui Ştefan cel Sfânt. El
vine la conducerea regatului ungar după Petre Germanul, între anii 1041 şi
1044. Numele său confirmă că era turc-chazar, deoarece în ebraică aba
înseamnă „tată".

63
castro gumur et nougrad. Et si fortuna eis faueret, tune
ascenderent uersus fines Boemorum usque ad castrum nitra.
Quibus etiam militibus in expeditionem euntibus principes et
ductores constituit duos filios auuncuii sui huiec, zuardum et
cadusam, nec non hubam unum de principaiibus personis. Tune
hij tres domini accepta iicentia a duce arpad egressi sunt a ioco
iiio qui diciturpaztuh, equitântes iuxta fluuium hongvn et eundem
fiuuium transierunt iuxta fiuuium Souyou. Et inde egressi sunt per
partes castri gumur, et uenerunt usque ad montem bulhadu, et
inde ad partes nougrad uenientes usque ad fiuuium caiiga
peruenerunt. Hinc uero egredientes per crepitudinem danubij
iuerunt, et fiuuium Wereuecca transeuntes, castra metatisunt iuxta
fluuium ypul. Et quia diuina gratia in eis erat timuit eos omnis homo,
et maxime ideo timebant eos quia audierant ducem arpadium filium
almj ducis exprogenie athile regis descendisse. Tune omnes sclaui
habitatores terre qui primo erant salani ducis, propter timorem
eorum, se sua libera sponte subiugauerunt eis, nullo manum
subleuante. Et ita cum magno timore et tremore seruiebant eis:
ac si olim domini eorum fuissent. Tune zuardu et cadusa nec non
buba a quo prudens zemera descendit, cum uidissent populum
multum sine bello ipsis subiugatum, fecerunt magnum conuiuium,
et melioribus habitatoribus terre, qui filios suos in obsides dederant,
diuersa dona presentauerunt, et blandis uerbis sub dominium
ducis arpad sine bello subiugauerunt, et ipsos secum in
expedicionem duxerunt, filios uero eorum in obsides accipientes,
ad ducem arpad cum diuersis muneribus remiserunt. Vnde dux
et sui nobiles leciores facti sunt solito, nuntiis gaudia ferentibus
multa dederunt dona.

1) Gumur, fortăreaţă lângă râul Saj6 - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 100.
Sajâ este numele actual al Râului Souyou din cronica lui Anonymus, afluent pe
dreapta alTisei (n.n.).
2) Nougrad, cetate în nordul Dunării - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit. Mai ex­
act, ea era situată în nordul Dunării Pannonice. Numele ei ar putea dovedi
originea românească a acestei cetăţi; Nou „nou" + Grad „cetate” = „Cetate,
nouă".
3) Nitra, o altă veche cetate românească în Pannonia la venirea ungurilor.
4) Paztuh, localitate în Pannonia, lângă râul Zagyva - apud. Gh. Popa-
Lisseanu, loc. cit.

64
să-şi subjuge poporul din fortăreaţa Gumur1) şi Nougrad2). Şi dacă
norocul i-ar favoriza, atunci ar urca spre hotarele boemilor3), până la
fortăreaţa Nitra4). Chiar acestor ostaşi plecaţi în campanie contra
duşmanilor, a pus ca principi şi conducători pe doi fii ai unchiului său
dinspre mamă, Hulec, pe Zuard şi Cadusa, şi, de asemenea, pe Huba,
unul dintre persoanele principale. Atunci, aceşti trei stăpâni, după ce
şi-au luat rămas bun de la ducele Arpad, au plecat din acest loc care
se numeşte Paztuh4), mergând călare pe lângă fluviul Hongun şi au
traversat acelaşi fluviu lângă fluviul Souyou. Şi de aici au plecat prin
părţile fortăreţe! Gumur şi au ajuns până ia muntele Bulhadu5) şi de
aici, venind prin părţile Nougradului, au ajuns până la fluviul Caliga6).
Dar, ieşind de aici, au mers pe malul Dunării şi, traversând fluviul
Wereuecca7), şi-au aşezat taberele lângă fluviul Ypul8). Şi pentru că
bunăvoinţa divină era cu ei, orice om se temea de ei şi de aceea se
temeau cel mai mult de ei pentru că auziseră că ducele Arpad, fiul
ducelui Almus, se trage din neamul regelui Athila. Atunci, toţi sclavii
locuitori ai ţării, care la început erau ai ducelui Salanus, din cauza
fricii acestora, s-au supus lor, singuri de bună voie, în timp ce nici o
mână nu s-a ridicat <împotrivă>. Şi astfel, cu mare teamă şi groază,
i-au servit: ca şi cum arfi fost de multă vreme stăpânii lor. Atunci Zuardu
şi Cadusa şi, de asemenea, Huba, din care descinde înţeleptul Z emera,
când au văzut mult popor subjugat lor0), fără război, au făcut un mare
ospăţ şi au prezentat diferite daruri locuitorilor mai valoroşi ai ţării, care
îşi dăduseră fiii ca ostateci şi, cu cuvintele linguşitoare, i-au subjugat
fără război, sub stăpânirea ducelui Arpad şi i-au dus cu ei în campanie,
dar, pe fiii acestora, primiţi ca ostateci, i-au trimis înapoi la ducele Arpad
cu diferite daruri. De unde, ducele şi nobilii săi s-au făcut10) mai veseli ca
de obicei, <iar> celor care au purtat bucuria le-au adus multe daruri.

5) Bulhadu. munţi la nord de cotitura Dunării - apud. Gh. Popa-Lisseani, loc. cit., mai
precis, în Pannonia (n.n).
6) Caliga, afluent al Zagyvei - apud. Gh. Popa-Lisseani, loc. cit. Cuvântul este latin,
deci numele râului s-a menţinut prin continuitatea de locuire neîntreruptă a românilor
(n.n.)
7) Wereuecca, afluent al Dunării, în apropierea cotului acesteia din Pannonia - apud,.
Gh. Popa-Lisseani, loc. cit.
8) Ypul, afluent al Dunării - apud. Gh. Popa-Lisseani, loc. cit.
9) Altă confirmare a locuirii Pannoniei la venirea ungurilor aici.
10) Adică ,au devenit"

65
 De fluuio gron et castra Borsu

Interea zuard et cadusa filij hulec, nec non huba et omnis

exercitus eorum fluuium ypul iuxta danubium transierunt. Etalio die
transito fluuiu gron castra metatj sunt in campo iuxta quoddam
casteiium terreum quod nuncupatur uarod. Et capto iiio castro
manserunt Ibi tres dies expectantes aduentum Borsu fiiij Bumger.
Quem dux arpad cum magno exercitu miseratin auxiiium eorum.
Quarto die cum Borsu ad eos uenisset cum uaiide mânu timuerunt
eos omnes incoie terre, et nuiius ausus fuit ieuare manus contra eos.
Tune hij llli-or domini initio inter se consiiio per peticionem incoiarum
sibifideiium constituerunt, ut tercia pars de exercitu cum incoiis terre
irent in siiuam zouoion qui facerent in confinio regni municiones fortes
tam de iapidibus, quam etiam de iignis, vt ne aiiquando boemy uei
poiony possent intrare causa turti et rapine in regnum eorum. Tune
communi consiiio hac de causa missus est borsu filius buger cum
suis miiitibus. Et cum equitarent iuxta fluuium gron, ceruus fuga iapsus,
ante eos cacumina montium ascendit. Quem Borsu ceierrimo cursu
persecutus ictibus sagittarum in uertice montium interfecit. Et tune
Borsu cum montes iilos in circum aspexisset, in memoriam duxit ut
ibi castrum construeret. Et statim congregata muititudine duium in
uertice unius aitioris montis castrum fortissimum construxit, cui nomen
suum imposuit proprium, ut castrum borsu nuncupatur. Et inde cum
exercitibus suis usque ad siiuam zouolun porrexit, et maximam
municionem de iapidibus facere precepit, quod nune castrum Borssed
Zouolun uocatuR.

De nitria ciuitate
Zvardu et cadusa nec non huba post discessum borsu cum
omnibus exercitibus suis egressi de castro, quod dicitur Warod, uitra
siiuam tursoc castra metati sunt iuxta fluuium sytua. Altera autem die

1) Adică „în ziua următoare".

2) Gron, afluental Dunării.
3) Casteiium „post fortificat pentru apărare". Existenţa lui este o certă dovadă a
prezenţei românilor şi a caracterului sedentar al acestora în Pannonia.
4) Din trimiterea de ajutoare militate rezultă că fortăreaţa atacată de Zuard, Cadusa şi
Hulec era foarte puternică, cei trei aflându-seîn impas.

66
 Cap. XXXIV. Despre fluviul Gron şi fortăreaţa Borsu

în acest timp, Zuard şi Cadusa, fiii iui Hulec şi, de asemenea,

Huba şi întreaga oştire a acestora au traversat fluviul Ypul lângă
Dunăre. Şi în cealaltă zi1), după ce au trecut fluviul Gron2), şi-au aşezat
taberele în câmpul de lângă un oarecare castel3) din pământ, care se
numeşte Varod. Şi, după ce au cucerit acea fortăreaţă, au rămas
acolo trei zile, aşteptând venirea lui Borsu, fiul lui Bumger, pe care
ducele Arpad îl trimisese cu mare armată în ajutorul lor4*. In a patra zi,
pe când Borsu ajungea la ei cu o mână puternică, toţi locuitorii ţării5*
se temuseră şi nimeni n-a avut curajul să ridice mâna contra lor. Atunci,
aceste patru căpetenii, ţinând sfat între ele, au stabilit, la cererea
locuitorilor credincioşi lor, ca a treia parte a oştirii să meargă în pădurea
Zouolon6*, împreună cu locuitorii pământului, care să facă la marginea
regatului fortificaţii puternice, atât din pietre, cât şi din lemn, ca nu
cumva vreodată boemii sau polonii să poată intra în regatul lor, din
motivul furtului sau jafului7*. Atunci, printr-o consfătuire comună, din
această cauză a fost trimis Borsu, fiul lui Buger, cu ostaşii săi. Şi, în
timp ce călătoreau pe lângă fluviul Gron, un cerb scăpat prin fugă a
urcat vârfurile muntelui înaintea lor, pe care (cerb), Borsu, urmărindu-l
în fuga cea mai mare, l-a ucis în creştetul munţilor cu lovituri de săgeţi.
Şi atunci Borsu, pe când privea acei munţi împrejur, şi-a pus în gând
ca să construiască acolo o fortăreaţă. Şi pe dată, după ce a adunat
mulţime de cetăţeni, a construit o fortăreaţă foarte puternică în vârful
unui munte mai înalt, căruia i-a pus propriul său nume, încât se
numeşte fortăreaţa Borsu. Şi de aici ş^a extins cu oştirile sale până la
pădurea Zouolon şi a ordonat să se facă o fortificaţie foarte mare din
piatră, care acum se numeşte fortăreaţa Borssed-Zouolun.

Cap. XXXV. Despre cetatea Nitria

Zuardu şi Cadusa şi, de asemenea, Huba, după plecarea Iui

Borsu cu toate oştirile sale ieşite din fortăreaţa care se numeşte Warod,
şi-au stabilit taberele dincolo de pădurea Tursoc8*, lângă fluviul Sytus9*.

5) 0 altă dovadă a prezenţei autohtonilor la venirea ungurilor.

6) Zouolon, fortăreaţă şi pădure - apud. Gh. Popa-Lisseani, op. cit., pag. 101. Deci şi
aici avem o fortăreaţă constituită de localnici.
7) Adică .,să fure sau să jefuiască".
8) Numele unei păduri din dreapta Cranului - apud. Gh. Popa-Lisseani, op. cit., pag.
102, adicăîn Republica Slovacia (n.n.).
9) Sytus, afluent al Dunării.

67
miseruntquosdamspeculatores uiros, quos sociebantesse audaces,
qui transirent fluuium nitra et uiderent si sine beiio possent transmeare
usque ad ciuitatem nytra. Qui cum uelocissimo cursu uenissent usque
ad riuuium turmas ubi descendit in riuulum nytra, uiderunt habitatores
iliius prouincie sclauos et boemos eis obsistere cum auditorio ducis
boemorum. Quia mortuo athila rege terram que iacet inter wag et
gron, a danubio usque ad fluuium moroua dux boemorum sibi
preoccupauerat et in unum ducatum feceret. Et tune tempore per
gratiam ducis boemorum dux nitriensis factus erat zubur.

De speculatoribus missis a ducibus

Cvm autem speculatores illi qui fuerant missi a zuard et cadusa,
uidissent sclauos et boemos eis obsistere non ualentes, miserunt
sagittas tribus uicibus super eos, et quosdam ex ipsis ictibus
sagittarum interfecerunt. Hoc cum uidissent sclaui et boemi quos ad
custodiam constituerat zubur, quod işti quidicunturhetumogertalibus
uterentur armis, timuerunt ualde quia talis armatura nunquam uisa
fuit eis. Statim nuntiauerunt zuburio domino eorum, ceterisque
principibus eiusdem prouintie.

De pugna ducum arpadij

Tune zubur hoc audito cum adiutorio boemorum armata

multitudine, obuiam eis uenitpugnaturus. Et dum uterque exercitus
ad fluuium nitra peruenissent, zuardu, cadusa ethuba uolebant transire
fluuium. Sed zubur dux nitriensis et sui milites contra eos diutissime
certantes noilomodo eis transitum concedere uolebant. Et cum diu
inter se certassent, hungarij ex boemis et sclauis ictibus sagittarum
multos interficiebant. Sed per tres dies nullomodo hungarij propter
inundationem aquarum transitum habuissent, tandem iiii. die boemi
et omnes nytrienses sclaui uidentes audatiam hungarorum, et
percussiones sagittarum non sufferentes, fuga lapsi sunt. Et
uelocissimo cursu pro defensione uite in ciuitatem nitriam incluşi sunt
cum magno timore. Quos zuardu, cadusa et huba nec non ceteri
milites, persequentes eos usque ad ciuitatem, et ex eis quosdam
interfecerunt, et quosdam uulnerauerunt et alios ceperunt. zubur uero

1) Adică .a doua zi”.

68
Dar, în cealaltă zi1), au trimis câţiva bărbaţi spioni, pe care îi ştiau a fi
curajoşi, care să traverseze fluviul Nitra şi să vadă dacă pot să străbată
fără luptă până la cetatea Nytra. Cari <spioni>, fiindcă veniseră în fugă
foarte iute la râul Turmas2), unde se varsă în râul Nytra, au văzut că
locuitorii acestei provincii, sclavi şi boemi, li se împotrivesc cu ajutorul
ducelui boemilor. Pentru că, după ce regele Athila a murit, ducele
boemilor ocupase pentru sine ţara care se află între Wag şi Gron, de
la Dunăre până la fluviul Moroua şi a constituit un ducat. Şi atunci,
prin bunăvoinţa ducelui boemilor, Zubur a fost făcut ducele Nitriei.

Cap. XXXVI. Despre spionii trimişi de duci

Când, însă, spionii care fuseseră trimişi de Zuard şi Cadusa
văzură că sclavii şi boemii au fost capabili să li se supună, n-au
aruncat în trei rânduri săgeţi asupra lor şi au omorât pe câţiva dintre
aceştia cu loviturile săgeţilor. Când au văzut aceasta, sclavii şi boemii,
pe care Zubur îi pusese de pază, că aceştia care se numesc
Hetumoger folosesc astfel de arme, s-au temut foarte tare, pentru că
astfel de mod de a fi înarmaţi n-a fost văzut de ei niciodată. îndată au
anunţat stăpânului lor şi celorlalţi principi din această provincie.

Cap. XXXVII. Despre lupta ducilor lui Arpad

Atunci Zubur, după ce a auzit aceasta, a venit cu ajutorul

boemilor cu multă armată ca să lupte împotriva ior. Şi în timp ce ambele
oştiri au ajuns ia fluviul Nitra, Zuardu, Cadusa şi Huba voiau să
traverseze fluviul. DarZubur, ducele Nitriei şi ostaşii săi, luptând contra
lor foarte mult timp, nu voiau să le permită trecerea, sub nici o formă.
Şi, în timp ce se luptau între ei mult timp, ungurii au ucis mulţi dintre
boemi şi sclavi cu loviturile săgeţilor. Dar, timp de trei zile, din cauza
inundaţiilor apelor, ungurii n-au avut trecere3* în nici un fel. în cele din
urmă, în a patra zi, boemii şi toţi sclavii din Nitra, văzând îndrăzneala
ungurilor şi nemaiputând suporta loviturile săgeţilor, au dispărut prin
fugă. Şi în fugă foarte iute, pentru salvarea vieţii, s-au închis în cetatea
Nitria cu mare teamă. Pe care Zuardu, Cadusa şi Huba şi, de
asemenea, ceilalţi ostaşi, urmărindu-i până la cetate, şi vor fi omorât
pe câţiva dintre ei şi au rănit pe câţiva şi pe alţii i-au

2) Turmas, pârâu lângă localitatea Tormos -apud. Gh. Popa-Lisseani, toc. cit.
3) Adică „n-au putut trece"

69
dux eorum dum fugiendo contra eos pugnare uellet, per lancem
caduse cecidit, et captas in custodiam traditus est. Ceteri uero in
ciuitatem incluşi, quasi muţi remanserunt. Alio namque die zuard,
cadusa et huba armata multitudine exercituum, ceperunt fortiter
expugnare ciuitatem nitriam multis modis. Et dediteis deus uictoriam
magi lam, et pugnantes intrauerunt eam et fusus est per eos ibi sanguis
multorum aduersariorum. Tune iracundia ductizuburium ducem iilius
prouincie quem nudius tercius ceperant, supra mentem excelsum
ducentes laqueo suspenderunt. Vnde mons iile a die iile usque nune,
mons zuburnuncupatur. Etpropterhoc factum timuerunt eos omnes
homines iilius patrie et omnes nobiles filios suos in obsides eis
dederunt. Et omnes nationes iilius terre se subiugauerunt sibi usque
ad fluuium Wag. Etquia gratia dei antecedebat eos, non solummodo
ipsos subiugauerunt, uerum etiam omnia castra eorum ceperunt, quo-
rum nominahec sunt usque modo: Stumtey, Coigoucy, Trusun, Blundus
etBana, etordinatis custodibus castrorum: iuerunt usque ad fluuium
moroa. Et firmatis obstaculis constituerunt terminos regni hungarorum
usque ad Boronam, et usque ad saruuar. Et adepta uictona reuersi
sunt ad ducem arpad, et omnes infideles iilius terre ferreis cathenis
ligatos secum duxerunt. Cumque zuard, cadusa nec non huba ad
ducem arpad cum omnibus captiuis suis uenissent sâni et incolumes,
factum est gaudium magnum in curia ducis. Dux arpad consilio et
petiejone suorumnobilium donauit accepto iuramento infidelium terras
in diuersis locis predictis infidelibus de partibus nytrie ductis. Vt ne
aliquando infideliores facti, repatriando nocerent sibi fidelibus in
confinio nitrie habitantibus.. Et in eodem gaudio dux arpad hubam
fecit comitem nitriensem et aliorum castrorum. Et dedit ei terram
propriam iuxta fluuium sytuua usque ad sil (uam) tursoc.

De exercita grecorum et bulgarorum

Interea dux salanus dum intellexisset potentiam et facta
hungarorum timuit ut ne aliquando iracundia ducti eum expellerent de

1) Stumiey, ung. Sempte, pe stânga fluviului Vaag - apud. Gh. Popa-Lisseani, oP- cit..
pag. 103.
2) Coigoucy, ung. Galgoc, în regiunea Vaag - ibidem.
3) Tnjsun, ung. Trencsen, în aceeaşi regiune - ibidem.
4) Blundus. ung. Boiondoc, în aceeaşi regiune, la sud de Trencsen - Gh. Popa-Lisseanu,
ibidem.

70
prins. Dar Zubur, ducele lor, în timp ce voia să lupte contra lorfugind,
a căzut prin lancea lui Cadusa şi, fiind prins, a fost predat sub pază.
Dar, ceilalţi au rămas închişi în cetate, ca şi muţi. într-adevăr, a doua
zi, Zuard, Cadusa şi Huba, cu muiţimea înarmată a oştirilor, au început
să ia cu asalt, vitejeşte, cetatea Nitria în mai multe feluri. Şi Dumnezeu
le-a dat o mare victorie şi, luptând au intrat în ea şi a făcut să curgă
acolo, prin ei, sângele multor duşmani. Atunci, conduşi de furie, pe
Zubur, ducele acelei provincii, pe care îl prinseseră alaltăieri, ducându-l
pe un munte înalt, l-au spânzurat în frânghie cu laţ. De unde, acel
munte, din acea zi până azi, este numit Muntele Zubur. Şi din cauza
acestei fapte, s-au temut de ei toţi oamenii acelei patrii şi toţi nobilii
le-au dat pe fiii lor ca ostateci. Şi toate neamurile acelui pământ, până
la fluviul Wag, i s-au supus. Şi, deoarece bunăvoinţa lui Dumnezeu îi
preceda, au subjugat nu numai pe ei înşişi, dar au luat chiar toate
fortăreţele acestora, ale cărora nume sunt acestea până acum:
Stumtey1', Colgoucy2), Trusun3), Blundus4) şi Bana5), şi, după ce au
orânduit paznicii fortăreţelor, au mers până la fluviul Moroa. Şi după
ce au întărit cu obstacole, au stabilit hotarele regatului ungurilor până
la Borona6) şi până la Saruuar7). Şi, după ce au dobândit victoria, s-au
întors la ducele Arpad şi au adus cu sine pe toţi necredincioşii acelui
pământ, legaţi cu lanţuri de fier. Şi când Zuard, Cadusa şi, de asemenea,
Huba au venit sănătoşi şi nevătămaţi ia ducele Arpad, împreună cu toţi
prizonierii lor, s-a făcut mare veselie în curia ducelui. Ducele Arpad, cu
sfatul şi prin rugămintea nobililor săi, după ce au luat jurământul
necredincioşilor, a dăruit pământuri în diverse locuri necredincioşilor
amintiţi mai înainte, aduşi din părţile Nytriei. Ca nu cumva să nu devină
vreodată mai necredincioşi întorcându-se în patrie, să dăuneze
credincioşiior care locuiesc la hotarul Nytriei. Şi, în această bucurie, ducele
Arpad l-a făcut pe Huba comite al Nytriei şi al altor fortăreţe. Şi i-au dat
pământ în proprietate iângă fluviui Sytuua, până la pădurea Tursoc.

Cap. XXXVIII. Despre oastea grecilor şi bulgarilor

în acest timp, ducele Salanus, când a înţeles puterea şi faptele
ungurilor, s-a temut ca nu cumva, împinşi de mânie, să-l alunge din

5) Bana, ung. Ban, în apropiere de Bolondoc - ibidem.

6) Borona, ung. Borona, localitate în nordulfostei Ungarii -/fe/dem.
7) Sanjuar, ung. Sărvăr, probabil lângă fluviul Morava - ibidem.

71
regno suo. Tune inito consilia suorum misii legatos suos ad
imperatorem grecorum et ducem bulgaronim ut sibi auxilium darent
causa pugne contra arpad ducem hungarorum. Imperator grecorum
et dux bulgarorum magnum exercitum salano duci miserunt. Qui cum
ad ducem salanum peruenissent, in illo loco, qui diciturtelel, factum
est gaudium magnum in curia ducis. Secundo autem die dux salanus
et sui nobiles inito consilia miserunt legatos ad ducem arpad dicendo,
ut terram eorum dimitteret, et ad natale solum repatriere inciperet.
Qui cum ad ducem arpad peruenissent, ac mandata salani ducis ei
dixissent dux arpad et suis nobiles egre ferentes, sic per eosdem
legatos ducj salano remandauerunt: Terram que inter danubium et
thysciam iacei, etaquam danubij, que a ratispona in greciam descendit
pecunia nostra comparauimus. Tune tempore quando nouj fuimus, et
pro precio et misimus xii. albos equos et cetera ut supra. Ipse etiam
laudans bonitatem terre sue, misit unam sarcinam de herbis sabulomm
olpar, et duas lagungulas de aquis danubij. Vnde precipimus domine
uestro duci salano ut dimissa nostra terra, celerimo cursu terram
bulgarorum eat, unde preauus suus descenderat mortuo athila
rege atthauo nostro. SJ autem boc non fecerit, sciat non in proximo
tempore contra eum dimicaturos. Legaţi uero boc audientes,
accepta licenţia trişti uuitu ad ducem salanus properauerunt. Dux
autem arpad et sui nobiles egressi de fluuio zogea cum omni
exercitu, castra metati sunt iuxta montem teteuetlen usque ad
tbysciam. Deinde uenientes per crepidinem tbyscie usque ad
sabulum olpar peruenerunt.

De egressu salani ducis contra arpium ducem

Dux autem Salanus cum adiutono grecorum et bulgarorum
egressus de Tetei furiata mente per ammoniclonem suorum contra
ducem arpad equitare cepit. Et dum uterque exercitus ad inuicem
prope pemoctassent neuter eorum dormire per totam noctem ausus
fuit, sed equos sellatos in manibus tenendo, pemoctauemnt. Mane autem

1) Tetei, ung. Titel, tocalitate între Tisa şi Dunăre-apud. Gh. Popa-Lisseani, op. cH ,
pag. 104.
2) Ded, ungurii recunosc că patria br nu era Tn Pannonia şi că nu mai fuseseră niciodată
în această ţară înainte de anul 896 e.n.
3) O nouă recunoaştere a primei lor migrări în Pannonia în anul 896 e.n.

72
 regatul său. Atunci, după ce a ţinut sfat cu ai săi, şi-au trimis soli la
împăratul grecilor şi la ducele bulgarilor, ca să-i dea ajutor din cauza
războiului contra luiArpad, ducele ungurilor. împăratul grecilor şi ducele
bulgarilor au trimis o mare armată ducelui Salanus. Care, când a
venit la ducele Salanus, în acel loc care se numeşte Tetei1), au făcut
mare veselie în curia ducelui. Dar, a doua zi, ducele Salanus şi nobilii
săi, după ce au ţinut sfat, au trimis soli la ducele Arpad ca să spună
să părăsească ţara acestora şi să înceapă a se repatria în pământul
natal2). Care, când a ajuns la ducele Arpad şi i-a spus solia ducelui
Salanus, ducele Arpad şi nobilii săi, vestind cu greu, prin aceiaşi soli
a trimis înapoi răspuns ducelui Salanus astfel; „Ţara care se află între
Dunăre şi Tisa şi apa Dunării care se varsă de la Ratispona în Grecia
am cumpărat3) cu banii noştri. Atunci, în timpul când eram nou
<veniţi>4) şi ca preţ i-am trimis 12 cai albi şi altele, ca mai sus. Chiar
şi lăudând bunătatea ţării sale, a trimis un balot de iarbă din prundişul
Olparşi două plosce cu apă din Dunăre. De unde poruncim stăpânului
vostru, ducele Salanus, ca, după ce a părăsit ţara noastră, să meargă
în fuga cea mai mare în ţara bulgarilor, de unde descinsese strămoşul
său, după moartea regelui Athila, strămoşul nostru. însă, dacă nu va
face aceasta, să ştie că noi vom lupta contra lor în cel mai apropiat
timp. Dar, solii auzind aceasta, după ce şi-au luat rămas bun, s-au
grăbit cu faţa tristă la ducele Salanus. Dar ducele Arpad şi nobilii săi,
plecaţi de la fluviul Zogea împreună cu întreaga armată, şi-au aşezat
taberele lângă muntele Teteuetlen5) până la Tisa. Apoi, venind pe ţărmul
Tisei, au ajuns la prundişul Olpar.

Cap. XXXIX. Despre plecarea ducelui Salanus contra

ducelui Arpad6>

Dar ducele Salanus, plecând din Tetei cu ajutorul grecilor şi

bulgarilor, la îndemnul alor săi, a început să călăreasă, cu mintea
înfuriată, contra ducelui Arpad. Şi când ambele oştiri şi-au petrecut
toată noaptea aproape una de alta, nici unul din aceştia n-au avut
îndrăzneala să doarmă toată noaptea, dar au petrecut toată noaptea
ţinând în mâini caii înşeuaţi. Dar, făcându-se dimineaţa, înainte de

4) Idem
5) Teteuetlen, ung. Tetătlen, munte în apropierea oraşului Solnoc-apud. Gh. Popa-
Lisseani. op. cit., pag. 105.
6) în textul latin este scris arpium în ioc deArpadium

73
facto ante auroram utraque pars se ad bellum preparauit. Dux uero
arpad cuius adiutor erat deus omnium armis indutus, ordinată acie
fusis lacrimis deum orans, suos confortans milites dicens: O Scithici
qui per superbiam bulgarorum a castro hungu uocati estis hungarij,
noiite obliuiscipropter timorem grecorum gladios uestros, et amittatis
uestrum bonum nomen. Vnde strennue et fortiter pugnemus contra
grecos et bulgaros, qui assimiiantur nostris feminis, et sic tjmeamus
multitudinem grecorum, sicut multitudinem feminarum. Hoc audito
miiites sui muitum sunt confortati: statimque ieiu filius tosu tuba cecinit,
et bulsuu fiiius bogar, eieuato uexiilo in prima acie contra grecos
pugnaturi uenire cepemnt. Et commixta est utraque ades hostium ad
bellum, et ceperunt pugnare acriter inter se. Etdum totus exercitus
ducis arpad accessisset pugnaturus contra grecos, plurimi
interficiebanturde grecis et bulgarijs. Predictus uero dux salanus cum
ei uidisset suos deficere in bello, fuga lapsus est, et pro salute uite
albam bulgarie properauit. Greci uero et bulgari timore hungarorum
percussi, uiam quam uenerent obluioni tradiderunt, fuga lapsipro sa­
lute uite thysciam pro paruo fluuio reputantes transnatare uolebant.
Sed quia talis timor et terror irruerat super eos, ut propter timorem
hungarorum fere omnes in fluuio thyscie mortul sunt, ita quod aliqui
uix remanserunt qui imperatori eorum mala salutis nuntiarent. Vnde
locus iile, ubigreci mortuj fuerunt, a die illo usque nune portus grecorum
nuncupatur

De victoria arpad ducis

Dux uero arpad et sui milites adepta uictoria hinc egressi

uenerunt usque ad stagnum, quod dicitur curtueitou, et manserunt ibi
iuxta situam gemelsen xxx. iiii-or diebus. Et jn illo loco dux et sui
nobiles ordinauerunt omnes consuetudinarias leges regni, et omnia
iura eius qualiter seruirent duci et primatibus suis, uel qualiter
indicium facerent pro quolibet crimine commisso. Ibi etiam dux
condonauit suis nobilibus secum uenientibus diuersa loca cum
omibus habitatoribus suis. Et locum Uium ubi hec omnia fuerunt
ordinată, hungarij secundum suum idioma nominauerunt scerij, eo

1) Alba Bulgariei este actualul Belgrad. „Cetatea Albă" este un toponim des întâlnit în
spaţiul românesc.
2) Adică „au uitat".

74
zori de ziuă, ambele părţi s-au pregătit de război. Dar ducele Arpad,
al cărui ajutor era Dumnezeul tuturor, îmbrăcat cu arme, după ce şi-a
pus armata în ordine, rugând pe Dumnezeu cu lacrimi vărsate,
întărindu-şi ostaşii, spunând: „O, scitici, care prin trufia bulgarilor sunteţi
numiţi unguri de la fortăreaţa Hungu, să nu voiţi a uita săbiile voastre
din cauza temei grecilor şi să pierdeţi bunul vostru nume. De unde,
să luptăm vitejeşte şi cu putere contra grecilor şi bulgarilor care
seamănă cu femeile noastre şi astfel să ne temem de mulţimea grecilor
ca de mulţimea femeilor". Auzind aceasta, ostaşii săi au fost foarte
întăriţi şi pe dată Lelu, fiul lui Tosu, a sunat din trompetă şi Bulsuu, fiul
lui Bogar, ridicând stindardul, au început să vină în prima linie spre a
lupta contra grecilor. Şi s-au amestecat în luptă ambele linii ale
duşmanilor şi au început să lupte aprig între ei şi când întreaga armată
a ducelui Arpad a ajuns ca să lupte contra grecilor, cei mai mulţi dintre
greci şi bulgari au fost omorâţi. Iar numitul duce Salanus, când a
văzut că ai săi slăbesc în luptă, a scăpat cu fuga şi, pentru a-şi salva
viaţa, s-a grăbit spre Alba Bulgariei1*. Dar grecii şi bulgarii, loviţi de
frica ungurilor, au încredinţat uitării2* drumul pe care au venit, puşi pe
fugă, pentru salvarea vieţii voiau să treacă înot Tisa, socotind-o ca un
fluviu mic. Dar, fiindcă o astfel de teamă şi spaimă s-a aruncat asupra
lor, încât de frica ungurilor aproape toţi au murit în fluviul Tisa, astfel
încât câţiva au rămas în viaţă, care să anunţe împăratului nenorocirile
salvării. De unde, acel loc, unde grecii au fost omorâţi, din acea zi şi
până acum se numeşte Vadul Grecilor.

Cap. XL. Despre victoria ducelui Arpad

iar ducele Arpad şi ostaşii săi, după ce au câştigat victoria, plecaţi

fiind de aici, au venit până la balta care se numeşte Curtueltou3* şi au
rămas acolo lângă pădurea Gemelsen4* treizeci şi patru de zile. Şi, în
acel loc, ducele şi nobilii săi au orânduit toate legile consuetudinare
ale regatului şi toate drepturile acestuia, în ce fel să servească ducelui
şi fruntaşilor săi sau în ce fel să facă judecata pentru o crimă comisă
pretutindeni. Acolo chiar ducele a dat nobililor săi, veniţi cu el, diferite
locuri împreună cu toţi locuitorii săi. Şi locul acela, unde toate acestea
au fost hotărâte, ungurii l-au numit Scerij5* după limba lor, deoarece

3) Curtueltou, ung. Kortvelytâ, în dreapta Tisei - apud. Gh. Popa-Lisseani, op. cit.,
pag. 106.
4) Gemelsen, ung. Gyumdicseny, o pădure în dreapta Tisei - ibidem.
5) Scerij, ung. Szeri. localitate în dreapta Tisei - ibidem.

75
quod ibi ordinatum fuit totum negotium regni. Et dux locum Uium
dedit oundunec patri ete, a thyscia usque ad stagnum Botua, et a
curtueltou esque ad sabulum olpar. Postea uero transactis
quibusdam temporibus ethe filius oundu congregata multitudine
sclauorum fecit inter castrum olpar et portum beuldu edificări
castrum fortissimum de terra, quod nominauerunt sclaui secundum
ydioma suum surungrad, id est nigrum castrum.

De egressu arpad
Postea uero dux arpad et sui nobiles hinc egressi uenerunt
usque ad titulum subiugando sibipopulum. Deinde egressi uenerunt
usque ad portum zoioncaman, et totum populum infra thysciam et
danubium habitantem sub iugum suum consStuenmt Hinc uero uenientes
ad partes budrug paruenerunt, et iuxta fluuium uoyos castra metati sunt.
Et in partibus iilis dux dedit terram magnam cum omnibus habitatoribus
suis. Tosunec patri lelu, cum auunculo suo culpun patre Botond. Tune
dux arpad et sui primates inito consilio constituerunt quod exercitum
miterentproptersaianum ducem ultra danubium contra albam Bulgarie.
Super quem exercitum constituti sunt principes et ductores: lelu filius
tosu, bulsuu filius Bogat, Botond filius culpun. Qui accepta licenţia a
duce arpad equitantes transnauigauerunt danubium nullo
contradicente, in illo loco, ubi fluuius zoua descendit in danubium. Et
inde egressi contra albam Bulgarie ciuitatem equitare ceperunt. Tune
dux Bulgarorum consanguineus salani ducis, cum magno exercitu
contra eos pugnaturus cum adiutorio grecorum accessit. Altera autem
die ordinate sunt utreque ades in campo iuxtra ripam danubij. Statim
lelu filius tosu eleuato uexillo suj signi, et Bulsuu filius Bogat tubas
bellicas sonando pugnaturi accesserunt. Et commixte sunt per partes
manus utriusque hostis: Et ceperunt pugnare inter se acriter. Et
interfecti sunt de grecis et bulgariis plurimi, et quidam capti sunt ex
eis. Vident ergo dux bulgaris suos deficere in bello fuga lapsus, pro

1) Botua, ung. Botva, mlaştină în stânga Dunării - îbidem.

2) Surungrad, ung. Csongrad, cetate în dreapta Tisei - ibidem.
3) Titulus, nume latin. Această latinitate mai este confirmată şi de existenţa unui popor
care folosea o limbă latină şi pe care l-au subjugat ungurii la venirea lor.
4) Zoioncaman (citit Soloncaman), azi Szalankemen, port la Dunăre; nume ce ne
aminteşte de ducele Salanus, român de origine.
5) Budrug, ung Bodrog, regiune lângă Dunăre- apud Gh. Pipa-Lisseanu. op. cA. pag.
107.

76
acolo s-au orânduit toate treburile regatului. Şi ducele a dat acel loc
lui Oundunec, tatăl lui Ete, de la Tisa până la balta Botua1), şi de la
Curtueltou până la balta Olpar. Dar, după aceea, după ce au trecut
oarecari timpuri, Ethe, fiul lui Oundu, după ce a strâns o mulţime de
sclavi, a făcut să se construiască, între fortăreaţa Olpar şi vadul
Beuldu, o fortăreaţă foarte puternică din pământ pe care sclavii au
numit-o, pe limba lor, Surungrad, adică Fortăreaţa Neagră2).

Cap. XLI. Despre plecarea lui Arpad

Iar după aceea, ducele Arpad şi nobilii săi, plecaţi de aici, au

venit până la Titulus3) subjugându-şi poporul. Plecaţi după aceea, au
venit până la portul Zoioncaman4* şi întregul popor, mai jos de Tisa şi
Dunăre, l-au pus sub jugul lor. Dar, plecaţi de aici, au ajuns în părţile
Budrugului5) şi şi-au aşezat taberele lângă fluviul Uoyos6). Şi în acele
părţi, ducele a dat mult pământ împreună cu toţi locuitorii săi lui
Tosunec, tatăl Iul Lelu, împreună cu unchiul său după mamă, Culpun,
tatăl lui Botond. Atunci, ducele Arpad şi fruntaşii săi, după ce au ţinut
sfat, au hotărât să trimită, în partea ducelui Salanus, o armată dincolo
de Dunăre, împotriva Albei Bulgariei. Peste această armată7) au fost
puşi conducători şi şefi: Lelu, fiul lui Tosu, Bulsuu, fiul lui Bogat, Botond,
fiul lui Culpun, Care, luându-şi rămas bun de la ducele Arpad, au
traversat Dunărea călărind, fără nici o împotrivire în acel loc unde
fluviul Zoua8) se varsă în Dunăre. Şi, plecaţi de aici, au început să
călărească împotriva cetăţii Alba Bulgariei. Atunci, ducele bulgarilor,
rudă de sânge a ducelui Salanus, a venit în ajutorul grecilor, cu mare
armată, ca să lupte împotriva acestora. Dar, a doua zi, ambele oştiri
au fost orânduite în linie de bătaie, în câmpia de lângă malul Dunării.
Pe dată, Lelu, fiul lui Tosu, după ce a ridicat stindardul cu semnul său,
şi Bulsuu, fiul lui Bogat, sunând trompetele de război, au venit ca să
lupte. Şi s-au amestecat prin părţi9' puterea10' ambilor duşmani; şi au
început să se lupte între ei în mod cumplit. Şi foarte mulţi dintre greci

6) Uoyos. ung. Vajas, braţ al Dunării - ibidem. Cuvântul trebuie citit voios, deoarece în
latina medievală exista în mod curent o incertitudine în redarea fenomenului t/şi v
prin u sau v. A se vedea citirea faiu şi falva „sat", unde apare u sau v.
7) Adică „şefi ai acestei armate".
8) Zoua, citit Soua sau Sova, adică râul Sava. Pentru u = v, v.supra. Precizăm că, în
limba ungară medievală, Z se citea S.
9) Adică „s-au încăierat".
10) Adică „oştirile”.

77
defensione uite albam ciuitatem ingressus est. Tunclelu, bulsuu nec
non botond adepta uictoria castra metati suntiuxta danubium parum
inferius in campo. Et omnes captiuos bulgarorum et grecorum ante
se ducj fecerunt, quos ferro ligatos duci arpad remiserunt in hungaiiam.

De nuntiis ducis bulgarie

Secundo autem die dux bulgarie misitnuntios suos cum diuersis
donis ad lelu et bulsuu atque bontond et deprecans eos ut păci faueant.
Et insuper mandauit quod partem salani ducis auuncili sui non foueret.
Sed arpadio duci hungarie subiugatus fideliter seruiret et annuale
uectigal persolueret. Illi uero păci fauentes proprium filium ducis in
pignus accipientes, cum multis bonis rebus bulgarie discesserunt: et
ducem eorum illesum dimiserunt. Deinde egressi usque ad portam
Waziliuerunt, etexhinc egressi terran racy subiugauerunt, et ducem
eius captum diu ferro ligatum tenuerunt. Hinc uero egressi usque ad
mare peruenerunt, et omnes nationes iilius patrie dominatul arpad
ducis hungarorum potenter et pacifice subiugauerunt. Et ciuitatem
spaletensem ceperunt et totam crouatiam sibi subiugauerunt. Et
inde egressi filios nobilium in obsides acceperunt et in hungariam
reuersi sunt ad ducem arpad. Quorum etiam bella et fortia queque
facta sua, si scrjptis presentis pagine non uultis, credite garrulis
cantibus ioculatorum, et falsis fabulis rusticorum. qui fortia facta
et bella hungarorum usque in hodiernum diem obliuioni non tradunt.
Sed quidam dicunt eos iuisse usque ad contantinopolim, et portam
auream constantinopolis botondium cum dolabro suo incidisse.
Sed ego quia in nullo codice hystoriographorum inueni, nisi ex
falsis fabulis rusticorum audiui, ideo ad presens opus scribere non
proposuj.

De castris zabrag, posaga et vicou

Bulsuu, lelu et botond hinc egressi siluam que dicitur peturgoz,

1) Adică „au adus".

2) Wasil, localitateîn Bulgaria,între Sofia şi Philipopole.
3) Racy, localitate în sudul Serbiei.
4) Spaleto, tocalitateîn Dalmaţia.

78
 şi bulgari au fost omorâţi şi unii dintre ei au fost prinşi. Deci, văzând
ducele Bulgariei că oamenii săi nu mai au putere în război, scăpat
prin fugă, pentru apărarea vieţii, a intratîn cetateayA/ba. Atunci, Lelu,
Bulsuu şi, de asemenea, Botond, după ce au câştigat victoria, şi-au
aşezat taberele lângă Dunăre, puţin mai jos în câmpie. Şi au făcut1*
să fie aduşi toţi captivii bulgarilor şi grecilor înaintea sa, pe care i-au
trimis ducelui Arpad, legaţi în fiare, în Ungaria.

Cap. XLII. Despre solii ducelui Bulgariei

Dar, a doua zi, ducele Bulgariei şi-a trimis solii cu diferite daruri
la Lelu şi Bulsuu şi Botond şi rugându-i stăruitor ca să facă pace. Şi
pe deasupra a încredinţat că nu va păstra partea ducelui Salanus,
unchiul său dinspre mamă. Dar va servi cu credinţă lui Arpad, ducele
Ungariei, ca supus, şi va plăti un tribut anual. Daraceia dorind pacea,
primind ca zălog pe propriul fiu al ducelui, au plecat cu multe lucruri
bune ale Bulgariei: şi pe ducele acestora l-au lăsat să plece nevătămat.
Apoi, plecaţi, au mers până la portul wazil2) şi plecaţi de aici au subjugat
ţara Racy3) şi pe ducele acesteia, prins, l-au ţinut mult timp legat în
fiare. Dar, plecaţi de aici, au ajuns până la mare şi au supus cu putere
şi în pace toate naţiile acelei patrii domniei lui Arpad, ducele ungurilor.
Şi au luat cetatea Spaleto4* şi şi-au subjugat toată Croaţia. Şi plecaţi
de aici, au primit ca ostateci fiii nobililior şi s-au întors în Ungaria la
ducele Arpad. Dacă nu susţineţi5* chiar şi războaiele acestora şi
oarecare fapte curajoase ale lor din scrierile acestei pagini, credeţi
din cântecele limbute ale câtăreţilorşi din poveştile false ale ţăranilor,
care n-au dat uitării până în ziua de azi faptele curajoase şi războaiele
ungurilor. Dar unii spun că au pătruns până la Constantinopole şi
Botondium a tăiat cu barda sa poarta de aur a Constantinopolelui.
Dar eu, pentru că n-am aflat în nici un condice al istoriografilor, am
auzit numai din poveştile false ale ţăranilor, de aceea nu mi-am propus
s-o scriu în prezenta lucrare6*.

Cap. XLIII. Despre fortăreaţa Zagrab, Posaga şi Ulcou

Bulsuu, Lelu şi Botond, plecaţi de aici, coborând pădurea care

5) Adică „nu credeţi".

6) Rezultă, din nou.căAnonymusa avut la îndemână multe izvoare seriosedin care
s-a inspirat pentru a-şi scrie cronica, neapelând la tradiţii orale, ceea ce face ca
opera sa să albe totală credibilitate.

79
descendentes iuxta fluuium culpe castra metati sunt. Et transito fluuio
illo usque ad fluuium zoua peruenerunt. Et transito zoua castrum
zabrag cepemnt, ethinc equitantes castrum posaga et castrum vicou
ceperunt. Ethinc egressi danubium in portu greci transnauigantes in
curiam ducis arpad peruenerunt. Cumque lelu, Bulsu et botond
ceterjque milites sâni et incolumes cum magna uictoria in secundo
anno ad ducem arpad reuersi fuissent, factum estgaudium magnum
per totam curiam ducis, et fecerunt conuiuim magnum et epulabantur
cottidie splendide hungarij una cum diuersis nationibus. Et uicine
nationes audientes facinora facta eorum confluebant ad ducem arpad
et pura fide subditi serujebant ej sub magna cura, et plurimi hospites
facti sunt domestic].

De insula Danubij
Post hec uero egressus dux arpad de partibus iilis, ubi nune
est castrum budrug et descendit iuxta danubium usque ad insulam
magnam. Et castra metati sunt iuxta insulam, et dux arpad suique
nobiles intrantes insulam, uisa fertilate et ubertate iilius Iod, ac
municionem aquarum danubij, dilexemntlocum uitra quam dicipotest.
Et constituerunt ut ducalis esset insula, et unusquisque nobilum
personarum suam ibi haberet curiam et uillam. Statim dux arpad
conductis artificibus percepit facere egregias domos ducaies, et
omnes equos suos longitudine dierum fatigatos ibi introductos pascere
precepit. Etagasonibus suis magistrum prefecitquendam cumanum
uirum prudentissimum, nomine sepel. Et propter sepel magistrum
agasonum in ibi morantem, uocata est insula illa nomine sepel usque in
hodiemum diem. Dux uero arpad et sui nobiles perma(n)serunt ibi cum
famulis et famulabus suis pacifice et potenter, a mense aprilis usque
ad mense(m) octobris. Et dimissis ibi uxoribus suis communi consilio
ab insula exeuntes constituerunt ut uitra danubium irent, et terram
pannonie subiugarent. Et contra carinthinos bellum promouerent ac
in marciam lambardie se uenire prepararent. Et antequam hoc fieret,
mitterent exercitum contra glad ducem, qui dominium habebat

1) Petrugoz, ung. Petârgaz, este pădurea Petrovagora din Croaţia.

2) Culpe, ung. Kulpa, afluent pe dreapta al râului Sava, care aminteşte de latinul culpa
„vină, păcat”.
3) Zabrag, posibil a fi Zagrebul de azi din fosta Jugoslavie. El apare în documentele
medievale ungureşti şi sub forma Zagrab, formă metatezată din Zabrag.
4) Posaga. fortăreaţa Pozega din Croaţia - apud Gh. Popa-Lisseanu. op. cit., pag. 109.

80
se numeşte Peturgoz1), şi-au aşezat taberele lângă fluviul Culpe2». Şi
după ce au traversat acel fluviu, au ajuns până la fluviul Zoua. Şi,
traversând Zoua, au luat fortăreaţa Zabrag3» şi de aici, mergând călări,
au luat fortăreaţa Posaga4) şi fortăreaţa Ulcou5’. Şi, plecaţi de aici, au
traversat, navigând. Dunărea în portul Greci6) şi au sosit în curia ducelui
Arpad. Şi, deoarece Lelu, Bulsu şi Botond şi ceilalţi ostaşi s-au întors la
ducele Arpad, sănătoşi şi nevătămaţi cu o mare victorie în anul următor,
a fost o mare bucurie în toată curia ducelui şi au făcut mare ospăţ şi
ungurii se ospătau zilnic în mod splendid, împreună cu celelalte neamuri.
Şi auzind neamurile vecine faptele nelegiuite ale acestora, veneau cu
grămada la ducele Arpad şi, supuşi cu bună credinţă, îi serveau acestuia
cu mare grijă şi foarte mulţi oaspeţi s-au făcut de-ai casei.

Cap. XLIV. Despre insula Dunării

iar după aceasta, ducele Arpad, plecat din acele părţi, unde azi
este fortăreaţa Budrug, şi a coborât pe lângă Dunăre până la insula
cea mare. Şi şi-au aşezat taberele lângă insulă şi ducele Arpad şi
nobilii săi, intrând în insulă, după ce au văzut fertilitatea şi rodnicia
acelui loc şi întăritura apelor Dunării, le-a plăcut locul mai mult decât
se poate spune. Şi au hotărât ca insula să fie ducală7) şi fiecare dintre
persoanele nobile să aibe acolo curia şi conacul său. Pe dată, ducele
Arpad, după ce a adus meşteri, a ordonat să se facă locuinţe deosebite
ducale şi a ordonat ca toţi caii lor, obosiţi de-a lungul zilelor, să pască
introduşi acolo. Şi pentru rândaşii lor a pus în frunte ca şef pe un oarecare
cuman, bărbat foarte înţelept, pe nume Sepel0». Şi, din cauza lui Sepel
şeful rândaşilor rămas acolo, insula a fost numită cu acel nume Sepel
până în ziua de azi. Iar ducele Arpad şi nobilii săi au rămas acolo cu
servitorii şi servitoarele lor, în pace şi în forţă, din luna aprilie până în
luna octombrie. Şi, lăsând acolo soţiile lor, au hotărât, printr-un sfat
comun, să iasă din insulă, ca să meargă dincolo de Dunăre şi să
subjuge ţara Pannoniei. Şi să înceapă războiul contra carinthilorşi să
se pregătească a veni în ţinuturile marţiale ale Lambardiei9'. Şi înainte

5) Ulcou, actualul Vukovar, lângă Drava, în actuala Serbie- ibidem.

6) Greci, port cu nume autohton la venirea ungurilor migratori.
7) Adică „pentru conducători”.
8) Sepe/ung. Csepet, insula formată din două braţe ale Dunării - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 109.
9) Adică ale „Lombardiei”.

81
a fluuio morus usque ad castram horom ex cuius etiam progenie longo
tempore descenderat ohtum, quem sunad interfecit. Ad hoc autem
missi sunt zuardu et cadusa atque boyta, qui cum accepta licenţia
equitarent, tysciam in Kenesna transnauigauerunt et descensum
fecerunt iuxta fluuium seztureg. Et nemo aduersarius inuentus est
eis, qui leuaret manus contra eos, quia timor eorum irruerat super
omnes homines iilius terre. Ex hinc egressi ad partes beguey
peruenerunt, etibiperduas ebdomadas permanserunt, donec omnes
habitatores iilius patrie a morisio usque ad fluuium temes sibi
subiugauerunt, etfilios eorum in obsides acceperunt. Deinde amoto
exerciţiu uenerunt uersus fluuium temes et castra metati sunt iuxta
uadum arenarum. Et cum uellent transire amnem temes uenitobuiam
eis glad, a cuius progenie ohtum descendit, dux iilius patrie cum magno
exerciţiu equitum et peditum, adiutorio cumanorum et bulgarorum
atque blacorum. Altera autem die dum utraque ades interiacente fluuio
temes adinuicem nullatenus transire ualuisset. Tune zuardu iniunxit
fratri suo caduse ut ut cum dimidia parte exercitus sui descenderet
inferius. Et quodiibet modo possettransmeare pugnare contra hostes.
Statim cadusa preceptis fratris sui obediens cum medietate exercitus
equitans descendit inferius celerrimo cursa. Et sicut diuina gratia erat eis
preuia: leuem habuit transitum. Et dum una pars exercitus hungarorum
cum cadusa ultra esset, et dimidia pars cum zuard citra esset. Tune
hungarij tubas bellicas sonuerunt, et fluuium transnatando acriterpugnare
ceperunt. Et quia deus sua gratia antecedebat hungaros, dedit eis
uictoriam magnam, et inimici eorum cadebantante eos, sicut manipuli
post messores. Etin eodem bello mortuj sunt duo duces cumanorum,
et tres kenezy bulgarorum. Et ipse glad dux eorum fuga lapsus euasit,
sed omnis exercitus eius liquefacti tamquam cera a fecie ignis, in ore
gladij consumpti sunt. Tune zuard et cadusa atque boyta adepta uictoria
hinc egressi uenerunt uersus fmes bulgarorum, et castra metati sunt

1) Morus, adică Mureş.

2} Horom, ung. Harem (citit Horom - n.n.), era o fortăreaţă lângă Dunăre. în Banat -
apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.
3) Kenesna, bcalitate lângă Tisa - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit. V. şi celto-bretonul
lignez „casă regală" >Knez> cneaz.
4) Seztureg ung. Csesztreg, afluent al Tisei de jos - apud Gh. Popa-Lisseanu, loc. cit.
5) 0 nouă menţiune a existenţei populaţiei autohtone româneşti ia venirea ungurilor
migratori în anul 896.
6) Temes, adică Timiş,

82
să fie aceasta, să trimită armata împotriva ducelui Glad, care avea
stăpânirea de la fluviul Morus1) până la fortăreaţa Horom2), din chiar
ai cărui urmaşi, după mult timp, descinsese Ohtum, pe care l-a omorât
Sunad. Dar, pentru aceasta, au fost trimişi Zuardu şi Cadusa şi Boyta,
care, după ce şi-au luat rămas bun, în timp ce călăriseră, vor traversa
Tisa la Kenesna3) şi au coborât lângă fluviul Seztureg4*. Şi nici un
adversar nu s-a dus la ei, care să ridice mâna contra lor, deoarece
teama acestora se abătuse asupra tuturor locuitorilor acelei ţări. Şi
plecaţi de aici, au ajuns în părţile Beguey şi acolo au rămas două
săptămâni, până când toţi locuitorii acelei patrii5*, de la Mureş până la
fluviul Temes6*, şi i-au subjugat şi pe fiii ei i-au luat ca ostateci. Apoi,
după ce a plecat oastea, au venit către fluviul Temeş şi şi-au aşezat
taberele lângă Vadul Nisipurilor7*. Şi, pe când voiau să traverseze
apa Temeş, a venit împotriva lor Glad, din ai cărui urmaşi descinde
Ohtum8*, ducele acelei patrii, cu o mare oştire de călăreţi şi pedestraşi,
cu ajutorul cumanilor şi bulgarilor şi blacilor9*. Dar, a doua zi, pe când
ambele linii de luptă, între ele fiind fluviul Timiş, de o parte şi de alta,
n-au avut putere să treacă, Zuardu a impus fratelui său Cadusa să
coboare cu jumătate din oastea sa mai jos. Şi, în orice mod ar putea
străbate, să lupte contra duşmanilor. Pe dată Cadusa, ascultând de
ordinele fratelui său, a coborât călărind împreună cu jumătatea
armatei, mai jos, într-o fugă foarte iute. Şi, după cum graţia divină le
era premergătoare, a avut trecerea uşoară. Şi, în timp ce o parte din
oştirea ungurilor era dincolo cu Cadusa şi partea de jumătate era
dincoace cu Zuard, atunci ungurii au sunat trâmbiţele de război şi,
trecând fluviul înot, au început să lupte aprig. Şi, deoarece
Dumneazeu mergea cu graţie sa înaintea ungurilor, le-a dat lor o
mare victorie şi duşmanii acestora cădeau înaintea lor, ca snopii după
secerători. Şi în acelaşi război au murit doi duci ai cumanilor şi trei
cneji10* ai bulgarilor. Şi însuşi Glad, ducele acestora, a reuşit să scape

7) Vadul Nisipurilor, latineşte Vadum arenarum. Numele dovedeşte cu certitudine

continuitatea de locuire a populaţiei dacice şi protoromâne, deoarece cuvântul vad
se păstrează şi azi în iimba română, iar latinul arena se regăseşte în actualul anrjă
„lut galben utilizat în amestecul cu care se pardosesc casele în Transilvania".
8) Uhtum. citire ungurească a \u\Ahtum, descendent al lui Glad.
9) Blaci, adică român/. Anonymus confirmă astfel existenţa şi, prin urmare, continuitatea
de locuire a românilor în Banat, unde i-au găsit ungurii la venirea lor.
10) Cneji ai bulgarilor. Această menţiune a lui Anonymus dovedeşte că bulgarii erau
conduşi de români sau împrumutase terminologia de la aceştia, instituţia cnezatului
fiind anterioară migrării bulgarilor.

83
iuxta fluuium ponoucea. Dux uero glad fuga lapsus ut supra diximus,
propter timoram hungarorum castrum keuee ingressus est. Et tercio
die zuardu et cadusa nec non boyta a quo genus brucsa descendit,
ordinată exercitu contra castrum keuee pugnare ceperunt. Hoc cum
glad dux eorum uidisset, missis legatis pacem ab eis patere cepit, et
castrum sua sponte cum diuersis donis condonauit. Hinc euntes
castrum ursoua ceperunt, et per mensem unum ibi habitauerunt et
boytam cum tertia parte exercitus ac filiis incolarum in obsides
positis ad ducem arpad remiserunt. Et insuper legatos suos
miserunt, ut eis iicentiam daret in greciam eundi, ut totam
macedoniam sibi subiugarent, a danubio usque ad nigrum mare.
Nam mens hungarorum tune tempore nichii aiiud optabat, nisi
occupare sibi terras, et subiugare nationes et bellico uti iabore.
Quia hungarij tune tempore ita gaudebant de effusione humani
sanguinis, sicut sanguisuga et nisi ita fecissent, tot bonas terras
nosteris suis non dimisissent. Quid piura? Boyta et legaţi eorum
ad ducem arpad peruenerunt, et res gestas sibi narrauerunt. Dux
uero opus eorum conlaudauit, et zuardu ac caduse Iicentiam
concessit liberam in greciam eundi, et terram preoccupandi sibi.
Et boyte pro suo fidelissmo seruicio dedit teram magnam iuxta
thysciam nomine torhus. Tune legaţi zuard et fratris sui caduse
accepta licenţia letj ad dominos suos reuersi sunt.

De ciuibus bulgarorum et macedonum

Transactis quibusdam diebus zuard et cadusa cum omni exercitu
suo, eieuatis uexiliis signiferis aquam danubij transnauigauerunt, et
castrum borons ceperunt, deinde ad castrum scereducy iuerunt.
Audientes hoc ciues bulgarorum et macedonum, timuerunt uakJe a fade
eorum. Tune omnes incole iilius terre miserunt nuntios suos cum donarris

1) Ponoucea ung. Panyoca, ramură a Dunării - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag.
111.
2) Keuee (Cuvin), ung. Keve - ibidem.
3) Ursoua, citit Ursova, reprezintă Orşova de azi.
4) Prin urmare, în secolul al Xl-lea, chiar după năvălirea migratorilor bulgari în sudul

84
de la pieire prin fugă, darîntreaga oştire a acestuia, topită ca ceara în
faţa focului, a pierit în gura săbiei. Atunci Zuard şi Cadusa şi Boyta,
după ce au câştigat victoria, plecaţi de aici, au venit către hotarele
bulgarilor şi şi-au aşezat taberele lângă fluviul Ponoucea1). Dar, ducele
Glad, scăpat prin fugă, după cum am spus mai sus, a intrat în
fortăreaţa Keuee2'. Şi, în a treia zi, Zuardu şi Cadusa şi, de asemenea,
Boyta, din care neam descinde Brucsa, după ce şi-au orânduit armata,
au început să lupte contra fortăreţe! Keuee. Când a văzut aceasta
Glad, ducele acestora, după ce au fost trimişi soli, a început să ceară
pace de la ei şi le-a dăruit, de bună voie, fortăreaţa cu diferite daruri.
Plecând de aici, au luat fortăreaţa Ursoua3) şi au locuit acolo o lună şi
au trimis înapoi la ducele Arpad pe Boyta împreună cu a treia parte a
oştirii şi cu fiii locuitorilor daţi ca ostateci. Şi pe deasupra, şi-au trimis
solii lor ca să le dea voie să meargă în Grecia ca să-şi subjuge toată
Macedonia, de la Dunăre până la Marea Neagră4>. Căci mintea
ungurilor din acel timp nu poftea nimic altceva decât să ocupe pentru
sine pământuri şi să folosească munca războinică. Pentru că ungurii,
în acele timpuri, se bucurau de vărsarea sângelui omenesc în aşa fel
ca şi lipitoarea şi dacă n-ar fi făcut aşa, n-ar fi lăsat urmaşilor lor
atâtea pământuri bune. Ce să mai spun? Boyta şi solii acestora au
ajuns la ducele Arpad şi i-au povestit faptele săvârşite. Iar ducele le-a
lăudat acţiunea acestora şi a cedat lui Zuardu şi Cadusa libertatea
nestânjenită ca şă meargă în Grecia şi să ocupe ţara pentru sine. Şi
lui Boyta, pentru servicul său foarte credincios, i-a dat mult pământ
lângă Tisa, cu numele Torhus. Atunci, solii lui Zuard şi ai fratelui său
Cadusa, după ce au primit învoirea, s-au întors la stăpânii lor.

Cap. XLV. Despre cetăţenii bulgarilor şi macedonenilor

După ce au trecut câteva zile, Zuard şi Cadusa, cu întrega sa

armată, ridicând stindardele înstelate, au traversat navigând apa
Dunării şi au luat fortăreaţa Borons5), apoi au mers la fortăreaţa
Scereducy6*. Auzind aceasta cetăţenii bulgarilor şi macedonenilor, s-au
temut foarte mult de figura acestora. Atunci toţi locuitorii acelei ţări au

Dunării. Macedonia exista ca entitate, poate chiar geo-politică, şi se întindea până

la Marea Neagră.
5) Borons, ung. Barancs, azi Branicevom Serbia - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit.,
pag.111.
6)Scereducy, o fortăreaţă, azi oraşul Sofia din Bulgaria - apud Gh. Popa-Lisseanu,
op. c/f., pag. 111.

85
multis, ut terram sibi subiugarent, et filios suos in obsides traderunt.
Zuard et cadusa păci fauentes et dona et obsides eorum accipientes
eos quasi suum proprium populam in pace dimis<s>erunt. Ipsiuero
ceperunt ecuitare ultra portam Wacil, et castram philippi regis
ceperunt, deinde totam terram usque ad cleopatram ciuitatem sibi
subiugauerunt. Et sub potestate sua habuerunt totam terram a
ciuitate durasu usque ad terram rachy. Etzuardu in eadem terra
duxit sibi uxorem, et populus iile qui nune dicitur sobamogera,
mortuo duce zuard in grecia remansit. Et ideo dictus est soba
secundam grecos id est stultus populus, quia mortuo domino suo
uiam non dilexit redire ad patriam suam.

De pertu Moger
Transactis quibusdam diebus dux arpad et omnes sui primates
conmuni consilio et pari consensu ac libera uoluntate, egredientes
de insula, castra metati sunt ultra surcusar, usque ad fluuium racus.
Et dum uidissent quod undique tuti esent, nec aliquis eis obsistere
ualeret,transieruntdanubium. Etportumibi transitum fecerent, portum
moger nominauerunt, eo quod vii. principales persone qui hetumoger
dicti sunt ibi danubium transnauigauerunt. Transito danubio castra
metati sunt iuxta danubium usque ad aquas calidas superiores. Et
hoc audito omnes romani per terram pannonie habitantes uitam fuga
seruauerunt. Secundo autem die dux arpad et omnes sui primates
cum omnibus militibus hungane intrauerunt in ciuitatem atthile regis.
Et uiderunt omnia paiaeia regalia quedam destructa usque ad
fundamentam quedam non, et ammirabantur ultra modum omnia illa
edificia lapidea. Et facti sunt leti ultra quam dicipotest, eo quod capere
meruerunt sine bello ciuitatem atthile regis, ex cuius progenie dux
arpad descenderat. Et epulabantur cottidie cum gaudio magno in palatio
attile regis conlateraliter sedendo. Et omnes simphonias atque dulces
sonos cythararum et fistulamm cum omnibus cantibus iocolatorum
habebant ante se. Fereala pocula portabantur duci et nobilibus in

1) Fortăreaţa regelui Filip este cetatea Philippopoll - ibidem.

2) Cetatea Cleopatra a fost, poate, Neopatras din Tessalia - ibidem
3) Durasu, azi oraşul Durazzo din Albania - ibidem.
4) Sobaroogera „seminţie de gunoi", conf. turcescul „Qop" „gunoi" + ung. mogera
„seminţie, popor".
5) Conform Anonymus, Sobamogera înseamnă populus stultus „popor prost" şi

86
trimis solii lor împreună cu multe daruri, ca să le sujuge ţara şi să le
dea fiii ca ostateci. Zuard şi Cadusa, doritori de pace şi primind darurile
şi ostatecii acestora, le-a dat drumul în pace, ca pe propriul lor popor.
Iar ei înşişi au început să călărească dincolo de poarta Wacil şi au
luat fortăreaţa regelui Filip1', apoi şi-au sujugat toată ţara până la
cetatea Cleopatra2’. Şi au avut sub stăpânirea lor toată ţara, de la
cetatea Durasu3* până la ţara Rachy. Şi Zuardu şi-a luat soţie în acea
ţară şi poporul acela, care acum se numeşte Sobamogera',), a rămas
în Grecia după moartea ducelui Zuard. Şi de aceea s-a numit soba,
adică după greci poporprost5), deoarece, după moartea stăpânului
său, n-a preţuit calea de a se întoarce în patria sa.

Cap. XLVI. Despre portul Moger

După ce au trecut câteva zile, ducele Arpad şi toţi fruntaşii săi,

plecând din insulă printr-o consfătuire comună şi printr-un consens
egal şi prin voinţă liberă, au aşezat taberele dincolo de Surcusar6)
până la fluviul Racus7>. Şi când au văzut că sunt în siguranţă în toate
părţile, nici că cineva ar avea puterea să se opună, au trecut Dunnărea.
Şi portul unde au făcut trecerea îl numiseră Moger, deoarece cele
şapte persoane principale, care sunt numite hetumoger traversaseră
acolo Dunărea navingând. După ce Dunărea a fost trecută, au aşezat
taberele lângă Dunăre până la ApeleCalde Superioare. Şi, auzind
aceasta, toţi romanii, locuitori prin Pannonia, şi-au păstrat viaţa prin
fugă. Dar a doua zi, ducele Arpad şi toţi fruntaşii săi, cu toţi ostaşii
Ungariei, au intrat în cetatea regelui Athila8). Şi au văzut toate palatele
regale, unele distruse până la temelie, altele nu, şi admirau peste
măsură toate aceste construcţii de piatră. Şi au devenit veseli,
mai mult decât se poate spune, pentru că au meritat să ia, fără
război, cetatea regelui Athila, din al cărui neam descinde ducele
Arpad. Şi se ospătau zilnic, cu mare bucurie în palatul regelui Athila,
stând de o parte şi de alta. Şi aveau înaintea lor toate orhestrele şi
sunetele dulci ale chitarelor şi ale fluierelor, cu toate cântecele

confirmă traducerea noastră: Hetumoger„şapie popoare”.

6) Sarcusar. ung. Soroksăr, localitate lângă insula Sepel - apud Gh. Popa-Lisseanu,
op. cit , pag. 112.
7) Racus, ung. Rakos, pârâu lângă Pesta - ibidem: numele are formă latină (n.n.)
8) Cetatea regelui Athila. numită de germani Ecilburg „oraşul lui Athila", care - de
fapt - era anticul Aqumcum roman.

87
 uasis aureis, seruientibus et rusticis in uasis argenteis. Quia omnia
bona alionim regnonim circumiacentium dederat deus in manus
eomm. Et uiuebant large ac splendide cum omnibus hospitibus ad se
uenientibus. Et hospitibus secum commorantibus dux arpad terras et
possessiones magnas dabat, ethocauditio mulţi hospitum conHuebant
ad, eumetouantermorabanturcumeo. Tune dux arpad et suipropter
leticiam permanserunt in ciuitate atthile regis perxx-tidies. Etomnes
milites hungarie ante presentiam ducis fere cottidie super dextrarios
suos sedendo, cum clipeis et lanceis maximum tumamentum
fecjebant. Et alij iuuenes more paganismo cum arcubus et sagittis
ludebant. Vnde dux arpad ualde letus factus est. Et omnibus
militibus suis diuersa donaria tam in auro quam in argento, cum
ceteris possessionibus donauit. Et in eodem loco cundunec patri
curzan dedit terram a ciuitate Attile regis usque ad centum mon-
tes, et usque ad gyoyg, et filio suo dedit unum castrum ad
custodiam populi sui. Tune curzan castrum iilud sub suo proprio
nomine iussit appellari. Quod nomen usque in hodiernum diem
non estobliuioni traditum.

De terra pannonie

Dvx uero arpad xx. /'. of/e, inito consilio egressus est de ecilburgu
ut subiugaret sibi terram pannonie usque ad fluuium droua. Et prima
die castra metatus estiuxta danubium uersus centum montes. Tune
ordinatum est quod dux de exercitu suo unam partem mitteret iuxta
danubium uersus castrum borona, cui prefecit principes et ductores
duos de pricipalibus personis, scilicet ete pater eudu etboyta, a quo
genus brugsa descendit. Quibus etiam pro suo fidelissimo obsequio
dux arpad donauit munera non minima et eudunec filio ete dedit terram
iuxta danubium cum populo non numerato. Et in loco lllo eudu
subuigato populo Hlius partis, edificauit castrum quod nominauit
uulgariter Zecuseu, eo quod sibi sedem et stabilitatem constituit Et
bdyte eodem modo dedit terram magnam uersus saru cum populo
non numerato, que usque modo nuncupatur boyta.

1) Tumamentum .serbare militară'', v. şi fr. tumoi-ibidem.

2) Centum montes. ung. Szăszhalom ,0 sută de munţT, lângă Dunăre.
3) Gyoyg, ung. Diod, localitate în Pannonia, lângă Dunăre şi Drava.

88
bufonilor. Tăvile pentru mâncare, <şi> cupele erau aduse ducelui şi
nobililor în vase de aur, <iar> servitorilor şi ţăranilor în vase de argint.
Pentru că toate bunurile celorlalte regate din jur le dăduse Dumnezeu
în mâna lor. Şi îşi trăiau viaţa din belşug şi în chip strălucit împreună
cu toţi oaspeţii veniţi la ei. Şi ducele Arpad dădea oaspeţilor rămaşi la
el pământuri şi proprietăţi mari şi, auzind aceasta, mulţi dintre oaspeţi
veneau grămadă la el şi rămâneau cu el săltând de bucurie. Atunci,
ducele Arpad şi ai săi, din cauza bucuriei, au rămas în cetatea regelui
Athila timp de douăzeci de zile. Şi toţi ostaşii Ungariei, în prezenţa
ducelui, aproape în fiecare zi, făceau cu scuturile şi lăncile lor o foarte
mare serbare militară1). Şi alţi tineri se jucau cu arcurile şi săgeţile
după obiceiul păgân. De unde, ducele Arpad a devenit foarte bucuros.
Şi a dăruit tuturor ostaşilor săi diferite daruri în aur, ca şi în argint,
împreună cu celelalte proprietăţi. Şi în acelaşi loc a dat lui Cundunec,
tatăl lui Curzan, pământul de la cetatea regelui Athila până la cei o sută
de munţi2) şi până la Gyoyg3> şi fiului său i-a dat o fortăreaţă în paza
poporului său. Atunci Curzan a poruncit ca acel castru să fie numit cu
propriul său nume. Care nume, până în ziua de azi, n-a fost dat uitării.

Cap. XLVII. Despre ţara Pannoniei

Iar ducele Arpad, după ce a ţinut sfat în a 21-a zi, a ieşit din
Ecilburg ca să-şi subjuge ţara Pannoniei până la fluviul Droua. Şi, în
prima zi, tabăra a fost aşezată lângă Dunăre către cei o sută de Munţi.
Atunci s-a hotărât ca ducele să trimită o parte din armata sa lângă
Dunăre spre fortăreaţa Borona4', căreia i-a pus ca şefi şi conducători
pe doi din principalele persoane, adică Ete, tatăl lui Eudu, şi Boyta,
de la care descinde neamul Brugsa. Cărora chiar ducele Arpad le-a
dat, pentru supunerea lorfoarte credincioasă, daruri nu foarte mici şi
iui Eudunec, fiul lui Ete, i-a dat pământ lângă Dunăre, împreună cu un
popor nenumărat. Şi în acel loc, Eudu, după ce a subjugat poporul acelei
părţi, a construit un castru pe care l-a numit popular Zecuseu5) deoarece
acolo şi-a aşezat scaunul şi reşedinţa. Şi lui Boyta i-a dat în acelaşi fel
mult pământ către Saru6>, împreună cu un popor nenumărat care, până
acum, se numeşte Boyta.

4) Borona, ung. Baranya, cetate între Dunăre şi Drava.

5) Zecuseu, ung. Szekezo, bcalitate între Dunăre şi Drava.
6) Saru, ung. Săr, râu în Pannonia.

89
 De ciuitate bezprem
In secunda parte exercitus missus est vsubu pater zoioucu et
cusee.qui iret uersus ciuitatem bezprem et subiugaret omnes
habitatores terre usque ad castram ferreum. Tune usubu princeps et
ductoriIHus exercitus licentiatus a duce, eleuato uexillo egressus est,
et castra metatus estiuxta montam pacoztu. Hinc uero equitantes in
campo peytu castra metati sunt, et per tres dies ibi permanserunt.
Quatro autem usque ad castram bezprem peruenerunt. Tune usubu
et eusee ordinată exercita contra romanos milites qui castram
bezprem custodiebant, pugnare acriter ceperunt. Et pugnatum est
inter eos perebdomadam unam. In secunda autem ebdomada feria
iiii-ta, dum utraque pars exercitus labore belii nimis esset fatigata.
Tune usubu et eusee plures milites romanorum in ore gladij
consumpserunt, et quosdam ictibus sagittarum interfecerunt. Reliqui
uero romanorum uidentes audaciam hungarorum, dimisso castro
bezprem fuga lapsi sunt: et pro remedio uite in terram theotonicorum
properauerunt. Quos usubuu et eusee usque ad confinium
theotonicorum persecuţi sunt. Quadam autem die, dum hungarij
et romani] in confinio essent, roman] fugiendo latenterfluuium qui
est in confinio pannonie et theotonicorum transnatauerunt. Vnde
fluuius iile ab hungaris uocatus loponsu eo quod romani propter
metum hungarorum latenter transnatauerunt.

De castro ferreo

Et ex hinc usubuu pater zoioncu et eusee pater urcun reuersi,

catrum ferreum ceperunt et filios incolarum in obsides acceperunt.
Hinc uero equitantes iuxta fluuium bolotun usque ad thyon peruenerunt.
Et subiugatis sibigentibus xiiit. die castram bezprem intrauerunt. Tune
usubuu et eusee inito consilio nuntios suos cum diuersis muneribus
et filiis incolamm in obsides positis, duci arpad transmiserunt. Et qualiter
dediteis deus uictoriam, etquomodo romani dimisso castro bezprem,

1) Pocoztu, ung. Păkozd, un munte în apropiere de Alba Regală - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 114.
2) Peytu, ung. Petmezo, localitate în apropiere de Veszprem - ibidem.
3) O altă confinnare a prezenţei romanilor în Pannonia la intrarea ungurilorîn această
ţarăîn anul 896.
4) Loponzu, ung. Lapincs, râu la frontiera de apus a Ungariei- apud Gh. Popa-Lisseanu.
op. c/f., pag. 115.

90
 Cap. XLVIII. Despre cetatea Bezprem

în cea de a doua parte a oştirii a fost trimis Usubu, tatăl iui

Zoiocu şi Cusee, care să meargă împotriva cetăţii Bezprem şi să
subjuge pe toţi locuitorii pământului până la Fortăreaţa de Fier. Atunci
Usubu, şef şi conducător al acelei oştiri, îngăduit de duce, după ce
şi-a ridicat stindardul, a plecat şi şi-a aşezat tabăra lângă Muntele
Pacoztu1*. Iar de aici, mergând călări, şi-au aşezat taberele în câmpia
Peytu2) şi au rămas acolo timp de trei zile. Dar, în a patra zi, au ajuns
până ia fortăreaţa Bezprem. Atunci Usubuu şi Eusee, după ce şi-au
ordonat oastea împotriva ostaşilor romani31 care păzeau fortăreaţa
Bezprem, au început să lupte aprig. Şi s-au luptat între ei o săptămână.
Dar în a doua săptămână, în a patra zi de odihnă, pe când cealaltă
parte a oştirii era prea obosită de munca războiului, atunci Usubuu şi
Eusee au distrus mai mulţi ostaşi ai romaniior prin tăişul săbiei şi pe
unii i-au omorât cu lovituri de săgeţi. Dar, cei rămaşi dintre romani,
văzând îndrăzneala ungurilor, după ce fortăreaţa Bezprem a fost
părăsită, au scăpat prin fugă şi pentru apărarea vieţii s-au grăbit spre
ţara teutonilor. Pe care Usubuu şi Eusee i-au urmărit până la hotarul
teutonilor. Dar într-o zi, în timp ce ungurii şi romanii erau la graniţă,
romanii fugind într-ascuns, au trecut înot fluviul care e la hotarul Pannoniei
şi teutonilor. De unde, acel fluviu este numit de unguri Loponsu41,
deoarece romanii l-au trecut înot într-ascuns din cauza fricii de unguri.

Cap. XLIX. Despre Fortăreaţa de Fier

Şi Usubuu, tatăl lui ZoIoucu, şi Eusee, tatăl lui Urcun51, întorşi

de aici, au luat Fortăreaţa de Fier şi au primit pe fiii locuitoriior ca
ostateci. Dar, călărind de aici pe lângă fluviul Bolotun61, au ajuns până
la Thyon71. Şi, după ce şi-au subjugat neamurile, în a patrusprezecea
zi au intrat în fortăreaţa Bezprem. Atunci Usubuu şi Eusee, după ce
au ţinut sfat, au trimis ducelui Arpad pe solii săi împreună cu diferite
daruri şi cu fiii locuitorilor luaţi ca ostateci. Şi în ce chip le-a dat
Dumnezeu victoria şi cum romanii, după ce fortăreaţa Bezprem a

5) Urcund şi Urcun. ung. Orkdnd, sunt puse de filologii unguri în legătură cu turc. or,
er, tir „erou” - ibidem.
6) Bolotun, ung. Balaton, este lacul Balaton. Acest toponim ar putea fi pus, prin
epentează, în legătură cu cuvântul românesc baltă.
7) Thyon. ung. Tihany, era vestit şi prin existenţa aici a mânăstirii Thyon - apud Gh.
Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 115.

91
ante eos fuga lapsi fluuium loponsu latenter transnatauerunt. Missi
uero eowm ducem arpad in situa turobag arpalice ambulantem
inuenemnt, et eum cum diuersis ex parte usubuu et eusee salutauerunt,
et filios incolarum in obsides positos duci presentauerunt. Dux uero
arpad audito hoc lector factus est solito, et iterum in etiburgu reuersus,
magnum fecit conuiuium. Etiegatis gaudia nuntiantibus, munera magna
condonauit.

De deuastatione pannonie
Tune dux arpad et suis nobiles cum tercia parte exercitus sui de
elciburgu egressi castra metati sunt iuxta campum putej salsi. Et inde
equitantes usque ad montem bodoctu peruenerunt. Dux uero arpad
ab orientali parte dedjt eleudunec patri zoisu, siluam magnam que
nune uertus uocatur, propter clipeos theotonicorum in ibi dimissos.
Ad radicem cuius silue iuxta stagnum ferteu Sac nepos Zobolsu longo
post tempore castrum construxit. Quid ultra ? Dux autem arpad et sui
milites sic eundo iuxta montem sancti martinj castra metati sunt, et de
fonte sabarie tam ipsi quam eorum animalia biberunt. Et montem
ascendentes et uisa pulchritu(di)ne terre pannonie, nimis leti facti sunt.
Etinde egressi usque ad rabam et rabuceam uenerunt, sclauomm et
pannoniorum gentes et regna uastauerunt et eorum regiones
occupauerunt. Sed et cannthinorum moroanensium fines crebris
incursibus irrupuerunt. Quorum multa milia hominum in ore gladij
occiderunt, presidia subuerterunt, et regiones eorum possiderunt, et
usque in hodiemum diem adiuuante domino potenter et pacifice
posteritas eorum detinet. Tune usubuu et eusee pater urcun cum
omnj exercitu eorum sâni et incolumes cum magna uictoria reuersi
suntad ducem arpad. Deus enim, cuius mina preuia erat, tradiditduci
arpad et suis militibus inimicos eorum et per manus suas labores

1) Turobag, ung. Torbagy, pădure aproape de Buda - ibidem.

2) Arpalice „cu mândrie" - cuvânt latin pentru care traducătorii de până acum nu au
găsit o traducere corespunzătoare. Cuvântul ar putea fi pus în legătură cu latinul
arpanus „care ţine de arpi”, /\rp/fiind un oraşîn Apulia, regiune a Italiei antice.
3) Adică Etilburg sau Ecilburg „oraşul lui Athila”.
4) Adică Ecilburg „oraşul lui Athila".
5) Puteus salsis „Fântâna sărată" ung. Sdskut, localitate în Pannonia, aproape de
Buda - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 115.
6) Bodoctu, ung. Bodajk, munte în Pannonia - ibidem.

92
fost părăsită, scăpaţi prin fugă din faţa lor, au traversat navigând
într-ascuns fluviul Loponsu. Dar, trimişii lor l-au găsit pe ducele Arpad
în pădurea Turobag11, plimbându-se cu mândrie2), şi l-au salutat cu
diferite cuvinte din partea lui Usubuu şi Eusee şi i-au prezentat ducelui
pe fii locuitorilor luaţi ca ostateci. Dar ducele Arpad, după ce a auzit
acestea, a devenit mai vesel ca de obicei şi, întorcându-se în Etiburgu3',
a făcut mare ospăţ. Şi a dămit mari daruri solilor aducători de bucurie.

Cap. L. Despre devastarea Pannoniei

Atunci duceie Arpad şi nobilii săi, plecaţi din Elciburgu4) cu a

treia parte a armatei, şi-au aşezat taberele lângă câmpia Fântânii
Sărate5). Şi plecând călare de aici, au ajuns până la Muntele Bodoctu6).
Dar, ducele Arpad a dat, de la partea de răsărit, lui Eleudunec, tatăl
lui Zolsu, o mare pădure, care acum se numeşte Vertus7) din cauza
scuturilor teutonilor părăsite în acel <loc>. La poalele cărei păduri,
lângă balta Ferteu8), Sac, nepotul lui Zobolsu, după mult timp, a
construit o fortăreaţă. Ce să mai spun? însă ducele Arpad şi ostaşii
săi, mergând pe lângă Muntele Sfântului Martinus9), şi-au aşezat
taberele şi au băut, atât ei cât şi animaiele lor din fântâna Sabaria10).
Şi, urcând muntele şi, după ce au văzut frumuseţea ţării Pannoniei,
s-ai^bucurat prea mult. Şi plecaţi de aici, au venit până la Raba şi
Rabucea11), au devastat neamurile şi regatele sclavilor şi panonilor
şi au ocupat ţinuturile acestora. Dar au atacat şi hotarele
carintienilor moravi prin numeroase incursiuni. Cărora le-au ucis
multe mii de oameni în tăişul săbiei, le-a distrus posturile militare
şi le-au luat în stăpânire ţinuturile şi, până în ziua de azi, cu ajutorul
Domnului, urmaşii lor le stăpânesc cu putere şi în pace. Atunci
Usubuu şi Eusee, tatăl lui Urcun, s-au întors la ducele Arpad, cu
întrega lor oştire, sănătoşi şi nevătămaţi, cu o mare victorie. Căci

7) Vertus, ung. V6rtes, o pădure mare în Pannonia- idem, p. 116. Numele este latin;
deci, în acele timpuri, în Pannonia se mai vorbea limba latină.
8) Ferteu, ung. Ferto, o rovină în Pannonia - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag.
116.
9) Mons Sanctus Martinus, ung. Szent Martonhegye, azi Pannonhaima - ibidem. Şi
acest nume este o moştenire latină (n.n.).
10) Sabaria, ung. Szabaria fotrâsa, izvorîn apropierea muntelui Sf. Martin - ibidem, v.
românul Sabar, afluent al Argeşului pe stânga (n.n.)
11) Raba şi Rabucea, ung. Raba şi Rabca - apud Gh. Popa-Lisseanu - ibidem.

93
populorum possederunt. Vbi cum radicati fuissent, et fere omnia
uiciniora regna sibi subiugassent reuersi sunt iuxta danubium, uersus
situam causa uenationis, et dimissis militibus ad sua propria dux et
suj nobites manserunt in eaden situa perx. dies. Etinde uenerunt in
ciuitatem atthile regis, et ad in suiam sepet descenderunt, ubi ducissa
et atie mulieres nobitium fuerunt.
Et eodem anno dux arpad genuit fitium nomine zulta; et factum
est gaudium magnum inter hungaros. et dux et sui nobiles per piurimos
dies faciebant conuiuia magna. luuenesque eorum ludebant ante
faciem ducis et suorum nobilium sicut agni ouium ante arieţes.
Transactis autem quibusdam diebus dux arpad et sui nobiles communi
consilio miserunt exercitum contra menumorout ducem byhoriensen.
Cui exercituj principes et ductores facti sunt usubuu et velec. Qui
egressi sunt de insula equitantes per sabulum et fluuium thyscie in
portu beuldu transnauigauerunt. Et inde equitantes iuxta fluuium
couroug castra metati sunt, et omnes siculi qui primo erant populi
atthyle regis audita fama usubuu obuiam pacifici uenerunt, et sua
sponte filios suos cum diuersis muneribus in obsides dederunt. Et
ante exercitum usubuu in prima acie contra menumorout pugnaturj
ceperunt. Et statim filios siculorum duci arpad transmiserunt, et ipsi
precedentibus siclis una contra menumorout equitare ceperunt.
Fluuium cris in ceruino monte transnatauerunt, etinde equitantes iuxta
fluuium tekereu castra metati sunt.

De duce menumorout
Hoc cum addiuisset menumorout quod usubuu et velec nobiissimi
milites ducis arpad cum ualida mânu precedentibus siclis contra eum
uenirent. Timuit ultra quam debuit, et contra eos ausus uenire non

1) Latineşte mina, scris de Anonynnus sub forma m\a, în care r are peste tot valoarea
in. Totuşi, atât L. Fejerpataky, cât şi M. Beşan şi Gh. Popa-Lisseanu transcriu
cuvântul rrfia sub forma misericordia, fără nici o justificare. Este încă o certă
dovadă că M. Berşan l-a copiat pe L. Fejerpataky, iar Gh. Popa-Lisseanu pe M.
Berşan şi că traducerea lui Anonymus a fost realizată de ultimii doi de pe textul
unguresc al lui L. Fejerpataky, iar nu de pe textul latin original.
2) Adică „a desvăluit".
3) Adică „a autohtonilor".
4) Zulta (citit Sulta), o altă formă pentru Zoitan (citit Soltan).

94
Dumnezeu, căruia primejdia1' îi era prevăzută, a transmis2' ducelui
Arpad şi ostaşilor săi pe duşmanii acestora şi, prin mâinile lor, s-au
făcut stăpâni pe munca popoarelor3'. Când, deşi fuseseră înrădăcinaţi
şi îşi subjugaseră aproape toate regatele mai apropiate, s-au întors
lângă Dunăre spre pădure pentru vânătoare şi, după ce ostaşii au
fost trimişi la treburile lor, ducele şi nobilii săi au rămas în insula Sepel,
unde s-au aflat soţia ducelui şi alte femei ale nobililor.
Şi în acelaşi an, ducele Arpad a născut un fiu cu numele Zulta4';
şi s-a făcut mare bucurie printre unguri. Şi ducele şi nobilii săi timp de
mai multe zile făceau mari ospăţuri. Şi tinerii acestora se jucau în faţa
ducelui şi a nobililor săi, ca şi mieii oilor în faţa berbecilor. Dar, după
ce au trecut câteva zile, ducele Arpad şi nobilii săi, printr-un sfat comun,
au trimis o oaste contra lui Menu Morout, ducele bihorean. Cărei oştiri
i-au fost făcuţi şefi şi conducători Usubuu şi Velec. Care au plecat din
insulă călărind prin nisip şi au traversat, navigând, fluviul Tisa, în portul
Beuldu5'. Şi de aici, călărind pe lângă fluviul Couroug6', şi-au aşezat
taberele şi toţi siculii7', care la început erau popoarele regelui Athila,
după ce vestea lui Usubuu a fost auzită, au venit paşnici înaintea lor şi
le-au dat de bună voie pe fiii lor ca ostateci, împreună cu diferite daruri.
Şi au început să lupte înaintea oştirii lui Usubuu, în prima linie, contra lui
Menu Morout. Şi, pe dată, au trimis pe fiii siculilor ducelui Arpad şi,
după ce siculii au mers înainte, au început să călărească împreună
contra lui Menu Morout. Au traversat, navigând, fluviul Criş la Muntele
de Cerb8' şi de aici, călărind, şi-au aşezat taberele lângă fluviul Tekereu.

Cap. LI. Despre ducele Menu Morout

Când Menu Morout a auzit aceasta, că Usubuu şi Velec, cei

mai nobili ostaşi ai ducelui Arpad, au venit împotriva sa cu o mână
puternică, după ce secuii au mers înainte. S-au temut mai mult decât

5) Beuldu, ung. Bold, un vad peste Tisa, lângă Csongrâd - apud Gh, Popa-Lisseanu,
op. cit., pag. 11,7.
6) Courug, ung. Korogy, un afluent pe stânga al Tisei - ibidem.
7} Siculi, Sicii, Zecul(citit secul} erau paznici de hotarTn evul mediu, iniţial constituind
o armată de avangardă pentru unguri, deoarece ei nu erau unguri. Conform cronicilor
ungureşti din secolele XIV-XV, ei au fost, la început, rămăşiţele hunitor, după luptele
de pe Câmpiile catalaunice (Campus Mauriacus), din anul451 e.n.,în număr de 3000.
8) Cervinus mons „Muntele de cerb" sau „Muntele cervin", nume latin, care întăreşte
latinitatea toponomiei Ardealului şi continuitatea de locuire a dacoromânilor; ung.
Szarvas/ra/om- apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 117.

95
fuit, eo quod audiuerat ducem arpadium et suos milites ualidiores
esse in bello, et romanos fugatos esse de pannonia per ipsos, et
carinthinorum moroanensium fines deuastasse, et muita milia
hominum occidisse in ore giadij eorum. Regnumque pannoniorum
occupasse, etinimicos eorum ante faciem eorum fugisse. Tune dux
menumorout dimissa muititudine miiitum in castro byhor, ipse cum
uxore et fiiia sua fugiens a fade eorum, in nemoribus ygfon habitare
cepit. Vsubuu et veluc omnisque exercitus eorum ieti contra castrum
byhor equitare ceperunt, et castra metati sunt iuxta fluuium iouxas.
Tercio autem die ordinatis exercitibus ad castrum beiiand egressi sunt.
Et e conuerso miiites congregati ex diuersis nationibus, contra usubuu
et suos miiites pugnare ceperunt. Sycii et hu(n)garij ictibus sagittarum
muitos hominum interfecerunt. Vsubuu et veiec per baiistas c.xxv.
miiites occiderunt. Et pugnatum est inter eos xii. dies et de miiitibus
vsbuu XX. hungari] etxv. sjeii interfecti sunt. Terciodecimo die autem
cum hungari etsydi fossata castri impieuissent, et scalas, ad murum
ponere ueiient miiites ducis menumorout, uidentes audatiam
hungarorum ceperunt rogare hos duos principes exercitus, etaperto
castro nudis pedibus suppiicantes ante faciem usubuu et veiec
uenerunt. Quibus usubuu et veiec custodiam ponentes, ipsi in castrum
byhor intraueruntet muita bona iliorum miiitum in ibi inuenerunt. Hoc
cum menumorout per nuntios faga lapsos audiuisset invit in maximum
timoram. Et missit nuntios suos cum diuersis muneribus ad vsubuu et
veiec, et rogauit eos ut ipsi păci fauentes ut ipsi legatos suos ad
ducem arpad eundi dimitterent, qui mmtiarent ei quod menumorout
qui duci arpad primo per legatos proprios bulgarice corde superbe
mandando, terram cum pugillo se daturum negabat, modo per
eosdem nuntios uictus et prostratus totum regnum et zulte, filio
arpad, filiam suam dare non dubitaret. Tune vsubuu et veiec
consilium eius laudauerunt, et cum legatis suis nuntios miserunt,
qui dominum suum ducem arpadium causa pacis rogarent. Qui
cum insulam sepel intrauissent et ducem arpad salutassent,
secunda die legaţi mandata menumorout dixerunt. Dux uero arpad
inito consilio suorum nobilum, mandata menumorout dilexit et
laudauit, et dum filiam menumorout eiusdam etatis ut filius suus

1) Adică „n-au avut curajul".

2) Cu referire la Arpad şi ostaşii săi.
3) Iouxas, ung. Jdszăs, un pârâu între Tekero şi Criş, jud. Bihor - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 117.

96
a trebuit şi n-a existat îndrăzneala1' să vină împotriva lor, pentru că
auziseră că ducele Arpad şi ostaşii săi sunt mai puternici în război şi
că romanii au fost puşi pe fugă din Pannonia prin aceiaşi2' şi că au
devastat ţinuturile carintienilor moravieni şi că au ucis mai multe mii
de oameni în tăişul săbiei lor. Că au ocupat regatul Pannoniei şi că
duşmanii lor au fugit dinaintea feţei lor. Atunci ducele Menu Morout,
după ce mulţimea ostaşilor a fost păfăsită în castrul Byhor, el însuşi
fugind cu soţia şi fata sa din faţa acestora, au început a locui în pădurea
Ygfon. Usubuu şi Veluc şi întreaga lor oştire au început să călărească
veseli împotriva fortăreţei Byhor şi şi-au aşezat taberele lângă fluviul
louxas3'. Iar în a treia zi, după ce oştirile au fost orânduite, au plecat
la fortăreaţa Belland4'. Şi ostaşii adunaţi de jur împrejur din diferite
naţiuni au început să lupte împotriva lui Usubuu şi a ostaşilor săi. Syclii5'
şi ungurii omorîseră mulţi oameni cu lovituri de săgeţi. Usubuu şi Velec
au ucis 125 ostaşi cu balistele6'. Şi s-au luptat între ei 12 zile şi dintre
ostaşii lui Usubuu şi Velec au fost omorîţi 20 unguri şi 15 secui. Dar, în
a 13-a zi, când ungurii şi secuii umpluseră şanţurile fortăreţei şi veniseră
să pună scări la perete, ostaşii ducelui Menu Morout, văzând curajul
ungurilor, au început să roage pe aceşti doi principi ai armatei şi, după
ce fortăreaţa a fost deschisă, au venit să se roage, cu picioarele goale,
înaintea feţei iui Usubuu şi Velec. Cărora Usubuu şi Velec, punându-le
pază, ei înşişi au intrat în fortăreaţa Byhor şi au găsit acolo multe bunuri
ale acelor ostaşi. Când Menu Morout auzise aceasta prin soli scăpaţi
prin fugă, s-a aruncat într-o mare teamă. Şi a trimis solii săi cu diferite
damri la Usubuu şi Velec şi i-a rugat pe aceştia să favorizeze ei înşişi
pacea şi să dea drumul solilor şi să meargă la ducele Arpad, care <soli>
să-i anunţe acestuia că Menu Morout, care la început a încredinţat ducelui
Arpad, prin solii săi proprii, cu inima mândră bulgărească, că refuză să-i
dea pământ cât încape într-un pumn, acum, prin aceiaşi soli, învins şi
distrus, nu se îndoieşte să dea întregul regat şi pe fiica sa lui Zulta, fiul lui
Arpad. Atunci Usubuu şi Velec au lăudat sfatul acestuia şi au trimis soli
împreună cu solii săi, care să roage pe stăpânul său, ducele Arpad,
pentru pace. Care, pe când intraseră în insula Sepel şi salutaseră pe
ducele Arpad, a doua zi solii au spus cele încredinţate de Menu Morout.
Dar, ducele Arpad, după ce a ţinut sfat cu nobilii săi, a

4) Belland, o fortăreaţă până acum neidentificată - ibidem.

5) Sycli, adică secuii. Aici se face o distincţie netă între unguri şi secui.
6) Ballista era o maşină de război folosită pentru aruncat pietre şi săgeţi.

97
Zultus, iam esse audiuisset, peticionem menumorout differre noiuit,
et filiam suam in uxorem zulte accepit, cum regno sibi promisso.
Et missis legatis ad usubu et ueluc mandauit, et celebratis nuptiis
filiam menumorout filio suo zulte in uxorem acciperent, et filios
incolarum in obsides positos secum ducerent, et duci menumorout
daret byhor castrum.

De usubuu, veluc
Usubuu et veluc nec non omnis exercitus preceptis domini sui
fauentes filiam menumorout celebratis nuntiis acceperunt et filios
incolarum in obsides positos secum duxerunt. Et ipsum menumorout
in castro byhordimisserunt. Tune usubuu et ueluc cum magno honore
etgaudio ad ducem arpad reuersi sunt. Dux uero et sui yobagyones
obuiam eis processerunt, et filiam menumorout, sicut decet sponsam
tanti ducis, honorifice ad ducalem domum duxerunt. Dux uero arpad
et omnes sui primates celebrantes nuptias mgna fecerunt conuiuia,
et fere cottidie comedebant nuptialiter cum diuersis milibus circum-
iacentium regnorum. Etiuuenes eorum ludebantante faciem ducis et
suorum nobilium. Dux arpad accepte iuramento primatum et militum
hungarie, filium suum zultam ducem cum magno honore eleuari
fecit. Tune dux usubunec patri zoioucu pro suo fidelissimo seruicio
dedit castrum bezprem cum omnibus appendiciis suis. Et veluquio
dedit comitatum de zarand. Et sic ceteris nobilibus honores et loca
condonauit. Menumorout post istam causam in secundo anno sine
filio mortuus est, et regnum eius totaliter zulte generi suo dimisit
in pace. Post hoc anno dominice incarnations d. cccc. vii. dux
arpad migrauit de hec seculo. Qui honorifice sepultus est supra
caput unius părui fluminis qui descendit per alueum lapideum in
ciuitatem atthile regis. Vbi etiam post conuersionem hungarorum
edificata est ecciesia que uocatur alba sub honore beate Mărie
virginis.

1) Deci, cetatea Bezprem, ung. Vesprem, exista încă înainte de migrarea ungurilor în
Pannonia.
2) Zarand, ung. Zarand, localitate şi apoi comitat în Crişana, care a dăinuit până în

98
apreciat şi a lăudat cele încredinţate de Menu Morout şi când auzise
acum că fiica lui Menu Morout este de aceeaşi etate ca şi fiul său Zultus,
n-a fost nevoit să amâne cererea lui Menu Morout şi a primit pe fiica sa
ca soţie a lui Zulta, împreună cu regatul pe care i l-a promis. Şi, după ce
a trimis soli la Usubuu şi Velec, le-a dat sarcina ca nunta să fie sărbătorită,
să primească pe fiica lui Menu Morout ca soţie pentru fiul său Zulta şi să
ducă cu sine pe fiii locuitorilor daţi ca ostateci şi ducelui Menu Morout
să-i dea fortăreaţa Byhor.

Cap. LII. Despre Usubuu şi Velec

Usubuu şi Velec, precum şi întreaga lor oştire, favorizaţi de

sfaturile lor, au acceptat pe fata lui Menu Morout după ce au sărbătorit
nunta şi au dus cu sine pe fiii locuitorilor daţi ca ostateci. Şi pe însuşi
Menu Morout l-au lăsat în fortăreaţa Byhor. Atunci Usubuu şi Velec
s au întors la ducele Arpad cu mare onoare şi bucurie, iar ducele
Arpad şi iobagii săi le-au ieşit înainte şi au dus pe fiica lui Menu Morout
cu mare cinste la casa ducală, după cum se cuvine logodnicii unui
duce atât de mare. Iar ducele Arpad şi toţi fruntaşii săi, sărbătorind
nunta, au făcut un mare ospăţ şi aproape în fiecare zi mâncau ca la
nuntă împreună cu diferiţi ostaşi ai regatelor de prinprejur. Iar tinerii
acestora se jucau înaintea feţei ducelui şi a nobililor săi. Ducele Arpad,
după ce a primit jurământul fruntaşilor şi ostaşilor Ungariei, a făcut să
fie ridicat fiul său Zulta ca duce, cu mare cinste. Atunci ducele i-a dat
lui Usubunek, tatăl lui Zoioucu, pentru serviciul său foarte credincios,
fortăreaţa Bezprem1) împreună cu toate accesoriile sale. Şi lui
Veluquius i-a dat comitatul de Zarand2). Şi astfel a dăruit celorlalţi
nobili onoruri şi locuri. După această situaţie, Menu Morout a murit în
al doilea an fără <a avea un> fiu şi a lăsat în pace regatul său în
întregime ginerelui său Zulta. După aceasta, în anul 907 de la
încarnarea Domunului, ducele Arpad s-a dus din această viaţă
lumească. Care a fost îngropat cu cinste mai sus de izvorul unui fluviu
mic care coboară printr-o albie de piatră în cetatea regelui Athila.
Unde chiar după convertirea religioasă a ungurilor a fost construită o
biserică ce se numeşte Alba, în cinstea fericitei Fecioare Maria.

anul 1876. Din cele relatate de Anonymus, rezultă că acest comitat exista deja ca
formaţiune politică autohtonă, din moment ce Anonymus spune „i l-a dat", iar nu „l-a
înfiinţat".

99
 De successione zulte ducis
Et successit ei filius suus zulta similis patri moribus dissimiilis
natura. Fuit enim dux zulta parum blesus, et candidus, capillo molii,
etfiauo, statura mediocri, dux bellicosus, animo fortis, sed in ciuibus
clemens, uoce suaui, sed cupidus imperij. Quem omnes primates et
milites hungarie miro modo diligebant. Transactis quibusdam
temporibus, dux zulta cum esset, xiii-cim annorum omnes primates
regni sui communi consilio et pari uoluntate quosdam rectores regni
sub duce prefecerunt. qui moderamine iuris consuetudinis
dissidentium lites contentionesque sopirent. Alios autem contituerunt
ductores exercitus, cum quibus diuersa regna uastarent, quorum
nomina hecfuerunt: Lelu filius tosu, bulsuu uirsanguinis filius bogat,
bonton filius culpun. Erant enim işti uiri bellicosi, et fortes in animo,
quorum cura nulla fuit alia, nisi domino suo subiugare gentes et
deuastare regna aliorum. Qui accepta licenţia a duce zulta cum
exercitu caranthino decreuerunt. Et per forum juiij in marchiam
lombardie uenerunt, ubi ciuitatem paduam, cedibus et incendiis et
gladio et rapinis magnis creduliter deuastauerunt. Ex bine intrantes
lombardiam multa mala facere ceperunt. Quorum uiolentie ac belluyno
furori cum terre incole in unum augmen conglebate resistere
conarenturtunc innumerabilis multitudo lombardorum perhungaros
ictibus sagittarum periit, quam plurimis episcopia et comitibus
trucidatis. Tune lutuardus episcopus uercelensis ecciesie uir
nominatissimus caroli minnoris quondam imperatoris
familiarissimus amicus ac fidelissimus consiliarius a secreto, boc
audito, assumptis secum opibus atque incoparabilibus tbesauris
quibus ultra quam estimări potest babundabat. Cum omnibus notis
effugere laboraret eorum cruentam ferocitatem, tune inscius super
bungaros incidit, et mox ab eis captus interficitur, et tbesaurum
existimationem bumanam transcendentem quem secum ferebat
rapuerunt. Eodemque tempore stepbanus frater Waldonis comitis
cum in secessu residens super murum castri in nocturnis aluum
purgare uellet, tune a quodam bungaro perfenestram cubicul! sui
sagitte ictu grauiter uulneratur, de quo uuelnere eadem nocte
extinguitur.

1) Adică „n-au avut"

2) Forum Juiii, azi Friul, în nord Italiei - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 120.

100
 Cap. LIII. Despre succesiunea ducelui Zuita

Şi i-a urmat fiul său Zuita, asemenea tatălui său în obiceiuri,

neasemenea ca fire. Căci ducele Zuita a fost puţin bâlbâit şi alb, cu
păr moale şi galben, statura mijlocie, duce războinic, cu suflet puternic,
dar indulgent faţă de cetăţeni, cu voce plăcută, dar lacom de autoritate.
Pe care toţi fruntaşii şi ostaşii Ungariei l-au apreciat într-un mod
uimitor. După ce a trecut un oarecare timp, când ducele Zuita avea
13 ani, toţi fruntaşii regatului, prin sfat comun şi voinţă egală, au pus
şefi pe câţiva conducători ai regatului, supuşi ducelui, care prin
conducerea dreptului consuetudinar, să potolească certurile şi
conflictele celor care nu se înţeleg. Dar pe alţii i-au stabilit conducători
ai oştirii, cu care să pustiască diferite regate, al căror nume au fost:
Lelu, fiul luiTosu, Bulsuu, bărbat sângeros, fiul lui Bogat, Bonton, fiul
lui Culpan. Căci aceştia erau bărbaţi războinici şi tari la suflet, cărora
nu le-a fost altă grijă1) decât să subjuge neamuri stăpânului său şi să
devasteze regatele altora. Care, după ce şi-au luat rămas bun de la
ducele Zuita, s-au luptat cu armata carintiană. Şi au venit în marchia
Lombardiei prin Forum lulii2), unde au devastat în mod crud cetatea
Padua3) prin masacrare şi incendii şi sabie şi mari jafuri. Şi de aici,
intrând în Lombardia, au început să facă multe rele. Când locuitorii
ţării au încercat să reziste violenţei şi furiei lor animalice adunaţi într-
o îngrămădeală, atunci o mulţime nenumărată a lombarzilor a pierit
prin loviturile săgeţilor ungurilor, fiind măcelăriţi cât mai mulţi episcopi
şi comiţi. Atunci Lutuardus, episcopul bisericii din Vercelle4), un bărbat
foarte renumit, odinioară prietenul cel mai intim şi consilierul cel mai
credincios în ceie secrete al împăratului Carol cel Mic, auzind aceasta,
după ce a luat cu sine operele şi tezaurele fără seamăn, care erau
din belşug mai mult decât se poate estima. în timp ce se străduia să
scape de ferocitatea lor sângeroasă prin toţi cunoscuţii, atunci a
dat pe neaşteptate fără să ştie peste unguri şi, fiind prins de îndată,
a fost omorât de aceştia şi au răpit tezaurul care trece peste o
apreciere omenească, pe care îl purta cu şine. în acelaşi timp.
Ştefan, fratele comitetului Waldo, în timp ce vroia să-şi cureţe
pântecele noaptea stând în singurătate pe zidul fortăreţe!, atunci a
fost rănit grav prin lovitura unei săgeţi, de un ungur oarecare, prin
fereastra dormitorului său, de care rană s-a stins în aceeaşi noapte.

3) Padua, azi Padova, cetate în Italia - ibidem.

4) Vercene, localitate în Italia - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 120.

101
 De deuastatione Lotoringie, alemanie et frande
Deinde lotoringiam et alemanniam deuastauerunt. Francos
quoque orientales in confinio franconie et bauarie multis milibus
eorum casis, ictibus sagittarum in turpem fugam conuertemnt. Et
omnia bona eorum accipientes ad ducem zultam in hungariam
reuersi sunt.

De morte lelu et bulsuu

Postea uero anno v. regnante cuonrado imperatore, ieiu, buisu,
botond, inciiti quondam et giorisissimi miiites zulte ducis hungarie
missi a domino suo, partes aiemannie imjpuerunt, et multa bona eorum
acceperunt. Sed tandem bauarorum et alemannorum nefandis
fraudibus lelu et bulsuu capti sunt, et iuxta fluuium hin in patibulo
suspensi occiduntur. Botondu et alij hungarorum miiites, qui ex eis
residuj fuerantuidentes se malo dolo inimicorum coartatos, audaucter
etuirilitersteterunt. Etabinuicem non sunt alineati, sed alter alteram
partem mensuram in periculum praecipue sumpserunt adiuuare
et uulneratorum more leonum in media arma fremebundi ruentes
in hostes suos grauissima cede prostrauerunt. Et quamuis erant
uicti, tamen uictores suos forcius et uictoriosius uicerunt, et
grauissima cede prostrauerunt. Felix igitur hungarorum embola,
multa periculorum experientia, iam securior et exercitatior de ipsa
continua exercitatione preliorum uiribus et potestate prestantior,
totam bauariam et alemanniam ac saxoniam, et regnum lathariense
igne etglaudio consumpserunt. Et erchargenus atque bertoldum
duces eorum decollauerunt. Hinc uero egressi franciam etgalliam
expugnauerunt, et dum inde uictores reuerterentur, ex insidiis
saxonum magna strage perierunt. Qui autem ex ipsis euaserunt,
ad propria redierunt. Sed de morte lelu et bulsuu aliorumque
suorum militum dux Zulta et sui primates non modicum sunt
conturbaţi, et inimici theotonicorum sunt facti. Tune dux zulta et

1) Adică Lotaringia.
2) Cunrad, împăratul Konrad, de la anul 913- apud Gh. Popa-Lisseanu, op. c/f., pag.
121.
3) Hin este fluviul Inn - ibidem.
4) Furcă patibulară, în latină patibulum „un fel de cruce de spânzurat pentru a tortura

102
 Cap. LVI. Despre devastarea Lotaringiei, Alamaniei şi
Franciei

După aceea au devastat Lotoringia1* şiAlamania. Chiarşi pe francii

răsăriteni, mulţi ostaşi ai acestora fiind dispăruţi la hotarul Franconiei şi
Bavariei, i-au întors într-o fugă ruşinoasă prin loviturile săgeţilor, Şi, primind
toate bunurile lor, s-au întors în Ungaria, la ducele Zulta.

Cap. LV. Despre moartea lui Lelu şi Bulsuu

Dar după aceea, în al cincilea an pe când domnea împăratul

Cunrad2), Lelu, Busiu şi Botond, vestiţi odinioară şi cei mai glorioşi
ostaşi ai lui Zulta, ducele Ungariei, trimişi de stăpânul lor, au invadat
părţile Alamaniei şi au luat multe din bunurile acestora. Dar, în urmă,
Lelu şi Busiuu au fost prinşi prin înşelăciunile blestemate ale bavarilor
şi alamanilor şi au fost ucişi lângă fluviul Hin3) spânzuraţi în furci
patibulare41. Botond şi alţi ostaşi ai ungurilor, care fuseseră rămaşi
dintre ei, văzându-se îngrămădiţi de violenţa rea a duşmanilor, au
stat curajos şi bărbăteşte. Şi dimpotrivă nu s-au înstrăinat, ci au
apucat a se ajuta unul pe celălalt, mai ales partea rămasă în pericol
şi, după obiceiul leilor răniţi, năpustindu-se urlând în mijlocul armelor
asupra duşmanilor, au culcat la pământ cu foarte violent masacru.
Şi, deşi erau învinşi, totuşi au invins pe învingătorii lor mai puternic şi
mai victorios şi i-au culcat la pământ cu cel mai violent masacru.
Aşadar, fericită <este această> încărcătură a navei ungurilor,
neobosită experienţă a pericolelor, acum mai sigură şi mai
experimentată din însăşi continua practică a războialelor cu bărbaţii
şi din puterea mai deosebită, au distrus prin foc şi sabie toată Ba-
varia şi Alemania şi Saxonia şi regatul latharian51. Şi au decapitat pe
Erchargenus şi pe Bertoldus, ducii acestora61. Dar, plecaţi de aici, au
luat cu asalt Francia şi Gallia şi, când s-au întors de aici victorioşi,
au pierit printr-un mare măcel din cauza capcanelor saxonilor. Dar cei
care au reuşit să scape din acestea s-au întors la casele lor. Dar, de
moartea lui Lelu şi Bulsuu şi a celorlalţi ostaşi ai săi, ducele Zulta şi

sclavii şi criminalii, forrnată dintr-o bară transversală de lemn, găurită la mijloc, prin
care se vâra gâtul condamnatului, ale cărui mâini se legau sau se pironeau de
extremităţi, şi fixată apoi de un stâlp gros".
5) Adică Lotaringia.
6) Erchangenus şi Bertoldus au fost generali germani-apud Gh. Popa-Lisseanu, op.
cit., pag. 121.

103
sui milites propter illatum iniuriam inimicorum contra eos inspirare
ceperunt, et quolibet modo possent eis uincere reddere non
tacerent. Sed diuina gratia adiuuante, dux zulta anno dominice
incamationis d. cccc. xxxi. genuit filium quem nominauit Tocsun,
pulchris oculis et magnis, capilli nigri et molles, comam habebat
ut leo, ut in sequentibus audietis.

De inimicis athonis regis

Eodem anno inimici athonis regis theotonicorum in necem euis
de testabili facinore machinabantur. Qui cum per se nichil mali ei
facere potuissent, auxilium hungarorum rogare ceperunt. Quia
sciebant quod hungarij essent insuportabiles in assuetis bellorum
laboribus, et plurimis regnis deus per eos furoris sui flagella
propinasset. Tune illi inimici athonis regis theotonicorum miserunt
nuncios suos ad zultam ducem uirum bellicosum, etrogauiteum dato
auro multo, ut adiutono hungaro predictum regem athonem inuaderent.
Dux uero zulta iracundia ductus, tamproeorum pace etprecio, quam
etiam pro morte lelu et bulsuu gemebundo pectore misit exercitum
magnum contra athonem regem teothonicorum. Quibusprincipes et
ductores fecit Botundium filium culpun et zobolsum filium eleud, nec
non ircundium filium eusee. Qui cum egressi essent a duce zulta,
rursum bauariam, alemanniam et saxoniam atque turingiam in gladio
percusserunt. Et exinde egressi in quadragesima transierunt renum
fluuium, et regnum latariensem in arcu et sagittis exterminauerunt.
Vniuersam quoque galliam attrociter affiigentes, ecciesias dei
crudeliter intrantes spoliauerunt. înde per abrupta senonensium per
populos alimonos ferre sibiuiam et gladio appemerunt. Superatis ergo
iilis bellicosissimis gentibus et naturali situ locorumtutissimis, montes
senonum transcederunt et segusam ceperunt duitatem. Deinde egressi
taurâiam duitatem opulentissimam expugnauerunt. Etpostquam planam
regionem lambardie aspexerunt, totam pene italiam bonis omnibus
affiuentem et exuberantem conscitatis cursibus spoliauerunt. Deinde
uero botond filius culpun et urcun filius eusee superatis omnibus

1) Adică Otto cel Mare, rege (936-962) şi împărat german (962-973) din dinastia
saxonă. în anul 962 a pus bazele Sfântului imperiu roman de naţiune germană.
2)Adică râul Rin.
3) Senoni, popor al Galiei, situat aproximativ pe teritoriul actualului Senonais.
4) Segusa, azi Susa, oraş în Italia, lângă Turin - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit.,
pag. 122.

104
fruntaşii iui nu puţin s-au tulburat şi au devenit duşmanii teutonilor.
Atunci, ducele Zulta şi ostaşii săi au început să se mişte împotriva
acestora, din cauza ofensei provocată de aceştia, şi n-au trecut sub
tăcere cum le-ar putea da înapoi soarta. Dar graţia divină fiind
ajutătoare, ducele Zulta, în anul întrupării dumnezeieşti 931, a născut
un fiu, pe care l-a numit Tocsun, cu ochi frumoşi şi mari, păr negru şi
moale, avea coamă ca leul, după cum veţi auzi în cele ce urmează.

Cap. LVI. Despre duşmanii regelui Atho

în acelaşi an, duşmanii lui Atho1) regele teutonilor, unelteau la
moartea lui printr-o crimă detestabilă. Care, fiindcă nu putuseră să-i
facă nici un rău prin ea, au început să ceară ajutomi ungurilor. Fiindcă
ştiau că ungurii erau de neînvins în muncile obişnute ale războaielor
şi că Dumnezeu a oferit prin ei, la multe regate, bicele furiei sale.
Atunci, acei duşmani ai lui Atho, regele teutonilor, au trimis solii la
ducele Zulta, bărbat războinic, şi l-au rugat, dându-i mult aur, să atace
pe numitul rege Atho, cu ajutor unguresc. Dar ducele Zulta, mânat de
mânie, atâta pentru pacea lor şi pentru bani, cât chiar şi pentru moartea
lui Lelu şi Bulsuu, cu inima gemând, a trimis o oaste mare împotriva iui
Atho, regele teutonilor. Cărora le-a pus ca şefi şi conducători pe Botond,
fiul lui Culpun, şi pe Zobolsu, fiul lui Eleud, precum şi pe Ircund, fiul lui
Eusee. Care, îndată ce au plecat de la ducele Zulta, au lovit din nou
cu sabia Bavaria, Alemania şi Saxonia şi Turingia. Şi plecaţi de aici
în ziua de Păresimi, au traversat râul Ren2) şi au distrus regatul
Lotaringiei, cu arcul şi săgeţile. Lovind violent chiar şi întreaga Gallie,
au jefuit, intrând, bisericile lui Dumnezeu în mod crud. De aici, prin
fier şi sabie, şi-au deschis drumul prin râpele senonilor31, prin
popoarele alimini. Prin umare, după ce acele popoare foarte războinice
şi foarte asigurate prin poziţia naturală a locurilor au fost învinse, au
trecut urcând Munţii Senonilor şi au luat cetatea Segusa4). Plecaţi de
aici, au luat cu asalt Taurina5*, cetate foarte bogată. Şi, după ce au
cercetat regiuriea plană6* a Lombardiei7*, au jefuit pe drumuri stabilite
aproape întrega Italie, îmbelşugată şi abundentă de toate bunurile.

5) Taurini, azi provincia Turin, popor din gallia Transpadană, spre Alpii Cottieni şi
izvoarele Fadului, de origine galică sau ligură.
6) Regiune plană „câmpie".
7) Adică Lombardia, cu referire - în special - la parteă septentrională a Italiei. Ea
îşi trage numele de la longobarzii care au cucerit nordul Italiei la început, apoi o
parte din Italia centrală şi meridbnală. Longobarzii au fost cunoscuţi şi sub numele
de langobarzi, de unde şi forma folosită de Anonymus, adică Lambardia.

105
gentibus prememoratis, feliei uictoria fruentes ad propria regna
reuertuntur. Tune hoto rex teuthonieorum posuit insidias iuxta renum
fluuium, et eum omni robore regni sui eos inuadens: multos ex eis
interfeeit. Botond et vreun ac reliqui exereitum, magis uolentes mori
in bello quam apropnatam sibi uietonam amitterent. Tune hostibus
pertinaeiter insistunt, etin eodem bello quendam magnum dueem
uirum nominatissimum interfieiunt. Et alios grauîter uulneratos in
fugam eonuertunt, quorum spolia diripiunt. Et exinde ad propria
redeunt regna eum magna uietoria. Et eum Bothond et vreun in
terram pannonie leti reuerterentur, tune Bothond longo labore belii
fatigatus, miro modo infirmări eepit, ex luee migrauit, et sepultus
est prope fluuium uereueea. Sed istud notum sit omnibus seire
uolentibus quod milites hungarorum hee et alia huiusmodi bella
usque ad tempera tuesun dueis gesserunt.

De constitucione regni
Dvx uero zulta post reursionem militum suorum fixit metas regni
hungarie ex parte greeorum usque ad portam Waeil, et usque ad
terram raey. Ab oeeidente usque ad mare, ubi est spaletina eiuitas.
Et ex parte theotonieorum usque ad pontam guneil, et in eisdem
partibus dedit eastrum eonstruere ruthenis qui eum almo duee auo
suo in pannoniam uenerant. Etin eodem eonfinio ultra lutum musun
eolioeauit etiam bissenos non paueos habitare pro defensione regni
sui ut ne aliquando in posterum furibund! theotoniei propter iniuriam
sibi illatum, fines hungarorum deuastare possent. Ex parte uero
boemorum fixit metas usque ad fluuium moroa, sub tali eondieione ut
dux eorum annuatim tributa persolueret duei hungarie. Et eodem modo
ex parte polonomm usque ad montam ţurţur, sieutprimo feeeret regni
metam borsu filius bunger. Et dum dux multa et sui milites ita radieati
essent unque hungarij, tune dux zulta duxitfilio toesun uxorem de terra

1) Adică Otto cel Mare.

2) Evenimentele se referă la luptele de la Lech (955), unde ungurii au fost stopafi
definitiv, în încercările lor de a invada occidentul, de către Otto cel Mare.
3) Vereucea, ung. Veroce, un pârâu care se varsă în Dunăre, aproape de cotul
acesteia - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 123
4) Tuesun sau Toesun a fost fiul lui Zulta sau Zoitan (citit Soltan) şi ai fiicei lui Menu
Morout.

106
Dar după aceea, Botond, fiul lui Culpun, şi Urcun, fiul lui Eusee, după
ce toate neamurile amintite mai înainte au fost supuse, s-au întors în
propria lor ţară, bucurându-se încununaţi de victorie. Atunci Hoto1),
regele teutonilor, a întins o cursă lângă fluviul Ren2) şi, atacându-i cu
întreaga elită a regatului său, a omorât pe mulţi dintre ei. Botond şi
Urcun şi cei rămaşi din oştire voind mai mult să moară în război
decât să piardă o victorie însuşită lor. Atunci urmăresc cu îndârjire
pe duşmani şi, în acelaşi război, au omorât un oarecare mare duce,
bărbat foarte vestit. Şi pe alţii răniţi grav i-a întors în fugă, ale căror arme,
aparţinând duşmanului învins, le-au jefuit. Şi de acolo s-au întors în pro­
pria ţară cu o mare victorie. Şi, pe când Botond şi Urcun se întorceau
veseli în Ţara Pannoniei, atunci Botond, obosit de lunga muncă a
războiului, a apucat să slăbească în chip ciudat, a plecat din viaţă şi a
fost îngropat aproape de fluviul Vereucea3). Dar, aceasta să fie cunoscută
tuturor celor care vor să ştie că ostaşii ungurilor au purtat acesta şi alte
războaie în acelaşi fel până în timpurile ducelui Tucsun4'.

Cap. LVII. Despre organizarea regatului

Iar ducele Zulta, după reîntoarcerea ostaşilor săi, a fixat hotarele

regatului Ungariei din partea grecilor până la poarta Wacil şi până la
ţara racy. Către apus, până la mare, unde este cetatea Spaletina. Şi
din partea teutonilor până la podul Guncil5*, şi tot în acele părţi a dat
rutenilor să construiască o fortăreaţă, care au venit în Pannonia cu
ducele Almus, strămoşul său. Şi la acelaşi hotar dincolo de mocirla
Musun6) a aşezat să locuiască chiar şi nu puţini bisseni7*, pentru
apărarea regatului său, ca nu cumva mai târziu, teutonii, înfuriaţi din
cauza ofensei princinuită lor, să poată pustii hotarele ungurilor. Iar
din partea boemilor a fixat hotarele până la fluviul Moroa8), sub astfel
de condiţie ca ducele acestora să plătească anual tributurile regelui
Ungariei. Şi în acelaşi fel dispare partea polonilor până la Muntele
Ţurţur, după cum făcuse la început hotarul regatului Borsu, fiul lui
Bunger. Şi, în timp ce ducele Zulta şi ostaşii săi au fost astfel

5) Guncil, ung. Goncol, pod peste Laita - apud Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pag.
123.
6) Musun, ung. Mozony, localitate mlăştinoasă aproape de Laita - ibidem. Lutum
Musun este nume latin, deci confirmă prezenţa populaţiei româneşti înainte de
venirea ungurilor.
7) Adică „pecenegi", cunoscuţi şi sub numele de bisseni.
8) Adică Morava.

107
cumanorum. Etipso uiuente accepit iuramenta suorum nobilium, et
filium suum tocsun fecit ducem ac dominatorem super totum regnum
hungarie. Et ipse dux zulta iii’, anno regni sui fiiij de ergastulo corporis
uiam uniuerse camis egressus est. Thocsun uero dux cum omnibus
primatibus hungarie potenter et pacifice per omnes dies uite sue
obtinuit omnia iura regni suj. Et audita pietate ipsius, muiti hospites
confluebant ad eum ex diuersis nationibus. Nam de terra buiar
uenerunt quidam nobiiissimi domini cum magna muititudine
hismaheiitarum quorum nomina fuerunt: Biiia et Bocsu. Quibus dux
per diuersa ioca hungarorum condonauit terras, et insuper castrum
quod diciturpest, in perpetuum concessit. Byiia uero et fratereuis
Bocsu a quorum progenie ethey descendit, inito consiiio de popuio
secum ducto duas partes ad seruicium predicti castri concesserunt.
Terciam uero partem suis posteris dimiserunt. Eteodem tempore de
eadem regione uenit quidam nobiiissimus miies nomine Heten, cui
etiam dux terras et aiias possessiones non modicas condonauit. Dux
uero thocsun genuit filium nomine geysam quintum ducem hungarie.
Et in eodem tempore de terra byssenorum uenit quidam miies de
ducaii progenie, cuius nomen fuit thonuzoba pater vrcund a quo
descendit genus thomoy. Cui dux thocsun dedit terram habitandi in
partibus Kemey usque ad tysciam, ubi nune est portus obad. Sed
iste thonuzoba uixit usque ad tempera sancti regis stephani
nepotis ducis tocsun. Et dum beatus rex stephanus uerba uite
predicaret et hungaros baptizaret, tune thonuzoba in fide uanus
noiuit esse christianus. Sed cum uxore uiuos ad portum obad est
sepultus, ut ne baptizando ipse et uxor sua uiuerent cum christo
in eternum; sed vreun fiiius suus christjanus factus uluit cum
christo in perpetuus.

1) Buiar, nume turcesc. V. şi Bulan, regele chazaritor-turci din nordul Caucazului, care
a trăit în secolul al Vlll-lea
2) Pest, străveche cetate dacică, numele său fiind latin. Ea a fost deci găsită acob de
către unguri la venirea lor în Pannonia.Azi intră în componenţa capitalei Ungariei,
sub numele de Buda-Pesta.
3) Heten, ung. Het6ny, numele mai multor localităţi din Ungaria - apud Gh. Popa-
Lisseanu, op. cit., pag. 124.

108
înrădăcinaţi pretutindeni ca unguri, atunci ducele Zulta a adus fiului
său Tocsun o soţie din ţaţa cumanilor. Şi el însuşi fiind în viaţă, a
primit jurământul nobililor săi şi pe fiul său Tocsun l-a făcut duce şi
conducător absolut asupra întregului regat al Ungariei. Şi însuşi ducele
Zulta, în al treilea an ai domniei fiului său a plecat din închisoarea
vieţii pe calea fiinţei veşnice. Iar ducele Tocsun, împreună cu toţi
fruntaşii Ungariei, a păstrat în toate zilele vieţii sale, în forţă şi pace,
toate drepturile ţării sale. Şi, după ce au auzit despre bunătatea
acestuia, mulţi oaspeţi au venit la el în număr mare din diferite naţiuni.
Căci din ţara Bular1) au venit oarecari stăpâni foarte nobili cu o mulţime
mare de ismaeliţi al căror nume fuseseră: Bilia şi Bocsu. Cărora,
ducele le-a dăruit pământuri din diferite locuri ale ungurilor şi pe
deasupra le-a cedat pe veci o fortăreaţă care se numeşte Pest2). Iar
Bylla şi fratele său Bocsu, din ai cărui urmaşi se trage Ethey, după
ce a ţinut sfat, au cedat două părţi din poporul adus cu sine, pentru
serviciul numitei fortăreţe. Iar a treia parte a lăsat-o urmaşilor săi. Şi,
în acelaşi timp, din aceeaşi regiune a venit un oarecare ostaş foarte
nobil cu numele Heten3), căruia chiar ducele i-a dăruit pământuri şi
alte posesiuni nu modeste. Iar ducele Tocsun a născut un fiu cu
numele Geysa, al cincilea duce al Ungariei. Şi, în acel timp, din ţara
bisenilor a venit un oarecare ostaş, de neam ducal, al cărui nume a
fost Thonuzoba4), tatăl lui Urcund, din care descinde neamul
Thomoy5). Căruia ducele Thocsun i-a dat pământ ca să-l locuiască
în părţile Kemey6) până la Tisa, unde acum este portul Obad. Dar
acest Thonuzoba a trăit până în timpul sfântului rege Ştefan, nepotul
ducelui Tocsun. Şi, pe când fericitul rege Ştefan predica vorbele vieţii
şi boteza pe unguri, atunci Thonuzoba, deşert în credinţă, n-a vrut
să fie creştin. Dar, trăind cu soţia, a fost înmormântat la portul Obad7),
ca nu cumva, trebuind să se boteze el însuşi şi soţia sa, să trăiască
în veci cu Christos; dar Urcun, fiul său, făcut creştin, a trăit cu
Christos în veci.

4) Thonuzoba, nume turcesc, fiind de origine peceneg (bissen).

5) Thomoy, ung. Tomaj. Există mai multe localităţi purtând acest nume - apud Gh.
Popa-Lisseanu, op. cit., pag. 124.
6) Kemey este numele unei regiuni din stânga Tisei - ibidem.
7) Obad, ung. Abăd, un vad peste Tisa - apud Gh. Popa-Lisseanu. ibidem.

109
 încheiere

Copiindu-I pe Lăszio Fejerpataky, Mihail Beşan a transcris textul

latin folosind litere cursive pentru acelea care ar lipsi din acest text şi
pentru care L. Fejerpataky a întrebuinţat literele mici. Această manieră
de transcriere dovedeşte că M. Beşan nu a tradus pe Anonymus din
limba latină, ci din ungureşte, adică folosind traducerea în limba ungară
realizată de L. Fejerpataky, deoarece în realitate, din text nu lipseşte
nici o literă. Anonymus a întrebuinţat anumite semne grafice în
scopul prescurtării unor cuvinte sau chiar grafeme originale pentru
redarea, în special, a silabelor. Acest sistem de scriere este spe­
cific evului mediu, probabil pentru a mări viteza de scriere şi a
economisi hârtia.
Făcând un inventar al grafemelor întrebunţate, am constatat
existenţa a 26 semne grafice alfabetiforme, având 141 variante,
precum şi a unui număr de 157 semne grafice silabice sau grupe de
fonene, având 236 variante, astfel cum rezultă din tabelul 1 şi 2 anexate

Autor
Paul Lazăr Tonciulescu

110
 ORGANIZAŢII STATALE ROMANEŞTI, PERSONALITĂŢI
ROMÂNE, ELEMENTE TOPONIMICE ROMÂNE Şl LOCALNICII
GĂSIŢI DE UNGURI ÎN PANNONIA Şl TRANSILVANIA LA
INVADAREA ACESTORA LA ANUL 896

-CONFORM ANONYMUS -
A. BĂLŢI
- Bototun/Lacul Balaton - Cap. XLIX
-Botua-Cap.XL
— Curtueltou - Cap. XL
- Musun-Cap. LVII
- Ferteu - Cap. L
B.DUCATE
-Âhtum - Cap. XLIV
- Gelou - Cap. XXIV
- Menu Morout- Cap. XIX
-Salanus-Cap.XII
C. INSULE
-Sepel-Cap. XLIV
D. LOCALITĂŢI Şl CETĂŢI
-Apele Calde - Cap. I
- Bana - Cap. XXXVII - cetate
- Belland - Cap. LI - cetate
- Bezprem - Cap. XLVIII - cetate
- Blundus - Cap. XXXVII - cetate
- Borona - Cap. XXXVII, XLVI - cetate
- Borsova - Cap. XIV
- Buduuar/Buda - Cap. I - cetate
-Castellum-Cap. XXXIII-cetate
- Castrum ferreum/cetatea de fier - Cap. XLVIII - cetate
- Castrum salis/cetatea de sare - Cap. XVII
-Casu-Cap. XXXII

111
 - Colgouci - Cap. XXXVII - cetate
- Gyoyg/Ghioig - Cap. XLVI
- Horom - Cap. XLIV - cetate
- laurinum/Geuru — Cap. XXXI - cetate
- Kenezna - Cap. XLIV
- Nitra/Nitria - Cap. XXXIII, XXXV - cetate
- Nougrad - Cap. XXXIII - cetate
- Olpar- Cap. XL - cetate
-Peytu-Cap. XLVIII
- Posaga - Cap. XLIII - cetate (v. şi Posada)
- Puroziou - Cap. XXXII
- Saruuar-Cap. XXXVII
- Stumtey- Cap. XXXVII - cetate
-Sunad-Cap. XI
- Surcusar- Cap. XLVI
- Thyon - Cap. XLIX
-Titulus-Cap. XLI
- Tnjsun - Cap. XXXIII - cetate
- Ugosa-Cap. XIV
-Urscia-Cap.XI
- Ursoua/Orşova - Cap. XLIV - cetate
-Zarand-Cap. LII
- Zecuseu - Cap. XLVI
- Zotmar/Sătmar- Cap. XXI
- Zouolon - Cap. XXXIII - cetate
E. LOCUITORII PĂMÂNTULUI Şl POPOARE SUBJU­
GATE
1. Locuitorii pământului şi popoare subjugate - Cap. XXI, XXII,
XXIII, XXVIII, XXIX, XXXII, XXXIII, XLVIII, XLI, L, LIII.
2. Blac, Blas - Cap. XXIV, XXV, XLIV
F. MUNŢI
-Bodoctu-Cap. L
-Bulhadu-Cap. XXXIII
- Centum Montes - Cap. XLVI
- Cervinus Mons L
- Mons Sanctus Martinus - L
- Pacaztu-Cap. XLVIII
-Teteuetlen-XXXVI II

112
G. PĂDURI
- Gemelsen - Cap. XL
-Igfon-Cap.XI, LI
-Matra-Cap. XXXII
- Peturgoz- Cap. XLIII
-Turobag - Cap. XLIX
- Tursoc - Cap. XXXV
-Vertus-Cap. L
-Zopus-Cap. XXXII
H. PERSONALITĂŢI
- Gelou - Cap. XXIV
-Glad-Cap.XI
-lula-Cap. XXIV
-Kean-Cap. XI
-Loborţi-Cap. XIII
-Menu-Cap. XIX
-Morout-Cap. XIX
-Salanus-Cap.XI
-Turda-Cap. XIX
-Veluquius-Cap. XIX
I. PODURI
-Guncil-Cap. LVII
J. PORTURI
-Beuldu- Cap. XL
- Drugma - Cap. XXVIII
-Obad-Cap. LVII
- Zoioncaman - Cap. XLI
K. RÂURI
- Aureus/Arieş - Cap. XXV
- Budrug - Cap. XIV
-Caliga-Cap. XXXIII
- Cheuee - Cap. XLIV
-Couroug-Cap. L
-Crisius-cap. XI
-Culpe-Cap. XLIII
- Danubius - Cap. XI
 _ Egur- Cap. XXXIk
-louxas-Cap. LI
-Loponsu- Cap. XLVIII
- Morisius, Morus - Cap. XI, XLIV
- Naraghi - Cap. XXXII
- Ponoucea- Cap. XLIV
- Racus-Cap. XLVI
- Sabaria - Cap, L
-Saru-Cap. XLVI
- Seztureg - Cap. XLIV
- Souiou - Cap. XXXI
- Sytua - Cap. XXXV
-Tekereu-Cap. L
-Temus- Cap. XI
- Topulucea - Cap. XXXI
-Tucota-Cap. XVII
-Turmas-Cap. XXXV
-Turu-Cap. XXVIII
- Tyscia/Tisa - Cap. XI
- UoyosA/oios - Cap. XLI
-VereucaA/ereucea-Cap.XXXII, LVII
-Ypul-Cap. XXXII
- Ystoros - Cap. XXXII
- Zogea - Cap. XXX
-Zomus-Cap. XI
L. PUNCTE TOPONIMICE
-Budrug-Cap.XLl
- Kemey- Cap. LVII
-Paztuh-Cap. XXXIII
- Porta Mezesyna - Cap. XIX
- Puteus Salsis - Cap. L
-Raba-Cap. L
- Rabucea-Cap. L
-Tetei-Cap. XXXVIII
M. VADURI
- Vadum arenarumA/adul nisipurilor - Cap. XLIV

114
 TABELUL NR. 2
SEMNE GRAFICE ORIGINALE
folosite de Anonymus în Gesta Hungarum

A. Semne grafice pentru punctuaţie:

1. ... (subscrise)= ştergerea cuvântului marcat prin puncte
2. / , - plasat la capătul din dreapta unui rând; marchează
continuarea pe rândul următor.
3. ■ - punct sau virgulî
4. • - două puncte (!)
5. ~ ~ = semn de întrebare
6. .. (subscris) = ştergerea literei
B. Semne grafice silabice sau grupări de orafeme

1. ael - ‘e 21. dei- dt 41. gua -

2. am - & 22. dem - 42. gui -
3. an - JL 23. deum - dm 43. habet -
«0
4. anim - ai 24. deus - JSj (fs,^S 44. icitur - r/
5. ante- au 25. domin- 45. igitur -
//
6. atri- î 26. dominu - du 46. ii - y
7. autem --au 27. egressi --es\ 47. im - î
8. bene - h ti 28. em - e, € 48. in - î > Jft
9. beni - 6fi 29. en - e 49. inde - Tn
10. bre - 30. era - 50. is - î
11. cet- § 31. ere - e 51. ius
12. con - y 32. ergo - f’F 52. Ies -
13. contra --
3*“ 33. esse - ee 53. Ieşi - ii
14. cri - Ct 34. est - 54. lori -
C9 -*r
15. cuius - 35. estr - r 55. lum - im
16. cum - c 36. estros - rf 56. Ius - is
C-*
17. cur- c 37. estrum - rin 57. men - m
18. cut- c 38. et - 58. mer- ik
19. dam - 39. fratri - iti 59. mihi -
20. de- 40. gre - 60. modo - %

115
 TABELUL NR. 1

SEMNELE ALFABETIFORME
folosite de Anonymus în Gesta Hungarum

k-Lfil

eo 0 )

i - ett^îttter^e | -(fi Q d9
n-SR^
G-066c/(^Jv55f s-Âj^i^ssuress
1-WJ7JI
j-h M_Vu V-iy
k-K K X- ^ g r T.'Z'Zl

116
 fi 126. secundus-
61. nec. - n,U»V'’94. psi-
127. sed-
62. ner- ţi 95. pso
128. sibi-
63. nim - X 96. psum - -r
i
97. put. - 129. sine-
64. nisi - n %
îl1'" 130 spiritus-
65. non - n, vT«98 quam-
66. nun - 99. quan - 131. ss- ^pr
tt
67. nunc- ttc *—I 100. quando- V 132. sunt-
68. om - 101. quamrn^x 133. suner-
6 Vt.ff
69. omin - 102. quasi- ^ .134. tamen-
oi, H 103‘ f' % 1(1 35’ter ~
70. omne - O rn tu
71. omni- 136. terum-
'_ f ^
t,t,t
72. omo- 104. quen- ^ .
o 105. queque-9?- tibi- tw
73. on - S
o t
74. omm - - V J'06 qui_ 138 tr_
75. ostra - ^'Jl07. quo - dt#,<^9. % 139. tra - r
if «t 09 C A
76. ostri- T'^’'tg^08. quod- ţi', <fi 140. tre-
77. ostro - IM 109. quodam-^«t,a 141.tri-
78. ostru - rx> 110. quoque- |r 142 tro- tl, f
79. par- tir 111. quorum- f 143.tunc-
80.per- xt'x V 112. raţia- ra.rS 144. tur- tc, tuc
oi m
81.phani- 113. raţie- t, t,t
re 145. ubi-
82. phanu - 114. rie- «
146. uer-
u
83. phet - 115. rişti- s
-P‘ U
84. piscopus p ^ 116. rum - 147. uero- o
tt
85. POPU - pi; 117. runt- r? Fr 148. uester-
118. sancte-. 1 iL'
iTr
86. por- 149. uestr-
PP U.Tf,wri^n{
87. post - 119. sancti-.
----------------- _ 150. ul-
88. pra -
120. sancto-. ^c,J.ţt,/€yi51.ulu- l;y
89. pre - ^ ^ 121. sanctus-<cC,Vs 152- um “
p* > 122. seculo-153. un-
m ,îl
90. pri - n
123. secunda ^ccPa ]ccUnt-
91. pro- %r
icâ-o, 155. urs-
92. propter ţj 124. secundo do 156. us-
93. pse - ^ 125.secundUm 5e<fmj157 ve|ut- hi

117
 .nobow

Oi uj

118
 CRONICA
NOTARULUI
ANONYMUS

FOTOCOPIA ORIGINALULUI
DIN BIBLIOTECA FAMILIEI
IMPERIALE DIN VIENA
 lAd^nuiîHir ^n^num*
Ur cţutftuLt>it tot*t ttftntfiw ^ln!w(Ullmi l»<lr vt^
VjfMfetut twcnfurf»^ dUtâiSitn^ atma tun»
^ tT4tw Utuiw fa^nm* itiInao<Cuut«m'
I fuft-ytticwmf fu 4u» mfloUn 6udxj
^(Wtiy «tihtt urtttlqiWlwJM'^?AnQin# AttltW
(! .cMţnff daoAfiS flw 4ttâi^ f|?'>ttttt/'
jK 5»in!tf tttctf 4«kbuti^ tnttmi tMtotttn^ td#
S nart tidtmcTO' Ugem»^''?m(h Atwr «r fi? IjjUomm q5
* j.imm lAUit JVW55& fcnf««am-
bungarir «rtwWh^ fiw <pu!littr ţ^n4p4Ki »Oqr
qu(r hitutmgtr ucatn^ Mwm (hAux dtCnt<iimi^u4
quali$ ftr ni ft*r px^itsfi diţi Mnuif-
3fxr «ţiiMt- Odor tnoigatir 'Hifltgs.-
«qfr ongttMiu «ixjcniar* «4 <(tr tugtu. <r tsîgtf | ftilmţaue''^
ftmr« 4ziT4ţiuti' ^ cirm ^nci Ibr
'ZI tugeiuji, UmiganţV m fitt
j imw- »imfiftîtt mr ^ ih*Mu^tnj napnfa^m/
/U^^iţvSim «r^«w.» m^lnar
« tiu ^ikâ» adrm^ ttddfl't «WtlHr-«0«Jwt; ^ mr<li
C7', k^'hffiu» tţtuntf widfctf «tixattdis 'hui U6tn*C (hi wnpr
^ fim lam 4fT%s ^ ftotr iiif
filh* «tr^^ Ttadicvroef ^uur^ l^f^ofugmfh^ duu'
wgrrWazjnhi» «»wntt«fimun?ijrtn
ulnnum jctumtwm* d^tmui ^ diţeiutr
titw trfimpitaf r fttibtiw <j> WţOtttf ţoilinr ajaâftwtf
<iuwfi T«f gţdţ-tffitir. fitam-gwf mrnjttS*'
jjmtoidu fUr genitsatmti»* crfirtW <ţu«^* f&dtfui- jrâUW
buitf fu(ha^ ud Hwmtîrf <anm ibmUn^ <ptfi fimpian
do4ttdiwr.' laido'mdtctf^ trCmâ indocotf td^C"
^^<3«'«ma.fiMţtuiiip tr^hyih^
mmgewwirtwn mmatti» TwWtF^ţyMr-ttv*
jramrau fi? dnu A«a fiiwid/tw t»otv ăudw^
&rttum«frfiuttcâtotv*^ţ<E^*A<Q^ gnfebgirit'''
 <Uţi^ 1ţh Car

frcgtntîMbctnr ftiw^ftee- hur trvKtmtîi^^a^^^

ilttwo Ăx^l^fUatH» dsa^rlţjmait ei^J----- —

mC itHia0'tn*âil tfUmadjUa» mtmmunSf^Wmum
^BCbrm iuirtkfitr t^IrtXae wAtmrSr-itid)tit'^stti^
numfnthite* erCiJMeu 4«ytltmgf (Six <ferpgamr
ttm» jtrintWTttirt^ qţffiuţurti^lu^iUf ■^eu^'lAţi^
ar H» «mmaU « «4ttr t«on4 ^
«ttRf5x5r* <tr ^ «i^ttfîr fiUyr?-4lţz4nAJt<r‘9ci.-^
tf^4uf «t» «ufl«£ ■fbmiLmtiMfmtkutrCrtmrţxilTmr
>VmiWf «mt di ^
aofu uC^mîsrdietnam âmtiS^armo^vmqfum^n^i
Ttmftwwfter nil?4^k (uet^^Scr^bm. t^^4ntuţrttt
<hd>if'ttt«wme'*4r.lbj^dftawi5'* >
Trr^mnf^ (athtt" ^htr 'tti4jp»gr'fH?-i^fmnvr^p^
lila imu«gog*r«gjrtt#cm r 4-m^etttjjgem^ t«s>^
4cteti4nr twtnm«Jlîlit2 -*Wf fwmrilîn? i«* 4tif>Ua* <j ■««>«
dtTicr mcmvt09ntC cc^cCtx 4? retm.
âr n-tltXvittamt in. namjuntwutr *zmtr.*'«tr t9
numf uîjnîl «^rniutr* rcg^aimt.^ {«âT olhmtr- itu?
dumbfitm fuf clItdUl, «r <«aî» Atm«ju4' «mJ «jue'
iIm itm*mi«^ iSîrwujct txr.^ee taMauru mttra fbtrtf
(Vjno cdjfUautcr*<fite^^ lutgitX Ipmgiuftam dttt^nc
bitduaai- «TA «ottPMUrf tcdbui^ <LId pliirtif'
^myhyCtoot^ vtu&ut> JUttg0 An? ţwlt’twii^
«0i«n. iţip0ttuig9gr ^cfyttMţr -^^g^JuroT^bruJdua^^
a ^ rtgH’ tv duceC htvhffvt&_atţg^ dgredfi Cxcin fggji,
ttb^dţahr? Bcrt^ia ctiT fic dpattrfiF^rwtiiţimrl'
U\C <1^ gena- (bâfrCit^nrOc ^lor.

II
ntli<mr. feet atm^vS «C HfH'iiiTfittAiftfr
imwf4m&«0.

tomr. Vfha ttu0Bmr

ttimt ttmr m<<mtâi4^«lfQW jiflilnnir 0\tm i ^mm/'
văSâttmut €ciiir»1»iixyBt4mt«t^*'WJ^gi«i^i^ft<^^^
t^^&Atri^ji^mtu ^Mh»Wli4m <ft4* at^^UBţ^a^ lo-W^-
iiimixsm. mJcWttasrc««<» imMtm
gocţhu (ft? TTtvfT1^*^ ^fe^tyînn^AjfluTiJ^^ gar&v

twKKlIv 4 i,,
d«|^Attuwqi>myi*vi^..y»y.PI—i»v ^
MMxâifr <g tiu^ti4>-^r«i<4iit»fSgto ftugţffg'/torg»
ttr$Mw tVt <î«^o4oyn^»4^^flBia^
tmKW«r
sfisjff cu ttfamttf «T35r« i»»w Iftn^w^ţcptktiumr
ţm i'ctâtta

5n«^ iiicttuw
cot^ttuma fitdncu «r^k«f
mtfU-e^ttu QnhiuuaotaUdb«hutr*ttjâtdiiţ
vdA t»y ♦T«Ălgi4u< <iirj>€<i<i 6<i#» fat aiuau
ţjf«iir<ittertîi««r* 6r«Wfe
ATtt jli^aMxa- nulUgm» MH^^ixxt lutauado mwr^
T/Lwt ^Jm^liit^t<^t^iA^tt•(£^t6lCt/«lt^ iuX5tU!Âlr
4^ fvtfutttdutu* €t (Us tt^titfUcef <ir csţ^ m^iki^fev'
ntiwtr. «r^ Ac
nuMUB muw^_er fcr
ctU'twt <fw4w* A*
III
 tan»
îW^ia»2» mMîtmttft^^>% rnibt^xtetsmi» ti^tose*
fofid&»r'iwcc^‘€Lu4>g^ ilpw»
mopr AA firAjMuihl^flî^ tt ftiftoamf a «^ok'
dJ (oaxSbamr^tiic wmvw ^tctwkejţ^w fukw i«r
ft: amntid ittr 4i occnţ^m^^ ^■KWa^' <ja^
moJltt^t AWttsOx dtdxdtwtfr (l5’‘Wi^fiqS»C,
bio^* -
|CT iHfceit* tfiww dt-KHt^ Haithic^ ^jiw
I Y Inaupm luauf^^i^ttnpn <^wi» 4ol6» i:jtitigii««» ^
'J“ ISftittăaw I ti^um «r"
amttntâ«mţy‘ «oofemr 4bnu
qmt- etrUwt nti\tci& ucaibăitT' 'ţţuu^psvoC: ^

-—'"^^wi5 îtudJ ÎS^trtR^

uBWttt tnawtmtiwffw- flrtîJmn&iuMiAm daa$*
0 fMnrntr «i»c<l<* ym«tr ^tmJi4
@1 t«6 ibaiaaa duirna rnamim^Âh^ jity
tonumm ^mmnr <fm^ «ififi
rtm^etm gauid4mr^(rVtwnittr^<âckruvwo
bzift^/nmnf^ iritlamh» ^
tt wuhtrficttîeji^ ^a> <5rttjm«mv muttg'
hntwBona Ac» crtflt'w^f&ittpnw^ccr^p»^
I (^•‘, <{V f6î rej^ wăvM6 a^ttr ri4(hnaft'
\Jiti tilas? H^nzibn»*
ahii -mflcţ^ ttâ^^ rttitiiuţ^- Ţăidumcduă
\h_>r ug^. €T iliiff ogn^tciS^ ^naonE » fttip‘<}2il^
lwr«uTt^âîiiîftc»Aww*<S»

IV
 (M ef uupbf Iiibtbstr cdlfC ^ imgas
ir jiaflijff. #^4iv u. lutdar ^tnHCxC iriignofj^l^ icaariţ
{t*4ht?' pm$‘ l<nuwîiw.largul Cmtaa-haiiiwJeC tp/U
vts ââwt cnnnH? lUts ^ mtxgTW fcitW* tr «lawr mi
Itres • (Tttn mtr ip&: 4itttfruxumt- cnmu-ît
J«iu (jc (cT oar m«o frciîr tam fsmmor Hixrtr
anmih4 cbiali^ (orfiie'- ^ «mmu îWffonJ ngm «o
r%^ 6aiik«ir 3fdw> w^ipnlu? MtrMnt
nutniTa <ntrr umcimm5 ^tx^udV- «htrtr I ipaw m
cern. filam ai«lmt iwtilifllim <îacie**«4e'<fia gnuur fUm
notitr ar^ cjîtr ftcum dt^mr m ţmttunuĂ- A>r itt fejnftm/
buff 4xrauK- Or cU^umr alm ianC.
ms ita^ hangac^ fiymfHwW <T Kîî<n> latort^fwen^
Vc/ ttâltma. wr fttg? Jffmî <îrgem»* ihdiKa* qi«^J>dwy'
1 /

ttşy-tttr nic 4l«^ ftwflUfitewT' nca^ ur mpdffmm#-

nîc ^niopal« ^ Timim^floriwon^iif'
^ iwlxxliemimi dttm-'/4n5tifla n iU^oxnttC ţato
mrft'vratocih €>lo dii^isnr- *145 ocatpmd^f 3 m»
tfuii5 tmolmr ŢciSntr- jrmis «r Wlo «jiatwriîS ctCstmm»
'Tune ^eganmxr I <piemr tmm 'fmmomr ijuam auitîsâr
lufUnvr tistm. vagiş «flfei cfe-ai^^j^cwT d&j?
4lw -pr 4Tp4Ă dcQsndtnrr- ftinc ip viţ.pupjlts
csmttum «rii oBiw mr«fl^^mr»<ţk'm<«prafttttttfp(or’
ir ttoit poiJSiitr- n duam ac fctftuSr fîi^fV
W-m luKmnatr ^annmimj jftu/îf vij- (kşem
sduottti ar pcepiuivut t/j (îiwi 6u^ itiSp Ai uln'
iM3n ^Unu filimti 'vgcR. et^ ^ Wlr gtur
randttr o^Co?iKÎ(tţ<ettr- - ‘p 4hă dişe filiu^r -vgdfV etr <j
^4efotutonti»’< clxewtm itiutv gniev
ttirfatmactite tnhMf ţ4tctf4lcf
-nr imatr xitrindbiUs psuvt^ ir xtih^Uc fiâe-
 Stoirţun uAiitwof 4baa âua fitigxvujw^
<tem ^trtidto<6i^i<rputf|RWgo d*gpi^
tiÂixa trÂtptttt>'/ii!ucvrf6^ Tune fhfÂidimn f»
4hm doct wm'ju^tfiue Htugm^mtimm:
lU^tottlJeettmtr vmnMtxmm^lmr
vtm nttnmttm <fîu te ttousaaw ■vacw'ît.tt^ăi
^hatm if^ fbiitMiMtmr isfy ttudt>t^tuakuutwi iuf»
'•''^'"yâxiâ ilw xatnBn ^ fiur/tar <ţivi ÂuimtsLdn'^
^Itxtxtr^'^vs <p» ttmn ^^tiberw Ihg ftw^ Aioţm^'ht^
wtm^4t'Wtue’4tltu dttei9»
tr/tttr<ţ^ wm^TJbeuts «op jJ^ttttfe0aar. motâ e/*
^ ţffcw Attvr*
^Mţak9 şfifoor <ţţu tuflunmt 4httâ% ^lootoi
«i«grâar- «T ^iţtap tvemA Atiţau âmjjo
'hcttcrrtepu. <ntaHru>Cxtâv^Hx^ witamil
fte ftntr.*'tnr dtfo4me «ap iti^ielă&
ibn^ttt dtujOon^ <r âiftMtibtttt âo^

inmn{tx^ilu8>*i'im H^dtrţaâniJt SUas Pui (P’OU/ppk

rup ^ha^ibZ ruxumay Aransj-tp(2tp ««.
flilrtaoar tnfffflimn* <Lu^ vg'toro^

fbc^eiUnr> îîuybt'^^r cmsstt* tuni pSwtt 4^^

oiatt (r coKM leliubuhi* gtnrpe-^
mwt 4«{muur. viţ,/fli[jtnu fxnta> m£ fth/1Swrtmr
V. 4i{uil^ gnirtio^ir deQtttdiV’ rar tuAt^
iţva dtuartmammotuflr- 4. ccc-l-^i^xui.
m>tuaff. fcywm.
mttio^twfloip cj»J<a ^ de-tsem. tat^ecaien;^
T2m' jKT<îf 4Îm (Hr tţgdt ifgtmef nugf^riijfs'
ruTlteat omrrotttÂua «vaAlia»ujf«ap-Tmx dtipnt'

VI
ftix.tr fiiwflw eaa^. cr to» fcliy
ZwoA-w oMâ» atnttm4ntis^iiM3ttu^xu^'|^<^€^
munftaa- fetoy^» ikekkm.tv^Mttr Vcm«'
tsf4u duf fhmttj<Kr^<iefe»l<w^eri«aaim vyl^
xxfOati fidmm mu. |ti^mi6tM i^AjiaifCMttai-<Vtt/'
<ţm num'- cuma««uWhibrtacuhi^octep^.XJi^
rifVmmruit com^dertoar.ttrwotf «tar <^*$<2^ car^^
«jnr
tuta/ ttftimmr> ffr (umu^ţ^ ibf’amkr (ttarni^
uetiitnmc; • <1 <(ir tU«'Uf^ 4> jNttUKa^AgT
oencţtlr tttwtjstu» fic/ăm4xţK(uat,
u«m«ttt«^ tiamtttita«Mîitir fiifiir <jnr
:U6CX9 (u£Udjd%^ ^umtu«
<)&{& 4Ă |ur«^t«imi^ ^^ţiummmr* fttiraiiţ
im>»cîwM«Ju^ /dLtuucanm RmrftufTBfc «r
4iî^cxtxiiatţm.X^ tSdtlSttr ^bonimii. tm^'v'
tMMtgawig^ ^ <t^nyKr.
tMP iittdţmnnf tin^^
ât> » ^ÂtuUatmf 4imum«&tm iOmtţt At^4e*
MMtv (ta anmtiTTTtn/^^
hixai ţfilnAxur. cmoKam «mw^
1j4H» mteifft* «îegctJtiîttriarpw^
ittorpnouettmr '»ttfl^4lm«m4uoem*arttt«g»tri^
lemr nwn tul>cUo.
luţsti UDatr ftttr (iu ^omr 4aa Jlmo* «fcttwtt W
luirtf t«ţ;xn««»tţ< dtJfţd omiAnap ftwf fi4HiC^
ftmoe âmuo( m^Smtottam ^fcUtiUatar» itauc
<Uic«f. <ţw^ tmâ it«c ftuntnr* t3 • tiitxa-Ttu» 'tvav/^
gît< <ntCt>-p4«r nt^fuu "ţwwr oTitfm4 ^
ttt4- turn mochct mtdtttudtnt Cqcam tnftmnl coa& ^
utucu <3tu<k'amtciae: duca itl^tO'Cdnnmo awiii
wă. xtmu buetxtt umitmur»^ âw dtHyeu mm.
ttaai 6io oînuam^ftsdtr' og. «ra^tmoHo amtan^
Atmatst’ mtUxtmJmcr -dntt aUmmt «Jwmn netttti^

VII
 ahi£ a*? <Ss <|v
âmxis «4^ătfCi'4ci^4kţ
t«tc <ll«^ini£aQa9. <r 'nttfm^ #nt'
iw iEidiletr Anerir ««< <r ‘tnMt'taty
tWP^WKtty .gfe»* ^
Vnai^<t^tMMt-Pc>tBtti0tatt$u3^I‘
ridt»wt>u 4itf*tujamndtv^
amiifriifâm cttm âaam-j^Jtadamr^
'ucda trttunvMt -ttttxtttt^Sîa. tatt^w
luicr^'fiitjltttuffnie' |^f^^ttt<^ttntoin»ramg»fr ^mC'
ttas^ iitiiip ptalxoCcai^jset» fUfgxm ^mrh*r>^ ntr hat ^''
i>am iMaum* tus^xt- <br ttnm
■ppExu» yvti^4]^£ie' -ţarulmV CaţwC'^lţ**»®8' dsaetnx»^gjf
iţikfb Cr^yjo. fwftxjptm y»ngtici«o«r>~r<r gc wttnwig-fr
tl»i- odo*^
gmta/ tmi^isdrminw'.Hue wttc r«gwt
tofna cM^WCTwms*X^' wwg'
tta jti^atidrU HUftm etr'ttgmf oirwftadts^
atti^uh3Lr<tgrtA ŢagttaTidc a iixfrvuţvpctsiir.tpflttttcsunfi
4tc#>wt Tpir "Sjw^ (hiefui»«4«pr6ttn*rc
ţmgncjtt 'orJĂ tim catah^. tr <îc it«i2n ^
îTţ^îu*" 6^ rmi'intn^.■np'-umiiiîji' 'tnuemvâa^^ /joc- 4-ii-
fîîSitîCt -tnilitx^i Âltrvt, dî^c^‘^imtiTz^^^ibria-ti» ^hsţxtn ■
(p fsxt:t^.ttw tzîi^is' l'dUch'--'^ pim^' <2T^
■ctâ^ 4«c$ liafhwwi< ofpemrttn?
^ w catnams^'^t^
(Jîât iiuoi(>xwSysm^ ^ajxtxăxta^* tivdtamî faaC<i^y
<T<Rrr tnfiîi^Ttm tict*fî f!ff?rtr- «r^» fSI/nss' rxrnr
îzţctutcmm Hwa xTiTîrwrerYntr. ilUiPdiţr
irrilxt tît iro-xf^(k^n^ttiis rtt^)^c€<*Xf atitvistaC ui^
ep‘ £tur&tvm^ icy^ju ^rou€i<afrciXzimAmp
■mt «Jnta^ '*t\ClilSJ5'trEa.'Cfa||>afu?.'*a,rtc|[m-Ct’‘5uclt5 «i-LCmraSf» '
Tt- -^*W^C#|flţ6> COmclit^& "rtl OLtTBCTţţîtl-
'«uefcîrt^ 4tiAdM*iH 4^nod>tC!^ • c^t itmtpT^attan^trttttxr*

VIII
ţ ^ t9t ^ pAar inter iucem er rurtimuf.
V—'/^ <r (UiîîKtew .U«pot ttidotvi ttMB ntdnnap 0
jnxwutJir. ar tvni. «ţji/ ^«aţn^mts ■ tn(hfi. ddmu^ am'
tatţm Xmt ctţ«nuafţrpt(giut('«^<^ ^aLw^tmmm
imim* «ftiRmr*iucfei^ iww awum^ «rnrobfti^
amLimm fat^wc^r’ftmmmtir tuttr. ■tmă^''
ifwtir. ^ m abihkrt ît uAlmmr- tp tmitt» t^mr <)» 4r
Kym ar4l^ dtues nttfKiui^ a» omun^
t'o^m«nuir4ltmt ^u«m. tt^Autfis Ctuf- mrjkneon 6oe*/
wtr <u«i?- Cum 4«^t#gsa iimiChttr a^MmU^urm
«T'm tiogaihm-«Jtn eiţjc dtihth^n prvdletxxx^fioâf
mw iiţtAfttt mm -9(11» qî Oiw- ftc teptof mutfe’
<^UflîS <t"pma«* flwf tn oI><Uc* 4*'
«ttr. nrutum^ ■tntacmm^^hwxmr ^nr
c^‘ «rtniUp ntAtm utihmm orAlxs-naxfiktw'^aa»
u licer 71 i^otttgr ta& hec cnrtt âht» daet^'S y"
«flJrum. M -reffumtnar «bnS ^«cettt ţWy Jmwi&iffifr
53ÎKW'- uir (îli«m ^mHha eccrdettttm m fbttn.
mmomr dtibm^kratr. ^ ftna aOrik^ rc^ m finlTcr.
fru^dlomrmtîăm fmttktm^trtoa Ttusium t^h}
tmn' mo&Jtir «u ifi itrt. -a^utmtr tioInliUTttu ^mr»
4<{za}& Mum? ct'tj^iÎTi' ar/0^ndMiClmi fbtmt iems
p(tt^ TşAbnudMaBi • Giu rmam iubetAtfiir ibUxrţ-tid -
cr^i{<u^>4cţit(bm ttmun^'Hu fvlhtmrfi?'
^Hfe* T^tgtt fiara fktnrwmti -i^ottmti dtDthutvjttGuA ttg?
I C<>^^5Tiegţ5 Ttirbipjmumi*'^<îvZ’/ra^> f^TUTVm^-'
1 »i‘ţ«ntumte'^^14, €iî&-^i«îki^?’-nÂcrww "
Vw^i V-rfhmv dtlxnus bunpit^f} OH phuăf^ fw.vro.
crfttt^itutw.iniqi^ CTtituncy-
>—X mit» ittrer <V ^î*> ynma. intamt rur6<tu^ <W^
€uamw • tucem oT «0 ftcmmr.Timc *«ss mihmt^
(hUt^ ifrK^muar Uitibd' mr -M dt fbdn^ fta» ţrwJBr/
iVut- %Jios ^HuAf Tttcb{iM9 dt&Ofitttt' Ajttuy dtwt.ttrc
ei« ttuAvumr.^mtluittÂtaf&-ar tmOfofi cS ikibs

IX
 «'ftw wKTtwilw» omua^
ofjl< ctmeW' fimxttdiU <gf^tt^/

£14» <i«8f mrutttep • Ctetweti^^»

«ttO> 5^
ifeA(dndicr> fWtd'ţjăr AipnW»,*<j' <&
t«s jsbnP4tms€^^iacr€teca^'haţf<^at^^^ai»^f^^^
ft* ft» i|icmtr4aet ilnw ^tcaosf'
A»»t *r ifcf Swx««wl «ftr 4^
jwcmww'rfişMi «tr^fa,«<itm*i'tl** i^wllinflar W ^
ftţac^tV'»*»» ^ veAa âţittBmj(i**v iua» muumua.
ttMerfd^mdt» itenMtietitmr'Afr jîaî oK*q
fmwr «»<Mr<5r<rtttmnjam» ft> 4<l%«niw»^^Bic><j*vtj.
hices fftmitnţj^ ctrUt^Cunt îittr-^ oT
mudmrmptnstftuam ««itr Mdftwnw» 5im<ltr<r«al/
n dcTit^^ctu» 4tow
luxttt xtenmaw’ ^ -ţo6xifta$ri09 w ţwirtrmw»
j^nxo?â1«» wtnn*g80itat cuutatil^ 1<xîot^
*«ne «rft* C^toA-
_ ^,^<&i»^i)ewnu!gB*,'«ani^»iC'rr4ittcs owtan^
^ snA cum cDguâtt; «r^tttmUfite^immlA H« fm^-
<5^ ftmtr i4rî^î««.«rtJuiwîttt*trt|Nai<pt»'^r«iymftM^
ximmcnr. xiGp âb qu^rtwi
«rlia^raătts dnaâin âJma Met ii(^ ««Jfhnit Tigm mm
|fcw(fe tmtnmî^.^c2<Iertmtr- ftaneesrf' tadnni''
ftâtn vtra apjMmer» ^ *tpr 4ttt? mm ejni^ <îw9 m
«ociem loo» :p w d>dotnî»Hit9 mtirTir- ^ntet'CDt -u «Ww«4/'
dl diot ticlfirraenmfe MoC Wuw <ţ<« c cmtiUP ftlm /'
wlrf^onjinv <ioct 4lme To&dâeB dedtp!- fr tftrtqz <Hio
rmiu marcaj M^mtv trwttiT'nvMas atttt <oA> cum
fâitJfetr^facOtw ffmutuKsm- cv-ccc> etj5 «T <yi» crfir
ttts. ^^pn?' coiidof7" d^măit' tmt» v«îotuaa -pcrtatudi.
<r 4liA mUnem 'tiruxrttctiux- -etm dnci futsyttvTti
Irite ■pfttttmtcf. tfţr mc^uitm ^^dcwAda- 4lw cfîitf
X
 âu ptxat 6vjt AXiMiu0vi Onum Obt» koLea ^tmvlflis^
îudiff«M?ittmr. ixrâimtikvxamm^ Aivâmt Mtm duc^
flhnaimr> trAţpt fovta mmm»jg«»afir diinSn-M ^ hJf'
fioa^ t«t«fRr> <rînmutu,^XtS-flatîc«w
ttt0u cteJnr. «r^firtfioCoţnro»^.tttcwv
c âflir et <r-Ă^'mi6imuiCQ&
caA Mxtt‘ <r iK(te
cd«iau2r*2ym»tftE^
ftm imu TgalttiA UUmt(lîr*t,fvmr ^tff galtor ce^« i»i6a^
fiu^ m foftn ciswr ^dJmxî iticon'^ fitwf
v^tnus tvgatt atţmmr> nritl# lictlUf MokMxtttt
tnfbtm ţunnoiur 1kedknttr <t5 m ftr. n&
ilUntmid l^tucfBr frttj ^><?u«wtir tM&tbftmt
îWuWtfl^tnr <ţ^^prmt jtftm^.ţ^HhA'Xku^.^ţcrtlSfS
trtrf* «ra^^ eticul ^mo iţuiR^’ -ăst adnJrtiegt#-
oiii« ^occufkjfl^t»' fniciţer ttw» twmvTiK' 4>
Mnuirtmn. u ailtc^thttr 'ptAotm (!iaCt1mS -& epmrvuv
mP thritutm' ar iistmhiS ^accufmuiî^ § %tacâ twigrî itpi
Tmlffafit ânut COam buat trife oH^tuS Tnxhm^<i*
yo{an^rr «r tln iMiwitt' iHuwC <*r
'imsim'«.<ţnrr'iit?tînCJ«>’fifa4m ig^n'^ţn^iMOr
d6 ttdttuhu X ffuutcy mttus -nCp aA fhrunT t»m. fbetuy'
jmuiSivi dft^vwnmv^ adiufioâitâ^ţ Xbffuu^atftrmt^
nuuKWutr- coq*i fUafv hiiebxxramttm'ev'fhtta.'tliam^
hJdrttamtcr gcww^lSwaif. bvaxaff, e^t^£am 4l «ft*
xfbimp tnct^ uf^ ăb caihfixm 'VtCui» foeasţamffbtxtr
l\ihm iiţx funt giîb dzrhanbfu csăvo A^mmv «t'
xtxJtmff ţe cu?43gţmr clyîtJm 9mtr rua?- auir fwfle#. t«>gc
ţxHÎ' ptmj^ <HTi^4g}£ fx*n»A wbXbua$ lUţ^
şfin. mcUJrb <W iWTct eo 4^ ^iiAotag^
i^btăhs aur m CO^'
cta Oi# «paoMttt «r ca^di 4l)t^ emn «mni2^. x^mAuâi
0u9 Sănmatr> Of ait tort dt 1)00^ dS^ OtaC&Mxr'

XI
©)
w«
tamoieaxtiA
(ten

. ftint»
<tfiir«ii»r<
4ţmi^ 4i
bm oaltutti fiifOM fKp
uy y

.^acaoMwuMgCr
;.f#-:.r
'pUtCVtţ
^«{l'lRii^
fîffttW'
£itfm(Stnr.7beaitv .

d1ylbaan»«w^^iwa*irt^
«rîu4 ^tnRTlIriBini^'
tnar^hnoMc^iiienar1 _

faţA taftn!ted«r-A<Btt^>n5 ik» oflbteti<#^cfr<ttyy

w^r «7tmnar tmma»
, «rfiua-^tj^tt^* fteur •
\ *** ioS. «j^^MfMaiaur y& nwf^
ltn0at^4U TCţp*ttw«tf1î«>»*»
' riFTi^zxLtiiaai^C^tf tram if0.itUuiMr^Jbfa§nxe'O
I ^ttArt jUtgftmr gx^fh^nta^^ a»
I W’ «|c/ pr'«cr fti^tcticrttr. <tr ^SarftM^taareflfcr
Vfl»ea-^lur^uia*w>0Dtr1 caTlâ* - ■ -
/T^^vivc difc 4X»^ cer^»<^mite5^^AtxtttJ taUCl<ctt»rw

XII
 /Vnxa^ f^tautiwttr> tsragpttxc aan>
tjr dum aOTA mtvtzt tHhtr in-mia^tm^vttuc ayttm^ HVir
aârtMC Ubot^ I mhngiu uoalviT-
AiaOru^ittam^/i^e^t)ti tSrrnmt» ^aatşik^aga
4pKabAtn fUinm Ax^wMrfntr. wm^
Im <f4<hrtlIo fluuiîî ilitl fwetummr âifruMTc^jctn
'fonr iiţr alt^ «r ftw ai^HvmffUbm^SBtCi^
mnunfiabbf ttuftur ^tântue ftemnir «r ^uu ^-imT
teC ctfdmuttruar» 4u ?<Uw WAcct^v^
manta cttuumlht^ iv^jotĂ^xtmttur «utmemm.
4t)tidumv ^wwt 4c fvtf'mtvru t^ntocftOr x»f^
^ Arşftnm^rtrfrajTttmju. tfmrfexTmîtttfoflcag
Innitfimt ftiw Unpwti 4imtmta^-€rin».iucaxw
ijf 4i ^tnatr. ^-totuttt'tsttt^hmi* 'D«-4rjMi dmr.
Tino (in«r mcmutiMu» .4. nnr.i^ 4«fM»
^dffc tmA? ibar tontitt tanS <nxt-i- itwnf
tfHftwn <trfru^tsiţ'«-tiŞ44 \igtftm.
ly <bw 'paxuţmrar- «raMt0i- l«w»Cia, afc^Hrr, arih» ht
fuputi^ a^httiăm rmtvof rf dtâvtţasr* tr-mibciS
Cami âtKtt quffUntntumt cOhetu» hemof-mcxT^
■tt/um 'htw^' <h«T 'ţctţw. f(r dam fbtiii»
hâbitaiJkm, dvt^ ttr Au wdtxxxta AntOtatxzm ^*ttr
hOranAmnm. cmnul Uihsy> arcofmn. vtCcxunt dt(bt
mtnibf tliffet' wSitdtfy^t tbott vCt^mintitu ţm'fff*
itţt aţipii nrAit&U^itraim^tmdttuu dUhee- amntâ
mir nAt Amsitxxr Mat e^Uti 4.fote fug^ UpC^mi
iwsOktr,wMiâtmdt!tAufiue-SAztir* St6K' r
mUDi^ UfMxe ftu5‘mat<^ htdeatito Txrttto.
? ctţntr.^^jfjpaAnî Mcem. ţjtm
jpfttr dtnâmbo iUaauar. «tr y
tnwAutM a^p^httntr. w
■naOt» uMdta muăti ctnttr qclSmxr.
«rimdr^ittuOHtr<{tttWt*<^Q /
^6ott!*r ^ufiliar. ^ tn/nuiwfp'

XIII
«Ktsr ttwit fiAa, fiu fcmutia 'iuintu^ lutttf m
ttmfltt' 4id<wtr. ttt’fle'ipft* tictuenf cMuwtUi» gKt^ <tr
Sd^a^-JcmJh fiA> tu msmtiddtttff tipt Att^uctn
ivautvaxp ^ abj^tmeim &Uttupoibu fwAVtP^- u
CiiiîU JH105 umuîGcs 4^cai}nim ernanfi» <Snm :
o fcÂk du xi dntztn xe^xdaim. «m: M*u ^ar'-’xhxio
âJiff bu bueeta ^adultuid)» buS^Bit atuptititum'^ cr wun ^
lUpi; ^fmilminr.Atjv 4«F'm^-i> 4(iWjcî ir''
pmuC CîWii BţţH biics - B C Inttmhv a teihxtt'
«(tr bjewS'Âisir ţ xtmCjncuf prt'nntHn? ttv Jtbiti WH»
«tor fîaBt iţzK' uctf itiF MnnUiU «r ThJ>CiSiiCţ; 4b sft'
tuimt WL^pxvp eruh tg» îT^fpr rtiujtmn
tjjnm» grwş> Iga*w *|j «« fCiîKhi'r niwieiR^
fi5|pr 5ttttt)cum CiUm iiztt5 tiPl--m» ^^-nua-an?
ţastţtrVahm^^ ţ«wtst ttuss- diUetr fîaat u<^ ^>6iîiumn^
l^mwu* crinC«£ poa XbifCf iniu tit5 t*r tvuanr în ^
M»T I^i-CK^taU# Xlttulr^'w muin (îS^ -
turn €(tndţ^ clţ>4t>'‘ ut? -pilnn^îvi-i<r fl<l»r-
bulaerCiS lyn'hr dfot h^tdns- ffjJĂKCţj ♦ t* (k'-mimo '
gei» «raq MntUnf <V <l«r ■nvebswa ^vtn-mîsî • Ajp».
Wtîgawtti?' <L9i imtvmJP 6ttsitve'‘ cr^iypuiî*' '
miutoma «Kji' T’JJurăvTAt &ptr« (îmiir î'mm sâ
I10 tiĂtn îfi. rni^r «cîtff «wf ai CiUml buctni (i; >m<ir
aXbottîfC-^-xU' camtUC-eţr.pnu ^viPoCnttnamees*
irbuaiC^-pt- tiithtutas fPudmaiBmf^ ’ cr iK«Jj3'
«rtmZîoa^'ir./ft-^sîîtîofi «rim'p4«a «teurtara»

.-pî
ouendâOM jxivnttaifllîttîZxnîUtyz» rdurtzuM-
t«ai7» I tîtf/^T£SP«^ T£!^- 'iînst^
riU^
e'Mţtt- ,!>«■ isîă:-
nanfiusatr

XIV
 tiuar m dU u» trtt pmutf ftui/ m4ti2r jCtPhdmu Uiotn
>tr fir tnmfiiuf^r fbutusft fu>ni|r> ?p»«'
itâxtm |unumt ftuuuL Ittuttmc^i^ua^
twwm 4<fU4^lUt^ «Aniour r. «r
fljoîr Aur diuuumil^iipr 44<to (tUttai^ r-Timc (butS tUf^
îkuf tiacstff^nGt )t««iţ«wa»fr pAci ^ijr4«ts>
^«3a fttua tvnmt tîam.flvtî'rtanmî^’mi# ad«m.l£r
odfifi^hmiid^iiifixuuttiiilâuii ^ionua»'•"Cr* fl onftT
iMc* 9 ttum in4irm. ht^ <juu kjv 4tţaA fia»
tttţssi I tom ttsi fMtnanxirjffuitir(Stnc Cmmao fm tiSt
\tm i<dir nmti tmpum nţea. bAm&âl xiln fluxtT iimc
Mbttdxsr. Ajlnpyftaa tiod cifhtim fdrtjf.
ii ctiw^ {{011111x0*. fifwail <tif dâ^* 'rxm ^ giS ftr
oale <jfm ttum Aduct .x^fixe dtuf -pom i»toR4axr*'VH
mJlon^ţvfl» tţJJ^ ţ»<îr TKiti er ftif <\ixxf ttUnu. metf*
^4j3tuftm fifoln iUnrrr 9A rtaS tXUnt ^pttmme)U'
t^ţaaffl- txAcrf^ pdmtac rf-u^ trm^ Midtit vtf»
^tbfcaUM’ lA^trL^ ^întetr- {&« «ţr 4»dxtar
tfi« lut^ caoWItXIuiatlral^futy irdufie.imS
onU4 ttatr A^nmmanct- <Ui£i tp^hbgăvtt'pţ^.
itUf hAbtmtir ipor (lat » ^ ^f^4i'rtâxHt{Mtaspţ1
(^ttatrfdiX biutg tuâmaţ>* <r -ntuttfaxr Aiuoml tta^ţt^
am« tltewomoap.«rttrta«rf iln^uAxt p«^ t^jtr tnm//
<p«aJtimax<p» ovtoftqucxm&fd nt«vrr rut''/
Y^Vnr niii^
vi/ nttnfimtnf Situau- nţnx^ttxuîT '^udtiir tţwnJe-
<jt Irtftnrtiw 4m^ twtonsr* u^ioawxniÂf
tfetîtc^ «a^cmt ctx2 /tlcwrts metm» 4Cmdertr-
âp( ntt%ot oul» ftrcnauriJlitf antzddm» oeum itum y
oO'pmuP ommCl dflmdtr-.'Grmomstainzmt 4.ciur
tUfi uCp ntmc ttmttt ^et nmtauxwiutr.^Eutic hiiT
Ttw itU fu^ tumcJ- «ftioiittumnr ^iaot txxxdw x
- / cuttrer>4ţu4ot£ii)utt}iu?«c0tbiutr.-txlif<{ui^{«t«f^
^ ^xlţettttxnr. er,iii49d«mlMVfti«rt'|u^atuAtta>mxf){

XV
 tB<0!my»4g.iH*tijW»ni-
tfiStc^/msnetfS’ cr ixx>i»i«şm*sc^ip<tit^ <îc2
ta^ î^.9 âttt»«^ miOC;«(^t>(iaş w
iaitfAf iom«4*i»w»» Itr «nAflt -i»ilTruti?4»fttâ «nBr»^^

dn ..
■u^ .'^#un^ ^
rMpnsfklâmT»imf
U41U''
J^rVuc

9f tOtbiaiKr ommnr ţuflmrovi txr

‘CjtUu^tp; <tr0*| iMiWl» r BtV
kjw. ^cuMor.‘'Xt^ 'tzunttS' tsol ti^tst'ttutittt "tWiitvtit
ffftTT|m Ttţctsi i*Mn»*.t*<i^ /ti iiiMiivni
4t> otfţncUBsts fa^numcu*» titi ybgn.iifiu lii^
■Tţ^vynTT^/rwrtmtr toFiUH /OaĂbUntl- ^ Ollttl
mjx, cou> 2Sj^Jh*05 co qi tnxilxS- <hie0er?"il(tl laT €p'4i*r
;|JIC|, -ţfc XOaift^Ml- <Ut' titcxr ;X9t9XXCh^A mA
itt^ A^ai cr^jmacs iS^/pa^*» 7nmatiBanăulţţ’U
-feufr €wî«r tttgn^ 3
iUhaar ji^battîî’

XVI
 /ibatlbfam «r mâft iUtbi^ MţV
arpiA «i*Wf 'tnirtet» ^aîrtăf^îoonptr cGm Ubnjoon^
atJi <r «3i wm». pafhtnas «p ><uw4
g® 4^m^wt^Jt' Tifc tw tiobîW mentffunr* ^rabâ^uaS
4iţd& >uci3“4itfiAtcf ttinn twnjtw- til>t
fyu6tfuţ ieHatt^iv mr^nhl- Mţniiimir ni4gnâm
î«s ca/Hti a^lrt^or* ftntm. îS-tftffttta
nmOUebMi^ ncuţu^- '6<r
^N^Aimtita iaActti «l&mr.tuw '>tnmu
-tuamir ammH mcoLip- ? Kyffu« ^
ttutut «oKbff Ttsmt paUtwp- ^ >ftmA xfipa eem'
(^tfttMtr «r ehdscuh» sAtiiuivr u(^4^ wotmm tţttcr< ^tit
uw j9ummtrt aOrwxi/ Tftnucer* amfi. atibcbr ttejm-W-
fii/ tt Jcoţitx tt(ttttst <y«i ^«xTdtA («tbâatmilcim''
iww- watuBf. apta Hvaumti iiHimA mfh^â
iiaonim ilb <o ^ pamum fticfiT'
d acoBpns ftlii? iiutiap m^ftdcs • <r 6ufaff ^
t<5 mafî tmerfoff f
fit fikfeutt f gaii&tum magmTmcmîttt attoff.Ytptit^/
SSâoa fiw ^otffit rti <e6cttt dlht «amxtmt 9fhtutr> «p
n>oBtt aii!ain^iU?]aî?h» odonmur.Bc'Ăucr
ii 4U{u* ^b4^t (y
4aapt9/fiw}&<!lWltt M^tbam Tfljataftoiftr raof^
4iiiicstttvmmtxurtmxtsr- p««i5 âbmt^iK ^
tufitcu. irtîaui fii^atil^k'vegis 19<sdn$r tbmt afiuuî»
ZevA vtdh 4b îftntuw <tr tiflp ab portant metc^hă-
fr itufiB et -ioiuiii fiu. fie ^iw tmfiiar (bUno bun /
Tukw^. fr tu icganon^ iIU nulii fiinr buo th5«iUuifli'
ini luilitc?. 'X’^’ubtiu pa? abidiiat* <r -v«Vîc iai?wemr
rnida. tpcddi«iibtr<^amr(tEtfitgcii<i«'njobdilQttufiF
eraltf dr 5tt fiptima. «jte q prtb 4h^ ducoitutttitămr
__ ctii4ţw^ tmdntrbiitM' ipâp • iLtuflna^ ytA lyiw' -mt$
| i^ixatpib bunţ Vfitmut fimt ţfi:
i y |<rvduc fbuCTu dţyfitf tap9rttt hxt^ tttxaiuĂxapmtS^t

XVII
ini«r.JţanHgnit:^7njm<ttct.4g^ jaq»-^ wfelţtww«fig
<punt.fmgmm^<m? ^»(taLm<ruwr,J^* 4uf.
T«pjtSaî>r.-j55if -tts-reftxmditr ditmf*.jitat9^/afr'
juâiâ âmhimgmiif
Jtmm waaWf^jtit tl'^vtet(emÂ:<ff l*#rf
ttmlm
wî ooiâxtâ] n4Zn» imiemt^f1^rAs^t«uii^TtC' tulită 4^'
^îjW" n '5cc<I\t' t«4ttm(tatfiw»v4mT:fpr4itewrtm-

j^lusjr ^fvatr ut(^iiut6kt-/fv; iWtbA ittx ^'ontvwaar

«ar4r^<r rţgt* dk «nJT wwictwt^''
tut.iaţnx«âir fţam4Mnc- 4:iiiy|JW mepr^ţ xmu^:ţ
,^ma mţ(j«mn*^fhittmuf»Iajmt tiom ţvrcifr auftm: Aîr
ţţwxd^ta^ itirlw^v ^cbttriif ^uentunvftct3mAv‘:^jvt
iv^rtmor <P'wittr 1^55» ^ţuo^4t«a« ptt’A* c^ttîoti m bmmh
<ina 4t|M5 T*mdmftn?‘ d ^ etrfi»wMsa. îyx âuât'.
€tw^ ţtaatndu^daeit Htnr*m/w^attm /9^m mtxmwt iuir
rm:^pixtunoriwr'^mo oHtwtfimt toftt fa? Itfti cr
d<ti^ 4-<f ^ Cucâtihît^ta-ttuTiiUtxmvţimt*"
If^roL jxtiur <^niU w zuxtibtftf marmor
u^stP1 âlcÂr^nsx JV^^idia^iCttttltciHttstig wtxaxt Umo'^
Mxt> «ffOflifjmr. er • Timtâtscmcttmr ■aipt*
taUa»'tmamrdimt^o ^rclxcewcr. xuti^<wr
nwr ttyea r^r^rutv tcnt’. «rar&r
itt4csrt£r.Jm iiUlxo>u nune r zahsifh- 6r m cocteit foc?
oirt.r ^.ibanim^ nv. <b- focntr w fubnt^rsnr'
rtmr. <r paîzl^» cc?j^piwlart ^rtjf
vxr nt1 dtLJiîiâituih furcrc?^. ^itu |tuic&4itr fet^

XVIII
 iMinetim j^ittwttowiw €u*a-«ş6-*i5ii*rtmy< ^««A»

ftiff Eftur- «wtf IvftumDMs ttmrtvntr ^

pttiV.«» ^ 4tiHttt(ttttttr 4bml AiKtm pdttwv 3*f»aAj
««vrai^ytlrT^ 6efca«ît<»'»\nde'taUh<si
(V geam «tţak ftticw
ttm> |*hmnu <1* fitA. ^wnar itibiugid«ttr 'Mttr
imţtomr^ itt4lm« Auor crftiMf&u ayit^jgiţanirn <pj4Bi-
«amr Afiw cdeattr'
tttrţiac i3fCttt,;«eir. l^a-AirUU Uct <jur afl£a«iepuIm^'
tt^ dtţe 417 ftux6 4ifţM5 • ? ftiM mţlnhly uGp ^
«oiteÂam «ap IjainKtfUar tv (Mtaarr ^ ZcWKit*
uir CiţTmttrinaî ^fUoat» <ţtuitm Ittian.
Vy it^na «r?t«*i<atr<ţualicirS^ lax* tnrdtjnc’^^
1 miînmitimâaAaAumâattiiu» («rammu
op fioto 3ji«jnnm^ fiidzt mmtm fete fi?(Eaam majt3/
©/ ctrcjAm ftn'trdlmu «dxficimr ^Sa» €W lîi odWK' t# /
lolftt ttoipt^ 'Ttmc Xotolftt «r ixn^faţ Httiaf» Bt'45
ci(h?ttBv lUuA muizDfiitâituucÂmr feiwmw-^ tuiuc
cuttles MOcxitz> <r- itnu<Ks epu^âot ndrtl/^
(hna mttar now catlfe ftrloug? «<«■ ^uuctlatr. “itiiic
imife or feiffuf tJmtm ştwcraitn. m<Hus ptxm
fttîtttir. tur uMA-puS ttjtcL fltnuam -zottS>wA//'
«st ptmf utfî aSsboWa cr tt)afepi«e Idu fuMdir'
tattr ^utoE^ ^«Sţidxaî' tlţpfe^ (W>uijatui« 4 jo®.
«:ttwmior atvftif ftiuuum tUH battii^tS Aiae
Cttwuis fr m<wd«utlac9 ittfta f4lu^ tîwfe p»5 idu c^'
muVntuAm» ^iifeiătauv migtuuafenT' «rcalim
nmmtKUmmn iţ-^cb. 'sOeun^* cafeumjdMfe
1 turn Atm-'/'ttcTÎ Ctrutue1 twdt^< W4ccwtt5
ttiâtrfii49 • otfeutu ntikfll^'f^MS’ Atmftt^. ‘tuvic tivf-tt-ţl"
W3 fe* Aut4to 6AuMm« fear oaiir^» ^
tuat‘uif mk t^dpfdmtv nu «tum w» twttLfemitf ^

XIX
 :î»^ iţiac^cjîlt
tt«» ^ ţ>uşn;mV«>f!iîto(f4} ^
ca(>ât inttAntc<>isu}««^nc^
»ommj«!!9ior^y,‘' " ""
xC iiHlmxH waaxtifynA avcex^§ xniitndm4ntes0imt'>
j» HUc0 matâ}u^m'Aiicl*rk*eifittuiwţ'&-tHiiA mîi':

fc-vimtJÎtt «i» .'61?

^f:sufi^xwn^irţ^l&‘ ftChiumwfimfi^^
"■stţSi ntmm4- -ntatiiT ^
•că(bâivt txftgmuy«/gmtg tuîifttititr icr «^fUaflw» .
iir «tttfc «»«i^aea«ă*wr*siitţ*<rtff ^
ftmţ ât
4 gaatfi^ fr-mign#.*' «r- ââ^ 9vuut*^â»t!^tif UitiATj/ar fe „
sţătta. ât lhi,’tadoTL‘u*^me"Axtp MOf ir
trtţfnttutt. tm» 5(m^»ftmicTtMrw"iB4»^«Bgttţ'd
ixţu> <<Ktt'ia'p#«a. iM««fJaj'*'ttmc wttt1e;t«rrei»w'
yrntf^ hţtdai «Hi^usxxmivvi tb- djuftttfttfv-ţttJy^
tLmv ^ ^e«romr‘^/?<a»t Iftjr// <*■
potftsS^ţ
ftttflîsr iiui axpih:(Sf fHxCytW^ywiXP gţwttft ^piu^»
ma^jUd uAUlr. tr trunx ^ttţrtti® ^
gauiuKn- ^cuHk. Jiaru ydttxaiitrwtS'^^iix &
ar (Ut pttutw ^hAttcam&ttt'Utxexir^rcKKA tata
dxîdttUifctHt aUintţmw cotnedtUjmri nr ftrt*' Hn^rihs ^
ttP-aiebebcut^ mttreKttitSZiatmr l«tiar/ fr l^ dttdivo^
JŢ> Vrjjt 4jţf«»â /rfal tgrHii fira^xe^mC» tt csiMi ntet&t, fv
*' I 1 Il^Ct ^laM-ljm frUiOUn ^zbJf^lJUUftp fAi fuuili^ ■fjiJKTHr
i —hc^rt- cr zf-ifCiCn iii*. rahvecmxt> tu*3jf*Ke «p
itî^sjtiâ- tl)sfM- î<)tcUu Tuli»n»itt*

XX
 uubeittt ttugtuni*w{Ubvtţuitixutr^ âaihtţh
td nmnuf iUivmt lMicţabm l^tam$:'^4h^!fnem/'
vH tU^tsrtr- # UZibtnaUm
ibt tnAUStma?' ^ fit?m4u«mttr tfWaciUrf&^
nu<ntn»t<rf<rm. x,tr l^\mru>
dn duttf ntnc mînmmv fu^ îvt»
(mxr utraftut'? bU ce^UBtr AUăxtc jdfttufiv- Utucsma atf'
ttixifmumt a tluUmtaiduat' (iffttr
abTiccJmdaiir ^ d-ţo(&'^uctf «trpj^ â&du^'
«am uj/ CUtiÂti/ttn <kîn ţp fuxff ţ»1tmr 4nfttrtT- CAttrŞp
6âu» ilar îl^mi rerâ utotl HUwuan fnHkrica’
m^icum tt<^ 4^ hj^ueruttr^ttr 4ut/
auf hMniiCktW' a cdxuil^dJuf (hxi tntuî <r
ImnjJi ^i^pLmt «iCr iwljwiftw «r ymMt Ctvregiu
ftttUhtr'tor m. (iKjucttnl^ c«"fnidetttu tohutţ*
Î txilnml uo< ţnruâomi^ nuftr «ptdrntt frn£
/ 4(hmim ymxma^aÂtvff oj^oMmb’Vpdwtttxc'MOir
Uttg fuuitvtr ilHtiwUwanu ttr ftttUiestf» tertt’uJ^
fihunt*‘/«r^uale€ <®mr iMlrtcsm^ af> ^ fi fHS' «Sf>
lum ot «5 (SmmaiiBr. v^m.'O^udiir ttiMmtm'^^iwâ
^ «r tcrm vr âtomr ttrl tdaiLînnS?-*' otSr
I ji^‘<^9Xttr' «TTwm Î*muîtt 4mjn<Iwnr. topîmâf/^
patct^ işttutu) f|?cailaiw^tT4nmim^Gtciixram mntr
mxi^nd* txniinusia iMlroamS»
î«^PW(Kttr. ^titimmt oi(W
>ia -ww^Mtiv- <r odcttHitw curtii 44 4ttm {Uuttt t?r
tt^Tuc «IV. Ci- mm ti«wUrtfr.'' itw ftw derVonusvirti
lu^ multa Aunr. «2fâ Ssi- ilU ofcuutr (îu
uiâr. twî* «r^ unlicwttf 4^. Xvi(b m awaT
Aunmt (3JlU^at«tr. «tr 4umm r«:*t‘«' tilius'
efiSttr* tir ikl «r w hAbtrattVgg
utlurcf 1v<nut<s dnărtoc^ -mutul^ lUj. «<I5r
2^i^«r firLmt« 4lu itm4^« M'^reitr < ^ «sr
ia^imaâ'. <r4ujî«^^«îwtt mu^<fi^wnfî«r^iMb«!Wr

XXI
 TOfrirtwfmJlnţ^cciiwIeew’te»-^ imn
«-pioBLfm wutras auta^ Tssattw.
j^r\unc tfO/utam Mtiex^is^ tfrpn cfr.
2/V_y h«m«rtnriD^ tmĂ» 4^^n«m sx^ «r
llMimuro jagtr
luw^y -â JOf^ tntfO 5^1» 'tt^tanmun- mlmmmUu^
&smr* ft'Cf ftwuin^tm. xu^^itus itwdt /9^ţgSicitiyngoâ/^
tt waflSr- H»c Jtjw. tuhuaxtn suduiUCip xltţao • jftita
tar ft^ct Ih» tmUmS*' tHâcdir cjtdHn
F;ttl^filuâr uitf^af antuma- sr «âm ductm bUc^'
Giau a diţe uiritluMus judvasdouaman d-con^rtgxna
şsmmttt foum woftF ităxidSima cxtrfa tfcaati&uumer
ur «am ^jatas vxrtftnjts^^ţfhatxtt- nambucum mux
St tOusan ţ!w(Uns MUutiţum ăSxiug.putut. fioicvSy
pma^a^inaietpuaemtw ratcba^lmm mftwmtî^y
twta gclm ^^als^Jr■ ^ Un eaQfhOtntat^igutaiiviiuf-
^"'V'\aw arir feAe tuJnmim iV-m^Jt^rC' t?Hu*
V_/y intr Atnomm dnu^r ertmtwm ftmm vndaas pttts-
itîPT^mxca dtdou mtiitr ţatîi mittBm ftmaa raOta^
lm§ fim ttt&uaas^ pifftam m^pekrai^. an ftc 6<ft»wS
tr tfrUutm hÂramtwr tvntBrum umtK aaet’ funrJ^ jnif^
nam ţuttnnmr- fr fugoarmn ? tt^waaxt- ^ tq<^ Auir
suta» »uci* «tot. ttrţiafmuia ix^(iâi>fbtttg â aftaf^
fim diţe «c^aiiSSur- mnejrJt&aâant mm corn |mi«» <lt ^
ţsm c^nr • <Ll al ibfo^jpaaof âi caiMm fitam tifectfbr^
lutt ţKrikum* mdnt5 tuhumm audae^ ao^^iiqtm"
duam ^dotim «pm Satul arpuf una^ammfi^
habasxanB ^-uidemza movmit ^(ai^Hatjf^aobmtat
. dartcsoa. dstttts ■ âtîttt 9 tkgwmr ndfutwa juittitu hnta>
tc ixt-lxa lUa ^ dft^iUu- Udaa cam wmmtaza Siaauty
nmr- tra.dtC tlb hcu9 Uit rkapx^tQr tdukur «a<ft Un
unaumtBf- tltiţurum. u a. Se- rUt ln3m itUm obttmue
paaăcc tt ^dtetfft M pyittăas «f ttfcţ ai uiotp ^ tvgif
ftţţjîfi cbanaxtf’ 'CtUjam n ftmatr hnxatn-fwm gmmrgett/

XXII
 t*m. ar <4txLt gpuitr ktw tmi, uacA/^ci/
fsULit es âsaxx îsceAxt te ftim ttur (gT teg^ ita^
2umbot^tl gwmtr rmumn ţwtmtiirtM;' o-
itttJU- ■cnttaoiftr oif <5ă rţe «a£/
(lifta, (UtLitiatn-« £cr i{>4um. ^mLtm, ttut^bua, tulnist^/
trum M50T* <nim«9 <Vit ^amianiin mta/
(T* «o tn'^di' «ffitr tua& te nolxnr eflU* jefUuâ ttr
txntlta ^nattii AofâMr 6» «ţiouuitf fti ^
(dîr ft gytangttr mitâf ft«> De ^ucr nwttmnot&ur-
w 4i«ftani4ctM mierft 6mir
I Vy cmt <W>uigaxulo tomm «fm tfluuu
1 aftStaxi* te vuălxss n tet saiUS taxe tu4t? teti/
€tr tţKîr tfl«m»tMt6u*f ^ itugiffS«iab4r tu/»
Cuâf «tgtttmm «utt^*'<{i£l ^ «*f ntauSău flritxnât'
tipaCSi dtflKndteutw ajrtx ijiutuAxm ffuuiitm, 'oSitrha^
nMCfUittr.te uourutm tunun, Xet^- fr ekttulr
tftdCt unimmr suguJtfldmu. teOit’tuMtemr^
ctWlum ur /^ttuttumtftâur yuţtuaiitte* ^ ut’y
tmanf ttuitccf tacmmiotĂ^ar- <15 nanfimm^f>IAy
«rtutxr* ikin^ «jwtll <H«m utiil quitamcs aiăet'
I metan (iutr u^ra. patitaţ ammg •& Iţmc tepeta
Wmmn xum «ţxtuipa«5* u^4Atj#<hâm.Suetie^
tnwr- fer -tttpdrtu (Uuuîl v^fbe /
iK^angey. lUn mum « giSin 4t'ţHi ^nos au^tm. <u//
ituttuj nulm twmutt mdwr nuţu^m «âtn 4^due/
tJUttTv*'auâttt twdwtaf tC uHcp 'tuiuc h^bUitU^rtr•
itiuujî^ttr i^'fîcUm
_y ^auittv rf^a4' nxumof ftwC ai Auoan
mitUcntitr. diu paidvL ţâtaxis ncxatfâmr^ atta aa
inotxiv tu^ uitm(Smty te gaudu tt 4nibult!2ae-
toholCu te tufo ctZ ^«tfcau ftto Con te iiicolumaff tr-'
noHl «iKîtrr* er psmtm dt^Ugma. cu omttt^^, ^xxtacdP
fuis ttSmftuiugft(î!tmr.1:a|49c cu audouiCte inv xtjUi
qif ţi'Ofd t4x><ii ar Xdboifk cH «rntnxly ţottem&^fotf Ciw

XXIII
 ar malufnis mvttfi. iăhrtv- ar ibmuxnt 'ffţvihe' mutihMU ''
ţiUhar fior nu^tmm stttfuuuv ar^nâui Miîhtxmil/
dWtr AdtiiWiA- June tîvdt «r ca avfB
hm nmmi» luîkttr- mtm ih^ tmltte» (Auniiti tf
hadv- w fie tîof cit liu^u) lucefir- tr fir mer
r lyattap dtt^- fiwf cJifyctft fiuiÂeS' fi:ne* atettâtf <of fiia
«{uttr nunwm fitAm com«]4i«< ^ mtihsi-ecr

Vmcjtî}^ tntftfiifef ^ pfitofijt&maummtr* Dr^ncr ^ ^

it •«‘fOi i^f4<îu Ae2>i»no.
\_/ «ti» ^fiUe «rfiit «Wnl» tnifirtHimr nmmeffiio^ji
Ai«tit i^Lmum* ^ nimfumtr auiâ^vt/atu flfaih crhil^
fiitt- dtwtt tcrtiţhiteam^ «r pjtemm-ii
<0 fiam- «fij; Ai 4btma ^ fie fiiAim- 3Î
om»- ţtu- y»a^rBi* i autt tiwienii&tw Auseut- CtUau
tnlhbuh numdam TumrLmc rtitnr. «r
tâwv .iî» <eo fluuutttt potfiiuitCttmn âo^
W «tife 7^ iueitw m«i4wt«mn trVmp ^
«WîUn- 4l» tffi> ^{htt4CtM' timoVQr ^ifVo^ ttCpaA (tU'''
numv ze^ta Aua xsfiîr* or icgans^AutctHJi/
Anu- fdtmaum tJeţrniud 4irr ir«r tt« «tr vo^. 4rcCf»/
. ta» hamnA^ aA Atutv fiiimt fii/rc cti^ 41*'^
Twtunffiar t«ce^rr* <r aiirfm. T^atwtvr fiu^
r jîuiiiutt tnA^tut itt oiriit (tuas • Cr <cţ«r Aiutiî' fit
{oct <r polUttioHiC îgwiRt
i itţt cr fia fimr fii*
crnmi(,tt4ia^i«fmit' (tiimam sou/wi-
mjiii» {*x5j ubrfbns l\cniaJ Aeihtaditr-tr etfhti utitnrţ
fatw uiva ihuiiiim ficnţvm^ tiltp ai Ăy^mm ct?
4i «urai* «r^tnAttfirtW»*' Ai « unu nt^tfirm«fiactMr
cîiţiî ^im^dijc Ţ'jtr Kn'm fwitim «U^t.nn «fia
luo topulucsa- u(A fJuuuT fiuiMwi* ^ «imr uoct^
mtfcou^*«r Aîcirro exfhum <fi iicr^geuftP «r ilUti
afitum. fil^ fiius c fiu» «fti« iţi ;^iap tjoiiM'

XXIV
 num fetr omtnaxxmu Dr ait ft* Hitw6 «5cm^'
PI «dta etm ^ er (la tufbtltg Inac nftiTi txtiuatt&
ii Hxiuntm. ruia^ trcsSha. nmati Cp tsţta tiuuUti^
iixaiJh ^ mmc har adt^ Vbinum Adtr âam
«am fiuCidutuc fur urCuur. it Un fvHn urCuot nas
ji ctfur wtdittv fUiitmus ahfiiui ^{hxpar- ^ auac^
aăvuiit usiliiar nlatfuf! hote u dtn jtyii rrCai
ummmr u(^ 4i fluutuui «gur* nr iijt ţtttnt» tugnw
ţha^ Jjts ptmtdttmvjr nmxntx iHtun ft^<ţacm
daa &taxx femmr. immmutr zsmUwZfextt' «C’cidti/
fttctmtr 4-lbmu y(bt&f ufr aihim ţmiâzlm».
Sicuidr «gnelC. ueuevitmr a£ţ Â fluum oifaft
Tuftaxt futtr^ nuHkm ftxuuăa Joiaţ^'
cu uCi; 4i dlu^m m4ttt ^ (hlaugatitmar | attuut
lt4&toi»rcg tem' <t gnftf ailţ fln-.nmtt 2iajau ttr
ufo 4^ filuam xjqfmC 'îfinc <if|r jrţui ut 6Uu i
<le!^ certsim nugnjnt fdimec «ro^oiadMp Klaţatfet
ţara nsţof <ş^ ctţtîim airtţtrt^ ^ <ţae» wMn.^.pgattS
iUmgD fnit zm^r^ CiXTtad ilefafcfcr. <ţ;j»6m4^ fttcar^
(&t iwciIur-lk'caQrc iKmţra^ «r nitm>
t^cUHau am^ «(xţr <arţ4^«4tfiii ft'ţLttdncr
fuHilttr tra fiibbuurunt <e tittxtm ^fUr- txntc Ivtlms
mm* (ir dfdia nu(ir 'multoiT miUtes m^irţedjaane
•^tt Cubtugu^tr 4 «JrcUta» gmmo^ epiiâugi^*^
(bttuuâ ci5 6tufrâî'‘ tune afet^uair ttetCm finer
Sjcmcto t<Cţ; jj drtrtmi ru^ ^Stua «turn imitai tsipt^
ptdmomatt «mml»’ ţnnufc» <r <(uâore9 ^(hmir Hu^
fyiaC iiuuiaih fut liulcr zustSum caca^tCtm. ătun
InUum tiuiT dt pbaţwWr jffinu(> tum Iţi^tm «Jm ac^
ocţra Itomm. A^uor arţuA Ctmr 4 (m» itta
ţarcrt^* «^taureâ mvci âuuutm ţim^m^ronuUm,
fluuiu ttanfimittr ti^ra gnmu ^auyiit. €r tiidrc''
jtciU ftum ţţumf ci(h^_ «nnur* «ruummnr uCţ
4Atuattmnlm^vuiu> cr uuto-a^ ţurtM^ tungi^. .ţ^ ^

XXV
 taste w&j; ĂÂAtutu aUpţptetvînnw. hmc At^fnăietuw
ţ astţtttidtnuti <Uîuiii( iU£ttixxZ‘ ixr Ciutul '^vwtiîcci
ttm3, ţ1r<ţi.<h/'
mim m ets asar rtnmrr ioe «nnw H5- ttc twţrum-uJi
nmtkaar 09f^ Muhttâur dumn /nfadtmn Uliu 4lm(
iaas ăd)iltr itd)niăiOkii^^mc *)nmta fât'
UI hjbttxnvte tttbtr ^ primo ştarw litim diiaa - ^ vum ■'
vm> <e^> i^(tia tikei ^aattr ^tUruifîucvtnw eu- ttidl^
momi âiMautter^'tr «3 cîlitmgno tttOijnr <rtmuorr
tu«&4mr «isi'oc A «ttm <tm> «rţip Au<ftnr< "itmr izwadu
iSTcaiufn^ n hubA ftuâmff ^ntx^ dtibmdm cum
uiĂiâintr -^Hn multa Atw' I«Uo ipiU ftilttu^pmm^.
ttttxim inâpiă. auiaumt* tvmsheW^ hAhtxamui^ 5«"''
<ţ cfacfeKunr ^ duva^ ăirtâ fftutu''
utmmryeu Uaxuba mt^ur &ib dmam dutw avfu^
(ubdlc ^to^pxmmm* or m<&f iăamt mţsţadtasâir
iiţKOxatr. Hîxa€ in tqţn mofrfiitt Aeaţ>Diutus‘ ĂdduSt’
Iaeţa& axtu dmttfGg -mutm^ uaniist^mv' \ndr dt^
ttr iat tadtuu» Uetaven ^xdtt Aizttr (Wm> • natmS fSLuke
^uexaU^ «mita doicrtzmr flmtu» ţiJ&tv w caiii

l^ustx rmtV> «r (ml«c. n A ^ubt fWftt»

tr rttmu^ţema^ ea» Hamuj^d dauuhdS> imuy
fytunu* ftr 41» mr Aumo gtmu atăta.'tuma
(itttr Ujpra ^dAaxu atihdiu rtttvîl ^^ţSatţim
fU^‘ 'ttr ayto ilia caftcd tnani&tmm <te»
jiAwittm*» Rn^ Al<(*Airf- iij* 4if>^
fui cu ţuemm mifettur in armîiîl e<ş& * Cuiifî"
w iiW citnt SoiHSv 4J eef aemditr cu tmUAi. -mânu tmui
ivtmtr <190 tmuuy vucâlt tzvt^ ţtr nuiUts MtCxu fisxv-l<^'
twx tuâS& -ytta^uţ, /fkme htf ♦ ti?f. <Jni tritn» fţ^-j '•
filtt :p-pinc»tiimt mcdlj^ 10iddium ^ihmetfutm-itsr
dfpxtcnxt fmcatu tatftt umw ru^Juam
^SnuJaw cjm ficettmr tnoAnio t^tit muamanen 0nf'-
tee -atu ^Se^izfndiff cţuăttt ettXdt'bgnu- \c ne-A/uju
XXVI
 bomjr lul ţalat^ ffitkttp ţntmt cmCi fîirtt «rnipiuria
r«gniT «şţt ''îunc îttumt >®u5 lidf <fe- cnifa tm<Tuf < hff'
6t fil£oTliitf trcâupna.flxjiittl
şron «nutf 4Jtpt- «of cînmnnA motmm
4(6«tui:r. dStt «kmmo oirtU 42601^ 61
jtttaji ittu«mor tooimum, ittrftor- tvr tune ^ot^Uc
mnmftUof inoitttt înmcmemm dtpnr
tir tti cnitmta oihwtJtr* ^ (btrtm ^>jr«gaot midn^
tudtat duihm- itt ttcmcr un5 /itoom njomto aihum_
fentfilmă idrtţetr- ou nomm fixa itnpftitr^^ţnim.ur
caUnutt Ijerfu tlht^nr. th-tudr oT ţwttitiB’ 0u« itdip
AiGJuâtn Tauolun^ţp^nr. erm^mi rmmmenmt â?
Uf«Ufc^ fiicecr tic «Arma
erctdttft »t tT nova cuuran^/mnifr-
dmaiV «jpefll
/iecaîh‘0 efi ulctâ, (Uuam. tmlSe
COT fttttr uiyct (Uuuil (ymA- illz^ «ăr tmftrumr
<^i«n (b«eailaror<b-^uit»fifrfo£{>âitr «^Tr 4ud*cţ«'. ^ttmi/
ăr'TOtr Hmim mrm cr uxtfmttr (Hhir tril* ftmîtir
tt«n(tn<ttnr afe,* di amcamtt imt^ fi- m ttrioatnmo
<ur<k txmiiltror di fuxalum ntu5 tii>t «(riSmifar
in rtmtlum i^înjir'turicrtxjir fttlrttmoisg
fcUttof «r tomiof w rirftdm' cil 4ti«nmo Hun? W^'
xxxcp^. tîA memto drinJLi tvjr tmttm ^idfcr utr 'tuţy'
«r gnnv. 4 cLmuirt* «&; oi flimm tuotmiA dt^
tti^ I fâcmţviucîxr cr in anu duammt ffauar- frw
4? jmm iucit toomej» <Hţv anSrttflp «ar
xtihtet- Oc (ţNniUronb,’ nuffif oituifbuf
Cr vttt duoan (pcaiLurtts ttu^^urmtr mriE dxaanJ <rci/'
duOi* uuăfi«ur ft'Uiwf <r &Km*f «5 u ttUrnew-
mifmtttr ^ ttttik (Ut «of crnCdom iriiy’
fi^ăaap uâfyamnxr.i^ ai waxffiuv frUm «r jkl«nu
cuttotli4m afbnwwr satun t(h ^ «ixaiiir herumo ''
jţr otă^ic«î?etic dtf«ty*a/tm<rMJir uoirir'<j!iotUf 41^4

XXVII
 p»Bt fu^ taCl fior df'. ‘5bnm. tnttnmtur
pruwft^ T5«r pngui ^ucum. 4t?ţudt^
/y^.imtf 2uku^ hor 4ui0 Iihmvmt baamp 4tmjxa rnnto-
J «f iKtur 4 .fum tawtt «twrf
*' 4» ftiuiiT nittuj^tmufittr- iuXttbu o^itO. «rTndtt uAiuitsr
ţmnfuQrjfdam. ţ iUbixif Mor tiiăttfo ft» nutotr «o» r-
^Miţnmmr «rtsnw mAht^as autOxu je»U»t0lAaar.
ţt<a criHto#
jaubff tnBcrtfcmr* nvt
T/l. mtuuUnojwm 4<pty- rmn6tu ţM^uKftmr.
Iitffmt er#^n^r^Ht<i5 (Mtui aiAenm
Mttuw bţtfy»a?i>'<r<j!ewtn«i<ir Cymap a:Mttnt».
i^r Şr tiefagrtiw aaffUjfittin60oem utctttKi
watţm ntCttu mdwft fir aTm^jr» Tnn«cr. eft^wOiia^
^morhaki. tî^ ozKrt-nulrtsa ţft^uemw <»f «fo 4^iiat^
iK«m. ar p(9jg <^aUm tnBtetrumr. <r
<r4i»r«p^.tti2rar4*ţr damtUgmdt -wA*»
fc^Mtr imosmi «aiuft' ««far. er afotâ mam'
ţxadm<ummm atcind-muaiuu/
P'munmum Ou tutouţ Jtt xcmâ^aduO^ mbuU
;«IMW îUUkztud^ pmimdL xymaw f^mmmar'
mr emtxmm mmm. mutat m»du>tabtă» t\g
nt^^nuffmuu orfugiwxm nttmxmmr tmt terMbt
mut^ aîwfiaftcp^'l^tmtmtau
fixp nwrtttto ^fccmna dnatnxt» Uoatt iuSmiât^
mtnf illc Ador tU# itfe; mute • ttttot m
«of uatfof. ffx ftăam muuernmr ttft^
gnmn« tU^WK^ «ri^^TwWeţ

S'S'îSSssSi.f'zrS
XXVIII
 caStt^ umwţr icHţ 4^ ftamâ -wtfittt* rtroun#
jlxhculig tifttniemnr finxnoCt«gtu
tu. «r u(^ d> Caftimt. taâmvL tnitrţ^mr 44
itwcm arpa4.«r «ntws tnftrldM iltf tntt' ftnw ctt^wttk7
yttDf fectim ixwUintr. fwnvj; ^nuoA-caău&tf ii tî tnrte. 44
iiKsm .iry’-U aT omtuf^ «aţtmiu (U» u««(%tr fânt <rtxuO'/
lutnM* fiuium f gati4uT tnj^tuii mmm. duag- 3<pe atţiai
5<tiw cr (lu^ wbiixâ dnvaat -wcepi» ntmmttao
itrftdduim rhw itidiuttils Uas tuRâ^drjuiti^t^
iudis. Vr nr aixau titHâdiatig Aâi t^pafetmfe tmrtfttr i fl x
m aftîjw nifr }ţ4lntaiitd^. tr mtedon ^su4m
Tbu&4m ftcxr «onutcm mwnftm. <r
I ^TtamJ^xax upea ftmxâf (^nuu. 4^{u Tm'fSc.^ţiKr
I H rcm.kitpt CiLauts oca grvaif cr
145 ittrelUpnlRr ţvttnmţn. <r tthuur tur tir
i(^tl ittuumliA >tidt cum. ^fţ^dkrmr >rrgn# ft# •'Time tn/
«* 3<îb* fu«p nuAr ic|8t8# fiwf 4> un^imfm |ttnp «r
himtv but^afţf* utr 4 Mptw.auA ptpi/trnii
<{ttomt hunytr^ ’pt^tmpue^
nu ţunatum (iUw l>uc tmftntitr. <3 i44u«m Olimi»
^«tu/ftttr- m rlii bc» ^ <Uor mti. jmidulTiujmdu.
iumrt4 cbtar> TeJe 4umn dtr4t^ &Uif «rfiuudhlct ââ»
><Ut9 ttuC^rumr Icjasf 4^ 4uMtt Jicmji». ittr 3sm «|t»
4muxz«mr. (T^dtuiairA^Nfuâtr UK^ietr. 4> 4iiccm
4t^ 4c ttuttiia filjtu 4unf <t49«itlttr 4i^
4tţu> «r Att iwinicf cgt«r fttfaaxt. Qc ţ «o<Hou Kjan?^ ^aof^
GXârw PCjmnH^iîCfuKT. ^uuţr 44«ulml (rTfrWh/
«jtit Mccr. cr 4<^i4tti S4ttUbif qutdrSta^tui mp^xum i^''
cmâhr pcomu nm <9tt^nmtf.<futir tttt^ (ţiund# tutuj^
ftuttt ^n «r «Ă tir
ctt4îtu UUiJnv Tjomvttvu Sr fior tnifixr Utum Cntlnam
dr înrbiC /fim» erdivtă tmmgtiUg dt Aefrdtmt^
14. VtuUr^i^ittl w uSo htafatiu nxr HimttkttSivdf''
m edtUntuA attfU mau'kUlgaitft^uadt^^

XXIX
 \n>vtm aăsiU «gpr .mfui» ‘tix^jvw
tidn ftoeitr. JLxtr twf in>^\*mw mn^ >na inm <hltu, -■
otiaof. L^5«nrlwc' tatdmvute acvspnt hotmui u«i
m 4<idflCftti GUnil to^iiCtintr- -ftipî /«t? 4i^4A cr
fUi -n^btU^ <gr^ fî<r fiumo ami otttni
'5j m mfttâ nutan ftmr mvia inoitrcm vtniti^ti u(lp
/ *i rfH'frwm* ÎKinWt ixcnuitxvr ^avj»uHmem
Mfa.‘4Ă Cibitlum <^p4t^ îgreiTii uUm iunf 5^
v 4ttr CiWmif cu 4^ittt»t*w givcs^ «r <«ţ»ut
âgfcfitif dc md fet^utta Mnmontcuntm du«,*
ftwp jiî^ -hiomt 4tfA» ccpir*tr dftm tttztSt
şuttxtr Ai tfimoîm^,:jfî',ptwd4flVnr. netttţt^ «cp
tmttc'uumtm nodtm 4ufiîf ftitr. 4) «cp ftîwaw
tw«î4«
^ fKttt' AtmnîtfM ittta^ yMs iKlIititr
u âfpxi vniî Abiittov etâr Ss ontnuurx ailtuf ttubt^
tuf- di^Jitwta 4cţ«' Ltoimi^ itiV inune-. ftwf
taufitwKts» Atctnf‘ «îfitîna^ ft^huni' UutMtid^ -
Actiho î)utigu udcm «fti5 itcittv ommm
Crrtrtct^tt gtvcaţc' ^ixof uwf- «romttdtt? «3u-
mt twttwu- \ti4c Ihvutmr cr ftwtf pugiuatJ w
jwcjf cr ^ aSf Atnimxr- Uct]-
fucmî miUtmuhtwttt ^cs^-ftc ntutoru4w<m fe*""
îtittuu* Hac Au4tco tmlrtcf fiu zruiictitu ftarr ^^ ''
tm/ (fctrmuj; klu utZ>A «cmor. cr htiUlat
u^rtllc iit^im Aur auî» jjrwCT -
ţni^ttm iwmw «pintitr. tir «fniţjxi^ unâ^ /
lacf IvftxtUU 4i t>«IUilU‘ W Ct^HVttntr pU^tM^
«ctttaf itt^ <V. ^ itl totr ittctff
acrHUI^ »ujW4m«j> wu ^t«a)£“ '. ,
fWmx Tttm^ftcwtAn/ irjrtets t^uî^acSp-
^t%îicr -a 4s^ fîilo^ cu cttauhtffnr ' (Itof
tnl)dl4‘ Is»<h» ?• CUunr mrtr 4Ui^Iwl'^
j»rtf<r^aft«Kr.cStea ^ «r&wf^tî ttnunv"

XXX
 1 ţadlt* iitam <ţium tutttttstm)' i»Wwwtu vmdidmmr- Aigt
\ UpdjfCilart wxtr ^îuuu» «pttaa/
I ttf tt*4îlfîuciwr U0ldf4nsr- ij c(x tlllff mxwf (V votvof
tttiicar «oC Mtr;^ ttwmtu Itint^tuc*
j twC m ftuuw -dtyCat' nwrtut <ltmr< tea 4luţui ttp;
J roiuwCet^ttr q litţ^tm cop nuU CiUmtf tmnrwmtr-
I Smdt l«c iiu* ul>v jtSKt nut‘m) fticrmtr. aT^trtUo
\u<iy nutif ptt? <^sxat^ mmcup4^ BC‘ mcbjru MtoS'
| A 19c u <tt‘î«ib erfuv tmlmf 4Acpta «utm^ htnc t"'
V_/ gr^i tt(^ iiaţtmttt h\ar aufwfl'
mu cr ttuitCrtitur tl>t txptt ftUum
Willd too Miv cr (U; Hiâlrtlcs otfehtuuţmur oum(5’c/"
lagts tt^sgnt* jr mau twâ c£ qiulntt?'
(*nniimtr >ua «r tUir. vul ^ţu4tr tiUiaunt
6uttxttr ocmoUUr nmiii* comi(n>‘^i «cum Mp?
cjn^otuimr vmC {^exmt iunvttttiimd Muctffit
tjca. cu «mmlT l-ţAlnarotfUş’ duf* ^ tocu Uium uJn
licc omnu ftimvitr <n.^uo.< fedm
idtdum twniituummr <be^. ® ik
Atir tom TMjotwtttt'tsîjni* 6vx tocum tlUxitt iar
b\s outtdiuuc ddiy<a4. u(* Ai ftaytil S?mi*
<r Acuttttdtou uCh Ai CUntlutti olţ*4r* iotei u -nauCir^
hff Cţwifdam Rîii^Uj’. «dn* fUi ouitiu i^î^pa ttudn^
tudtitir fcUu<^ f<scte iimf cUhaim cr ţotîiuti
bttiUtt educaţi athHim femfllmuiu <katnâ^^
mmwtw»£^ {VUjh fdm ^dMttiL fluî ii?"
V nclnlcs «gtfifll ucitCrturr 4*J TîtTila
1 ("Un ţţ^îu' 'ftcDuîc' <5p^t ucn<t!r
uf(p .ti fomun 3»Ioiictm4U. cr totd ţţtlm mfk
dTVictsm «r «^Mttulmun KUnotttţm ftittugiun (U
tutt \>{hruu*i«Tr. T^nc u ucmtimf ai paiw TnuJ*^
piwu^mr. «r titm fluoiH uc^vf cuhu mccm fttitr:
fir tti pAml< tUir iip? ic4ttr miam ttwgtutu ronv "

XXXI
 tttlruf \^bvBxat^ ftnf. yar Idit. aî4uunaUdfUo
cxilyuti ţater ^ctwJ* tuM <r Au pnurtf mm»
^iUu 9<htnmutr ^ ţsttonim. tn«rotmr âbntmt
Miom uteâ Mmiiunu ^iXtxm itUgatUt'- <f^<T
«mnmi jftttun ^ «r ^uâww- Itlu
fim fitf ^sr.Umm^ ^ adftm. €i /ustfa lumu /iu*'
atyai «qattm ttSm(iiMa^;ttUVuttr i^mUnu nxtlU
iiOMttr ttt ilh'lMotifhm^ z»m bifetttAr mAtavhM>
-yjClinim.SnlptHir cmna»',«qftai^«yaliiar.
wnc itţe Sul^itty» ^^tagiun^ Cituu iuc». <u itugno
^«tcttu /<of ŢitpuTUVus' dl ^Mxaoififi 40*^’
Stl& aut har cvâîtxavf ilmr imtt± aaat tn cmty* uyna/
ilfttni. hmxiny ibmm- 1«Ut fitf t»<U dtuato utpUa faţ
%W* cr^ulfutt TuiMtf iNUtcar Atuoid# Ţugat
wti aaaf&vuxw^ ^chnţtta fuztr :^y>Miias itut^ mdţ

^ffxas tr hiilgaviia yhxmm- axrcţtadam aaţrx €mrţr

cr' Vwltt» y ftwf tn 1j«U# ftiga
met(Stham cmitaraa- mgctditi
faitw t<tu t^ulftui na- ii twxnii dieyta uiftcrU; dâxS
iiwciEi fîmr. u^na iaxxxibiu |urtl wfttS -rttcnnjo-'Jr
daq'%rt^.
fe» Jigaaf daa arjui -«mtftmtr mlyutj^ăm-Oc'natf
^ Aj 4u ^ itpf bul^ane*nufir mwT ffioffitaterfk ^btUmnc;
'**? Ivnnmi. «rioctnrttff ur{n
m*a3ur «f> fttrtcmSumi Jtxor

ţ> fiittuţMutsmr. tt
ImattA
^ nnuatuuti
KiWKFum^ f^înc ayrom
«(^»m.
4iftu»
nui^

XXXII
 jp«tuttutr> «r otnmCMMutut lUi’fWr Ju4tut4tţtf3 4tiafHun.
jînş> ţvotttr <g ptoftct- fiUntifnimnw •& qinottm fiuhtwlist
ctţţttutr trtoeutt ctDtuiunv itbt dilnu^autrtuir. <r rx
jttiU filwC îwWuT moMdtf 4cctţtmtm*/cr utlmiijai'iiin'
«u«rft- ftutt- 40 Jucetn 4rţtio.<2^ «ttmMU crfetru ^
feto fiiKt (c fa'jpns ydjKK' tt uidn5- credrot jar^'
mttf <atn% txulHţ^-cr fâlft* fet>ulif itiOjoa^ fetru /
ti <rMU Inin^jc^ af^iftlufamtSdttm oWimom n ■a^/
cUittr- 5?*^cbw dttuitr «of uuiifiV ufo <r x
,ţrm 4umm sltamuwţijlu IwttmmT f <toUtt© ftu» i«l'/
cWCr- «g» 4X «dur l^najayHjp imuiu» »i
w4uTis febuttf trtftwţp Atuiutt' u& cytts f<vt]^<ţir
Dr aChnCiotmiy. f^fa^a* tr -vk&a*
I uUUu*Mu> crWctmi- fdxfl «ţ«r diof
-A^_/ jpsT dcfemdcmes upfta flnimTmlpc' cifttit tmcct <ttur.
'Gr TtanftcD flumo xUa udp 4i fUu»«7 tina ^(cttetttttr>
€r ttanftto 2wu ctfhtT xaSimţ- csţmunr. «tr httic «^t^ /
tw ca^h^pCtja «r cafjftt vl«w «ţwtmr. tr limr ţg0i
imulnu itiţonu gwa ntmAutupttctf tti<iu»Um duo5
•ti'pU ;gti«mnitw. fHmc!j^l<Ui»Siiiftt.«rtwi»nO ^4ţ;Tm"
lits» Cmi «r-nuplttm» c nwjnr uUîoru m f<w <inm
aOOuom 4x*ţu0 feudimp* €iciu r gaudiu ma^E
^wta owî Ouaf <r fictwtm ouiuul nujtiâ «r «ftt 7
Ubanr’ ccrncUr f^kndiăit utu ^ckiîftf nano
ttinnr TUtwn« audmtm fimmna 6<2a <w»'
fludunr Abitiîf «rţaO «r ^utsv ft4r fitWin fmiidvan'q
fub nujr» au»‘ «r ţjluUmj îvf|n«f ttch fi7
,hc ^ ‘ttŢaO OrţumlJ’ tlltf u lir ? cUhE
l_y kiitoţ’ CC dîfccndn: uyna^ Oanubiu nfcp ai tttfuLun
_i itugtiâ- tr «Iha m<oan fmttr «jm itiiîiUnt cr Mpr axf- '
pui (uuţ nolnlcs Mvxxms mfoUm- wfe femlt£str«9
uKnntr Ut? Tort* ac tnutuoomm a^ dAmtbif ddţotcr
loeu «IctţrE dimjotftOr. tr ^âimmtmr ur ductlu «(Rar
infltU. cr unui^utd^ tufeiUu^^n^ (lum

xxxm
ottUr tv uUUm* ţtttmv 'sduÂif
<w«r ^«guf <î<ntwf <iucal«. «r #mM«r
ac <fawum. “pifatJir
^ ftuf wupit^ fPtCg’» «ŢutttHiCt omijmt icrit ^pnuUitr^
TiSitmi-nâvtCtfd-
taoauic» «ae» ? wJît'rtţ'A irffc iii
ttHfl jtfU <r <Ut «aWaf M*u<kt4tmr ^ <S:45mmU#
«mUktf <UtjCţuaA«r Mrţmtnft Atn«(4r «ffw 4i mctttfr
eMXv imudC tVi ftnc twmmt ^âtiA O» -mAiUţer^
ttttttf» ^(hmmaar trr txl^ imObtxL tAtan w naut yanoaf
nitr ibttti$ab!WttSr ‘Sr amaHtiuC WI£L|mwi*cmmic»
numum l4m&a^
Wftcooar tjuxtxăi ^ ituhi^3£S^m^haiă^af AtlbMm»

ttttSi dmtr ZcuSit _<ff eadtUkf ax& h9f<»i\xiiĂeot^t»iilyt

(Ottu c^tattw» «iKlcum' m ttim<h9U*f8fUţliotiK
ftiâmxmr tişra- ^mau <ksxuet^»tb’^΀9l^

mar taţ^ vrtujtar (W «a# WSftll^nşe;,'^ hia^-agJJ^

îxjTi^ :^«»fmsri cr tin wfÎCTi»< c£d#m*itf p<h
tiuiiCttttnF* <l«n tfmmf lulniaigtvf t U^ţn^ ^ttwt*tftff-u&
4Â flxwxiim ttmcf « fa&wgy«tUmr. <p
fticf 4f«eţttmttr« Bcttukr amava ţMtom- txtamxW twtr
ftmuî KttK» cra^ha ««an ftmtr ttţnntxj^wn «*»*»•
(rcHuAkw nanfitf ^mîW" wn«f «nrH?
gUA Acut^ipigmutr c^Tizm <hCxndtr. tUf -^vî^ cum
nujtw «BWtjm «qmm. «r-pdml* 4>ititDtl) cittxuma^
crVttl^W 4Cij !>ivss^‘ HkiaA. dţu5? d,vt âît uSk
rttri*gţttî5r' fluicw vtmts A^tniii^ rutJlsrsr^ râxmtt^
uv*UuflStr' Xlmc 3ii/a0xt ttxutxxtm ft? (luj cxăa$e-^ur
uc cu dinuxiti •ţuî^nr ^mîr> ftn cidc^cfitar ‘ttifkrmC
txreniaititsr m J»(Krr jnr^arir ho<iCff>
&hmm dcîu<4. frtC ftxt aUc^tC cn trtidtemxr

XXXIV
ţxtac <qntcmf AtCctaSx» tt\Kkt$ aSmxM caUt^ tr (tS'Aiuaui
<îtar «UT fau/ltuetn hÂbmv ttâtt(bz<m< tv dumutui,
ţtud hungaitt^ dZouiui^ iHkr. crimtt4iipo$
ot «UJ» cutii «jISr. Dune hna^sxHf tttbtC hăhatC
rurtr- <r fUtmu tuat^i/ttmio ^^a^-înz^n/ur otţvttnm*
fUA ^ 4aw(j*dA(«r IţtwfiUioC ^*dtr «Ttuderlmt
ttu^tu» <r mimia «cp oâAtxtv attvr»C fi^twmtţmU-foâ^
me^tve ■ tr tnco<km frdb mcmi^ fttnr «KwcTcnmit
tpp • tr tm r dipi fsp
UfftM f) aintm ijŞ&di tmtu^ 46/
ClC' JJtuC UtOtT" ^w|Tt fttoy, ţutic ttr ouiuCt
4t^ tojmi wâmfu 'httic tztfucmttr uwfttf &''
ni€ hui^o6^> w aâvx mtau futttr upaji, ţUuiul'^mmi
cea. u gţq fugaUfiW UT Cuf tumn^em
hun^at^ <a«nriuij*r aojw(fii<*<(^.fe«wi«rîaujfltt7
ouliriA itff 'boynx,, A.^ 5«t? Irrtidlt ck^tidttr* ^vdxtuo ^Kţf-
tu ^<il(lttt fiiţtusift'a^aflxttci hce ăî gUâ ^
^ «ulUftc,miifijf ţuoQU 4t «t* «pir* CfcjltJEi
ru4. (ţvmc- c duKt^ Amt5 ^inwuţri >iinc «ustxtfctilto
ut'i&uA cftţKHmr. wm tbt iubume^> ttrt9/.
yam cu mA ţwtw ţte*^ 4c ftjtir mc^jUp- -m w-^
finf iidaSr tftmifimr. l^mCuţLteţaaCfttoi’
t‘unsr ur^««f luetttutm to^tieoiim cmtHp ur mat»/
ituct^MUAtu 4 (iittii^aniifc. uCp 4> ru^rîjttt
nuttfr. tncttf baugst^ ruuc nmi^ t^nX Jhiu) ^
taXur.n«ru^4«" 5 nsi4 <r^vmoutC arUdh '
<0 un Ulwt^. dî4 huugini( ttme ttmjpr ita gauddutar
AtiiBiAont h ut tuni tvAttsb
ftctiCmr. tur hertuf nâf fm(t ti ditmiiXhixr thad
phituf' «r icjatt >ttflem ^cmrtutr, ar
tftC 4 lurtaiiaiuttr. "ftus u <*^ ctjp Mmclautr'. cr
%u4iĂu 4T adufc' li«rm2 scdSr Uhamn mn$aun
iinAu «r rhnti wKcuftndt |. tr ^«cWiil'mw
f«nu^ ^atir ekiâm nu^nZ itwci twtt'
Ilujr Ugitti nut^ cr Cui caixtXtr 4c«ţtta. UcmtxiLlt^
XXXV
 4> diwC diof temvd ftaor. ^^r atuly er ituotdimit*
«tr ^adaCiF^nucfnivmi
J\^ fiid. denattf tiţrtfkf fifwfew» 4^4«»ert»5i>ttim4wa»/
Cp* (itup 4A aitvtxttt '
mMtttV‘âuâxaa» tvc m*«i' ted^TWaj^ «p Twtetdatm.
twîuttw U4lde'4^>«^ mt$tn<si9' ilîBn^ tut^'
(Moar i&toC fUoB cH dattsvuă mufm- tar uttm fUndib
{aptftttţr. etr (UţaC BuoC ituMÂns tmduimr^tua^ <iv
caiaii^ faa •4tr <lwU/
arfmiift fo«jM 1f<» mjua-dnmtibc. Jp(l â <»pa^
mort mg cr<af^ vbaiffC «gw
rtnar. J^aao^ xbmuiŢţ ^ dţ»p.naro n^oam.
t A<1 /;> <lrf> w«Uw ţwbtt«^ foci.natJt

dmSii dlŞR^ fft<S[WaCW't««4afer.'ttrt^d*4w

«*r iţie pnutKs

7,mm^ «*r^^jtîîl rnom ^ ^atttCttf^ufşj»
a^1^J^utmtar ăh trm
<*u(W taaif. tir ^Umd^T.
«f tftr^hnr ^<ttr. pttw tnJg«rti4ii4«<;rumr.<o4>
m^tKanCuă
.viţ- iattttbta cifhit imcnt
rtsmttuiut^iMafut^^fi^ ^c^cOtdaf ^i>oc4it-^
tuna. bmubwC x(C^ prttrwm*®^ iMfriratnţs atotm-^^
dao ov^mturn fj^Atwtm dterdt^Atf^ w<nm ^u i/
<p.^iAt¥mxtxv- lwttigat^ttlt<1UM*î<rar irtcwMta,^
t««s cAtnHjj Toir^iaminr <mi^ l^^xu.
S^asâfdt^fdxŞmttxt) âdAttt 5^
Mtfwda, P^Moa UatOniv
tOtaiMi o&UiP^A^^tMvutlft**^^ cnmniJiv
^4t|M» ><ffgw<fgtar.^gpai>m-
Sortîsg»
XXXVI
 r eotrtcfcr m ţţmxăta viÂgM iu plifw <ttnlr rtgtf ?UttstaIt^ fldcti^»
fr«n5> fitnţtvtu45 dmofcyiivtil^ tr c wulr ctnn^
iMis&iutv im-fbt«niUţ»c&
tisfii ainttt* <<rumtnl^ «r ntiW wmiSr <iiţemm • <îii emu.
îotu afiop orfLwMttm ctekaar S uvttut? eo5&-'fr iiut*'-^
botr Ur^ 4c fţkudidt catxxa^ Ijo&rnl^ -li Ur itomsn^^Gr
Iv^ţnal^ fcc corncmimt^ <iţ* ms <r ţ>4<I((fi»ws tn^W*
4iufatD mata y^itdjamr Ai tiu tcmua^
mcoUm^c co- Tuac <iujf «u^ud cr ftn^ffr ImaZţiiuRSr^
riimr iuauxtaiţ'4trinl^T«ţiff^>j^-M«‘ Cir (nat -milasshim^
4ă ţ^ibitum AwfttCcDtaHr (F^ţmaxtoCfttdf r<nieft ^
Ja- cchţtis CV Lmenf vcvt^rrtâi ttumvatnl fafeattr tr 4h|"
iuusti«s mcrr ţMjpmfitw c «tuB* «tr Cjjktu lialdxtnr.Vt^
<U" iijx JttfAd tial^c" tu? fiâuC ?• Cir nulmly (tas
diuot‘& ten4t*Ui tam in mu» <ţu2. w aiyti» aTcetsm p/’ /
ftflbnd^<l»munr* trtn«^l«o> Puitor ţu^ cmâan ciedir
mm 4^ix3rţ* 4nlnk‘nţţ& n^ 4& cmm toomcy- er uf<n
4^ gywg-- cr ftlw 4^4 <3«dnr -imu aitr^l 44 <udn3i4m Jţn
fol- lanc aitfcto' caltnun iU«4 (t4l>fu4<;|^ tunr uifllr4y'/
I fdtni> ^ mnt nf« inhacU«rtuI cltmt twt» c aMiuwnt ni
ViniE. ttlrra •ţMnnoru^*.
#~Avjr iî 4t^44-^*v*4*«'t«i» yfUw «jKtffiif
tw fulmi^ntvc 9 nam ţJ4mvmic' trtîfc 44 fUnoit 4t0u4<
tr ^ttu iic oftm tuna^ «<tr uytca. Aamilnu iwrftts cvtwu
ttwjis5'- îunc <nt{ntttu <ftr 4tţ» dr^xitu fiu uni ţm<:/
tsm tmtvmr unrta «itftw crth^t iovotuu cui Şfitry
m? ţWţ»Ar. criudBfţf 4ttaf Acr^a^t^ :^Cnus • (bUfţr
îcr ţ-xtuf ct^i'^^^r^jMva jia? btni^ 44f«n<lir-<lflc «mai
^ ftxd EUdtflUtw^Suv jfţub ictuuar nmmm n lumiitiA
<r<u4wiec fiUc W- kcUr ăam tipa 4muiX»tu cu^^^îl
n^nn^m^IO, tr iftlm tlU <u4u (libuxga» lU? ptiw «ii
ftcamr aftrtmi & nâîamr uuljmr 2icajm* » ^(Ua («Uta
Ϋr thWnwsm atour> Gr bopr «c4«mtrt idw «m aujni
■uttHlif Cti^t dt -j^ 3 tjimtm»» ^jj^aMpr l»yci> f
^ r<A> ^4*» tmiluf t >4ubtt |ur iJwtu. «tmtfite'q
'tt' oiuiajs^ v^^mu*
XXXVII
 «ar caaOf«ta’ bitopMtr «rwf
vCţ aoMtm ^k<t(e « Wtor It^
ytfl^«ftr.<yarfcitw<g»^^ţyt*w»?<^
«m- frtau. 1^ u tfcFaar- tftcow pţM'‘‘îrt«im<fl»n IW.
<r >Kfx&t^îît<,t^^:rtt,cr' ®Hir» aa^it^di «<1*^^*:-^*
pt» ^ucKJV* ndilni gg «KfW1 Mbttât ţewetru- *• ^
•*fm&c(0 codaMboaf. yagruaftAAt1^
»wr. frpiputf^«ţ t^«df^' iuiZ'^<btit4{!*ţ{, ^
«U‘wl* f4*» ţm«i^ WatrWft «ftw» «w-,
'aaterf ^

itButu^ wjtKti^ TnifigU^ <bati<& 4dtt9 ^(tptttr'-

fr/ <E^ t«m«rf» «Wui-ăant ihtewnu^^lftiSttJi'y
rtiwr. <îîf <r wfic' ttCj, <j<)i>€odE
n(n ^ tttit:4atl|^ef vQmjtn^n.9^m» tfatr,
rtmâttf6ipeui»Utetm floută^e m^ftmo ^^mtâwratr-rfiej/
trnut^ Tmtfaiflnmuar» Vtwîc- tlDr «d/Imn^Ttx^rtiaot^

fcMr ^htac VtJlmtt fir a»T#t«tt o- C^ett/

V> ttu<ttt-,«allriî •■ftrtwZ-flîfa^ «r fili.jfj{i<jI.r«îrt,ĂMr-
{wumr. tî «^omts# tra?mfe«tttM#t«» 4^tihW

nay. tiac uftitmi- <tr«ii?«rmi».^Itt tfetoffuftf yiaittftr

trfix^ lOatLip '
nmr- tr <jhr idm <tf kirC-mâartC 'Hr^ vmâmiitnuCBtae^
<5KOE fftmiu lafotifi» itt*mw<îutsa#<^
<fttlîiac<^ hiTC'4îfii in 6luJ-^tg>hiy.^iK^>utlt'a4K<^^ttffţy
miiwmuar. «retcăMuorftf rtfit;bKtt,ctr<}W<4' ^btanr'"
nctT’ cfiUdCtiKot^ p»<toCa4ir
pii 4uit8 h»ftewt*' foUco- «rtrm u^ţţdrtii^ tfoirfAtf
rrupxu, fetr îimuţŢ. "fr k^ari ţauHa fctnnii^l îajjactiiojy
«r(îtt twitUi'oim /â* 5i&(»tu«anIV>c«4fttn^
rî|m «wwT ,în:to 43 imazot-^'"
î«fu ţufnmunr, ihp? d 4ifJ> 4> 4rt«icrit dniy

XXXVIII
 ţu^ 2il{h. Oîitim ttugnX (1ff U4S®):^ ch^rhgr
orsruof^ tniSt ^ţdat ttţ*®»' Aa^rtil
it«pf t<)Wfa littfp prt’^1^ odhC ^xî»
jui^^ ftu Rute« fk etnKÎa nţwx ^ oihji
îtttnttt ir-cr 3rf«t«r Cthtttrqmy^Miu>kfc««tair■
tr tttatmA€xtiÂlnag€wvuU■fu^d^ttai*,gr^V,^^
ktt tr ttui^4^f.U<^4fel£4m
{chu^ iC yaxtwma^ gCUEtt «trrtjttA itrta^Tt^
gums$ oocuţwumtmr. 0^ etrctnn^ntt^
beif ix^-iţftmixmr. mufta.utfIlA hatamir utift^gU^
dîT►fcixistn.ittr- fCChA^ ţiiirwtvvoSixaj- w
fTuC» înlKkifrrtiu a^uuMm»- d^ «trţaofts»-^
pj<ţ^5 dmaer ^ltmcuftibaxt <tr<K^8ry5r«^aa,c*tttti('^
«tmm Cijut «r txuxUuttt» etasgpsvf^f^vetmH^A»
Mxâr ^ «t» eu? ttiîi ^utx «mr. «Hiaaijvt,»
ntttmirtt«muoC«ţji> ct^m^HutsUbM^ "ţţ^^pj^ifatmr-^d
c «Mcttt ftu(T«mr- tfuttiittmuwft ^»0pu.^ft&t«f«^ar
ţ^jxjcrtV (r*mm ^iJiîutml. uexfCue iilmatt atuCk. rtftiitrkytuf- toM^

ţitiUjf-/- <Hc(T tr uuir utuetr momanm. inidr uqp*.

<tţid kfcetuimittr- u «r-Uir tttalx^»» oMuUunnar.
e F cxkm 4UIW &UX 4iy4i gttttnD^^fttîiidîr şuteai cr6iAu«tr
^uiAiuwugmT tnr hun^twC txrM^ <ir^ tu^lnltp
bitC Ctaiuor omuu tsiagiu^pixxtuig^ Uiddottc Âăi&aem.
duciStc&iţ^ tuOtbu (icÂj^auixZdmr^u^iittf' 1xmt£iăxs-âuSF
^âiuti yvâŢ^v^ 4t^iA <tîrmi eStnunto^îlto Ttufolntr
«ttjzu Huaai bj>h^timC€ti‘ (tu
duAotstţ fikhiimr iifij&tut. «r vd«c* <lfcgN<U (FdcmftiU «jup-
fStmlu cr^uuiutii^'frtr tii pjmi b«xZdir ma/iuujj».
««ittttr. ti- mdrc^tttţf uţxra flimiiT oftta nvra^
a fimr. cr otn? r«uU- ^ ttwtr -ppti JOti^r rtîjiff niditi
ftnu irflituit Ffcuujn tuafta cr fixA, ^xmtr €li<V
(\wC ? iVtiterfts mtmeî% motfidi® Adtxftum tr i»rr şxtt6./
ntttt «fUlmu rnfttu. sav ?^mmxmietdutr pujttmo^ oiţr '
t'Untr- tr (lanin ftJwC (k^- ^uajopjt tv^i^tfyUxtc-^

XXXIX
 ^ fxidetmi^ Hchg uuA ur mcfiuuuntmp tqtartctţmom £miî-
I womt aăn&ttaue^'ie wdertqicomt upttx
I fttutEtriUxto caihiiinctatt^^âttcc mcmmumnic»
<SindmUSr mcnu^tm uBOtm <r V>â<c noirdiiHmx-
cUtaudA nutut f&ritmdy fidtf 9^<txm>
/dauttattr.îtmuir uj^.pii Muir- <r ^ <of iMntf^Sftnsi
V dttttnicmtr MtonU' /trţkulxtt «rfiwftmUttf iMlttoW
Wvmaw€fa^it9CitrM'fmmtaA>^tffi^^ariu^
m«i»attauCi3. fnwf iwttlhflfc; «r twam^njdta-ljwut^»"'
«im(Cr uiavtrgiA^epf> flcgTtă* nntmtuf^ «rimmi/
€»fwrr fttttr m^tmmMVtir «irwrf'^
<b>’malptm^<n«‘ ttuUdl ituaU? hylyct11- iţ^ ?«rfhu ttu>
fttâttttf ijfeuw cap • m t4«uumF?y^flni
it «r v<bw^ omi& 9«w^ «y» kn. "9^<aih>tî iţart'<*ţ^
tftmr. oUha-meisuT- ^itştta. fUuaă tatţxag-^xvcm Hxvbw
c^ihui tdLiti»
-dgfipti^ ^Âaweds'wmtmig î»r tt(U&vjKr<W€^i*ktei^-ţ»tq[Bâ>/
PTaeţJtt^UJtr. 5^ <tr lnvgix:^iâtl^€i§ttxx^ muftof tjWUtuTnjST^
ftccMOtm Vfiximu tc cyţy^hiliftag-c-^Y\i. ■tmlatf MOdtttmF*

fin r tnw^atter
cU firflW «U'tm0r/ytudfttr- <r fcsUS -i> pmm- twSttr
îfuliwff ^ua« memnktft^ur* tudattts t?uojp»«ŞK*po^
VC ^«of f/ttrtpe? «1**^
-pticttna 4«tr 6a<m irfhimu Cf 'xulcc uractimtf
tt <r 'vdfic c^^h>^t4ttl |iwtirţf i{»ft mca<Mî'
gr m:tta bcnx ilUty. tmltru mibvttmeaetHwtT’ ^oe F
ttuntntr ^ miof €iga utiniiChr it^H«£r wttMsmwm
mvjfcuf Cr imfirr tccTiH7 m 44
tttu «tr-văK «trtttjjinr «of «r tpft ptci -au tpfilr1'
ga»f ^hmSr aztub &tmxua*tttU‘ *J wm^etnr
mfnnnuntnar ^4na4tţj4 |»ttw &iilgartw w**Sr 6^
nt,m<fa«A»» ^tuu. J’pujrU# 0'4crut‘Um tK5alx*tr,

^ u MOrccxifîttr' ‘Jattc Affithuu ev w Lu^We^

XXXX
 nmr- w âi Wţcrt? ftaf mtatvaC itaCmxar. ^ 4mu tiuita
Axipidm flmft ptoC twywur. ts dv vuMian H^utaibaAm cr
itaotm CdiitaCtm-" (oSl Aur Uyw. maiKt«fa.-Wfmm<i»fg»n». ■
^ţ«t^irar. fttpt u 4tţtt) tftm -sdJifl itdbi^vmtdâBLtot''
-itumotbur W^rtr-ctr Uiiitrair. «riuflittipctiittiMii^ur «fibtti,
mttf «tr 2Ult?i2 <flirrttu^mrtttff ţBna»«g-iiiamg0 >
twr AiftSm' <t4(uir> ir ftlum fiu mipn^ yţ«t^ţ- 4ooitw
\ cu. miffiv tcgpittf ttOiXut: ce nuu
I &uuriurcddrttti« mtptiw ftutttmoiuttitfttfur fite
I tt tu ijwi^tei -urii^mr. cr ftliof tu Afi<jef pjfttof («iî
J >ucntar« ttr<taa mcmuiw^ur Attftr cUhrtrni.ftt' uCujma
m |iiti{rtut «evdur au etnitf >m>i!afitittn(fffii2
tacnmwunnr naţem ăanţwumţ *tr ^UiCmaia^
m*W«kf ţ»fer€ Cwl ^(ţmfanr- ^tpăunciuroict^ttg tucro»
" lyfatf >»rerih?ouc-'tttw «falnm cr m^ng T ttugar Ifaarttrtr.
«podi» 4>^uam Mfipâh rtucrfitCamr, ^iţs u «rfatpW«*gyi»ii;(3 .
diruiam. iif/ţ(s{Bvum‘irfîUSmbmmovnt9*iit*»hmv(Sgri*y^
Caa. corn Mtcif- fwwtfftcr 4>^ucilcot j<nnu Atycrtqaitâtp^
<B^ni pttut» cd<MiaBfit«{ai4^ftt4gţu^itetf(air
wmu- cr ftw oicndir <om<drtaitr tmţttMltr r iottHW wt^
cimmcemut t^gn^ umems e^1»dA<o«P4wit6a/
cm iVuo» cr fb^ ttCUim^tţr 4<|u& yy^cept» uaaatamţy/'
num cr nulml wugartr filju fmX £tdnm daS* cil rajgt»
JvTumt dciutt fcetr. Tuae ^tpr «fufcwKc
xMRmc fttvia» AeAr caiMT m lntrrm^», .rttţaultms
tir •ydmţmc itdiv «miauim if ect»
mdCcr Iaci sAntuur. CţVuljTiwttHir jwflr tflam coiCm» m(Bî»
«tn# fnfilM inarfimi c cr tvguH «? wcilir ,xiUtr gtnt 6*o
nafer in pier. AHl^ Ijcc artwa iiflbr mmxfoinaiW'
njJ^tttmr Jc^hor <1* f^narifict* fcfifli? <*• ^uf
«rnţatiuflmmmff c^iHbeacfar^ataal IsţnAtS tnauttacm.
tterf.Vticni ţ»fr ?cwfii
fto tpwmt- Wr aţidttc' vtiţmu-^ wCcsffvat^
*r itacoS^^w^
vfmnSt&n fa!faufZiateiftnnlu

XXXXI
 jflJiC tutr «m Mfi tetHa. futS VUStff. «jr anuit6u«rGiy
lffOa'tavUt’ <trfUuo- iba incdacc* Jr^ btdKSiftf
^iucr (udau ţatţduf
-^ituxsC w milaxf hutigaw mit» ia hii^itaor^ţănC^ '
iA» I^Hmv mttţiWiuy rula âl Anuajc omffjoiasr
W 9muiU' «r {uti fuluiicns' t-s>gm (IU>
^f6)sctr> ^ vudtmamr mt<# «SfttauAnw ^HrtMwmT^tgg-
ytfitaftutCp i&ţnfcnrv ><hnx«*r itiA>rJ» ţvcmtu^câtfî^
Jnta^ t'tfJJU- tuibtrtmr»^ nou htcfUtmtmJidu.iiElto(a‘but'/^
(Uu us^ ftugianif 6i£iuipr-iotwm^(ntifnau.ftămrmliâi uty
fO)t;gittBts- <tr 6tu4&ttit rtgttd Âlujb‘4^jicctţa-hmtttt' dStut!
4 ?ţB«cnu cumt^mo H«mt2tiiaav uHifta
UaUbJ^ihi: utju^- ii aUtxavttti Yidnxax* cţdtly «r UKeodi2r«r
ţUdu «plaţmttf utiffuftvuâiâ^ iauâuiitfitav^ptlffne tttmae
. loaSMătam -mult» mili&cerr «f«w> <bVtl uwlomrdrKffi^ ^
1» fiuO» c tm»-ttwok itvtwttt A^fnu» Fjjldktiţr eptut^a/^

nuB^uf tmlMtoM <ccăr wmrttiii^ aaSh mutavif *fUeH

pupmir €miih4»<nW 4c <Ud<flS»^ a<Uut^4.(Wt<Ho< ÎW
I Auaia 4fJîmiţ»tif de /utt m ăţpiâluldj' tlţt£un4f ^ «iî*r
\ <{iu fdntutl ţvnrtt lulntiiAtL^- (înn otSi^ -uaut tMtgui' W*»/^
1 orîT «oy/ «rnmtam foixixar?m-runc it^tC ţiţglmnpitQfxu.^
[ cwto-- fr al» «5 tttr?in^ «r tlwi^tuPu' ^(hittan«i«a.
I Jymtutu tumfont^mettu ^julrfefî fnSSbatS’ tăfttitfthm {mtttt:
I <ţ totţţţ' ftţpife ftttr -OmUîtfntf «mmr aT miScefîit ţ^uîf»
I tmu^tt oâvi m «Ainitiif alttu
/ f)uajM»|» ftn<(ham cu&tatU Cwnriâu jiâttirtuil<j^0n^ _p
«adern wtlr jmwgm^ OrknAteruJin akna
«oiJrlAtwigiir <r4ten4imtim diUAibiuMiar- fcoia>^^4rwîtl» !f.

xatwţtm. fojorn-nw^infiQm tirimtuA-

XXXXII
 •P
xr.e'rx rifurrft Ctmr- ^^ oflw a âmi^.'v- wjtunnr auteî-'
tr 3» tmţ439t$'>^du>WUU*'Vtm>d>'iiiclA c^idas <v •
buLCuu* raiUrtC suta- iuaflnuigartf'
Bi6‘ ■ţvsftsf aKrtuimir afu^tmitar- «r mula U«u ocş^ aroejiţr/
rtarr. attd«tn KiiurSp «r4Utmnn<>^ ttffimMf 6ăuiUut
lalu-«r Indfim «vn fiutr- crutna ftuuiiJ Ijm m ptntoI<
(xniira^'tinrmiu erilM^ltuu^atţu miUrw • 4 91'
rt(Wuţ fafgwtg mcUmsC^ m^uxpjZ' otttSBC^it'
isuâaf fir ■unfltte^flstet^’i ^ i^eutat 3 fuar JheoAzu ţid
aair Jtam juâem mcnfiită -mpetirfui prpur GjKfe^ aiitm
ţfi tr ‘pT<it»jtTft|g. martr itrtiîî- itiitJ^diA 4rtnx ft^luidrtnut t^uti
t« iit'h<KttC (iwf giîuii(B«u «dr^^suie^. îr «aur
uî4x>-nmuiA«^ fiaf <r uuSsnW luow. er ^lâiuf/
fitw ocdryftmnctHmr. <ăţr ^Inm^ajtip otîiwU^tnula-p'-
rtrli^p ţsţjctwa- um <ccutwt^«r şjettuaaM^Je-TfCi ixm/
A ţictattstţonc' ^ixsfi^' utrttTtt pjitfcur ^dauiîtw^ tocimUi7
cr S5M03stnxZ .*c&wnu- cr tojţtit lâtu^euft tjiur
«rgUia, ®n^>(bninr.trCK^Wtgcml. -ik^ becrnUS
teuU«ttrt«r. Vymr u <ţi^ feual «r gaSoa «^upiomair.
er iu iiuîe iwteK» tvuettotn^ et m6A» Cpnu «ujiu ibâ-/
gr perttfuitr- fii sar şr ifftf «uiftw* si^ rtdmtim»
ii' tnottr klu cr Irulfiui- (uaţh nxtlitu bv^ Zula cr
Ou rnures n mabir ftmrsmt'Utn- «r irunua riwowntt^
toir €uii. Tuju- rula «rfixt mUxats^ ilLttxtn^nuv
ţ^ira tmmxfpy/ jr cof itpuuar. ^ iţltl>cr^ta pef
frnr «f lutuRtr rtciJxrrr it noarttr- % <hunu gm sMauixi^
rC'. Inia- <mtw 6mcr iiuariwnxTmî-i‘ crrc-jorn’ jctui-'
or ftUu que twi»iar/tocfwtt> fulonff ccîtf- crinAguif- ariUj
mgrt er mirtltr. «»xmi li-ilidur-inr la- ur utfisiucnafcw
auAtmC -1>^' vtuuuaC ict^wiî
eaî«n ama uuttua 4r^><nuf tăjîf t« n«cm a
ier TrfrrHh ixonrzk «uxStttttkm?. fll turkl-HUU a.
fiutt^wox^- -uEmr- -ufftltSlitmgwâf'
fiii jhfianr\ ; 4l> i^a^53xef tufttfaaWcs «t

XXXXIII
 1/g.<v7f WAioi. lAaxfc» «jo»' ^^cof fcajtSf 6u &igiGx-
iflt- num» «jiC tcorWtîy:^ -im&mitţr î/ •
aa{6ieC Aistitat» iux v^îihăha^- triâ^rutraT U»<sxat
j8U&9’‘ttsr4teusoi^ lymggiS -pJxâu-
ţy-tl afea. tafttnA» ţunt^p «ny>n«^; erfiwi
tr I<bt <7 Indiba. msu&md» ţtdvtr mtfir'^Ktacn wifTttmi ar
dătfS’ tHiţ^sS^Totmîynu^U' *fiîîy tir ^tiAuiW itaax Ijiunăt^
1tm ftţt,~ cr <?îmi n%wndnsttfilmcn6r
if ât cşitfll«fifatr A^o*';2ttloi*rurfixm tmurtJiiuiiffntniîny
43BT«tfm5«m_tttgl4i*6 ;^pu<£t<imr'fr5rtTtd«'
|bijt&ta4. ^t&(taarttn£ tettttftn'Bt
CŢ&jpi( ^rntututtut^tmr. Vmtter^im ^ ytfaati>
jmseC «c'fiaf Ă e6a&&3 «utSuaef ^steu«^tior»ţtufc,$,JiI'*^:
fciwicafiiaii ipl^idamH^fe^t^cttMat «r gl&* Ajpertiemr.'
9i^«îţf y aruzcaxSU. ţtsa.ieeaţ^'mttBSa&
ttumnf &noml tranCcmdcrttmr. «rCisjaCtm «fmtogfflggsnă^'V/'
fti^ cmtnium. mteaitm «ptOetmdbnM^'ţ^l^^tŢ^
qăk ţlaiIroBor^c-tmilmiSfar 4%5Pawar.T»ta»p^
9tnuţ aWiien^ «jrocttistto*^ aO«s«t*B oBfW ^iÂui\iffitrnini'tţ
«icrtt&Bw* «Iptm «p-amdtfej? ci^
j^axwita^-ftba luâwU fromrcfc- t^ţiw-'t^noco»
1v»-f^ wwMtuay,fs>fwr nnfi&;if lit^tBm
0im D&ojsi'iJcgpifct «pf ■muaâcK6*''tntdwf «jeCTf wStţeohiea^
CC -«w» yctgssS» ■nugţf-uoUascf îaect twWltf ^ ffi**3
5 ti«Aw^c*m ttwicrcgcug« "wcLe iisfhîj «t»<ctr erw
aodcm 'bdî«- luciane rniiţuu Micem uicu -fmaxnaOSaxm -meS'
S«aic-'Crd!wf ţesute imtacrrpf •tn^^gatft cumoar. ^
latAw^ttPi'Sr^tiixiC'/a^ATttimacwgHit cTmâgT34,'tiirh?î4t*»
“Sr âT'&diffttA CC "watH. ttiKCtâ ■ţmmtfuw' Icnrcuccnsscttnietuuc
/Somaai Tang> Ui»vt: Uit noxa tu 'tafti^tun.ccţng. ^lu-'
ar TOigrouir. CC fcpCr ? :ţR' fitauuT ixecctumu^tihift'turnl
(ir Jmiij- îorC' tujkttn^ (^-raduentuagatâ^ lierccidcx tynw
MU itG4^ţottpaft' nxcfim ditxtC gtifetnjr.

xxxxrv
CsrT^hmoo <• ggga^wfiy 4» fnfcam.'CbtutU rbm
rfşw*
lit jp fpOmm cuum^'t^ ţrfatr chtmoo^
fiţp u& 4ifoupm pmal> «rmwfitett ţttrMM Mir
«tf twijetttf <j (U Âbtu iruccÂiU fuâ tityntttamim ■aeattămi'^'x
vA sfaa» tăfftwtiiw mu6m artbemir tai VdCmof n ţvtn<»<VU'
tajv^i«ftnft>n«: «gjiţ fiu.ttrttr^tb^
«totua (ţj»P mtitmtn i tlUsna^fttttf tmttjtMţ» ittutattftdkmr-
n itnneiji^ii/nrmţmiUS^ M^ernaSimm.fubtabiii''
atU' wr^tţteoY' «tttiunm tMnia.ţ1binmr &iia ţjiMifwir.trt^
cătm m ^ţmtr^vlra^ u& -Ottwmsm ftcofari
tojm itMfitm'ftirtrota^^ tr ^ ;xuto «r (tt tndixf
«a-aHion tifiitr uti^ huagsrtT ^ zwa. ^«w ţu» tsrtfai
1?wma ieS» «uttMii^.tr uăuatsr ActzfWiuatituutâ iby>
vMttmu trUhu tmm wcjUr fasr >aomt 4r4S«fn«m W» ■/'
«î twgmzm 1n«i^atte fe-Mţr 2atat'iu*4mtateg:ntr‘C»^'’
iC ArnţnftaU» «giHRif STWfiiaw
My yotttnily -^nuţţiy tnm^prtc- ţrttn? ar tugfcr^ommfdto
tMTfihr tfbttTtuif omnu tun» «gru ftij. 'teăudtm yttaan^m
7mit0lxK^i«f rfbubatmr 44«u ţe ^tnîrtifit.mom^-ÎW irfi
Imltt' ^ucnmmr yltm Tt^nbfRatu <lm <tZ itiAptA wu^huhmrhf^
vuhdttaţf <pu^'iwu futnmtr ^mx «cttcHi, 4a(f
loca Iwngasbp ^tettamr mue- «r m(\i^ etftmm
m^mwnn ?ce4Kr-'ţp(ltu arftar e? tcdU
idîetvltr' -ăitxo xi^Uo Jrip{J f«tw >u4o ftiufţuntefUnuau ■
pbdt cvftw 'Ncflivimr. ^?«ît4m u ţvtmtn (luf pilcrtf
viutr. &' aaSm» tcm^ drcadcm tfftotu'vmar tpadam nobttUi
itf inU«8 neie- pittn- cui tttmr ^ ttmf «ralttf ţoHMEmu»!!
mcduztf >totui-ur. 3iy u/tibot-ftm gcnutr <iW* iw«r
^tntS >Hcrmîmnîa*,i*'.trTn«od<m-f»»^»rt*rt*6j'lfinţje>
fumr^ptulam iniu» ar^nau^iymrcafwmw
mtBfbx Ţ4XW S>mm> a^4e&m4tr >iy m»'
WMnrft«»l>U«m>dt m ţvMW<y 1U»I^ «fc
nimc r «W* rt«iaii)l*myiri^^44*twipm-w

xxxxv
■ftgrf fisţ^Mtu. ttcţMtte Mxaf n>c<tm. ■&- l>cai?tipf
bAunr'^iosrtr’ erluj^ctzdtcT". ţwnc- dvtui3>iit«iAfe'
lumif tt^hnr cr jejw&ij ât iţEuttr xtu£^ Ai -pn^ db<i3 Fftfitfiţ
«r-nr iMpmatulâ iţ»&*«r «ţan^foA muemtr cu^rjSi mcâmm*
^ •Vt«m fdutC Htuf ttutăr ano- •m_pjwximn»

XXXXVI
 Coperta:
MarUena Sârba
Tehnoredactare computerizată:
Popa Silvia
Ciocan Mihai
Herăscu Nicoiae
Corectară:
Paul Lazăr Tonciulescu

Tiparul executat la tipografia

Comanda nr. 128

Bun de tipar: Aprilie 1996
I.S3.N. 973-9182-34 -8
 Editura
MIRACOL ÎNŢELEPCIUNEA
9

STRĂBUNILOR

După mai multe zile de mers, toţi erau obosiţi, flămânzi,

prăfuiţi. Caii abia mai tropăiau. In stânga nimeni, în dreapta
nimeni, nici ţipenie... Ţinutul era îmbietor, pajiştile proaspete
şi înflorite, numai colbul drumului le chinuia nările şi ochii,
în stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici ţipenie... Căpetenia
în sfârşit se hotărî: "Aici ne oprim!
Duseră caii în pajişte, ridicară corturile, făcură focurile,
îşi spălară hainele la râu, mâncară şi se veseliră, şi adormiră
duşi. Dimineaţa, nici cai, nici haine, nici corturi...
în stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici ţipenie...
Culeasă din judeţul Alba
de PETRE GHEORGHE, 1992

LEI 4000