NEVROZA DEPRESIVĂ

- PROIECT -
 CUPRINS

1. Definiţie ………………………………………………………………… 2
2. Etiologie ………………………………………………………………… 2
3. Simptomatologie ……………………………………………………….. 3
4. Diagnostic pozitiv ……………………………………………………… 3
5. Evoluţie …………………………………………………………………. 4
6. Tratamentul nevrozei depresive .............……………………………… 4
7. Plan de îngrijire ………………………………………………………… 8
8. Concluzii ………………………………………………………………… 9
9. Bibliografie …………………………………………………………….. 11

1
1. Definiţie

Nevroza este definită ca fiind o tulburare mentală care nu atinge functiile esenţiale ale
personalităţii şi de care subiectul este în mod dureros conştient.
Foarte răspândite, stările nevrotice prezintă unele caractere comune: nevroticul nu se
simte bine în apele sale, îi lipseşte încrederea în rolul sau social, este agresiv faţă de ceilalţi
(ironie) sau faţă de sine însuşi (tentativă de suicid), prezintă tulburări de somn (insomnie sau
hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotenţă, abstinenţă sistematică sau masturbare)
şi pare a obosi exagerat de uşor.
Nevroza este o tulburare psihopatologică de intensitate medie, dar cu durată apreciabilă
(luni sau ani). Ea prezintă o intensă suferinţă subiectivă, inhibiţii multiple şi tendinţa de
dependenţă.
Nevroza ar putea fi considerată ca un răspuns de adaptare ineficient, existenţa ei
bazându-se pe dezacordul dintre dorinţă şi posibilităţile ei de realizare. Nevroticul nu se
confrunta cu realul ci se apără de real, în acest sens răspunsul lui fiind un compromis între
apărare şi dorinţă.
Nevroza depresivă = depresie disproporţională, urmare a unei experienţe depresante,
reacţia fiind legată de traume psihice care preced boala (mai ales o pierdere). Depresia
nevrotică se deosebeşte de cea psihotică nu numai prin intensitatea ei mai mică dar şi prin
prezenţa sau absenţa altor caracteristici psihotice sau nevrotice.
Nevroza depresivă se caracterizează printr-o structură introvertită, repliată pe sine, mai
puţin comunicativă, ataşată de muncă, dependenţă de alţii, cu tulburări de bioritm (alimentare,
inhibiţie, lentoare psiho-motorie, trezirea şi rău matinal).

2. Etiologie

Cauze:

- Prezenţa unui eveniment psihotraumatic cu semnificaţii importante pentru subiect;

- Schimbările de viaţă ce necesită un important efort de readaptare ( un nou statut, noi
roluri sociale, responsabilităţi, relaţii sociale, statut de viaţă, etc);
- Cumularea într-o perioadă de timp a mai multor psihotraume şi evenimente de viaţă;
- Scăderea circumstanţială a energiei bio-psihice prin epuizare (insomnie, efort excesiv,
boală, subnutriţie, etc) cu creşterea vulnerabilităţii;

2
 - situaţiile psihostresante persistente în unul sau mai multe din ciclurile existenţei fireşti
(familie, muncă, viaţă socială). 

3. Simptomatologie

Individul cu nevroză depresivă apare ca un individ descurajat şi trist, cu un nivel

apreciabil de anxietate, cu diminuarea activităţii şi scăderea autostimei şi autoîncrederii. Din
aceste motive asistăm la o scădere marcată a iniţiativei, indivizii se plâng de tulburări de
concentrare, de greutăţi în memorare şi reproducere, insomnie, tulburări somatice. În unele
situaţii, diagnosticul diferenţial cu neurastenia este practic imposibil (gradul de depresie este
aici mult mai mare).
Nevroza depresivă:
- este mai putin severă decât tulburarea depresivă majoră;
- mai frecventă şi mai cronică la femei decât la barbati;
- debutul este insidios;
- apare mai frecvent la persoanele cu antecedente de expunere îndelungată la stres sau de
pierderi bruşte şi coexistă cu alte tulburări psihiatrice (tulburări de personalitate, tulburarea
obsesiv-compulsivă etc);
- simptomele trebuie să includă cel puţin două din următoarele: apetit scăzut, hiperfagie,
tulburări de somn, oboseală (astenie/fatigabilitate), stima de sine scăzută, tulburări de
concentrare sau dificultăţi în luarea deciziilor, sentimentul de pierdere a speranţelor

4. Diagnostic pozitiv

Când medicul bănuieşte că un pacient are nevroză depresivă, de obicei recomandă

efectuarea unor teste medicale şi psihologice. Acestea ajută la eliminarea altor posibile
diagnostice care pot avea acest tip de simptome, stabileşte diagnosticul şi verifică dacă nu
sunt prezente complicaţii. În general aceste teste sunt:
- examenul fizic: acesta poate include măsurarea înălţimii şi greutăţii, verificarea
semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arterială şi temperatura; ascultarea inimii şi a
plămânilor; examinarea abdomenului;
- teste de laborator: acestea includ hemoleucograma completă, screening pentru
consumul de alcool sau droguri şi verificarea funcţiei tiroidiene;
- evaluarea psihologică: medicul sau un alt profesionist discută cu pacientul despre
gândurile, sentimentele şi comportamentul acestuia. De asemeni, întreabă despre simptome

3
inclusiv când au început, cât de severe sunt, cum afectează calitatea vieţii şi dacă a avut
tulburări similare în trecut. Discută şi despre eventuale gânduri şi încercări de sinucidere sau
automutilare. Uneori, pacientul este rugat să completeze un chestionar despre dispoziţie şi
starea mentală.

4. Evoluţie

În majoritatea cazurilor, nevroza depresivă evoluează într-o tulburare afectivă mai

complicată dacă nu sunt identificate din timp modificările apărute. Dar, din cauza că trecerea
de la funcţionarea normală la cea afectată se face treptat şi nu brusc, schimbările nu sunt
vizibile de la început, ci doar dacă se analizează prin comparaţie anumite perioade din viaţă.
Atunci, se va observa că numărul de prieteni a scăzut simţitor, că foarte multe activităţi au
dispărut complet fără să fie înlocuite cu unele noi, autoevaluarea este preponderent negativă –
fapt care conduce la lipsa de încredere în propriile resurse şi la implicarea scăzută în asumarea
unor sarcini.

5. Tratament

Cele două opţiuni principale de tratament ale nevrozei depresive sunt:

- medicaţia
- psihoterapia
Nu există date clare care să arate ca unul dintre aceste tratamente este mai bun decât
celălalt. Totuşi, există unele dovezi care afirmă că utilizarea unei combinaţii de medicaţie şi
psihoterapie este mai eficientă decât folosirea individuală a medicaţiei sau psihoterapiei.
Alegerea tipului de tratament depinde de mai mulţi factori:
- severitatea simptomelor nevrozei depresive
- dorinţa pacientului de a-şi întelege emoţiile şi evenimentele care îi afectează viaţa
- preferinţele pacientului
- metodele anterioare de tratament folosite
- abilitatea pacientului de a tolera medicaţia
- starea fiziologică a pacientelor: sarcina şi alăptarea
- existenţa unor servicii de sănătate mintală în comunitatea unde trăieşte pacientul.

4
 Psihoterapia
Psihoterapia îl poate ajuta pe pacient să înveţe mai multe lucruri despre boala sa şi
despre dispoziţie, sentimente, gânduri şi comportament. Cunostinţele dobândite în timpul
psihoterapiei îl ajută pe pacient să înveţe noi abilităţi de confruntare cu problemele şi de
management al stresului. Psihoterapia poate fi în mod special folositoare dacă pacientul are
nevoie să:
- înveţe cum să ia decizii de unul singur
- are un comportament de autoînvinovăţire
- are un istoric de experienţe de viaţă traumatice.

5
 STUDIU DE CAZ

1. Culegerea datelor  
Nume: X 
Prenume: Y 
Naţionalitate: Româna
Data naşterii: 02.07.1972
Religia: Ortodoxă
Vârsta: 40 ani
Domiciliu: str. Română, nr.1, Beiuş, jud. Bihor
Ocupaţie: profesor 
Condiţii sociale: bune,
Starea socială: divorţată cu 1 copil

2. Interpretarea datelor 
Date stabile:
- sex feminin
- Grupa sanguină B-III-RH pozitiv
- Înălţime 1,70 m
- Greutate 80 kg

Date mobile:
T.A. – 110/60 mmHg
Diureza- 1100 ml/zi
P – 60b/min
Scaun – 1scaune/zi
R – 18 R/min
T – 36,7 C
Văz – bun
Auz – bun
Antecedente heredo-colaterale: mama cu diabet zaharat, tata decedat.
Antecedente personale: în copilărie a avut varicelă, rujeolă, neagă boli transmisibile.

3. Motivele internării:
- izolare, inapetenţă, oboseală, tristeţe, nelinişte, plâns
4. Istoricul bolii:
- bolnava relatează că boala a debutat în urmă cu două luni datorită stres-ului de la catedră şi a
problemelor care au apărut în familie (un divorţ). Acuză insomnii, nelinişte, tristeţe, plâns,
inapetenţă. Simptomele s-au exacerbat în urmă cu două săptămâni, motiv pentru care se
internează.
5. Diagnostic de internare:
- nevroză depresivă
Problemele pacientei:
- neliniştită, obosită
- insomnie
- anxietate
- apetit scăzut
- alterarea nutriţiei
- deficit de autoîngrijire

6
 7. PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nr. Nevoia Diagnostic Îngrijire

crt.
Obiective Evaluare
fundamentală nursing Proprie Delegată
0 1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a - Alterarea stării - pacienta este Asistenta: - - după câteva zile,

comunica cu generale datorită încurajată să vorbească - stimularea pacientei în în urma plimbărilor,

neliniştii, cu familia despre efectuarea unor activităţi; exerciţiilor fizice şi
semenii
anxietăţii, problemele ei; - stimularea pacientei în prin stimularea
oboselii, izolării - pacienta va fi efectuarea de exerciţii şi relaţiilor
în plan social. îndemnată să-şi plimbări zilnice; interpersonale,
7

exprime sentimentele; - stimularea pacientei în starea pacientei se

- pacienta va fi comunicarea cu familia și cu îmbunătăţeşte
încurajată pentru colegele de salon. vizibil, are din nou
comunicare cu colegele ”poftă de viaţă”.
de salon.

2. Nevoia de a - alterarea - asigurarea unui aport Asistenta: - - în urma

a bea şi a nutriţiei alimentar în funcţie de - va stimula apetitul bolnavei intervenţiilor,

manifestată prin necesităţile pacientei. prin alimente oferite în apetitul bolnavei
mânca
inapetenţă cantităţi mici şi la intervale revine la normal
scurte de timp

7
8
 0 1 2 3 4 5 6
3. Nevoia de a - pacienta - se urmăreşte - se asigură hidratarea pacientei - - pacienta este
elimina prezintă o uşoară pierderea de printr-un regim hidroelectrolitic hidratată
diaforeză care lichide; adecvat; corespunzător;
creează un uşor - se urmăreşte - alimentaţia va fi bogată în fructe şi - scaunul pacientei
disconfort; tranzitul intestinal legume, care să-i asigure un aport revine la normal.
- pacienta (la nevoie mărit de vitamine;
prezintă clismă). - se vor suprima pentru un timp
constipaţie. condimentele, excesul de carne sau
de conserve.
- alterarea - asigurarea unui Asistenta: - administrarea - în decurs de
8

4. Nevoia de a
dormi, de a se somnului somn - asigură microclimatul medicaţia câteva zile, în urma
odihni datorită corespunzător din corespunzător: cameră liniştită, inductoarea a tratamentului,
insomniei de punct de vedere lipsită de excitanţi, temperatura somnului indicată somnul bolnavei va
adormire calitativ şi optimă; de medic. fi corespunzător din
manifestată prin cantitativ - bolnava nu va fi lăsată în timpul punct de vedere
oboseală, zilei să se odihnească prea mult. calitativ şi
agitaţie. cantitativ.

9
 0 1 2 3 4 5 6
5. Nevoia de a fi - deficit de - pacienta să se - stimulează pacienta să se spele, - - după câteva zile,
îngrijit şi autoîngrijire datorat preocupe să se să se îmbrace, să-şi aranjeze părul pacienta începe să se
curat
problemelor cu care îngrijească și de şi să se îngrijească şi de aspectul îngrijească din nou
se confruntă aspectul ei ei exterior; de aspectul ei
pacienta, manifestat exterior. - pacienta va fi recompensată prin exterior şi, odată cu
printr-un aspect laude pentru aspectul ei exterior aceasta, se obţine şi
exterior neîngrijit. îmbunătăţit. o ameliorare a stării
ei generale.

6. Nevoia de a - incapacitatea de a - bolnava să-şi Asistenta medicală: - - după câteva zile,

evita pericolele - stimularea bolnavei în efectuarea
avea încredere în recapete pacienta îşi recapătă
9

unor activităţi prin stabilirea unui

alţii şi de a avea încrederea în cei liniştea sufletească,
program de activităţi agreate de
relaţii cu ei; apropiaţi şi în starea generală se
pacientă pentru a preveni
- alterarea stării forţele proprii. îmbunătăţeşte foarte
plictiseala;
generale manifestată mult, începe sa aibă
- stimularea relaţiilor
prin fatigabilitate, încredere în ea şi în
tristeţe, plâns; interpersonale pentru a elimina ceilalţi.
- lipsa de încredere izolarea pacientei;

în forţele proprii şi - asigurarea unui microclimat

în ceilalţi, izolare. corespunzător care să ofere

siguranţă pacientei.

10
11
 8. CONCLUZII

Psihiatria are drept obiectiv studiul totalităţii manifestărilor patologice ale

activităţii psihice, al condiţiilor în care apar, al cauzelor ce le determină, al mecanismelor şi
măsurilor de tratament curativo-profilactice ce se impun, pentru a le evita sau combate.
Trăim într-o epocă în care grija pentru suferinţa psihică şi-a dobândit statutul de ştiinţă,
ocupându-şi locul cuvenit, alături de celelalte discipline medicale şi, în care asistenţa,
recuperarea şi reîncadrarea bolnavilor psihici, în muncă şi în societate presupun cadre bine
pregătite, atât din punct de vedere teoretic cat şi practic.
Nevroza depresivă nu este o stare firească este o boală care necesită tratament. În lipsa
unei abordări de specialitate depresia acaparează viaţa interioară a individului distrugând
treptat relaţiile cu cei din jur, viziunea realistă asupra vieţii şi capacitatea de a lua decizii
coerente în ceea ce priveşte propria viaţă şi a celor dragi. Sinuciderea devine în aceste
condiţii singura soluţie pe care persoana depresivă, dar acesta este însă o fugă în faţă
contactului cu realitatea interioară şi exterioară şi nicidecum o rezolvare.
Recomandări pentru a putea face faţă mai uşor nevrozei depresive:
 simplificarea vieţii: limitarea obligaţiilor când lucrul acesta este posibil şi
planificări
 rezonabile pentru scopurile propuse
 ţinerea unui jurnal în care pacientul să-şi exprime mânia, durerea, teama sau alte
emoţii prin care trece
 lecturarea unor cărţi de auto-ajutor şi discutarea pe marginea acestora împreună
cu
 medicul sau terapeutul lui
 evitarea izolării: participarea la activităţi normale şi întâlniri regulate cu membrii
 familiei sau cu prietenii
 îngrijirea printr-o alimentaţie sănătoasă şi somn suficient

 stabilirea unor scopuri şi urmărirea lor: recuperarea după distimie este un proces
continuu; pentru a se menţine motivat, pacientul trebuie să-şi amintească
constant scopurile recuperării
 planificarea timpului: planificarea zilei şi a activităţilor, menţinerea organizării,
eventual cu folosirea unei liste cu sarcinile zilnice, pot fi de ajutor.

12
 În studiul de caz pe care l-am prezentat este vorba de o pacientă, relativ tânără, care era
internată cu diagnosticul Nevroză depresivă; o pacientă care datorită unor probleme pe care
le-a avut, a unor conflicte sufleteşti care s-au declanşat la un moment dat, a făcut o nevroză
depresivă şi care, în urma internării şi a tratamentului urmat s-a externat în stare ameliorată.
Am evidenţiat rolul asistentei medicale în îngrijirea acestei paciente, începând cu:
internarea pacientei, asigurarea condiţiilor de spitalizare, asigurarea igienei generale
şi corporale urmărirea funcţiilor vegetative, funcţiilor vitale.

13
 9. BIBLIOGRAFIE

1. Ed. Pamfil şi D. Ogodescu Nevrozele, Editura medicală
2. Tudor Şerbănescu „Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie”, Editura medicală
3. Lucreţia Tirtică Ghid de nursing 
4. Lucreţia Titirca Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală românească
5. Lucreţia Titirca Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală românească
6. Lucreţia Titirca Urgenţele medico-chirurgicale – Sinteze, Editura Medicală,
Bucureşti, 2011.

14