11. Ajuta televizorul la dezvoltarea culturii copiilor? Cultura - infeleasd in sens larg - ,este acea trudire de sine datorita cdreia umanitatea se ridicd deasupra naturii si a barbariei sale spontane”’. Copilul trebuie si depuna o munca de despuiere de sine ca sa se inalte tot mai mult. Se despoaie de ignoranfa, de silbaticie, de impolitete... La nastere, copilul nu are nici o cunoastere de sine. Se descopera prin altul/altii si cu ajutorul altuia/altora. Accesul la propria interioritate se realizeaza inainte de toate prin intalnirea cu altul. Apoi cu ajutorul cartilor, a artei, a istorioarelor povestite, a marturisirii gandurilor se faureste cultura. Acest proces lent e comparabil cu o calatorie trudnica de-a lungul careia se descopera propria tain, dar si existenta mai multor ,eu”-ri, si mai ales a faptului ca ,eu sunt un altul”. E vorba de o tensiune spirituala care st la baza fiintarii omului, iar acest principiu este inima culturii. Oare nu ingreuneazd televiziunea procesul de educatie? Centralitatea culturii este contestata si rasturnata de noua logica individualista, dupa care omul, considerat in mod izolat, este inceputul a toate. in aceasta logica individul este desavarsit chiar tnainte de a se fi constituit. Astfel se relativizeaza cd educatia - ca mod de intalnire cu altul - il duce pe om la autonomie si libertate. De aceea, e firesc sa ne intrebam: nu cumva televiziunea induce in mintea copilului ideea ce mai bine sa te distrezi decat si depui efort in a-ti construi personalitatea? Comunicarea si divertismentul pun la indoiala tocmai acest rol decisiv al culturii: construirea personalitatii, Comunicarea se rezuma la simplul si instantaneul schimb de informatii si semne mult diferite de ceea ce presupune educatia, anume rabdare si umilinta in transmitere, acumulare si invatare. Oare divertismentul nu e in neta opozitie cu truda lenta si rabdatoare de la scoala? In lume s-a nascut un nou imperativ: divertismentul este obligatoriu. 10 M.C. BLAIS, M. GAUCHET, D. OTTAVI, Conditions de l'éducation, Stock, 2008, p.81. 20Televiziunea genereazé riscul incdlcarii a doud granite: Prima priveste psihicul copilului, E granita dintre interior, cu visele si fanteziile copilariei exterior, lumea ,,reala” care nu este asa cum o vrem, ci asa cum este de fapt. Televiziunea subtiaz4 din interior aceasta granit’, facand ca spatiul imaginatiei sA se dezvolte catre nedeterminare si nesiguranta. Psihanaliza vorbeste de ,spatiul tranzigional’, adic acea frontier fragila care il duce pe copil s& confunde imaginarul cu realitatea. A doua priveste viata social. E granita dintre sfera privat si cea publica - locul de schimb cu ceilalfi. Televiziunea (prin intermediul reality show-ului) o incalca prin dese incursiuni in sfera intimitatii persoanelor. Conservarea acestei granite e vitala, Fara ea nu mai putem face diferenta intre propria persoana si alta, intre ,ale mele” si ,ale celorlalti”. »La scoala viata se transforma. La scoala avem timp, liniste si spatiu. Timp pentru fiecare evolutie, liniste pentru fiecare voce, spatiu pentru viata intreagd, pentru toate valorile vietii si toate lucrurile vietii""’. TT Rainer Maria RILKE. 21