MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICI

MOLDOVA, INSTITUŢIA PUBLICĂ

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ŞI ELECTRONICĂ

CATEDRA “Sisteme informaţionale”

Studiu Individual Nr.1

La disciplina: Bazele legislației în domeniu

Tema: Dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova

A efectuat elevul gr.AT-0118 Mitrofanov Eugen

A verificat profesorul A. Lesnic

Chişinau 2020
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un
alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere
juridică.

Pentru ca să obţină acest titlul “Suprem”, ea a trecut prin următoarele faze:

1. De la 1831 până la primul Război Mondial

2. a)Regulamentele organice

3. Regulamentul organic a fost votat de Adunarea Obştească şi a intrat în

vigoare la 1 ianuarie 1832. Astfel în Moldova a apă rut idei moderne
privitoare la organizarea de stat. Acest act consacra domnia electivă ..
Domnitorul numea în dregă torii, avâ nd putere executivă , de asemenea
pă stra calitatea de judecă tor suprem, fruntea Divanului domnesc, ca instanţă
de apel.

4. A fost format Sfatul Administrativ şi Adunarea Obştească extraordinară

care avea ca atribuţii alegerea domnului.

5. Cadrul juridic creat de acest act era puţin favorabil dezvoltă rii
constituţionale. Prin compoziţia lui, obişnuitele adună ri obşteşti nu
constituiau o arenă în care să se înfrunte clase cu interese fundamentale
opuse sau partizani şi adversari ai aplică rii regulilor regimului
parlamentar. Separaţia puterilor era abia schiţată
b) Proclamaţia de la Izlaz
Inspirată din Declaraţia drepturilor omului şi cetă ţeanului, Proclamaţia din 1848
de la Islaz prevedea că domnul urma nu numai să fie ales de Adunarea Generală
reprezentativă a tuturor stă rilor, ci să fie responsabil în faţa acesteia.
După înfrâ ngerea din 1848 a revoluţiei din Moldova şi Muntenia, prevederile
de drept constituţional ale regulamentelor organice au fost modificate prin
Constituţia de la Balta – Liman, încheiată cu Rusia şi Turcia la 1 mai 1849,
Adună rile obşteşti fiind înlocuite cu divanuri formate din boieri numiţi de domn.
c) Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Constituţia României din
1866
După unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat unic – Româ nia, o importanţă
constituţională a avut statutul dezvoltă tor al Convenţiei de la Paris, iar mai apoi,
Constituţia din 1866.
În baza statutului dezvoltă tor al Convenţiei de la Paris, domnitorul a adoptat o
serie de legi în scopul de a realiza importante reforme în ţară . La 30 iunie 1866,
după modelul constituţiei belgiene, este votată de Parlament Constituţia Româ niei,
sancţionată de domnitor la 1 iulie 1866. Prin esenţa sa constituţia este modernă şi
democratică .
Constituţia consacră în chiar primul articol că : „Principatele Unite Româ ne
constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Româ nia”
Constituţia consfinţea principii constituţionale progresiste moderne şi de asemenea
monarhia constituţională pe baza separaţiei puterilor. Puterea legislativă se
exercita colectiv de Domn şi de Reprezentanţa naţională , care se împarte în două
adună ri: cea a deputaţilor şi senatul. Puterea executivă era exercitată de domn cu
sprijinul miniştrilor. Puterea judecă torească era exercitată de curţi şi tribunale,
adică de organe speciale judecă toreşti, constituite în baza legii. 

Constituţia din anul 1866 a suferit o serie de modifică ri. Pentru perioada istorică
adoptă rii ei, Constituţia din 1866 a fost una din cele mai liberale din Europa şi a
constituit un puternic instrument juridic pe calea moderniză rii ţă rii în spiritul
revendică rilor democratice.
2. Perioada interbelică
a) Constituţia României din anul 1923

• La sfâ rşitul lunii martie 1923 noua constituţie a fost votată , promulgată şi
publicată la 29 martie. Constituţia cuprindea 8 titluri şi 138 de articole.
Aproximativ 60 % din textul Constituţiei din 1866 a fost preluat de noua
constituţie.

• Constituţia din 1923 a garantat drepturile şi libertă ţile cetă ţenilor, ca

libertatea constituţiei, a presei, a întrunirilor, dreptul la asociere, egalitatea
tuturor în faţa legii, libertatea individuală , inviolabilitatea personală şi a
domiciliului, secretul corespondenţei, dreptul la învă ţă mâ nt, dreptul de a
alege şi de a fi ales, dreptul la petiţionare, dreptul de a-i reclama în justiţie
pe funcţionarii publici. Constituţia garanta proprietatea de orice natură ,
proclama dreptul la vot universal, egal direct şi cu scrutin secret. Consfinţea
ca formă de guvernă mâ nt monarhia constituţională cu regim democratic
parlamentar.

• Constituţia din 1923 a înscris principiul supremaţiei legii şi al statului de

drept, organizâ nd controlul constituţionalită ţii legilor şi contenciosul
administrativ.

• Modalitatea de revizuire demonstrează că Constituţia din 1923 a fost

concepută ca o constituţie rigidă , revizuirea putea fi înfă ptuită printr-o
procedură specială . Asupra iniţiativei de revizuire a constituţiei trebuiau să
se pronunţe toate trei ramuri ale puterii legislative.

b) Constituţia din 1938

În 1938, regele Carol al II-lea a emis o nouă constituţie ne ţinâ nd seama de

procedura de modificare, care a fost întă rită pe cale plebiscitară . Ea a marcat
trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu supremaţia
executivului. Deşi parlamentul continua să acţioneze, rolul puterii executive s-a
intensificat, ca adus la înlă turarea principiului separaţiei puterilor în stat şi
concentrarea puterii politice în mâ inile regelui.

Potrivit acestei constituţii, regele era nu numai titularul puterii executive, ci şi al

celei legiuitoare. Reprezentanţa naţională , alcă tuită din Camera Deputaţilor şi
Senat, era un simplu instrument cu ajutorul că ruia el urma să -şi exercite această
putere.

Constituţia din 1938 a fost suspendată la 5 septembrie 1940. La 31 august 1944,

Prin Decret regal, era restabilită acţiunea constituţiei din 1923 şi se sublinia că se
restabilesc drepturile româ nilor recunoscute de constituţia din 1866 şi 1923, astfel
subliniindu-se o veche tradiţie constituţională , punâ ndu-se capă t regimului
dictatorial.

3. Constituţiile socialiste
a) Constituţia R.A.S.S.M. din 1925

• La 10 mai 1925 Congresul al IX-lea al Sovietelor din întreaga Ucraină a

întărit Constituţia R.A.S.S.M. şi a introdus modificări respective în
Constituţia R.A.S.S.M. Congresul I al Sovietelor din Moldova a adoptat
Constituţia R.A.S.A.M. la 23 aprilie 1925.

• Constituţia cuprindea 48 de puncte expuse în şapte capitole şi anume:

prevederile generale, organele supreme ale puterii de stat, Sovietul
Comisarilor Norodnici, organele puterii locale, bugetul R.A.S.S.M.,
stema şi steagul. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi
libertăţi, ceea ce nu este compatibil cu denumirea de constituţie
modernă.

• Conform acestei constituţii sistemul judiciar era compus din

judecătoriile norodnici organizate în teritoriu, Judecătoria Principală,
ce activa în baza regulamentului său şi Judecătoria Supremă a
U.R.S.S., ca instanţa superioară care exercită un control în general,
inclusiv şi administrativ.

• Ea a consfinţit prin lege dictatura prolitariatului, bazată pe alianţa

clasei muncitoare şi ţărănimii, determinând rolul conducător al
Partidului Comunist. Constituţia R.A.S.S.M. din 1925 a instaurat baza
 de organizare a puterii muncitorilor şi ţăranilor într-un sistem unic de
organizare reprezentativă – sovietele de deputaţi ai ţăranilor şi ai
Armatei Roşii.

b) Constituţia R.A.S.S.M. din 1938

• În baza renovă rii constituţionale a U.R.S.S. (1936), la 6 ianuarie 1938 a fost

adoptată noua constituţie a R.A.S.S.M., care avea 11 capitole şi 114 articole
cu patru capitole mai mult decâ t cea din 1925. Capitolele noi se refereau la
orâ nduirea socială , drepturile şi obligaţiile cetă ţenilor, sistemul electoral,
procedura de modificare a constituţiei.

• În organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaţiei puterilor, ci pe

cel al unicită ţii puterilor. Organele erau împă rţite în categorii, între care se
stabileau relaţii de subordonare, din treaptă în treaptă , pâ nă la organul
suprem – Sovietul Suprem. Sovietul Suprem nu era unicul organ
legislativ,de oarece actele referitor la modificarea constituţiei, la împă rţirea
administrativ – teritorială , trebuieau confirmate din partea organelor
ucrainene.

• Proclamâ nd cetă ţenilor drepturi, Constituţia concomitent le-a înaintat şi

anumite îndatoriri: executarea legilor, respectarea disciplinei de muncă ,
atitudinea onestă faşă de datoria obştească , stima faţă de regulile de
convieţuire socială , pă strarea şi consolidarea proprietă ţii socialiste.

c) Constituţia R.S.S.M. din 1941

Urmă toarea etapă în evoluţia constituţionalismului în Moldova se referă la

formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi adoptarea Constituţiei
R.S.S.M. din 1941. Tră să turile de bază şi principiile acestei constituţii se
caracterizează prin continuitatea prevederilor Constituţiei U.R.S.S. din 1936,
Constituţiei R.S.S.U. din 1937, câ t şi ale Constituţiei R.A.S.S.M. din 1925 şi
1938.

• Ca organe supreme ale puterii de stat, constituţia menţiona Sovietul Suprem

şi Prezidiul Sovietului Suprem, ambele aveau putere legislativă şi, parţial,
executivă . Sovietul Comisarilor Norodnici – Guvernul R.S.S.M., era
caracterizat ca organ suprem şi de dispoziţie al puterii de stat format de
Sovietul Suprem al R.S.S.M. şi în fruntea că ruia se află preşedintele lui.

• Ca organe locale, Constituţia arată Sovietele locale, organele alese în baza

dreptului electoral universal, egal, direct cu scrutin secret.
 Modificarea constituţiei putea fi fă cută doar de Sovietul Suprem al R.S.S.M.
cu două treimi din voturi. Constituţia din 1941 permitea temporar existenţa
proprietă ţii private mici. Această Constituţie renunţă la principiile universale:
pluralismul politic, separaţia puterilor, supremaţia legii şi a statului de drept.

d) Constituţia R.S.S.M. din 1978

• La 15 aprilie 1978, Sovietul Suprem al R.S.S.M. a votat în unanimitate

Constituţia din 1978. Structura acestei Constituţii era urmă toarea:
preambulul, 10 secţiuni, care conţin 19 capitole şi 172 articole.

• În capitolul I se declară că „toată puterea în R.S.S.M. aparţine poporului”,

care o exercită prin Sovietele de deputaţi ai norodului. În art. 10 se menţiona
că „baza sistemului economic al R.S.S.M. o constituie proprietatea
socialistă ” sub formă de proprietate de stat, cooperatist – colhoznică şi a
altor organizaţii obşteşti, ne menţionâ nd că această proprietate a provenit
din lichidarea proprietă ţii private. În art. 13 Constituţia aminteşte şi
proprietatea personală , care se extindea asupra obiectelor de întrebuinţare
curentă , casă de locuit şi economiile provenite din muncă .

• Se prevedea cetă ţenia dublă : fiecare cetă ţean al R.S.S.M. este cetă ţean al
U.R.S.S.. Se declară în faţa legii a tuturor cetă ţenilor R.S.S.M., egalitatea în
drepturi indiferent de rasă , naţionalitate, sex, studii, religie, limbă etc.

• Constituţia din 1978 lă rgea drepturile cetă ţenilor, adă ugâ nd la drepturile
fixate în constituţia precedentă – la muncă , învă ţă tură , odihnă , asigurare
socială – şi altele noi ca: dreptul la ocrotirea să nă tă ţii, dreptul la locuinţă ,
dreptul de a se folosi de realiză rile culturii, dreptul de a participa la
conducerea treburilor de stat şi obşteşti, dreptul de a depune plâ ngeri
împotriva acţiunilor persoanelor oficiale, organele de stat şi obşteşti.

4. Etapa actuală. Constituţia Republicii Moldova din 1994

• La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă

Constituţie a Republicii Moldova, care în termen de trei zile a fost
promulgată de preşedintele republicii Moldova şi a intrat în vigoare la 27
august 1994. Din această zi Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie
1978 cu toate completările şi modificările ei a fost considerată ca fiind
abrogată.
• Conţinutul normativ al constituţiei adoptate este structurat, din punct de
vedere juridic, în 151 de articole grupate în şapte titluri, unele având
capitole şi secţiuni.

• La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea nr. l 115-XIV cu privire la

modificarea şi completarea Constituţiei RM. Modificările Constituţiei au
limitat competenţa şi rolul Preşedintelui RM în favoarea Guvernului şi a
Parlamentului. Astfel prin aceste modificări statul RM s-a transformat
dintr-un stat cu model semiprezidenţial de guvernare într-un stat cu model
parlamentar de guvernare. În special Parlamentului i s-a atribuit
competenţa de a alege Preşedintele Republicii cu votul a 3/5 din numărul
deputaţilor aleşi şi a-l demite cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi.