See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/357777679

CAPITOLUL II DEZECHILIBRU SISTEMIC ȘI DINAMICĂ URBANĂ ÎN MOLDOVA

Cosmin-Costel SÂRBU (2) ( 1)

Chapter · January 2022

CITATIONS READS

0 64

3 authors:

Ionel Muntele Alexandru Banica

Universitatea Alexandru Ioan Cuza; Center of Geographical Studies of Romanian A… Universitatea Alexandru Ioan Cuza
76 PUBLICATIONS   158 CITATIONS    56 PUBLICATIONS   229 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Sîrbu Costel - Cosmin

Universitatea Alexandru Ioan Cuza
7 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

ReGrow EU - Advancing ground-breaking research in regional growth and development theories, through a resilience approach: towards a convergent, balanced and
sustainable European Union View project

Urban resilience View project

All content following this page was uploaded by Ionel Muntele on 12 January 2022.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 CAPITOLUL II

DEZECHILIBRU SISTEMIC ȘI DINAMICĂ URBANĂ ÎN MOLDOVA

Ionel MUNTELE(1,2), Alexandru BĂNICĂ(1,2), Cosmin-Costel SÂRBU(2)

(1)
Academia Română, Filiala din Iaşi, Colectivul de Geografie, B-dul Carol I, nr. 8, RO-700505,
Iaşi, România; e-mail: imuntele@yahoo.fr
(2)
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie,
B-dul Carol I, nr. 20A, RO-700505, Iaşi

I. Introducere
II. Materiale şi metode
III. Rezultate şi discuţii
IV. Concluzii
Bibliografie

SYSTEMIC IMBALANCE AND URBAN DYNAMICS IN MOLDAVIA

Peripheral urban systems are generally characterized by a greater

sensitivity to socio-political and economic changes. Consequently, their
resilience manifests itself late, as an effect of a contagious diffusion of center-
periphery type or by contradictory turbulences that can lead either to the
proliferation of unviable urban territorial forms or to the accentuation of
regressive cycles generated by the politico-economic unfavorable context.
Studied for a long time, the recurrent phenomena have seen a spectacular
evolution in the cycle opened by the fall of the communist regime, still
insufficiently analyzed and assumed, far from having already produced a
tendency to balance the urban system, both from the perspective of hierarchy
and especially from the perspective of the power relations between its
components. This study seeks to capture the extent to which evolutionary,
trend, past or ongoing cycles have produced a solid urban framework, capable
of supporting the development of a true regional urban system, cross-border,
adaptable to the demands of postmodernity. The analysis of the evolution of
the urbanization process in the Moldavian space is the first step in this
approach. The existence of major differences in the degree of urbanization
and the urban phenomenon affects the consistency of urban reinforcement
and, implicitly, its ability to withstand shocks.

Key words: urban network, urbanization, cyclical evolution, systemic shocks,

urban resilience, Moldavia

I. INTRODUCERE

Moldova istorică este cunoscută drept unul din cele mai slab urbanizate
ansambluri teritoriale din Europa. Această situație este una relativ recentă
pentru că, cel puțin la nivel național, nord-estul României părea relativ
urbanizat în perioada interbelică, în comparație cu sudul țării sau chiar cu
Transilvania. Moldova dintre Prut și Carpați avea 20,1% populație urbană în
26 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

1930, Bucovina 20,7% față de 18,6% în Transilvania sau 14,3% în Oltenia.

Doar Basarabia era mai slab urbanizată, cu numai 12,8%. Chiar și Banatul
abia atingea, în același an, 21,3% (Golopenția, p.437, 2002). În zilele
noastre, Moldova de la vest de Prut are doar 43,3% populație urbană, față de
56,5% în Transilvania-Banat sau 57,2% în sudul țării (45,8% exclusiv capitala
și județul Ilfov) (INS, 2020). Republica Moldova, fără Transnistria, are o
situație și mai precară cu numai 38,6% (BSM, 2020). Regiunea Cernăuți
afișează valori similare (40,2%), la fel ca sudul Basarabiei (39,6%) (DSSU,
2020). Integrată într-o arie mai vasta, slab urbanizată în context european,
această regiune se distinge cu atât mai mult cu cât densitatea populației este
superioară mediei europene (figura 1). Ruralitatea extremă poate fi
considerată caracteristica sa esențială dar și principala provocare în calea
modernizării social-economice.

Figura 1: Ponderea populației urbane în Europa, la nivel regional (2020)

 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 27

Ne putem legitim întreba, care au fost cauzele acestei rămâneri în

urmă, cu tot efortul regimurilor totalitare de a moderniza infrastructura și
a impune o urbanizare controlată, extensivă. Răspunsul nu poate veni
decât din constatarea că sistemele urbane periferice sunt caracterizate, în
general, printr-o mai mare sensibilitate la schimbările social-politice și
economice, în special în contextul industrializării și al liberalizării pieței
din ultimele secole (de Vries, 1984). Astfel, corespondența evoluției
rețelei urbane din aceste spații periferice cu modelul teoretic al locurilor
centrale fundamentat de Walter Christaller în 1933 sau cu teoria
sistemului urban, axată pe o abordare evolutivă (Fujita, Mori, 1997) este
mult mai precară. Aflate sub dependența unor centre majore din afara
regiunii, sistemele urbane periferice nu au capacitatea de a genera
urbanizarea completă a teritoriului prin dinamizarea tuturor nodurilor,
crearea unor axe de concentrare urbană sau a ariilor metropolitane
(Jefferson, 1989). Deficiențele induse de sistemele moderne de transport
(feroviar, rutier) nu au permis consolidarea unor ”coridoare” de
urbanizare durabilă, cum le numea Whebell (1969), deși premisele
naturale nu sunt absente în Moldova istorică, cu cele trei văi majore
paralele (Siret, Prut, Nistru), convergente spre Dunărea de Jos și Marea
Neagră. Interfluviile dintre acestea, traversate lesne de vechi căi de
comunicație tradiționale prin partea mediană nu au fost integrate solid
într-un sistem coerent, lăsând loc unor vaste arii rurale repulsive, precar
deservite, transformate în veritabile ”unghiuri moarte”, după expresia lui
Philippe Aydalot (1982). Eficacitatea rețelei de transport este strâns
legată de accesibilitatea teritorială, ruralitatea Moldovei istorice fiind
datorată și unui deficit puternic din perspectiva deservirii teritoriului
(Groza, Muntele, 2003). Tributar modelului centru-periferie, sistemul
urban din spațiul istoric moldav resimte nevoia unei descentralizări
capabile să reducă impactul proceselor de fragmentare care afectează mai
ales nivelul inferior al ierarhiei urbane (Ianoș, 2004, p.121).
Absența unei integrări puternice, anterior captării sistemului urban
medieval moldovenesc de către polii de atracție imperiali (Viena sau
Moscova) ori naționali, după 1860 (București), poate explica
discontinuitățile teritoriale induse de procesul de urbanizare din ultimele
secole. În alte situații, astfel de periferii au fost atrase și ”forțate” să se
integreze, valorificând în totalitate valențele polarizatoare la nivel local,
cum a fost cazul nord-estului Olandei (Kooij, 1988). În spațiul moldav, a
existat premisa unei astfel de evoluții în perioada premergătoare unirii
principatelor când, pe fondul liberalizării comerțului și a imigrației
populației evreiești, s-a manifestat fenomenul proliferării ”târgușoarelor”
(Obreja, 1936), stopat practic odată cu bifurcația indusă de pierderea
autonomiei și intrarea pe orbita Bucureștilor, exponent al unui sistem
urban extrem de primațial. Pierderea capacității de a atrage imigranți și
chiar de a reține populația rezidentă a generat astfel un ”șoc” din care
sistemul urban moldovenesc, cel puțin din partea vestică a arealului
istoric își va reveni cu dificultate. Destructurat, marcat de dependență
excesivă și de tendințe centrifuge, sistemul urban din regiune și -a pierdut
28 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

capacitatea de auto-dezvoltare, devenind tributar planificării și dirijării,

fenomen tipic pentru ariile periferice (Portnov, Pearlmutte, 1999). În
consecință, reziliența acestora se manifestă cu întârziere, ca efect al unei
difuziuni contagioase de tip centru-periferie sau prin turbulențe
contradictorii care au condus, fie la proliferarea unor forme teritoriale de
tip urban neviabile, fie la reluarea/accentuarea unor cicluri regresive
generate de contextul politico-economic nefavorabil.
Sistemul urban moldovenesc apare în prezent insuficient
consolidat, disjunct, inclusiv în vestul regiunii. Acesta nu este neapărat
un dezavantaj în contextul globalizării care, se pare, a redus funcționarea
sistemelor urbane doar în cadrul structurilor naționale sau regionale,
păstrând însă ierarhizarea lor în funcție de intensitatea urbani zării și de
gradul de integrare în rețelele globale (Cosinschi, Racine, 1998, p.133).
Starea sa actuală este marcată de un policentrism aparent, forțat de
diviziunile geopolitice și de insuficienta capacitate de auto-organizare,
responsabilă de manifestarea dinamicii urbane (Pumain et al., 1989).
Marcat de experiența comunistă, urmată de o evoluție spectaculoasă,
chiar dacă dramatică, încă insuficient analizată și asumată, acesta este
departe de a fi suportat o echilibrare sistemică, atât din perspectiva
ierarhiei, cât mai ales din perspectiva raporturilor de forță dintre
principalii poli urbani. Procesele economice, spațiale, sociale,
instituționale și culturale recurente manifestării acestui echilibru sistemic
(Zhao et al, 2013), deși prezente, sunt grevate de statutul periferic al
regiunii și de blocajele generate de efectul de barieră al frontierelor care
o traversează, distorsionând piețele și creând un „spațiu economic
mutilat” (Sohn, Lara-Valencia, 2013).
Având aceste premise teoretice, studiul de față încearcă să
surprindă măsura în care ciclurile evolutive, tendențiale, trecute sau în
curs de derulare, au produs o armătură urbană suficient de solidă în profil
spațial pentru a susținte un veritabil sistem urban regional,
transfrontalier adaptabil exigențelor postmodernității.

II. MATERIALE ŞI METODE

Pentru a atinge obiectivul propus au fost colectate informații statistice

asupra evoluției numerice a populației orașelor din spațiul moldav, începând
cu primele înregistrări statistice fragmentare și relative, continuând cu
recensămintele moderne până în prezent. Informația a fost preluată atât
direct din sursele oficiale cât și din lucrări care au sistematizat informații utile
(vezi Anexa 1). În afara evoluției numerice au fost colectate și informații
asupra structurii etnice a populației urbane, element important în analiza
procesului de urbanizare din Moldova istorică. Pentru a urmări unele
fenomene recente au fost integrate în baza de date și informații referitoare la
localitățile din aria periurbană a centrelor urbane, delimitate în conformitate
cu poziția ierarhică și importanța lor administrativă. Au fost luate în
considerare doar localitățile deja aglutinate sau în curs de concreștere,
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 29

conform tendințelor de evoluție a spațiului construit, așa cum poate fi detectat

în surse precum Google Maps.
Bazele de date constituite au fost prelucrate utilizând statistica
descriptivă, inclusiv sub forma unor analize tipologice (clasificări ierarhice
ascendente, modelul rang-talie) care surprind ciclurile de evoluție a dinamicii
populației urbane sau formarea aglomerațiilor urbane. În acest scop a fost
utilizat XlStat. Materialele grafice au fost realizate utilzând Adobe Ilustrator
CC2014.

III. REZULTATE ŞI DISCUŢII

III.1.Evoluția procesului de urbanizare

Primul pas în analiza sistemului urban din regiunea studiată a fost

identificarea principalelor tendințe manifestate în evoluția procesului de
urbanizare. Au fost deosebite mai multe categorii de orașe și așezări asimilate
statutului urban, conform documentelor administrative, începând cu anul
1774, anul primelor înregistrări indirecte fiabile și cuprinzătoare a populației.
Până la acea dată doar Iașii, capitala principatului avea un statut urban oficial
(”politia Iașii”), celelalte 29 așezări cu o certă funcționalitate urbană încă din
Evul Mediu fiind considerate târguri sau având rol defensiv (cetăți, în special
în lungul Nistrului sau în Bugeacul administrat direct de otomani). Acestea pot
fi considerate a constitui osatura rețelei urbane. Mai densă în vestul regiunii,
unde o axă de urbanizare veche avea în centru fosta capitală medievală,
Suceava, dar fragmentată, precară în est, rețeaua urbană era într-o fază
incipientă, fără o ierarhie clară, tipic unui spațiu periferic, cu o coerență
redusă a sistemului de așezări (figura 2).
Ocuparea austriacă Bucovinei în 1775 și cea țaristă a Basarabiei în
1812, dincolo de efectele negative antrenate a determinat, mai ales în vestul
regiunii, o consolidare a rețelei urbane prin acordarea unui statut oficial
multor târguri medievale sau unor așezări rurale cu rol polarizator. În acest
mod, pe parcursul secolului al XIX-lea, vechile axe de urbanizare se extind,
pătrunzând spre zona montană, complet ignorată anterior de fenomenul
urban (Câmpulung), sudând unele axe disjuncte prin formarea unor noi orașe
în scopuri administrative (Fălticeni, Storojineț) sau impulsionate de poziția
frontalieră (Mihăileni). În Basarabia, rețeaua păstra însă același caracter
disjunct, singura evoluție notabilă manifestându-se în sud-vest, unde apare
noul oraș Bolgrad și capătă o funcționalitate urbană, Cahulul, pe locul
vechiului sat moldovenesc, Frumoasa. În acest mod, se contura la Dunărea de
Jos o axă de urbanizare care continua pe teritoriul Dobrogei și al Munteniei,
izolată dar cu o poziție care-i putea asigura perspective.
Caracteristic spațiului moldav pe parcursul secolului al XIX-lea a fost
însă fenomenul proliferării târgurilor și târgușoarelor, localități cu funcții cvasi-
urbane, distribuite într-o logică tipic christalleriană, corespunzând necesităților
impuse de liberalizarea comerțului după tratatul de la Adrianopole (1829) și
intereselor unor mari proprietari. Au scăpat acestui fenomen zonele carpatice,
o densitate foarte mare înregistrându-se în Podișul Bârladului sau în nordul
30 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

Basarabiei. Decăzute treptat, unele având o existență efemeră, au păstrat

deseori un minimum de activități cu rol polarizator, fără a reuși trecerea la
statutul urban propriu-zis, altfel decât forțat de contextul social-politic din
perioada comunistă, în special în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în
1940. Un caz particular este cel al Bucovinei, în care majoritatea acestor
centre au căpătat în timp statutul urban, în prima parte a secolului al XX-lea,
generând o densificare a rețelei care, alături de urbanizarea unor noduri
feroviare (Pașcani, Ungheni) sau a unor târguri din partea centrală a
Basarabiei (Călărași, Fălești), a sudat pentru prima dată armătura urbană din
partea central-nordică a Moldovei istorice. În jumătatea sudică, vechiul
aliniament Focșani-Huși, racordat mai degrabă la sistemul urban al Munteniei
și aliniamentul de la Dunărea de Jos rămân în continuare separate, în mijlocul
unor spații profund rurale.

Figura 2:Evoluția procesului de urbanizare a teritoriului Moldovei istorice (1774-prezent)

În perioada comunistă s-a constatat o extindere rapidă a rețelei

urbane, în special în Basarabia, fie prin acordarea statutului urban unor
vechi târguri (mai ales în nord), fie prin urbanizarea unor localități rurale
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 31

cu o poziție favorabilă (foste gări precum Drochia, Iargara ș.a.) sau în care
s-au localizat întreprinderi industriale (Glodeni, Sângerei, Strășeni ș.a.). În
unele cazuri, au fost create și centre urbane ex-nihilo, exemple tipice fiind
Dnestrovsk, creat pentru a deservi hidrocentrala de pe Nistru, în estul regiunii
Cernăuți sau, mai la sud, Cantemir, pe Prut. În acest mod, pentru prima dată,
rețeaua urbană din Basarabia capătă consistență, cu axe bine evidențiate,
convergente spre Chișinău. În vestul regiunii sunt doar patru cazuri din
această ultimă categorie, toate situate în bazinul Trotușului, strâns legate de
exploatarea și prelucrarea unor resurse (Comănești, Dărmănești, Onești) sau
având o funcție turistică (Slănic-Moldova). În afara acestora au recâștigat
statutul urban unele vechi târguri, mai ales în interfluviul Siret-Prut (de la
Darabani la Târgu Bujor). În acest fel, rețeaua urbană din partea vestică a
Moldovei a păstrat în mare parte forma rezultată din evoluțiile anterioare. Un
fenomen caracteristic regiunilor integrate în U.R.S.S. a fost și proliferarea
”localităților de tip urban”, multe dintre ele dezvoltate în apropierea unor
orașe importante (Chișinău în special) sau având la bază foste așezări
germane, cu un standard edilitar mai înalt (în Bugeac). Până în anii '50 ai
secolului trecut și în partea vestică a Moldovei erau localități cu un astfel de
statut oficial, categorie la care s-a renunțat ulterior (de obicei localități cu
profil extractiv precum Zemeș, Solonț ș.a.).
După 1990, extinderea rețelei urbane a fost practic stopată, cu câteva
excepții: ridicarea la rang urban a unor ”localități de tip urban” în teritoriile
ex-sovietice (de obicei centre raionale precum Șoldănești, Ocnița,
Dondușeni); acordarea, în mare parte artificială a statutului urban prin Legea
83/2004, unui număr de comune, mai ales din județele Suceava și Botoșani.
Unele avuseseră în trecut statut urban și l-au recâștigat (Ștefănești pe Prut),
altele aveau o minimă funcționalitate urbană (Roznov în județul Neamț,
Bucecea în județul Botoșani ș,a.) dar cele mai multe nu se disting practic de
comunele vecine (Cajvana, Liteni, Milișăuți, Flămânzi etc.). În acest mod s-a
creat artificial o îndesire a rețelei urbane în aria de influență a municipiilor
Suceava și Botoșani, comparabilă cu cea din zona Nistrului inferior, în estul
Republicii Moldova care dispune însă, efectiv, de o polarizare de tip
metropolitan (Chișinău, Tiraspol-Tighina).
Ca rezultat al acestei evoluții seculare s-a creat o axă de urbanizare cu
originea pe țărmul Mării Negre, la Odesa, integrând aglomerațiile Tiraspol-
Tighina, Chișinău, Bălți și Cernăuți, de unde se produce o divergență spre
regiunile din vestul Ucrainei, în strânsă legătură cu conformația rețelei rutiere
și feroviare majore. Secundar, de la Cernăuți, prin Suceava-Botoșani și Iași
spre Chișinău s-a creionat a axă alternativă din care se desprind axe
secundare spre zona subcarpatică. Mai slab schițată, de la Chișinău se
desprinde o axă dirijată spre Dunărea de Jos, cu conexiuni firave spre valea
Prutului inferior și valea Bârladului. Jumătatea sudică a Moldovei istorice
rămâne astfel marcată de o rețea urbană incomplet sudată, cu vaste
suprafețe profund rurale (interiorul Podișului Bârladului, Bugeacul în
ansamblu, Subcarpații de Curbură). Astfel de zone profund rurale, destul de
extinse caracterizează și bazinul Prutului mijlociu sau Obcinele Bucovinene.
Municipiul Iași, aparent bine plasat în centrul regiunii sale istorice dar
32 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

suportând consecințele poziției frontaliere actuale nu a reușit să coaguleze în

jurul lui axele de urbanizare fiind destul de firav conectat, în lungul văii
Bahluiului spre nord-vest și prin Ungheni-Călărași spre Chișinău. Formarea, în
curs, a aglomerației sale metropolitane, începută forțat încă din perioada
comunistă prin crearea unor ”cartiere” dormitor în comunele vecine (Dancu,
Tomești, Lunca Cetățuii) ar putea dinamiza o arie mai largă, incluzând foste
târguri din apropiere precum Răducăneni, Bivolari, Codăiești etc., posibil
releee pentru o conectare mai eficientă spre axul văii Bârladului sau spre
valea Prutului mijlociu.
Pe tot parcursul acestei evoluții, unele centre cu statut urban au
decăzut definitiv. Cel mai tipic exemplu este Fălciul, pe Prutul inferior, care a
dat numele unui vechi ținut, păstrat ca unitate administrativă până în 1948.
Într-o situație similară a fost și Ștefănești, tot pe Prut, mult mai la nord,
resuscitat ca centru urban în anul 2004. Un caz aparte este și Mihăileni, în
nord-vestul județului Botoșani, înființat ca centru urban grație poziției
frontaliere, după 1775, dar defavorizat treptat de proximitatea unor centre
urbane mai vechi și mai bine poziționate (Dorohoi, Siret). Un alt caz particular
este cel al fostului oraș Tuzla, aproape de țărmul Mării Negre, dezvoltat ca
centru urban inițial, în perioada în care sudul Basarabiei a fost retrocedat
Principatului Moldovei (Regatului României), păstrat ca târgușor sub regimul
țarist și cu statut urban în perioada interbelică. Depopulat prin repatrierea
populației românești și germane după 1940 a rămas o simplă localitate rurală.

III.2. Rolul comunităților alogene în formarea și evoluția rețelei de

așezări urbane din Moldova istorică
Evoluția procesului de urbanizare și difuziunea sa în spațiul moldav,
așa cum a fost creionată în subcapitolul anterior, a datorat mult și prezenței
unor comunități cu tradiție urbană care au găsit aici un refugiu încă din Evul
Mediu. Dacă multe dintre acestea și-au pierdut, în timp, influența (armenii,
sașii, grecii), lăsând totuși urme materiale, altele au avut un rol decisiv în
consolidarea și expansiunea rețelei de așezări urbane în perioada modernă.
Exemplul cel mai tipic este acela al comunităților evreiești, prezente de
timpuriu în târgurile și cetățile medievale ale Moldovei. Devenită, de la finele
secolului al XVIII-lea un spațiu de refugiu sau de oportunități economice
pentru mulți evrei din fostele imperii Habsburgic și Țarist, regiunea s-a
caracterizat până după cel de-al doilea război mondial printr-o prezență
consistentă a acestora în mediul urban, fără a fi absenți din mediul rural
(figura 3). Chiar dacă astăzi au rămas mai degrabă o amintire, li se datorează
revitalizarea unor târguri medievale și dinamizarea unor centre locale de
polarizare, situate în poziție nodală (strâns legat de expansiunea căilor ferate)
sau deservind zone mai izolate, profund rurale. Până la 1950, această
comunitate asigura o anumită unitate sistemului urban moldovenesc, prin
prezența sa masivă.
Mai puțin importante numeric, dar cu un rol esențial în urbanizarea
anumitor arii sau în dezvoltarea unor activități economice, au fost și
comunitățile originare din Peninsula Balcanică sau sud-vestul Asiei (armeni,
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 33

greci, bulgari etc.). Armenii erau încă prezenți într-un număr însemnat în anul
1930 mai ales în vechile centre comerciale din vestul Moldovei (Botoșani,
Roman, Focșani etc.) și în capitala principatului, Iași. În Basarabia, Chișinăul
și Cetatea Albă aveau de asemenea, comunități armene semnificative la fel ca
Suceava în Bucovina. Grecii, cu o prezență veche pe teritoriul Moldovei aveau
o pondere însemnată mai ales în porturile dunărene. Ambele comunități erau
difuze și în mediul rural, în special în jumătatea sudică a Moldovei istorice. În
ce privești bulgarii, găgăuzii sau sârbii, prezența lor în orașe era mai discretă,
un caz particular fiind acela al orașului Bolgrad din Basarabia, fondat de
coloniști bulgari, în care erau majoritari. O situație identică era la Comrat, cu
o populație majoritar găgăuză. Difuzia lor în mediul rural, în special în
jumătatea sudică a Basarabiei era puternică însă, creând areale coerente în
care dețineau majoritatea.

Figura 3:Ponderea populației evreiești în anul 1930, în orașele și târgurile din Moldova (sursa
datelor: Recensământul populației din 1930, vol. II, ICS, București, 1941)
34 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

Cu o prezență la fel de veche în târgurile și orașele moldovenești s-

au remarcat și comunitățile originare din Europa Centrală (germani, unguri,
polonezi ș.a.). Prezente mai ales în jumătatea nord-vestică a regiunii,
aceste comunități erau difuze și în mediul rural, prin colonizare fiind masiv
prezente și în partea centrală a Bugeacului (germanii). În Bucovina, rolul
comunităților germane în urbanizarea unor localități, inclusiv a principalului
oraș, Cernăuții a fost hotărâtor, pe parcursul ocupației habsburgice (1775-
1918). În perioada interbelică, ei formau comunități importante (15-30%)
în cele mai multe orașe bucovinene. În orașele din Vechiul Regat prezența
comunităților central-europene era semnificativă (până la 5-10% în Buhuși,
Bacău, Comănești). În Basarabia, în afara cazului particular la coloniilor
germane din sud, era notabilă prezența polonezilor și germanilor în
Chișinău, Bălți, Hotin, etc.
Importanța rușilor și ucrainenilor în procesul de urbanizare s-a
manifestat îndeosebi în Basarabia, unde în perioada țaristă, mai ales rușii au
devenit o prezență masivă în centrele urbane, aproape fără excepție deși,
inițial, populația autohtonă era peste tot majoritară așa cum documentează
minuțios unele lucrări (Poștarencu, 2010, p.44-56). Ucrainenii erau mult mai
prezenți în mediul rural (nord-vestul extrem, colțul sud-estic al Bugeacului),
fără a fi absenți în orașe. Această situație s-a menținut și în perioada
interbelică, valul masiv de populație ruso-ucraineană instalat după 1940-1944
beneficiind astfel de o inserție relativ facilă (Enciu, 2002, p.140).
În acest context, populația autohtonă a fost multă vreme mai degrabă
o prezență ”discretă” în orașele și târgurile din regiune, chiar și în ariile cu
populație majoritar românească. Acest caracter masiv alogen al populației
urbane din Moldova istorică este adesea invocat drept cauză a involuției unor
orașe sau târguri, mai ales în perioada îndelungată de stagnare, consecutivă
unirii principatelor și formării statului național român (Zeletin, 1991, p.87-91.
Absența sau precaritatea unei ”burghezii” naționale consolidate, cel puțin în
comparație cu Țara Românească sau cu Transilvania se resimte până în
prezent. Regimul comunist, prin urbanizarea forțată a impus o tendință
durabilă de omogenizare etnică (românească în vestul Moldovei, parțial și în
R.Moldova, ucraineană în nordul Bucovinei). În Basarabia situația a devenit
mai complexă, orașele mai mari tinzând spre o majoritate ruso-ucraineană iar
cele medii și mici spre o majoritate românească (moldovenească, în
conformitate cu accepțiunea oficială). După destrămarea Uniunii Sovietice,
tendințele de omogenizare s-au manifestat în direcția consolidării majorității
ucrainene (în regiunea Cernăuți și în sud-vestul regiunii Odesa) sau a celei
românești, în R.Moldova, mai puțin în zonele secesioniste din est (figura 4).
Urmare a acestor tendințe sistemul urban din Moldova istorică a
căpătat din nou coerență, prin prezența masivă a populației autohtone,
covârșitoare la vest de Prut. În R.Moldova, pentru prima dată în ultimele două
secole, orașele devin mai integrate în peisajul etnic general, procesul de
rusificare din epoca sovietică părând stopat. Regiunile integrate în statul
ucrainean sunt în continuare marcate de clivajul etnic față de regiunile rurale
vecine, mai ales în Regiunea Cernăuți, unde ponderea românilor în orașe este
net inferioară față de mediul rural. Oportunitățile oferite de această
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 35

convergență a structurii etnice în spațiul istoric moldav sunt departe de a fi

utilizate la adevăratul potențial.

Figura 4:Ponderea populației românești în orașele și localitățile de tip urban din Moldova
istorică în anii 2001-2014

III.3.Tipologia dinamicii populației urbane în Moldova istorică. Cicluri

și tendințe seculare (1775-2020)

Utilizând informațiile colectate in sursele indicate în Anexa 1 a fost

obținută o bază de date care cuprinde 19 serii numerice referitoare la
populația orașelor (conform situației actuale) și a fostelor târguri din
spațiul moldav. Opțiunea de a integra în analiză fostele târguri, multe
dintre ele efemere a avut în vedere analiza măsurii în care acestea au
dovedit sau nu o anumită viabilitate susceptibilă a le transforma în
potențiale centre urbane, așa cum s-a și întâmplat în unele situații. Pentru
o mai mare acuratețe a informațiilor s-a ținut cont de populația existentă
pe teritoriul administrativ actual, incluzând astfel localitățile înglobate de -a
36 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

lungul timpului. Au fost evitate astfel variații anormale care ar fi necesitat

explicații specifice fiecărui caz în parte. Cele 243 unități statistice au
constituit astfel un efectiv consistent, susceptibil a exprima tendințe bine
conturate.
Pornind de la aceste informații brute a fost calculat ritmul mediu
anual de creștere pentru fiecare perioadă. Trebuie să precizăm că aceste
perioade sunt inegale, putând distinge două mari epoci: până la 1900, în
care s-a ținut cont (în mare parte) de anul în care au fost efectuate
înregistrări (catagrafii, recensăminte); după 1900, pentru care s-a efectuat
o interpolare a populației pentru fiecare final de deceniu, utilizând
recensămintele efectuate. Uniformizarea perioadelor pentru care s-au
calculat valorile ritmului a permis evidențierea unor tendințe care s-au
manifestat într-un timp relativ scurt precum cele două războaie mondiale.
Profilul mediu al ritmului mediu anual de creștere, rezultat din
însumarea populației celor 243 unități statistice incluse în analiză indică
suficient de clar existența a 5 cicluri de evoluție distincte ale rețelei majore
de așezări din spațiul moldav: 1775-1860; 1860-1910;1910-1950;1950-
1990; 1990-2020 (vezi primul grafic din figura 6). Aceste cicluri sunt
corespunzătoare unor evoluții istorice distincte care și-au pus amprenta
asupra viabilității rețelei urbane din aria studiată, prin tendințe bine
conturate, înscrise de multe ori în siajul unor transformări mai ample, la
nivel național, regional sau continental.
Primul ciclu (1775-1860) este marcat de dezmembrarea
Principatului Moldovei și declanșarea primei faze de modernizare social -
economică, pe fondul redeșteptării conștiinței naționale și a amplificării
schimburilor economice într-un context al convergenței intereselor externe
pentru sud-estul Europei în ansamblu. Marcată printr-o creștere rapidă a
populației din orașe și târguri, e drept, având ca un punct de plecare
coborât, acest ciclu a cunoscut o dezvoltare rapidă a rețelei de târguri, nu
numai în partea autonomă a principatului ci și în Basarabia sau Bucovina,
cu diferențe din perspectiva constituirii și planificării teritoriale dar și cu
asemănări, prin atracția exercitată asupra unor comunități cu tradiție
urbană, în special a evreilor, menționată într-un capitol anterior.
Densificarea rețelei și constituirea unui sistem urban ierarhizat, care urma
o tendință prezentă încă din perioada medievală, se impune mai ales în
vestul spațiului moldav. Spre deosebire, în est, regimul țarist a impus
organizarea centralizată a sistemului de populare, la fel ca în restul
imperiului, având în prim plan o capitală provincială (gubernială) puternică
și o rețea incompletă de târguri locale.
Al doilea ciclu (1860-1910), continuă tendința de creștere dar la un
nivel mult diminuat, posibilă consecință a consolidării frontierelor care au
generat un efect de barieră, impunând divergența fluxurilor de schimb și
apariția a trei sisteme subregionale de așezări (Țurcănașu, 2006, p.222).
Remarcabilă, pentru acest ciclu, este manifestarea puternică a unei
tendințe de stagnare sau chiar declin, în special în partea vestică a
regiunii, pe fondul integrării principatului autonom în statul național unitar
român.
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 37

Al treilea ciclu (1910-1950), cuprinde perioada cea mai turbulentă,

de maximă vulnerabilitate, generată de cele două războaie mondiale care,
ambele, au avut acest spațiu drept teatru de operațiuni. Marcat de
inflexiunile introduse de conflagrații și de timida recuperare interbelică,
acest ciclu poate fi supranumit și al regăsirii, pentru un scurt interval
manifestându-se o tendință de reconfigurare a celor trei subsisteme
anterioare, în direcția coagulării unor relații mai strânse. Cu toate acestea,
stagnarea sau chiar regresul caracteristice anterior în vestul regiunii s-au
impus în întreg spațiul, inclusiv ca urmare a unor deplasări de populație,
fluxuri de refugiere, retragerea a administrației imperiale, atrocităților
războaielor etc. Caracterul predominat comercial al centrelor urbane, cu o
industrializare precară a cântărit cel mai mult în această evoluție (Muntele,
1998, p.115).
Al patrulea ciclu (1950-1990) este cel mai spectaculos, marcat de o
creștere exponențială a populației, efect al politicilor de urbanizare și
industrializare impuse de regimul comunist. Acest ciclu este marcat și de o
repopulare masivă, având ca efect schimbarea compoziției etnice (inclusiv
la vest de Prut), expansiunea fiind legată și de persistența unei vitalități
demografice excepționale, mai ales în centrele urbane mici și mijlocii. Cu
toate acestea, s-au resimțit deficiențele unui sistem urban imatur, axat pe
orașele medii în vest și controlat de veritabile metropole regionale în est și
nord-vest, cu mari lacune teritoriale care au diminuat capacitatea de
interacțiune, multe orașe evoluând sub spectrul unei relative autarhii.
Ultimul ciclu (1990-2020), este în opoziție cu cel anterior, fiind profund
afectat de un declin aproape generalizat, pe fondul finalizării tranziției
demografice și a reducerii potențialului natural de creștere, dublată de
emigrația puternică, alimentată de destructurarea sistemului economic
consolidat anterior.
Cele 8 tipuri de evoluție observate, surprind tot atâtea modalități de
adaptare la evoluția sistemică descrisă mai sus (figura 5).
Tipul 1 (24 cazuri), se distinge față de media Moldovei istorice prin
valorile în general superioare acesteia și prin concentrarea creșterii de-a
lungul secolului al XX-lea. Se integrează aici mai ales o serie de târguri și
localități rurale basarabene, urbanizate treptat, îndeosebi în perioada sovietică
(Fălești, Drochia, Basarabeasca, Ceadâr Lunga ș.a.), localizate predilect în
lungul căilor ferate, beneficiind astfel de o anumită favorabilitate. Unele dintre
ele au început să se dezvolte încă din perioada țaristă, ca relee locale pentru
comerțul cu produse agricole, controlat de portul Odesa (Gugiuman, 1938). În
vestul regiunii, se alătură cu un comportament similar, în primul rând trei
centre urbane puternic industrializate după 1950, beneficiind de prezența unor
resurse naturale (Onești, Comănești și Bacău). Creșterea masivă din perioada
comunistă a fost compensată însă, în toate aceste cazuri, de un declin mai
accentuat decât media.
Tipul 2 (39 de cazuri), mult mai frecvent în cea mai mare parte a
spațiului moldav, cuprinde mai ales orașe medii sau mari care au evoluat în
conformitate cu profilul mediu distingându-se de acesta prin pusee episodice
de creștere în primele decenii ale secolului al XIX-lea și imediat după al doilea
38 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

război mondial. Se încadrează aici atât Chișinăul, capitala R.Moldova cât și

cele mai mari orașe de la vest de Prut (Galați și Iași). Se adaugă unele orașe
medii din vest (Focșani, Vaslui, Roman, Piatra Neamț ș.a) și o serie de orașe
mai mici din Basarabia. Conformitatea față de evoluția medie asigură acestui
tip o anumită reprezentativitate.

Figura 5: Tipologia evoluției numerice a populației orașelor și târgurilor din Moldova istorică
(1775-2020)

Tipul 3 (29 de cazuri) este mai discret și cuprinde, în general orașe mai
mici, recent ridicate la acest rang (Vicovu de Sus, Flămânzi, în vest, Congaz în
est sau Crasna Ilschi în nord-vest sunt câteva exemple), la care s-au alăturat
și o serie de așezări de tip urban din aria metropolitană a Chișinăului sau
orașe nou apărute ex nihilo, cum este Dnestrovsk, care deservește
hidrocentrala din apropiere, pe Nistru, în estul regiunii Cernăuți. Se adaugă o
serie de foste târguri sau localități de tip urban, mai ales din partea vestică,
unde s-a păstrat într-o anumită măsură potențialul demografic, putând
constitui puncte de sprijin pentru ameliorarea rețelei. Față de profilul mediu
se disting în general prin valori apropiate mediei în secolul al XIX-lea, cu un
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 39

reviriment în perioada interbelică urmat de un declin semnificativ în perioada

comunistă dar cu o rezistență superioară după 1990. Acest comportament
întărește potențialul lor de polarizare.
4.00 Ritmul mediu anual de creștere % față de medie tipul 1 % față de medie tipul 2
3.00 (%) 4.00
4.00
2.00 2.00
2.00
1.00
0.00 0.00 0.00
-1.00 -2.00 -2.00
-2.00
-4.00 -4.00
-3.00

% față de medie tipul 3 % față de medie tipul 4 % față de medie tipul 5

4.00
4.00 4.00
2.00 2.00
2.00
0.00 0.00
0.00
-2.00 -2.00 -2.00

-4.00 -4.00 -4.00

% față de medie tipul 6 % față de medie tipul 7 % față de medie tipul 8

4.00 4.00 4.00

2.00 2.00 2.00

0.00 0.00 0.00

-2.00 -2.00 -2.00

-4.00 -4.00 -4.00

Figura 6:Profilul mediu (ritmul mediu anual de creștere, %) și profilul tipurilor de evoluție
reprezentate în figura 5 (% față de profilul mediu).

Tipul 4 (23 de cazuri) este o prezență și mai discretă, cuprinzând

exclusiv foste târguri ruralizate și sate mari, localizate predilect în sudul și în
sud-estul regiunii. Unele dintre ele aveau o tradiție medievală (Fălciu,
Lăpușna), altele au primit recent statutul urban (Murgeni în vest sau Tvardița,
Talmaz în sud-estul Basarabiei). Raportat la profilul mediu, au evoluat în
apropierea acestuia până în 1950, având certe avantaje poziționale cel mai
adesea dar, ulterior, caracterul rural a generat un declin masiv, recurent unui
exod similar ariilor rurale vecine. După 1990 se mențin în apropierea mediei
dovedind o capacitate mai redusă de polarizare, suprapusă încadrării în arii
mai slab urbanizate și, în consecință, cu probleme grave de dezvoltare
economico-socială.
Tipul 5 (23 de cazuri) este caracteristic exclusiv Basarabiei și se
distinge prin variațiile puternice ale ritmului de creștere, explicabil în contextul
turbulenței geopolitice care a caracterizat această regiune. Se încadrează aici
cele mai multe dintre orașele basarabene mai vechi (de la Hotin la Cetatea
Albă, trecând prin Bălți și Tighina), la care se adaugă o serie de târguri
urbanizate în perioada comunistă (predilect, stimulat de dezvoltarea
complexului agroindustrial). Față de profilul mediu se disting prin acumularea
superioară de populație pe parcursul secolului al XIX-lea fiind, în general,
centre administrative importante. După 1900, mai ales în timpul
40 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

conflagrațiilor mondiale au cunoscut cele mai ample remanieri, cu o

depopulare masivă, atât între 1910-1920 cât mai ales între 1940-1950 și o
repopulare puternică între 1950-1990, restrânsă progresiv și conformată
tendințelor medii după 1990. În perioada amintită, 1950-1990, numai în
Republica Moldova creșterea populației urbane a fost de 433%, de la 338
000 locuitori la 2 069 000 locuitori (Matei et al, 2008, p.11.).
Tipul 6 (27 de cazuri) este predilect desfășurat în partea vestică și
sudică a regiunii, unde cuprinde multe dintre orașele cu tradiție (Suceava,
Botoșani, Bârlad, Huși, Cahul, Ismail ș.a.) dar și o serie de târguri
urbanizate în timp (Berești, Negrești în Podișul Bârladului sau Vijnița,
Cozmeni, Zastavna în regiunea Cernăuți). Acest tip a cunoscut mai mereu
valori inferioare mediei, ciclurile de stagnare/declin fiind, de obicei mai
puternic resimțite decât în alte orașe iar scurtele perioade de recuperare,
cum a fost cea din anii 1970-1990, nu au fost suficient de ample pentru a-
și recâștiga poziția în ierarhie, în special în cazul centrelor importante. De
exemplu, la 1860, Botoșanii erau pe locul 3 în ierarhie, după Iași și
Chișinău iar Ismail pe locul 6, în prezent fiind pe locul 7, respectiv 12.
Cazul orașului Huși este și mai elocvent, la 1860 era pe locul 10 de unde a
coborât pe locul 23 în prezent. Se poate considera, cel puțin în cazul
orașelor importante din această categorie, că sunt verigile slabe ale
sistemului urban moldovenesc, de a căror dinamică depinde revitalizarea
unor areale vaste. În unele cazuri, cum este cuplul Suceava-Botoșani,
sudarea ariilor de influență poate mări potențialul lor de dezvoltare. În
cazul altora, izolarea sau, mai ales, bariera exercitată de frontieră creează
o vulnerabilitate care se accentuează în perioadele de incertitudine cum
este tranziția recentă.
Tipul 7 (26 de cazuri) caracteristic îndeosebi nord-vestului regiunii,
cuprinde așezări diferite, de la orașe cu un rol regional incontestabil
(Cernăuți) la orașe cu funcții administrative locale (Storojineț, Fălești,
Comrat, Odobești) sau care au avut statut urban în trecut (Vama) ori l-au
primit recent (Roznov, Podu Iloaiei). Caracteristica principală este dată de
evoluție predominant peste medie până în 1950 urmată de o expansiune
mai puțin evidentă în perioada comunistă dar cu o rezistență mai puternică
în fața declinului generalizat de după 1990, extrem de vizibilă în cazul
principalului exponent, Cernăuții, singurul dintre orașele mari ale Moldovei
istorice care înregistrează o creștere semnificativă a populației după 1990.
Se poate afirmă că sunt, în general, centre mai puțin atinse de urbanizarea
intensivă din perioada comunistă dar a căror poziție favorabilă a indus o
capacitate mai mare de adaptare la rigorile tranziției spre economia de
piață, în funcție de potențialul specific și poziția în ierarhie.
Tipul 8 (33 de cazuri) cuprinde exclusiv foste târguri, complet
ruralizate, cu o influență locală episodică, localizate cel mai adesea în arii
izolate, mai puțin accesibile sau defavorizate de trasarea căilor de
comunicații în perioada modernă (Podișul Bârladului, estul Câmpiei Jijiei,
Dealurile Nistrului, interiorul Bugeacului). Un caz mai deosebit îl prezintă
orașul Ștefănești, fost târg cu tradiții medievale, ruralizat dar ridicat recent
la rang urban deși dimensiunea demografică și infrastructura sunt în
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 41

continuare de tip rural. Comparat cu profilul mediu se distinge printr-un

scurt episod de creștere, la începutul secolului al XIX-lea când au și
proliferat aceste târguri și târgușoare, după care au evoluat lent, au intrat
în stagnare sau chiar regres, accentuat de exodul tipic rural din anii 1950-
1990. La o scară ceva mai redusă, declinul continuă și după 1990, încât
șansa lor de a recăpăta un oarecare rol polarizator este, în cele mai multe
cazuri, improbabilă.
Din prezentarea tipologiei dinamicii populației urbane reiese cu
claritate existența unei profunde vulnerabilități sistemice în Moldova
istorică, generată de suprapunerea sensibilității puternice la șocuri peste
caracterul fragmentar, inconsistent al rețelei. Tendințe postmoderne, de
constituire a unor aglomerații urbane, vizibile mai ales în teritoriile ex-
sovietice (Chișinău, Cernăuți etc.) coexistă cu tendințe puternice de
autarhie care nu au generat niciodată o concentrare a fluxurilor (mai ales
în aria carpatică) ori au condus la eșuarea oricărei tentative de stimulare a
urbanizării (în special în zona de podiș, ca în Colinele Tutovei , Colinele
Nistrului, estul Câmpiei Jijiei etc.). Aceste arii profund rurale nu par să aibă
altă șansă, accentuarea fenomenului de depopulare fiind inevitabilă.
Menținerea lor în afara procesului de urbanizare, care ar putea fi stimulat
prin îmbunătățirea standardelor edilitare și dezvoltarea serviciilor locale cu
rol polarizator în acele centre care dispun de minime avantaje, aduce
deservicii întregii rețele urbane a regiunii. Aplicarea modelului rang-talie
pentru ultimele înregistrări fiabile (recensămintele din 2011-2014),
evidențiază discordanța dintre vestul și estul Moldovei istorice (figura 7): în
vest, deficiențele semnificative se remarcă la baza ierarhiei (sunt prea
puține orașe mici): în est, baza ierarhiei este, aparent, prea dezvoltată,
deficiențele majore fiind resimțite în parte mediană (prea puține orașe
medii). Însumate la nivelul întregii regiuni, acestea se estompează într-o
anumită măsură. Calculul R 2 în urma unei regresii liniare pentru trei
momente distincte (tabelul 1) arată că rețeaua urbană a regiunii este
departe de modelul liniar, valorile acestuia fiind reduse. În vestul regiunii,
aparent, situația este mai echilibrată și mai stabilă, în est, în schimb fiind
mult mai dezechilibrată și variabilă.
locuitori Modelul rang-talie în vestul locuitori Modelul rang -talie în estul locuitori Modelul rang talie în Moldova
Moldovei istorice Moldovei istorice istorică (2011-2014)
100000 (incl.reg.Cernăuți)
100000 100000

10000 10000 10000

1000 1000 1000

0 20 40 60 0 20 40 60 0 50 100
rang rang rang

Figura 7: Modelul rang-talie în Moldova istorică în anii 2011-2014 (sursa datelor: INS,
BNS,UKRSTAT.

Aceste discordanțe teritoriale exprimă politicile diferite de organizare

administrativ-teritorială și modalități specifice de stimulare a procesului de
urbanizare. Frontierele impuse în 1775/1812 și în 1940/1944 separă astfel
Moldova istorică cât se poate de evident, evoluția procesului de urbanizare și
42 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

a rețelei urbane fiind în bună măsură tributară influențelor geopolitice.

Statutul său periferic nu a permis dezvoltarea unei rețele eficiente de orașe
mici în vest, oportunitățile de dezvoltare, atâtea câte au existat și există,
concentrându-se în armătura urbană moștenită din perioada medievală. În
același timp, în est, controlul politic (militar chiar) de la distanță a produs o
rețea urbană, aparent mai bine distribuită în teritoriu dar cu disfuncționalități
profunde, generate de concentrarea excesivă a populației în orașele de prim
rang. Dacă la vest de Prut, diferența dintre primul și al doilea centru urban
este redusă, conformă modelului rang-talie (Iași-Galați), în teritoriile estice
este mult mai mare (Chișinău-Cernăuți), iar dacă ținem cont de frontierele
actuale chiar mai puternică (Chișinău-Bălți/Tiraspol) sau Cernăuți-Storojineț.
Tabelul 1: Evoluția modelului rang-talie în Moldova istorică (1956-2011/2014)
R2
1956/1959 1989/1992 2011/2014
Moldova istorică 0.3185 0.3839 0.2797
Moldova de Vest 0.4404 0.4476 0.4274
Basarabia și nordul Bucovinei 0.2624 0.3632 0.1905

III.4. Periurbanizarea în ariile periferice

Procesul de periurbanizare este considerat adesea drept principala

formă de modificare a planificării spațiale în secolul XXI (Ravetz et al,
2012). Dacă în statele industrializate, aflate acum în plină epocă post-
industrială, acest proces ține de o restructurare spațială și de schimbări
sociale și economice care modifică raporturile dintre centrul urban și aria
sa vecină, în statele emergente sau în curs de dezvoltare se manifestă mai
ales spontan, haotic. O excepție au constituit-o fostele state comuniste,
marcate de o planificare extremă a spațiului urban, în care periurbanizarea
s-a manifestat marginal, controlat până în 1990 dar, după căderea
regimurilor totalitare s-a deschis perspectiva unei evoluții mult mai
complexe. Efectul spațial esențial pare a fi fragmentarea peisajului,
fenomen observat și în state occidentale mediu dezvoltate precum
Portugalia unde este invocată o relație de cauzalitate între utilizarea
terenurilor și planificarea urbană, considerată drept un factor determinant
(”driving force”) în modificarea spațiului geografic (Barros et al, 2018).
Deși modul de utilizare a terenurilor este citat cel mai frecvent drept
consecință a periurbanizării, schimbările socioeconomice, modificările
planurilor de dezvoltare și administrare a teritoriului sau problematica
mediului sunt deseori vizate. Unele studii conduc spre ideea că, dincolo de
impactul vizibil asupra utilizării terenurilor, periurbanizarea este mai
degrabă un proces multifațetat care prezintă particularități distincte în
funcție de contextul local, cu modificări personalizate (Shaw et al, 2020,
vezi figura 8). Astfel, în acest studiu, care a introdus în analiză și orașe din
România, inclusiv Iași, a fost observat ca impact esențial modificarea
destinației terenurilor, schimbările utilizării terenurilor și cele
socioeconomice fiind secundare.
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 43

Figura 8:Cadrul conceptual pentru analiza modificării proceselor care intervin în ariile
periurbane (Sursa: Shaw, B.J et al, Landscape and Urban Planning, 196 (2020), 1003733, p.3.)

Periurbanizarea poate fi privită, asemenea urbanizării, ca un efect al

creșterii productivității activităților care conduce la manifestarea economiei de
aglomerație sau de scară. Creșterea economică, fața luminoasă a urbanizării,
este dublată însă de ”fața întunecată” a acestui proces, finanțarea, costurile,
așa cum subliniază Spence în prefața unei ample lucrări dedicate creșterii
urbane (Spence, Clarke Annez, Buckely, 2009). Astfel putem explica diferența
dintre periurbanizarea rezultată predilect în urma unei planificări riguroase a
teritoriului din țările dezvoltate și cea relativ haotică din state emergente
precum cele est-europene. Urbanizarea și extensia sa, periurbanizarea, sunt
mari consumatoare de spațiu, amenajarea căruia presupune costuri extrem de
dependente de contextul socio-economic, așa cum arată unele studii (Salvati
et al, 2018). Periurbanizarea este favorizată de manifestarea unor ample
mișcări cotidiene pentru muncă (navetism), existența unei descentralizări cât
44 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

mai eficiente, disponibilitatea de teren în zonele vecine aglomerațiilor

urbane, pe fondul unei densități relativ scăzute a populației și difuziunea
puternică a fenomenului urban (Arribas-Bel, Nijkamp, Scholten, 2011). Din
acest punct de vedere, estul Europei și în mod special regiunea analizată,
Moldova istorică, poate fi un teren propice expansiunii procesului de
periurbanizare, condiționat însă de creșterea economică. Analiza propusă,
deși se oprește doar la simpla evoluție a populației în epoca postbelică, în
orașele propriu-zise și în așezările marcate de periurbanizare, detectabilă
în primul rând prin aglutinarea spațiului construit, atestă existența unor
profile distincte care reflectă în bună măsură considerațiile teoretice
expuse mai sus (figura 9).
Profilul celor 8 tipuri de evoluție distinge destul de clar orașele
propriu-zise de ariile periurbane, așa cum au fost delimitate, atât în
perioada comunistă cât, mai ales, pe parcursul tranziției.
Orașele, mai ales cele mari și mijlocii aparțin primelor două tipuri,
marcate de o creștere puternică a populației până în 1990, cu un declin
mai mult sau mai puțin marcat ulterior. Tipurile 3 și 4 caracterizează orașe
mici, mai rar și arii periurbane, care au cunoscut o creștere semnificativă,
constantă înainte de 1990, urmată de un declin mai puțin vizibil sau o
stagnare ulterior. Exemple de arii periurbane cu o astfel de evoluție
caracterizează mai ales unele orașe importante din estul Moldovei istorice
(Bălți, Soroca, Ismail, Cetatea Albă), în vest remarcându-se orașele Tecuci
și Rădăuți, localizate în zone cu așezări rurale de mari dimensiuni, cu o
agricultură specializată care le asigură o mai mare capacitate de adaptare
la economia de piață.
Tipul 5, este mai rar dar cel mai semnificativ din perspectiva
procesului urmărit, caracterizând ariile periurbane ale unor orașe
importante (Cernăuți, Suceava, Iași, Chișinău, Tighina) dar și orașe mici,
favorizate de păstrarea dinamismului demografic (Crasna în regiunea
Cernăuți de ex.) sau de apropierea unor orașe importante, comportându-se
asemenea suburbiilor (în jurul Chișinăului sau Odobeștii față de Focșani).
Profilul acestui tip este interesant pentru că, după o creștere consistentă
înainte de 1990, la un nivel mai degrabă apropiat de acela al mediului
urban, se constantă o revenire a creșterii, în special după anul 2000, efect
posibil al redinamizării vieții economice din orașele vecine.
Tipurile 6,7,8 grupează îndeosebi ariile periurbane care, deși au
manifestat o tendință de acumulare a populației în perioada comunistă, la
un nivel modest, pe baza creșterii demografice mai degrabă, nu au reușit
să își păstreze avantajul pozițional, după 1990 intrând într-un declin
similar orașelor din apropiere. Caracteristic mai ales în vestul regiunii,
inclusiv în cazul unor orașe importante precum Galați, Bacău, Piatra-
Neamț, Botoșani, constituie expresia incapacității acestora de a-și prezerva
sistemul economic dar și a mirajului migrației pentru muncă în străinătate
văzut de o mare parte a populației antrenată anterior în migrația cotidiană
pentru muncă drept o soluție pentru creșterea standardului de viață. Cazul
extrem al tipului 8 este rar, caracterizând câteva centre urbane mici,
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 45

recent ridicate la rang urban, care se comportă asemenea mediului rural

vecin, cu un declin masiv al populației încă din perioada comunistă.

Figura 9: Dinamica populației orașelor și ariilor periurbane în perioada 1948-2014

Această analiză sumară este suficientă pentru a surprinde caracterul

relativ forțat al periurbanizării în spațiul moldav. În unele cazuri se poate
invoca planificarea din perioada comunistă care a generat apariția unor
orașe/cartiere-dormitor, în afara spațiului administrativ al orașelor (cazul
Chișinăului este exemplar dar și la Iași sau Cernăuți este sesizabil acest
proces). În cele mai multe cazuri însă, creșterea populației în ariile periurbane
post-1990 a fost un efect al replierii unei părți din populația rămasă fără loc
de muncă în urma restructurării activităților economice, în rare situații
putându-se invoca o contra-urbanizare în sensul clasic al gentrificării
localităților din vecinătatea marilor orașe (Fielding, 1982). Din acest punct de
vedere, procesul de periurbanizare din regiunea studiată este într-o fază
incipientă, departe de a fi produs un impact la scară regională, cu formarea
unor aglomerații de mari dimensiuni, capabile să aglutineze mai multe arii
46 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

metropolitane. Deși periferic, spațiul Moldovei istorice nu pare predispus nici

la excesivitatea fenomenului, invocată deseori în cazul statelor în curs de
dezvoltare sau a regiunilor defavorizate, unde se poate manifesta o
concentrare exagerată, îndeosebi în orașele-capitală (Berry, 2008, p.25-48).
Până la un punct, cel puțin în teritoriile ex-sovietice, această tendință există,
prin prezența unui lapsus ierarhic consistent dar, dezvoltarea unei rețele
difuze de centre urbane mici și mijlocii o contracarează.
Dacă luăm ca exemplu doar aglomerațiile care au depășit în intervalul
analizat 100 000 locuitori, putem certifica concluziile expuse mai sus (vezi
tabelul nr.2).

Tabelul nr.2: Evoluția populației din principalele aglomerații urbane (1989-2020)

Aglomerația Populația (mii locuitori) Suprafața Densitatea în aria
totală periurbană loc./km2)
Oraș aria periurbană Total (km2) 1989/ 2020
1989/ 2020 1989/ 2020 1989/ 2020 1992
1992 1992 1992
Galați 326 233 20 33 346 266 492 104 167
Focșani 100 72 19 29 119 100 174 144 217
Bacău 205 138 43 54 248 192 266 203 256
Piatra-Neamț 121 76 40 46 162 122 316 212 241
Iași 344 308 51 115 396 423 466 138 310
Botoșani 126 100 15 20 141 120 88 105 141
Suceava 115 91 23 38 138 128 162 209 335
Cernăuți 253 265 76 81 328 346 426 204 218
Bălți 157 94 39 43 196 137 161 216 241
Chișinău 666 526 156 241 823 768 592 332 512
Tighina 120 81 18 22 138 103 124 175 214
Ismail 93 71 11 12 104 83 182 82 94
Sursa datelor: [INS], [BSM], [DSSU], vezi anexa 1.

Se observă astfel că există o legătură între dimensiunea orașului și

capacitatea sa de a produce un efect de aglomerare în aria periurbană, strâns
legat de rolul politico-administrativ și de evoluția economică. Chiar și la Galați
care, dintre orașele cele mai mari, pare cel mai puțin avansat din această
perspectivă, densitatea populației în aria periurbană a crescut semnificativ în
cele trei decenii post-totalitare. Dinamica cea mai puternică s-a manifestat
însă la Iași, al cărui nivel de plecare nu era foarte favorabil, iar cel mai
spectaculos exemplu este cel al Chișinăului, avantajat de poziția centrală și de
statutul de capitală a Republicii Moldova, singurul caz în care densitatea
populației în aria periurbană atinge o valoare suficient de mare pentru a
genera, în condiții favorabile, trecerea de la orașul izolat la regiunea urbană
(Chaline, 2007, p.85). Premise similare, mai ales având în vedere evoluțiile
din ultimul deceniu, are și municipiul Iași, mare parte din creșterea
semnificativă a densității populației în aria periurbană fiind realizată după
2010 încât, este posibil ca pe termen scurt (2030-2035), să fie depășit pragul
de 500 loc./km2 și să asistăm la aglutinarea unor noi localități. Deși de mai
mici dimensiuni, Suceava pare a dispune de premise la fel de favorabile, fiind
situată într-o zonă dens populată. Alte centre urbane, aparent avantajate de
densitatea ridicată în imediata vecinătate (Bacău, Piatra-Neamț, Bălți,
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 47

Cernăuți, acesta din urmă fiind un caz aparte, în care declinul post-1990 s-a
manifestat la un nivel minim) par incapabile să fructifice pentru moment acest
atu. În cazul orașelor de la Dunăre (Galați, Ismail), suprafețele umede extinse
și bariera reprezentată de fluviu, împiedică o dezvoltare aureolară a ariei
periurbane, rezultând o densitate mai redusă și impunând o extindere
tentaculară, predilect în lungul văilor Siretului și Prutului, la Galați.
Toate aglomerațiile analizate înregistrează însă o tendință de
deconcentrare a populației, centrele lor fiind marcate, în general, de o
dinamică negativă, conformându-se unui model certificat de multă vreme
(Ungureanu, Țurcănașu, 2008). Astfel, ponderea populației din aria
periurbană a crescut de la 23 la 46% la Chișină și de la 15 la 27% la Iași,
doar la Cernăuți se manifestă o cvasi-stagnare (de la 30 la 31%), în contextul
recuperării rapide a declinului, după anul 2000, strâns dependent de specificul
sistemului urban ucrainean, în care urbanizarea și suburbanizarea se combină
frecvent și de statutul informal de capitală regională (Gnatiuk, 2017).
Precizăm că suburbanizarea este văzută în lucrarea citată ca un proces
consecutiv urbanizării, sprijinit preponderent prin migrație centripetă, reținută
parțial de localitățile rurale vecine. Periurbanizarea presupune suplimentar și
migrația centrifugă, contraurbanizarea și ex-urbanizarea (generic înglobate
uneori în conceptul de ” urban sprawl”), fenomene care, așa cum arată unele
studii, se manifestă la un nivel coborât în state ca Ucraina, R.Moldova sau
Serbia (Lacinova, 2017), ținând și de capacitatea de reziliență a sistemelor
urbane naționale (Bănică, Muntele, 2017).
Analiza unilaterală a periurbanizării din acest spațiu periferic
demonstrează că, dincolo de inerentele decalaje de dezvoltare economico-
socială, se manifestă tendințe similare celor din ariile cu rol centralizator sau
cu o structură urbană policentrică, singura diferență fiind dată de anvergura
lor spațială, de cele mai multe ori tendințele fiind prezente punctual, fără o
difuziune spre baza ierarhiei.
Această întârziere relativă este firească dacă ne raportăm la
deficiențele sistemelor urbane periferice dar și la precaritatea procesului de
descentralizare care ar putea calibra la un alt nivel raporturile urban-rural, cel
puțin în cazul centrelor cu rol administrativ. Inerția acestui model de
”regionalizare centralizată”, cel puțin în cazul românesc este responsabilă în
mare măsură de dificultatea cu care se impune regiunea ca actor al dezvoltării
locale, cenzurând astfel oportunitățile unor centre urbane cu rol regional cert
(Cristescu, Muntele, 2007).

IV.DISCUȚII ȘI CONCLUZII

Studiul și-a propus, așa cum arată și titlul, evidențierea

vulnerabilităților sistemice prin analiza dinamicii urbane într-un spațiu
personalizat la scară europeană printr-un caracter predominant rural. Dacă
din perspectiva dinamicii urbane, baza de date creată a fost suficient de
elaborată pentru a surprinde tendințele, ciclurile de evoluție și tipologia
specifică, în ce privește vulnerabilitatea, aceasta a rămas pe un plan
secundar. Pentru a o surprinde, cea mai eficientă cale este intermediată de
48 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

analiza factorială care, pentru moment, din motive obiective rămâne un

deziderat. Informația specifică pentru componentele vulnerabilității urbane,
de la cele care țin de utilizarea resurselor la cele economice, sociale, de
mediu sau de infrastructură este mult mai complexă și, în consecință, mai
dificil de constituit într-o bază de date comprehensivă, coerentă. Crearea
unui index al vulnerabilității la nivelul unui sistem urban incoerent cum
este cel studiat este cu atât mai dificil. Din aceste rațiuni ne-am limitat la
extragerea acelor elemente care fragilizează sistemul urban moldovenesc
prin prisma dinamicii urbane, considerând că pot fi astfel furnizate
elemente pentru demersuri ulterioare.
O primă concluzie pe care o putem formula se referă la caracterul
periferic al acestui sistem urban, confirmat de amplitudinea ciclurilor de
stagnare/involuție urbană, dovadă clară a unor carențe adaptative,
imputabile conexiunii imperfecte la circuitele globale ale inovației. Dincolo
de această imagine mai degrabă negativă, deși periferic, acest spațiu
dispune de elementele necesare difuziunii unor unde de progres în sistemul
urban, așa incomplet și incoerent cum este. Fragmentarea politică, cu
toate piedicile pe care le presupune, poate fi transformată într-un avantaj,
cu condiția unei integrări cât mai eficiente în lungul unor posibile axe de
dezvoltare precum Cernăuți-Suceava/Botoșani sau Iași-Chișinău. Atenția
redusă acordată potențialului de integrare, deși există programe europene
dedicate, constituie o vulnerabilitate. Orientarea divergentă a principalelor
centre urbane accentuează caracterul periferic și efectul de barieră indus
de frontieră.
Existența unor spații vaste care nu au cunoscut sub nici una din
formele manifestate, fenomenul urban, constituie cu certitudine o
vulnerabilitate care limitează potențialul de dezvoltare al unor centre
urbane suprasolicitate pentru deservirea unor spații rurale suficient de
dens populate. Din această perspectivă, considerăm că este necesară, în
special în partea vestică a regiunii, o corecție a rețelei urbane, prin
reconsiderarea statutului urban și descentralizare. Stimularea urbanizării în
forma incipientă, de dezvoltare a unor servicii de bază în ariile profu nd
rurale, ar putea întări sistemul urban regional, alături de introducerea în
sistem a localităților periurbane care, prin nivelul edilitar cel puțin, pot
corespunde unor standarde obiective, eliminând pe cât posibil arbitrarul din
organizarea administrativ-teritorială. Vechea rețea de târguri din secolul al
XIX-lea ar putea, în bună măsură, ghida această necesară ajustare a
sistemului urban, utilizată de altfel, parțial, de către regimul sovietic, la est
de Prut. În paralel, descentralizarea care ar trebui să întărească rolul
orașelor mici și mijlocii este de natură să îmbunătățească dinamica urbană
și să reducă vulnerabilitățile, în special din perspectiva serviciilor de suport
la nivel local.
Vulnerabilitatea legăturilor dintre centrele urbane, pe toate palierele
ierarhice este sesizabilă prin absența unor culoare/axe solide de urbanizare
sau a unor regiuni urbanizate, cu o difuzie puternică în spațiul rural vecin,
altfel decât ca efect al planificării din perioada comunistă. Chiar și acolo
unde premisele par foarte favorabile, de ex. între Bacău și Piatra-Neamț
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 49

sau între Chișinău și Tighina, ori, la scară regională, pe Valea Siretului sau
pe aliniamentul Cernăuți-Suceava-Iași-Chișinău, rețeaua urbană
incompletă și incoerentă atestă incapacitatea sistemului urban de a crea
relee capabile să consolideze și să stimuleze schimburile. Relativa autarhie
urbană, de multe ori ca efect al unei concurențe prost înțelese sau, mai
degrabă a lipsei de cooperare, accentuează vulnerabilitatea sistemului
urban regional, cu particularități legate de istoricul dinamicii rețelei, la vest
sau la est de Prut.
Dincolo de specificul indus de diviziunile politice, studiul a scos în
evidență existența unor puncte comune, fie ca reminiscențe ale perioadei
anterioare dezmembrării principatului fie ca urmare a manifestării unor
tendințe similare generate de caracterul periferic sau, mai recent, de
impunerea modelului sovietic de dezvoltare iar, după 1990, de tranziția
spre economia de piață, efectele căreia par a nu fi cunoscut frontiere.
Aceste asemănări, dublate, evident, de probleme comune, pot suporta
politici similare de corecție, posibil a fi implementate prin schimb de bune
practici în cadrul consacrat al euro-regiunilor, pentru moment cu un rol
decorativ.
Evidențierea unei sensibilități puternice la șocuri este un alt rezultat,
corecția căruia nu este posibilă fără reconsiderarea organizării
administrative, astfel încât reglajul relațiilor componentelor sistemului,
indiferent de palierul ierarhic, să asigure avantaje reciproce (de tip win-
win) și nu blocaje sau avantaje unilaterale (de tip win-lose). Dacă șocurile
din trecut erau în bună măsură de natură geopolitică, șocurile viitorului țin
mai ales de capacitatea de adaptare la schimbările globale care reclamă o
integrare sistemică aprofundată, pentru a putea absorbi orice undă de șoc
cu cât mai puține daune. Din acest punct de vedere, deciziile referitoare la
cooperarea transfrontalieră, schimbul de bunuri materiale și imateriale sau
controlul fluxurilor ar fi necesar să fie elaborate la Chișinău, Iași, Galați sau
Cernăuți mai degrabă decât la București și Kiev (ori Moscova sau
Bruxelles). Orice ocultare a intereselor strict locale, specifice nu este de
natură să reducă vulnerabilitatea indusă de precaritatea integrării
sistemice.
Analiza procesului contemporan de periurbanizare relevă sumar, în
limitele informațiilor prelucrate, pe fondul unor tendințe comune,
particularități care țin de raporturile specifice dintre mediile urban și rural.
Inegalitățile de manifestare a acestui proces, inerente adaptării diferențiate
la rigorile tranziției care au găsit nepregătite mai ales orașele care au
suportat o industrializare excesivă în perioada comunistă, țin și de
potențialul unui proces care nu ocolește regiunile periferice, cu toate
imperfecțiunile acestora, cel de metropolizare. Manifestat prin crearea unor
structuri administrative de tip metropolitan (oficial la Chișinău, neoficial
sau semioficial în celelalte cazuri), acest proces, aflat într-un stadiu
incipient, ar putea impulsiona necesara integrare a sistemului urban din
regiunea studiată.
Concluziile expuse demonstrează și puterea memoriei unui spațiu
cândva unitar, dincolo de transformările specifice, de divergențele produse.
50 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

Osatura sistemului urban al Moldovei istorice este în cele din urmă o

”creație” a geografiei care a dirijat în timp constituirea unor puncte de
convergență, noduri, axe de circulație care, chiar dacă nu au fost suficient
de bine exploatate pentru a constitui un sistem urban solid, rămân și se
manifestă ca niște constante, dincolo de diviziunile arbitrare sau de
ambițiile induse de organizări administrative ineficiente.

BIBLIOGRAFIE

[1] GOLOPENȚIA A ., (2002), Opere complete. Vol.II, Statistică, demografie și

geopolitică, Ed.Enciclopedică, București.
[2] DE VRIES J., (1984), European Urbanization, 1500-1800, Routledge, London.
[3] FUJITA M ., MORI T ., (1997), Structural stability and evolution of urban systems,
Regional Science and Urban Economics, 27 (4-5), p.399-442,
https://doi.org./10.1016/S0166-0462(97)8004-X.
[4] JEFFERSON M., (1989), Why Geography? The Law of the Primate City,
Geographical Review, 79(2), p.226-232.
[5] WHEBELL C .F .J., (1969), Corridors: A Theory of Urban Systems, Annals of the
Association of American Geographers, 59(1), p.1-26, doi:10.1111/j.1467-
8306.1969.tb00655.x
[6] AYDALOT P ., (1985), Economie régionale et urbaine, Economica, Paris.
[7] GROZA O., MUNTELE I ., (2003), L'efficacité du réseau ferroviaire et l'accéssibilité
territoriale en Roumanie, Revue Roumaine de Géographie, nr.42, p.15-28,
Bucureşti.
[8] IANOȘ I ., (2004), Dinamica urbană, Editura Tehnică, București.
[9] KOOIJ P., (1988), Peripheral Cities adn Their Regions in the Dutch Urban System
until 1900, The Journal of Economic History, 48(2), p.357=371, Cambridge
University Press.
[10] OBREJA A ., (1936), Târgurile din Moldova în veacul al XIX-lea, Arhivele
Basarabiei, 8(4), p.300-326, Chișinău.
[11] PORTNOV B .A., PEARLMUTTE D ., (1999), Sustainable urban growth in peripheral
areas, Progress in Planning, 52(4), p.239-308, https://doi.org/10.1016/S0305-
9006(99)00016-1.
[12] COSINSCHI M ., RACINE J -B., (1998). Géographie urbaine, p.123-147, în Bailly A.,
Les concepts de la géographie humaine, Armand Colin, Paris.
[13] PUMAIN D ., SANDERS L ., SAINT-JULIEN T., (1989). Villes et auto-organisation,
Économica, Paris.
[14] ZHAO P ., CHAPMAN R ., RANDAL E ., HOWDEN -CHAPMAN P., (2013), Understanding
Resilient Urban Futures: A Systemic Modelling Approach, Sustainability, 5(7),
3202-3223; https://doi.org/10.3390/su5073202.
[15] SOHN C ., LARA -VALENCIA F ., (2013), Borders and Cities: Perspectives from North
America and Europe, Journal ofe Borderlands Studies, 28(2), p.181-190,
https://doi.org/10.1080/08865655.2013.854662.
[16] POȘTARENCU D ., (2010), Populația urbană a Basarabiei în perioada 1850-1918,
teză doctorat cu titlu de manuscris, Academia de Științe a Moldovei, Institutul
de Istorie, Stat și Drept, Chișinău.
[17] ENCIU N ., (2002), Populația rurală a Basarabiei în anii 1918-1940, Epigraf,
Chișinău.
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 51

[18] ZELETIN Ș ., (1991), Burghezia română, Humanitas, București.

[19] ȚURCĂNAȘU G ., (2006), Evoluția și starea actuală a sistemului de așezări din
Moldova, Casa Editorială Demiurg, Iași.
[20] MUNTELE I ., (1998), Populația Moldovei în ultimele două secole, Corson, Iași.
[21] GUGIUMAN I ., (1939), Bălți – un oraș care crește, Revista Geografică Română,
2,I, p.22-30, București, Cluj.
[22] MATEI C ., MÂTCU M ., SAINSUS V ., HACHI M ., (2008), Rolul orașelor mici în
dezvoltarea complexului agroindustrial al Republicii Moldova, Editura ASEM,
Chișinău.
[23] RAVETZ J ., FERTNER C ., NIELSEN T .S., (2013), The Dynamics of Peri-Urbanization,
in Nilsson K., Pauleit S., Bell S., Aalbers C, Sick Nielsen T. (eds), Peri-urban
futures: Scenarios and models for land use Change in Europe, Springer, Berlin;
Heidelberg, https://doi.org.10.1007/978-3-642-30529-0_2.
[24] BAROS J .L., OLIVEIRA TAVARES A ., MONTEIRO M ., PINTO SANTOS P ., (2018), Peri-
urbanization and Rurbainzation in Leiria City: the Importance of a Planning
Framework, Sustainability, 10(7), 2501, https://doi.org/10.339/su10072501,
MDPI.
[25] SHAW B.J., VAN VLIET J ., VERBURG P .H ., (2020), The peri-urbanization of Europe:
A systematic review of a multifaceted process, Landscape and Urban Planning,
196, April 2020, https://doi.org/1016/j.landurbanplan.2019.103733, Elsevier.
[26] SPENCE M ., CLARKE ANNEZ P ., BUCKLEY R .M. (eds), (2009), Urbanization and
Growth, IBRD/World Bank, Washington.
[27] SALVATI L ., ZAMBON I ., CHELLI F .M., SERRA P ., (2018), Do spatial patterns of
urbanization and land consumption reflect different socioeconomic contexts in
Europe?, Science of The Total Environment, 625 (june), p.722-730, Elsevier,
https://doi.org/10/1016/j.scitotenv.2017.12.341.
[28] ARRIBAS -BEL D ., NIJKAMP P ., SCHOLTEN H ., (2011), Multidimensional urban
sprawl in Europe: A self organizing map approach, Computers, Environment and
Urban Systems, 35, p.263-275,
https://doi.org.10.1016/j.compenvurbsys.2010.10.002, Elsevier.
[29] FIELDING A .J., (1982), Counterurbanization in Western Europe, Progress in
Planning, 17(1), p.1-52, Elsevier, https://doi.org.1016/0305-9006(82)90006-
X..
[30] BERRY B.J.L., (2008), Urbanization, in Marzluff J.M. et al (eds), Urban Ecology,
p.25-48, Springer, Boston.
[31] CHALINE C ., (2007), Les nouvelles politiques urbaines . Une géographie des
villes, Ellipses, Paris.
[32] UNGUREANU A ., ȚURCĂNAȘU G ., (2008). Geografia așezărilor umane,
Performantica, Iași.
[33] GNATIUK O., (2017), Demographic dimension of suburbanization in Ukraine in
the light of Urban Development Theories, AUC Geographica, 52(2), p.151-163,
https://doi.org/10.14712/23361980.2017.12.
[34] LACINOVA A ., (2017), Landscape related factors affecting urban sprawl in
European cities, Universidade de Lisboa, ISA, 89 p.,
http://hdl.handle.net/10400.5/13859.
[35] BĂNICĂ A , MUNTELE I ., (2017). Urban transitions and resilience of Eastern
European Cities, Eastern Journal of European Studies, vol.8(2), p.45-69, Iași
[36] CRISTESCU J ., MUNTELE I ., (2007), Les conséquences humaines et territoriales
du processus d’adhésion de la Roumanie à l’Union Européenne, Information
géographique, 4, p.121-141, Armand Colin, Paris.
52 STUDII ŞI CERCETĂRI ÎN GEOŞTIINŢE – volumul IV

ANEXA 1 – The sources of information used to create the database

[1] ARBORE Z ., (1904), Dicționarul geografic al Basarabiei, Socec, București.

[2] BERG L .S., (1923), Nasselenie Bessarabii: Etnografičeskii sostav i čislennost’,
Petrograd: Trudy Komissii po izučeniiu plemennogo sostava nasselenia Rossii,
vol.6.
[3] CODRESCU TH ., (1886), Condica Liuzilor de la 1803.Uricariul, vol.VIII., Buciumul
Român, Iași.
[4] COLESCU L ., (1904), Rezultatele recensământului general al populației din 1899,
ICS, București.
[5] DMITRIEV P.G, SOVETOV P .V., (1973), Moldova v epohu fevdalizma, tome VII A, B.
Știința, Chișinău.
[6] GIURESCU C .C ., (1957), Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea,
Ed.Științifică, București.
[7] GOLOPENȚIA A ., (1949), Populația R.P.Române la 25 ianuarie 1948, ICS,
București.
[8] ISTRATI C ., (2011) ), Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1820,
Ed.Univ.”Alexandru I.Cuza” Iași.
[9] ISTRATI C ., (2011) ), Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831,
Ed.Univ.”Alexandru I.Cuza” Iași.
[10] LADANIUC V ., ȚOPA T ., NICU V., (2006-2016), Localitățile Republicii Moldova,
vol.I-XVI, Fundația Draghiștea, Chișinău.
[11] LAHOVARY A .G., BRĂTIANU I .C., TOCILESCU G . , (1898-1902), Marele Dicționar
Geografic al României, vol. I-V, Socec, București.
[12] von OTZELLOVITZ , H ., (1790), Brouillon oder Originalaufnahme der fünf
Moldauischer Distrikten, București, fotocopie, Biblioteca Academiei Române.
[13] PLATON G ., (1970), Populația orașului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-
lea, Carpica, III, p.5-32.
[14] ROMAN L ., (1994), Bucovina și spațiul demografic românesc, 1772-1808,
Geopolitica, I., p.426-431.
[15] TOMESCU C .N., (1928), Catagrafia Basarabiei din 1817, Revista societății
istorico-arheologice bisericești din Chișinău, vol.XVIII.
[16] TOROUȚIU I., (1916), Poporația și clasele sociale din Bucovina, Lupta,
București.
[17] ZAȘCIUK A ., (1862), Bessarabskaya oblast’. Material dlya geografii i statistiki
Rossii, Sobranie ofițerami genștaba, Sankt Petersburg.
[18] *** (1862), Din lucrările statistice ale Moldovei. Recensământul din 1859-
1860, vol.I-II, Direcția Centrală de Statistică, Iași.
[19] *** (1914-1915), Dicționarul statistic al României întocmit pe baza
rezultatelor recensământului din 19.12.1912, vol.I-II, ICS, București.
[20] *** (1852), Mitteilungen an dem Gebiete der Statistik. Ubersiches Tafeln zur
Statistk der Östen Monarchie, Wien.
[21] *** (1872), Orts-Repertorium des Herzogtums Bukowina (Auf Grundlage der
Volkszählung der 31 Dez.1869). Czernowitz.
[22] *** (1885), Special Orts-Repertorien der im Österreichischen Reichsrathe,
vol.XIII, Bukowina, Wien.
[23] *** (1894), Special Orts-Repertorien der im Österreichischen Reichsrathe,
vol.XIII, Bukowina, Wien.
[24] *** (1899), Статистическое описание Бессарабий. I.M.Grinștein, Akkerman.
[25] *** (1905), Первая всеобщая перепис 1897, III, Бессарабская губерния,
Sankt Petersburg : Ц.С.К.
 Ionel Muntele și colab.– Vulnerabilitate sistemică și dinamică urbană în Moldova... 53

[26] *** (1907), Gemeindelexicon der im Reicshrate Vertretenen Königreich und

Lander, vol.XIII, Bukowina, Wien.
[27] *** (1941), Recensământul general al populației de la 29.dec.1930, vol.II,
ICS, București.
[28] ***(1943 ), Datele recensământului din aprilie 1941 și aug.-sept.1941, ICS,
București.
[29] *** (1959-1960), Recensământul populației din 21.02.1956, DCS, București.
[30] *** (1962-1963), Всесоюзная перепись населения 1959 года, Москва :
Российский государственный архив экономики.
[31] *** (1969), Recensământul populației și locuințelor din 15.03.1966, vol.I-IV,
DCS, București.
[32] *** (1976), Всесоюзная перепись населения 1970 года, Москва :
Cтатистика.
[33] *** (1980-1981), Recensământul populației și locuințelor din 05.01.1977,
DCS, București.
[34] *** (1984), Всесоюзная перепись населения 1979 года, Финансы и
статистика, Москва.
[35] *** (1992), Всесоюзная перепись населения 1989года, ГКС, Москва.
[36] *** (1994), Recensământul populației și locuințelor din 07.01.1992, vol.I-III,
CNS, București.
[37] *** (2001), Всеукраїнський перепис населення 2001. Kiev :
www.ukrstat.gov.ua.
[38] *** (2004), Recensământul populației și locuințelor din 18.03.2002, vol.I-III,
INS, București.
[39] *** (2006), Rezultatele recensământului populației din 2004, vol.I-IV, Biroul
Național de Statistică al R.Moldova, Chișinău.
[40] *** (2013), Recensământul populației și locuințelor din 20.10.2011, vol.I-IV,
INS, București.
[41] *** (2017), Rezultatele recensământului populației din 2004, Biroul Național
de Statistică al R.Moldova, Chișinău.
[42] *** [INS], https://www.insse.ro, Institutul Național de Statistică, Baza de
date Tempo Online, consultată în perioada ian.2016-ian.2021.
[43] *** [BSM], https://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/20, Biroul de
Statistică al Republicii Moldova, Populatia si procesele demografice, consultată
în perioada ian.2016-ian.2021.
[44] *** [DSSU], http://www.ukrstat.gov.ua/, Державна служба статистики
України, Regional Statistics, consultată în perioada ian.2016-ian.2021.
[45] *** Statistiks Committee of Chernivtsi Oblast ((oblstat@cv.ukrtel.net).
[46] ***www.citypopulation.de, Population Statistics in Maps and Chartes for
Cities, Hansa-Ring 10, D-26133, Oldenburg, Germania, cinsultat înn perioada
ianuarie 2016-ianuarie 2021.
[47] ***. https://www.google.com/maps, site consultat în perioada ianuarie
2010-decembrie 2014.

View publication stats