UN S. CTUAR CIRC AR DACIC LA FETELE ALBE Pe terasa a Ila a Sesului cu brinzd (vezi fig. i ante din a ieee unul dintre Bein cevite resante de pe coasta Fefelor > un i ‘ tert fig, 2a $4 sanctuar circular cu stilpi de calcar Diametrul sanctuarului este de 10,80 m. Ca si cele dowd binecunoscute sanctuare circulare de la Sarmizegetusa,1 cel de la Fefele Albe e alcituit din doua feluri de stilpi dreptunghiulari in secfiune: unii mai inalfi i mai ingusti, ceilalfi mai scunzi si mai lagi. Stflpii din prima categorie (au fost gisiti in sitw 36) au lifimea la bazi de 17—20 cm, iar grosimea de 10— 2 cm. Fiind, ca si la Sarmizegetusa, decapitati, e imposibil s& indicam lfimea lor originalé; se poate spune numai ci un exemplar relativ bine trat avea o inalfime de 78 cm. La 54 cm deasupra bazei, stilpul se ingusta, ajungind pind la 14—17,5 cm lafime, prezentind astfel un fel de borduri, Se pare ci bordura se afla la nivelul de cAlcare antic sau putin mai sus de el. Dintre stflpii lafi si scunzi au fost gasifi in situ 9. {ndltimea pe care s-au pastrat variazi intre 20 si 23 cm, latimea lor e de 33—42 cm, iar grosimea de 18—19,5 cm (ambele masurate 1a bazd). Ca si stilpii ingusti, cei lafi prezinta o ‘bordura la 8,5—9,5 cm deasupra bazei; deasupra bor- durii, grosimea lor este de numai 15—15,5 cm. a : ‘Toate aceste dimensiuni (ca si distanfa dintre stilpi despre care va fi vorba mai jos) sint, bineinfeles, | aproximative 51 nu pot avea o semni- ficatie deosebita deoarece stilpii sint decapitati, distrusi de incendiu, de apa si de inghef, usor deplasafi etc. ie i i Gruparea stilpilor nu s-a putut, din pacate, stabili, cdci nu oa in canctuar nici un grup pastrat in intregime: In partea de est a sanctuarulu, 2 s : : + ‘ afla doi stilpi in- intre doi stilpi lafi relativ bine conservafi im situ, se i i ie distea Muncelului. Studiul Lv . Daicovicin gi colaboratorii, Santierul Gradis ; iy trainliei dacitor din Munfit Onistici, in SCIV, IIL, 1952, pp. 289-287 a fig, 2-8; ¢ Dat Covicin gi colaboratorii, Santicrul Gsddiries Muncelului, in SCIV, IV, 1-72, 1050, Pp. 153-156’ sh fig. 1—4;_H. Daicoviciu, Il tempio-calendario dacico di Sarmi- Pe hen, in Dpoles My, utegg ee Li tees 17 — Apulum 1XHADRU gusti 94 stip 1 afi intre doi tip! distanfa intre rea ritmului suc atl intr-o sepita Limits feraselor Zid Pavey Conduct oe ut Coal Sectivres © In partea de ES nctuarului, intre nee aE calear, nae de % em gi Si ee ee Dare, eventual, cit eae sen es lope de calear pons hog: te u cm, ns Luin a ron un : me sroeek SecaUN SANCTUA 10—20 cm, care se intinde © 259 Incendinl a fost deovebit de 1 0,50 - (vezi fig. 2), ale cdrai blocuri diului reiese gi din culoarea r arului sau a unor fragmente zl _m si in af puternic in . au fost si ele 3 vara cercului de stilpi a mai apropiata ‘dul A Hau f atinse de foc. Puterea ine matic a din stilpii sanctu- Fig, 3 Zidul A, pavajul din fafa tui gi sanctuaral circular, Tocmai violenta incendiului ne face si credem c& stilpii de calear continuau cu stilpi de lemn (urme ale unor stilpi de lemn in interiorul sanctuarului, ca la monumentul-calendar de la Sarmizegetusa, nu s-au gisit.) Nu avem fnsi nici o indicatie despre existenfa yreunui perete continuu al sanctuarului: pufinele fragmente de lipitura arsi pe care le-am gisit pe suprafata lui pot proveni din alti parte sau, cel mult, de la o fiituiald de lut a parfii lemnoase a stilpilor. ‘Tot din alta parte, si anume de pe zidul A, trebuie si fi cizut si piatra ornamental semiovali descoperita in sane-5. Profilul peretelui sudic al sectiunii a V-a: 1, Pimint gilbui; 2. aes Ibui; 3. LentilA de nisip; 4. C&rbune; 5, Pamint ars; 6, Lentil& de pietris; 7, Conturul gropii,LA FETELE ALBE tuar; aceasta piatra ornamentala isi giseste analogii dar, spre deosebire de exemplarele de acolo nu Aproximativ in centrul sanctuarului se gaseste o i o suprafaja de 2,15x1,15 m, orientata VNV — ESE. Aproape toate pietrele sint de stincd locala, nefasonata; excepfie face numai o lespede de calcar, asezat in dung, lungi de 51 cm si groasi de 7 cm, care in- chide spre VNV suprafata cu pietre. Legitura intre aceasti lespede si gra mada de pietre nu este insd deloc sigura, cdci ele sint desparfit spatiu gol de aproximativ 40 cm. Osectiune (V) de 4x1 m, orientatd est-vest, trasati in jumdtatea sudic& a sanctuarului, a ardtat c&, spre deosebire de terasele I si IL, pe terasa a Il-a nu existé un nivel mai vechi decit cel al sanctuarului cir- cular. In peretele secfiunii se vede limpede o mare groapa (largimea la guré: 1,25 m, largimea la fund: 0,95 m, adincimea: 1,85 m), plini cu resturi de arsura (vezi fig. 5). Groapa porneste chiar de la nivelul sanctua- rului si resturile de arsuré din ea dovedesc c& a fost sépata dupa distru- gerea acestuia. Obiectele descoperite in sanctuar sint destul de pufine la numar. E vorba de sporadice fragmente ceramice, de piroane si de cuie de fier, unele triunghiulare prevazute cu ureche. Prezenfa lor intareste ideea continua- rii in lemn a stilpilor de calcar; e probabil ci de cuiele si piroanele cu ureche se agafau diferite ofrande. Incendiul puternic care a mistuit sanctuarul si decapitarea stilpilor care-l alcdtuiesc ne obligi s& punem sfirsitul monumentului pe seama cu- ceririi romane. O serie de considerente expuse in alté parte? ne determina sé plasim aceast& distrugere in anul 102 e.n.; intre cele doua razboaie dacice ale lui Traian sanctuarul n-a mai fost reconstruit, desi viafa conti- nua la Fefele Albe. Dup& cele dowd sanctuare circulare cu stilpi de andezit de la Sarmize- getusa, dupa sanctuarul rotund cu stilpi de lemn de Ja Ziridava — Pecica,* descoperirea de la Fefele Albe a pus in lumina o constructie analoga, de data aceasta cu stilpi de calcar. Num&rul unor asemenea monumente se , asadar, in Dacia, la patru. la Sarmizegetusa* re decor in relief. madire de pietre HADRIAN DAICOVICIU 2 VeziC. Daicoviciu gi colaboratorii, Santicrul Gradistea Muncelului, in SCIV, IV, 1—2, 1953, p. 160, fig. 8—10. 2H. Daicovicin gi I. Glodariu, Considerajii asupra cronologici aseztrii dacice de la Fefele Albe, in ActaMN, VI, 1969, pp. 470—472. “Vezi I. H. Crigan, Sanctuarul dacic de la Pecica, in ActaMN, III, 1966, pp. 91-101-HADRIAN DAICOVICIU oe - 262 E ELE ALBE UN SANCTUAIRE CIRCULAIRE DACE A FET RESUME ieudi Sesul cu brinza» (la s se du lieudit «¢ _ brit ( Ibe, sux Je TLL | tertas un sanctuaire circulaire Pl a eee »), ona découvert en 1 Chita ae a nes de calcaire. De méme que dans les Seat taianes aetahatte eae i! tusa, les piliers sont de deux catégo ble. de, reeiaeealenteeenes largest bas. ee a re ca des piliers; aussi ili s deux catégories, ni! J “ Peek une relation certaine entre le sanctuaire et les phé- é vations astronomiques. ee : : 7 ee sanctuaires circulaires a piliers d pagal, Ss = t le sanctuaire rond 4 poteaux de bois de Ziridava — ‘ rai fe Fefele Albe a mis au jour une construction analogue, mais dont = piliers sont cette fois-ci en calcaire. Le nombre des monuments de ce type arrive ainsi, en Dacie, A quatre. vin EXPLICATIONS DES FIGURES Fig. 1. Schéma des découvertes faites 4 «Sesul cu brinzay, Fig. 2. Plan du sanctuaire circulaire & Piliers de calcaire; 1 fragments ® fragments calcinés d’enduit du terre glaise; 3 gros clou en fer; ¢ clou a croch en fer; 6 pierre a aiguiser; 7 clous en fer & orifice triangulaire; '§ poutre carbonisée; 9 d’andésite (état fragmentaire); 70 Ppierres de micaschiste; 12 dalle de caleaire im situ; 12 pi- liers: de calcaire tombés: 13 Piliers larges de calcaire in situ; 14 piliers minces de ci in situ, Fig. 3. Mur A, le pavement qui le précade et le sanctuaire circulaire, Fig. 4. Vue du sanctuaire circulaire, Fig. 5, Profil dela paroi sud de la section V: 7 Terre jaunatre ;2, Ty 6 os 32. Terre brun oe aan de sable; 4, charbon; 5. Terre calcinée; 6, aan de Sravier ; re