Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare create pentru a fi reprezentate pe scena.

In transpunerea textului
dramatic pe scena intervin regizorul, scenograful si actorii. Timpul si spatiul actiunii sunt diferite de durata si locul impus de
scena.

Are o structura specifica, fiind compusa din acte, scene sau tablouri. Actul cuprinde mai multe scene; scena este
delimitata prin intrarea/iesirea unui personaj, iar actul prin coborarea cortinei si schimbarea decorului; tabloul este o
subdiviziune a textului dramatic care poate substitui scena sau actul. Numele personajelor preced replicile acestora, fiind
scrise cu majuscule. Textul este alcatuit exclusiv din schimbul de replici dintre personaje (dialogul este principalul mijloc de
caracterizare a personajelor).

Monologul dramatic consta intr-o replica ampla a unui personaj. Aparte-ul este un tip de monolog care consta in
interventia ampla a unui personaj, facand abstractie de celelalte, iar solilocviul este un monolog dialogat.

Didascaliile sunt informatii ale dramaturgului referitoare la gesturile, mimicile, atitudinea personajelor, avand rolul de
a ghida jocul actorilor si de a imprima regizorului o viziune cat mai apropriata de cea a scriitorului. In plus, notatiile
autorului cuprind informatii privind decorul.

Orice opera dramatica cuprinde 3 coordonate fundamentale: textul (replici ale personajelor), metatextul (lista de
persoane, décor, vestimentatie) si paratextul (didascaliile).

Conflictul dramatic este progresiv si evidentiat prin dialog. La comedie, conflictul este de rizoriu, se solutioneaza prin
impacarea tuturor fortelor implicate. Pentru drama, conflictul este puternic si nu se solutioneaza, iar la tragedie, conflictul
este puternic si se solutioneaza prin moartea eroului. Evolutia conflictului dramatic este realizata prin anumite tehnici
precum tehnica quiproquo-substituire de personaje, tehnica imbroglioul-confuzie, incurcaturi, tehnica bulgarului de
zapada-acumularea unor detalii conflictuale neverosimile care par sa striveasca personajul, evolutia inversa, amanarea
deznodamandului.

Personajul dramatic este unica instanta intratextuala a operei dramatice. Se caracterizeaza in mod direct prin notatiile
autorului, de catre celelalte personaje sau prin autocaracterizare, iar indirect prin didascalii, dialog, implicarea privind
generarea sau revolutionarea subiectului.

Comedia este specia genului dramatic care satirizeaza intamplari, aspecte sociale si moravuri prin intermediul
personajelor ridicole.

- Personajele sunt fiinte mediocre ridicole care participa la intamplari hazlii

- Intriga este de rizorie
- Finalul este previzibil – impacarea tuturor personajelor
- Categoria estetica se numeste comic – starneste rasul
- Comicul
 De limbaj – scoate in evidenta incultura personajelor
 De situatie – situatiile ridicole in care sunt puse personajele sa actioneze (schemele tipice: triunghiul
conjugal, schimbul rorulilor, confuzii, incurcaturi)
 De nume – stabileste o trasatura intre numele personajului si trimite la tarele lui
 De caracter – se realizeaza prin contradictia dintre aparenta si esenta
 De moravuri – se realizeaza prin satirizarea obiceiurilor societati contemporale dramaturgului

O scrisoare pierduta

Tema este satirizarea societatii romanesti de la sfarsitul secolului al 19lea, ridiculizand aspecte din viata politica si
familiala a marii burghezii. Autorul demasca minciuna electorala, prostia, imoralitatea prin interesele meschine intre 2
grupari politice locale fara principii morale, personajele lui caragialie traind o existenta de rizorie, sunt pur si simplu
amorale. Comedia este structurata in 4 acte si 44 de scene marcate armonios de confesiunea lui Pristanda care deschide si
inchide piesa. Subiectul este structurat clasic pe cele 5 momente existand un conflict principal si altele secundare, iar
mesajul este transmis prin dialog, prin comportamentul personajelor, didascalii si prin intermediul comicului.
 Personajele

Catavencu – demangogul; avocat, patronul ziarului “Racnetul Carpatilor”, canditat la fct de deputat in parlament

Farfuridi si Branzovenescu - canditatii partidului de guvernamant

Ionescu, Popescu, dascalimea orasului – sustinatorii lui Catavencu

Agamemnom Dandanache – canditatul impus de la Centru

Zaharia Trahanache – cel mai important din judet prin functia lui sociala; incornoratul; calm, naiv, tic verbal

Zoe Trahanache – amanta lui Tipatescu; adulterina

Pristanda – sluga profitoare (servilul)

Sunt personaje statice (plate), care nu isi schimba comportamentul pe parcursul actiunii. Personaje clasice

Conflictele

Conflictul principal – antreneaza cele 2 tabere a caror confruntare are loc in plan politic: membrii de baza ai partidului
aflat la putere (Trahanache, Tipatescu, Zoe) si gruparea independenta a lui Nae Catavencu – aspirant la calitatea de
deputant si sustinut de ionescu, popescu si dascalimea. Santajele se construiesc in jurul pierderii scrisorii de amor trimisa
de Fanica lui Zoe. Ciocnirea celor 2 tabere provoaca tensiune dramatica, acumulata treptat prin tehnica blgde zpd

Conflictul secundar – un rol important il are grupul Farfuridi-Branzovenescu -> obsedat de tradare din partea
fruntasilor partidului. Solutia finala este reprezentata de impacarea tuturor apozantilor.

Caracterizarea personajelor, comicul de nume si de limbaj

Nae Catavencu – demangogul politic; este siret si volubil; avocat si gazetar; umil, servil, arogant; Cata- pasare
galagioasa, haina cu doua fete. Discursul lui Catavencu este caracterizat de greseli de limbaj, exprimare, dar si de
neologisme. Neologismele construiesc comicul de caracter si sustin pretinsa atitudine a omului orientat catre progres, insa,
necunoscand sensurile deduce la demangogia personajului. Limbajul de tribuna utilizat de Catavencu scoate in evidenta
infatuarea personajului prin fazele bombastice despre progres.

Agamemnom Dandanache – este mai rau decat Catavencu; tot un demangog; siret si periculos. Comicul de limbaj
indica faptul ca este ramolit (“puisorule”; ‘’neicusorule”)

Pristanda – servilul; fatarnicia, lingusitor, se ia dupa principiile sotiei, este omul interesului. “curat murdar”
evidentieaza servilismul. Numele trimite la jocul popular Moldovenesc in care se bate pasul pe loc intr-un ritm alert fara sa
se inainteze.

Cetateanul turmentat – reprezinta electoratul, alegatorii manipulati de cei puternici; derutat

Zaharia Trahanache – trahana (coca moale dulce), ramolit, manipulant; comicul de limbaj evid rabdarea si diplomatia
lui

Zoe Trahanche – nume de scena scurt, doar femeile frumoase puteau fi actrite

Tipatescu – “tip”, tip tanar-om tanar

Comicul de limbaj evidentieaza gradul de incultura a personajelor, devenind un mijloc principal de caracterizare al
acestora.

- Greseli de vocabular – deformari fonetice

- Etimologia populara – cuvinte folosite gresit
- Improprietatea termenilor – abatere de la proprietatea termenilor
- Incalcarea regulilor gramaicale si a logicii – polisemia, contradictia logica pe termeni, asociatii necompatibile de
cuvinte, truisme
- Ticurile verbale
- Amestecul de registre stilistice – este evident in replicile lui Trahanache care isi tradeaza prin pronuntare originea
greceasca si prin deformarea neologismelor isi arata incultura.
 Comicul de situatie

- Pierderea succesiva a scrisorii – construieste simetria comediei si este prima sursa a comicului de situatie
- Aparitiile neasteptate ale Cetateanului Turmentat
- Prezenta unor grupuri inedite: triunghiul conjugal, FB, diverse combinatii de adversari politici, inidcatiile de la
Centru, confuzia facuta de Dandanache intre Tipatescu si Trahanache

Comicul de caracter configureaza de cele mai multe ori tipologia personajului prin evidentierea unei dominante
caracteriale.

Comicul de moravuri se creaza prin discrepanta dintre pretentiile pe care le avem de la oamenii politici (moralitate,
onoare, demnitate) si realitate: viata politica este caracterizata prin coruptie, conducerea despotica a prefectului. Dintre
toate tipurile de comic, cel de moravuri ilustreaza in mod special rolul educativ pe care il urmareste autorul decriind
societatea in tuse groase pentru a servi ca antimodel. In opera sunt evidentiate: viciile umane satirizate, coruptia, santajul,
prostia, incultura, ipocrizia, inselatoria.