1.1.

Trăsături definitorii ale gestului artistic

Unul din sensurile cuvntului gest este a săvârși o faptă, orientată spre efectul
exterior. "Realizând gestul artistic, artistul în mod conștient se expune
demonstrativ în fața lumii" [46]. Gestul artistic este neapărat unul conștient,bine
gândit, injectat cu suferință și, în același timp, 9 verificat din punct de vedere
strategic.Unul din gesturi, și nu doar un tablou foarte bun, a fost Patratul negru de
Kazimir Malevici. Srategia gestuală vine să asigure progresul artei.
Comportamentul gestual se desfășoară între 2 coordonate: Eu și Celălalt. "Autorul
formei gestuale a discursului urmărește un scop dublu: să rezolve problema
propriei identități și să demonstreze locul Celuilalt în experiența existențială"[37].
Comportamentul gestural este traumatizant și provocativ, fie și din simplul motiv
că poziția Celuilalt, vis-à-vis de acțiunea întreprinsă într-o zonă ambiguă de norme
și reguli, rămâne a fi necunoscută. Or, oamenii suntem deranjați de lucrurile casre
trec linia, în special acelea care afectează și pun sub semnul întrebării întregul
proces de demarcație. Gestul artistic mizează mai întâi de toate pe intenționalitate.
Dacă formele provocative răspund la întrebarea în ce mod are loc actul artistic,
atunci gesturile răspund la întrebarea cu ce intenție este realizat acesta. Gestul își
justifică prezența în practica artistică prin faptul că depășește limitele de orice gen:
artei, identității, normelor sociale, identificării sexuale etc. La ora actuală
comportamentul gestual este canalizat spre redefinirea hotarelor artei și stabilirea
statutului autorului în calitate de subiect al activității artistice. "Reieșind din
aceasta, strategia magistrală este practica transgresivă, orientată spre depășirea
spațiului între Eu și Celălalt în câmpul semantic al culturii contemporane"[37].
Gestul nu are limite, el rămne fluid în epoca de meta-sinteză și pan-art, eliberând
obiectele de artă din corsetul codurilor tradiționale și al convențiilor. Clasificarea
gesturilor în mișcarea mondială poliformă, poate fi realizată în conformitate cu
intenționalitatea și gradul de provocare. Gestul reprezintă o armă estetică de
schimbare a realității. În practica gestuală deseori nu mai putem face distincția:
limbaj teatral – alte limbaje. Asta pentru că gestul are unele funcții caracteristice
intertextualității. El se ocupă de transpoziția unui sistem de semne în interiorul
altui sistem, sau într-un câmp de sisteme semnificante. Gestul este pus în fața
complexității caracterizată prin dinamica intercondiționărilor. Actualitatea gestului
artistic este determinată de poziția creatorului față de realitățile socio-culturale.
Această optică cretică apare în primul rând din conștientizarea naturii sociale a
forțelor ce acționează artistul și contextul lui.