Comportamente de

autostimulare și strategii de
diminuare
 Sunteți părinte sau terapeut/psiholog/logoped care
lucrați cu copii?
 Ce așteptări aveți de la întîlnirea de astăzi? Ce ați dori
să aflați?
 Cu ce comportament de autostimulare vă confruntați?
Agenda

 1. Ce sunt comportamentele de autostimulare?

 2. Tipuri de comportamente de autostimulare
 3. Funcția comportamentelor
 4. Cînd este cazul să intervenim?
 5. Strategii și metode. Cum intervenim?
 6. Concluzii
 7. Întrebări
Partea 1
Ce sunt comportamentele de
autostimulare/stereotipii?
Definiție:

 Comportamentele de autostimulare / stereotipii = un tip

comportamente repetitive care au :

- similaritate topografică ( comportamente care au formă

asemănătoare) și
- cu periodicitate temporală ( frecvența mare).
Stereotipiile

 Sunt comportamente învățate – operante.

 Sunt menținute de o consecință.
 Stereotipia de obicei duce la anumite consecințe care
oferă plăcere, sau relaxează, sau care motivează
persoana care face acest comportament să continue.
 Stereotipia – asociată cu dificultăți de procesare
senzorială.
 Este asociată cel mai frecvent cu TSA.
 Exista și alte tipuri de comportamente repetitive – cînd
un copil mănîncă doar un fel de mîncare, cînd merge
pe același drum.
 Stereotipia – pentru a primi anumite senzații senzoriale – vizuale,
gustative, olfactive, kinestezice

 Este dificil de a stabili tipul de senzații pe care vrea să le obțină

copilul. Doar dacă copilul are abilități bune de a ne comunica ce
senzații vrea să obțină. 

 Dacă copilul face asta mai des atunci cînd este singur, decît cînd
este în preajma oamenilor, atunci putem presupune cu mai multă
certitudine că o fac pentru a primi anumite senzații în corp.
Partea 2
Tipuri de comportamente de autostimulare.
1. Autostimulare tactilă
 În acest tip de autostimulare se folosește simtul tactil al persoanei afectate.
Se regăsesc următoarele comportamente:

 - atingerea pielii cu mîinile sau cu diferite obiecte;

 - frecarea pielii sau zgîrierea ei;
 - mișcări repetate de deschidere și închidere a pumnilor;
 - atingerea obiectelor înconjurătoare cu degetul.
2. Autostimularea vizuală

 Autostimularea vizuală implică simțul vizual al unei persoane. Poate include

comportamente repetitive, cum ar fi:

 - privirea atentă a unor obiecte, precum mașinile in mers, ventilatoarele sau

becurile cu lumina intermitentă;
 - mișcarea degetelor în fața ochilor;
 - alinierea obiectelor, în special în mod simetric.
3. Autostimulare vestibulară

 Prin acest mod de autostimulare se utilizează simțul mișcării și echilibrului.

Poate include comportamente diverse, precum:

 - balansarea corpului în față și în spate,

 - mișcări ritmice ale capului în lateral;
 -sărituri;
 - rotiri.
4. Autostimularea auditivă

 Acest tip utilizează auzul persoanei și include comportamente, precum:

 - realizarea unor sunete vocale, de exemplu bîzîit, mormăit, țipăt;

 - apropierea sau lipirea unor obiecte de ureche;
 - repetarea cu voce tare unor cîntece, versuri sau diferite propoziții.
 5. Autostimulare olfactivă si gustativă

 Aceste tipuri de autostimulare

folosesc mirosul și gustul unei
persoane. Comportamentele
asociate sunt reprezentate de:

 - mirosirea repetată a unor

obiecte sau persoane;
 - lingerea unor obiecte;
 - încercarea de a gusta anumite
obiecte, prin plasare în cavitatea
bucală.
 Nivelul stereotipiilor
la copiii cu autism
înalt funcționali
este același ca și la
copiii cu autism
care nu sunt înalt
funcționali.
Partea 3
Funcția comportamentului

O întrebare foarte importantă!

De ce copilul face asta??
Pentru a putea mai ușor de înțeles și de
intervenit asupra stereotipiilor,este
important să înțelegem funcția
comportamentului!!!

 Cum înțelegem care este funcția comportamentului?

Funcția comportamentelor

 4 Funcții de bază a comportamentelor nedorite.

Un comportament
poate avea o
singură funcție, dar
pot fi mai multe
combinate!
 Comportamente de autostimulare – comportamente
diferite de cele care sunt stimulate de alte persoane
(auto versus stimulate de alte persoane).
 Ex. Copilul mișcă degetele în fața ochilor. Posibil îi place senzațiile
de mișcare a degetelor, sau senzațiile vizuale pe care le primește.
Sau pot fi ambele. Sau chiar un alt tip de senzație. Ce este
important- ca asta este o sursă de stimulare, și această sursă este
chiar copilul .
 Există comportamente de autostimulare la persoanele
cu dezvoltare tipică?

 Autostimulările – fac parte din criteriile de diagnosticare

ale TSA.
Comportamentul care la prima
vedere este unul de autostimulare –
poate avea și alte funcții!!
 Comportamentul stereotip –poate fi de autostimulare,
dar poate fi si menținut si de recompensa socială. Este
important de aflat!!
 Se pune întrebarea: Are loc comportamentul dat mai
des atunci cînd e singur? Dacă răspunsul e DA, atunci
POSIBIL este comportament de autostimulare. Dacă o
fac mai mult în prezența altor oameni, atunci POSIBIL
recompensa e socială. Sau ambele.
 Pentru a depista dacă un comportament e
autostimulare sau are altă funcție trebuie să ne
întrebăm - Ce mesaj vrea copilul să ne transmită?

 Dacă copilul nu vrea să ne comunice nimic – este

autostimulare
 Continuăm să punem întrebări..
 Dacă apare mai des în prezența altor persoane, în care
contexte/situații anumite, apare mai des
comportamentul? Asta ne va ajuta să organizăm mai
eficient intervenția.
 De ex. Dacă copilul se lovește cu mîinile în cap, atunci
cînd i se pune o întrebare, posibil este vorba de funcția
de fugă. Dar poate fi și ambele!!!! Și fugă și
autostimulare.
 Trebuie să punem întrebări corecte, pentru a afla cît mai
multă informație, pentru că copiii pot demonstra același
comportament, dar din motive diferite.
Partea 4
Cînd este cazul să intervenim?
Cînd stereotipiile sunt o problemă?

Cînd trebuie să intervenim să descrestem un

comportament de autostimulare?

Cînd este momentul să începem să intervenim?

1. Atunci cînd interferează cu învățarea -
cînd face dificilă învățarea!

 Ex. cînd îl întrebăm pe copil ceva sau îi adresăm o

instrucțiune și el începe să manifeste un comportament
autostimulativ.
2. Cînd interferează cu interacțiuni
sociale
 Excepție! Din punct de vedere social - cît de mult contează
părerea celor din jur? Stigmatizare. Acesta nu este un motiv de
intervenție.
 Exemple cînd este necesar de intervenit:
- cînd se joacă cu alți copii,
- tineri care doresc să se angajeze să învețe sa-si controleze
stereotipia,
- copil care își mișcă corpul înainte și înapoi și poate atinge fără să
vrea altă persoană.
3. Condiții de igienă și pericol

 Ex.: obiecte puse în gura, jocul cu saliva, înghițire de

substanțe interzise).
 Acestea cad și sub incidența comportamentului
autodistructive
4. Cînd adultul stopează stereotipia, și ca
rezultat apare comportament nedorit grav!
 “Oamenilor trebuie să le fie permis să facă ce vor: Experiența
și părerea adulților cu autism despre autostimulări”. 2019
 32 adulți cu autism (21-56 ani)
(diagnoze oficiale, Asperger și TSA)
- Ce autostimulări au?
- De ce se autostimulează?
- Ce părere au cei din jur despre comportamentul lor de
autismulare?

Interviuri și grupuri de discutii.

Rezultate:

- Stereotipia – mecanism de autoreglare (efect de liniștire).

Comportamentele stereotipe – comportamente eficiente – pentru
a controla excesul de emoții.
- Nici unul din participanți – nu a menționat că stereotipiile au un
efect negativ pentru ei. (Cu excepția că unii au menționat despre
faptul că nu sunt acceptate în societate aceste comportamente).
- Nici unul dintre participanți nu au spus că dețin controlul asupra
opririi din autostimulare. Doar unii din participanți care au menționat
căîncearcă uneori să facă asta – au explicat că au nevoie de mult
efort pentru a face asta.
Rezultate:

 Comportamentele de autostimulare îi ajută să pastreze echilibru n

starea lor emoțională, cînd sunt “bombardați” de prea mulți stimuli
din exterior.
 Luke: descrie cum controlează excesul de stimuli care vin atît din
exrterior, cît și din interior, prin faptul că rotește încheietura mîinii.
Anume prin controlul ritmului rotirii, el își autoregla minte și corpul:
“Prin ritmul controlat parcă îmi vorbesc într-un ritm de pace/liniștit,
de parcă așa cum îmi rotesc mînă, în același ritm mă gindesc “.
“Comportamentul dat îmi calmează corpul, și așa cum un
metronom/pendul, se mișcă cu aceeși viteză, așa și mintea/corpul
meu, merge cu aceeași viteză “.
Rezultate:

 Max: (închidea puțin ochii în timpul interviului) - “asta mă ajută să

mă concentrez mai bine “.
 Rebeca: pentru ea stereotipia – e o eliberare a oricărei emoții
puternice – anxietate puternică, agitație puternică, fericire
puternică, excitare puternică. Stimularea pare să fie calmarea.
 Sinead: “fiul și soțul se întristează cînd văd că încep să fac asta,
pentru că știu că simt emoții puternice și stres “
 Cîțiva participanți: demonstrează stereotipii și cînd sunt fericiți, și
cînd sunt stresați.
 Alana și Ethan: mîinile deschise și mișcare în formăde valuri – pentru
emoții pozitive, și mîinile ținute într-o formă specifică lîngă corp –
pentru emoții negative.
Rezultate:

 Participanții au descris o varietate de emoții negative – cînd li se

spunea să nu se mai autostimuleze (nervozitate, frustrate, furie,
rusine, confuzie). Din acest motiv - se străduiau să o facă în
singurătate.
 Alți participanți încercau să transforme comportamentele de
autostimulare – în comportamente social acceptate – dans, tenis,
înot..
Partea 5
Strategii și metode. Cum intervenim?
 Primul moment de care avem grijă – să ținem minte și să respectăm nevoia
copilului!!!!!
 Îi vom permite copilului să se angajeze în
comportamente de autostimulare ca întăritor pentru că
a răspuns altor cerințe, pentru că a fost cooperant și
pentru că a putut să amâne momentul autostimulării!!!
Diverse metode:

- Predarea comportamentelor alternative.

- Blocarea și redirecționarea.
- Promptarea.
- Întărirea diferențiată.

- De obieci este eficientă combinația dintre mai multe

metode!
Pentru autostimulările semnificative ca frecvență,
s-a demonstrat că cea mai eficientă metodă este
aceea de a-I permite copilului acces la
autostimularea în sine (acesta fiind un puternic
întăritor) în urma demonstrării unor
comportamente funcționale!
Un exemplu eficient de intervenție:

1. Îl învățăm pe copil să ceară accesul la autostimulare (folosind un cartonaș,

un gest, un cuvânt)
2. Îl învățăm pe copil să accepte uneori refuzul de a primi acces imediat la
autostimulare (prin blocare, întărire intermitentă) – creștem toleranța la
frustrare și la refuz
3. Îl învățăm pe copil să execute cerințelor noastre, și astfel îi putem preda
abilități noi – de joc, de comunicare. Ca rezultat, recompensa poate fi –
accesul la autostimulare.
Predarea comportamentelor
alternative
 Abilități de comunicare. Dacă funcția e fugă, atunci predăm cereri: “Lasă-
mă“, “Pauză“, “Ajutor“, “Vreau să mă joc“. Fie verbal, fie alt mijloc de
comunicare.
 Implicarea copilului în diverse activități. Predarea abilităților funcționale de
joc.
 Predarea comportamentelor alternative în diverse cazuri: de ex. punerea în
gură a unei jucării specifice curate, decît punerea în gură a tuturor
obiectelor, sau săritul pe canapea, decît pe podea (atunci cînd sunt
dificultăți cu vecinii).
Cum influiențează comportamentele
de autostimulare, procesul de învățare
 În cazul unor copii, comportamentele de autostimulare, pot
îngreuna procesul de învățare, în cazul altora, nu. În anumite
contexte da, în altele nu.
 Din acest motiv – este important să ne punem întrebarea – care e
cauza de ce se dorește diminuarea comportamentului de
autostimulare? Într-adevăr comportamentul este o problemă care
trebuie înlăturat?
 Ex. Cînd părintele vine cu problema că în timpul activității de învățare,
copilul demonstrează mult comportament de autostimulare.
 O posibilă abordare – se analizează activitatea de învățare, se măsoară,
cît timp din activitate copilul se autostimulează. Dacă se depistează că
comportamentul de autostimulare e mai mult decît însăși învățarea, atunci
se recomandă de a învăța copilul să se abțină de la comportamentul de
autostimulare, dar în același timp, să-i permitem să o facă în timpul pauzei.
 Important să se găsească timpul și locul potrivit pentru autostimulare.
 Balanță între timpul petrecut în învățare/alte activități importante și timpul
petrecut în comportamente de autostimulare.
 Dacă copilul vrea mult să facă acest comportament, și acest lucru nu
deranjează pe cei din jur, atunci e poate fi lăsat să facă comportamentul
în timpul pauzei.
 Nu se recomandă de a seta scopul de a diminua comportamentul de
autostimulare în toate zonele vieții copilului.
 Mai important este să învățăm copilul să facă asta în timpul potrivit, în locul
potrivit.
 Dacă însă copilul demonstrează comportamentul de autostimulare în
timpul activității de învățare, dar în același timp, reușește să fie atent la
procesul de învățare, apare întrebarea - este oare nevoie să intervenim?

 Dacă de ex. Copilul învață bine, demonstrează rareori comportamente de

autostimulare, dar este de ex. prea deranjant (de ex.striga), scopul nostru
este să-l învățăm să o facă mai liniștit.

 Da, comportamentul de autostimulare este un simptom al autismului. Dar

nu este un motiv pentru a interveni neapărat ca să înlăturăm
comportamentul
 Se merită de intervenit în stereotipie, atunci cînd asta este o problemă
pentru viața copilului, de ex, îl încurcă să învețe sau îi deranjează pe alții!
 Se merită de intervenit în stereotipie, atunci cînd este pericop pentru
sănătatea, viațapersoanei și a celor din jur!
Ce facem dacă autostimularea apare mai
mult în timpul activității de învățare, dar în
timpul jocului liber nu?
 Posibil este vorba de recompensa socială - fugă.
 Posibil îi este foarte greu.
 Sau nu-i place.
 Sau nu-i place că nu îi reușește, și preferă să facă altceva.
 Pentru toate aceste cauze – intervenția este diferită. De ex. Cererea
“Pauză” . La fel – se analizează programul lui – poate nu are nevoie de
toate obiectivele, sau îi este foarte greu. Poate are nevoie de mai mult
ajutor? Poate recompensa nu e de ajuns?
 Dacă totuși, planul de învățare e ok, și copilul are toate resursele – atunci
trebuie să-l învățam să se rețină de la autostimulare și să se concentreze la
învățare
Strategii de scurtă durată/de lungă
durată
 Este posibil ca să învățăm copii să se rețină și să nu demonstreze
comportamentul de autostimulare.
 Pentru aceasta este nevoie de un plan bine stabilit.
 2 perspective – de lungă durată și scurtă durată.
 De lungă durată – să învățam copilul unde și cînd are voie, să se rețină.
 De scurtă durată – mergem de ex. la bancă. Îl putem ajuta, prin a-i oferi
anumite lucruri care să-l ajute să nu demonstreze comportament de
autostimulare
Strategii de lungă durată

 Depistăm în ce situații apare comportamentul de autostimulare

 Pentru început – îi permitem să demonstreze comportamentul nedorit un pic în
timpul pauzei.
 Apoi ne apropiem de copil și îi spunem, că e timpul să se oprească și să facă
altceva.
 În primul rînd - îi învățăm să ne comunice că mai doresc să continue - predăm
cererea “mai vreau” sau “ vorbesc” )denumirea comportamentului lor. Fie
verbal, fie prin pictograme, sau altă modalitate
 Următorul pas – uneori îi spunem “Nu “ uneori “Da “ și îl învățăm să reacționeze
liniștit la refuz.
 Apoi să vină în zona de lucru, fie la masă, fie unde este nevoie. (PFA/SBT) Și să
lucreze fără comportamente de autostimulare. Să se stimuleze, va avea voie,
după ce se întoarce la pauză. Cu condiția că se ocupă puțin în zona de
învățare.
 Dacă stereotipia are loc în timpul activității de învățare, copilul este ușor
redirecționat spre activitate.
 Importanța implimentării de către o persoană care are experiență cu
această metodă.
 Pași mici!
 Păstrăm imprevizibilitatea! Uneori lucrăm puțin, uneori lucrăm mult. Copilul
nu trebuie să știe ce îl așteaptă de data asta. Așa îi păstrăm motivația de a
se implica în activitatea de învățare! 10 sec/10 min.
 Comportament autostimulativ în societate.
 Percepția celor din jur. Ideal ca comportamentele date să fie acceptate.
 Există totuși comportamente care pot deranja pe cei din jur. De ex.
Mișcarea înainte și înapoi.
 Aceași strategie – Ne punem întrebarea ce anume deranjează în
comportament? Cînd si unde?
Limite

 Imposibilitatea de a îndeplini motodele consecvent. De ex. nu putem

urmări copilul totă ziua.
 Valoarea comportamentului de autostimulare , de cele mai multe ori este
mai puternic ca alte recompense.
Concluzii

 Aflăm și ținem minte permanent despre nevoia copilului!

 Este important de aflat, dacă comportamentul de autostimulare
are și alte funcții. Dacă are, atunci să dezvoltăm strategii și pentru
acele funcții!
 Găsirea răspunsului la întrebarea “De ce dorim să intervenim în
descreșterea acelui comportament?” Dacă răspunsul va fi legat de
părerea persoanelor din jur, atunci acesta nu este un motiv
important de intervenție. Deci, cînd totuși intervenim?
Concluzii

 E important să intervenim atunci cînd e vorba de cele 4 condiții

(cînd autostimularea împiedică învățarea, cînd intereferează cu
comportamente sociale, cînd este voba de pericol pentru sănătate
și viață, și atunci cînd oprirea din autostimularea, poate declanșa
comportamente agresive).
 Învățarea strategiilor pentru a preda copilului comportamente
alternative, pentru a-l învăța să ceară să demonstreze acel
comportament, apoi să tolereze refuzul, să se rețină de la stereotipii
și să îndeplinească mai întîi comportamente pozitive.
Concluzii

 Invățarea de către părinți a strategiilor de intervenție și

implimentarealor în viața de zi cu zi. Generalizarea.
 Să apelăm la ajutorul unui analist comportamental care
are experiență cu așa comportamente, pentru a
depista funcția comportamentului și pentru a planifica și
implimenta strategiile corect.
Întrebări?

Date de contact: elena.grabovschi@gmail.com