Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 

nm în diametru și sunt compuși în 65% din

ARN ribozomal și 35% din proteine ribozomale (cunoscute și sub numele de
ribonucleoproteine). Rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcția
lanțurilor polipeptidice din aminoacizi aduși de ARN de transport.

Structura atomică: proteinele sunt reprezentate cu albastru și cele două lanțuri de ARN cu maro,
respectiv galben.[1] Partea verde din centrul subunității este situsul activ al ribozomului.

Ribozomii construiesc proteinele necesare pentru informația genetică conținută în ARN-

ul de transport. Ribozomii liberi se găsesc suspendați în citosol (partea semi-fluidă a
citoplasmei), pe când ceilalți ribozomi sunt legați de reticulul endoplasmatic rugos
(granular), dându-i acestuia aspectul caracteristic. Cum ribozomii sunt alcătuiți majoritar
din ARN, se crede că ei sunt o reminiscență a “lumii ARN”. Catalizarea legăturilor
peptidice implică C2 hidroxilaza de la nivelul situsului P al ARN-ului, implicând un
mecanism de transport proteic. Intreaga funcție a ribozomului se bazează pe schimbările
pe care le face la nivelul conformației proteinelor. Ribozomii sunt considerați de multe ori
organite, însă acest termen se referă la componentele sub-celulare, subcomponenete ce
se găsesc în relație cu membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte
sau nu sunt atașați. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind
componente „non-membranare”.
Subunitățile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariotă și cea procariotă.
Ribozomii eucariotelor au dimensiuni de 80S, și fiecare conține o subunitate mică (40S)
și o subunitate mare (60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120 de
nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide) și
aproximativ 49 de proteine. Subunitatea mică 40S conține ARN 18S (1900 de nucleotide)
și aproximativ 33 de proteine.
Ribozomii găsiți în cloroplastele și mitocondriile celulelor eucariote au subunitatea mare
și mică