Aplicații ale efectului

Joule în medicină

Student: Drăgan Georgiana-Oana

Grupa 1446A
Facultatea de Inginerie Medicală
 1. Introducere
Efectul Joule =prin efectul Joule (efect termic) înțelegem disiparea căldurii într-un
conductor atunci când aceste este parcurs de un curent electric.
Efectul este reprezentat de interacțiunea purtătorilor de sarcină (electronii) cu atomii
conductorului, prin cedarea de energie cinetică între aceștia, se mărește agitația termică din acel
mediu conductor.

2.Aplicații
2.1 Electrochirurgie cu bisturiu electronic
Funcția de bisturiu electronic este realizată de curenți de înaltă frecvență, care distrug
țesuturile prin efect termic local. Electrotomia (tăierea), coagularea, cuaterizarea și uscarea se
obțin folosind frecvenșe de 250 kHz-4 MHz, care dezvoltă o energie termică X dată de forma
locală a legii Joule-Lenz:

Unde:
J – densitatea de curent;
 - rezistivitatea țesutului
t – timpul
Principiul electrochirurgiei este prezentat
în fotografia din dreapta, în care:
(a) sistem monopolar cu electrod neutru;
(b) sistem monopolar fără electrod neutru;
(c) coagulare bipolară.
În figură:
1 – ţesutul;
2 - electrodul activ;
3 - electrodul neutru;
4 - piesă auxiliară având comutatorul modului de
lucru;

Figura 1. Principiul electrochirurgiei

5 - capacitate parazită;
6 - generator de înaltă frecvenţă;
7 - vas de sânge;
8 - pensetă bipolară.
Electrodul activ este realizat din cauciuc conductor sau oțel inoxidabil și el poate avea
formă de cuţit, scalpel, sferă, ac sau buclă.
Figura din dreapta prezintă semnalele folosite:
(a) tăiere fără coagulare (f =350 kHz);
(b) tăiere cu grad variabil de coagulare;
(c) coagulare monopolară;
(d) coagulare bipolară (f =700 kHz).

Figura 2. Tipuri de semnale

2.2 Defibrilatorul cardiac

Defibrilatorul este o metodă de tratament utilizată în mod curent în cazul aritmiilor
cardiace, precum fibrilația ventriculară sau tahicardia ventriculară fără puls.
Defibrilația constă în administrarea unei doze terapeutice de energie electrică în zona
afectată a inimii cu un instrument numit defibrilator. Aceasta manevră depolarizează masă critică
a mușchiului cardiac (miocard), încetând aritmia, permițând ritmului sinusal (fiziologic) să
revină, nodul sino-atrial redevenind pacemakerul cardiac.
La închiderea contactului 1, C se încarcă până la UC de la un redresor de înaltă tensiune,
apoi 1 se deschide. La o comanda (manuala sau sincronizata) contactele 2a și 2b se închid, ceea
ce descarcă C pe electrozii ED. Energia condensatorului este EC = (1/2)CUC2. Forma de unda
Lown a curentului de defibrilare depinde de parametrii electrici ai circuitului (C, L, Rin, Rp ).
 Figura 3. Principiul defibrilatorului cardiac

Curentul din defribrilator se poate aplica pacientului astfel:

• direct pe mușchiul cardiac – curenți de valoare mică, metode chirurgical invazive;
• transtoracic – metode neinvazive care necesită în schimb curenți relativ mari.

Figura 4. Desfășurare utilizării defibrilatorului

Figura 5. Model de defibrilator cardiac

 2.3 Electroterapia
Electroterapia utilizează curentul electric pentru tratarea sau diagnosticarea diferitelor
afecțiuni.
Datorita faptului ca organismul uman se comporta ca un conductor, la trecerea curentului
electric prin corp acesta se încălzește (efectul Joule-Lentz). Aceasta electroterapie constă în
aplicarea unui curent de joasă intensitate asupra bolnavului, acest curent acționând asupra
mușchilor și terminațiilor nervoase.

Figura 6. Exemplu de aparat pentru electroterapie

2.4 Filtrele dielectroforetice

Filtrele dielectroforetice sunt utilizate pentru separarea și detectarea celulelor sau
microorganismelor suspendate în medii lichide și se bazează pe migrația particulelor în câmp
electric neuniform furnizat de electrozi microfabricați.
Dielectroforeza (DEP) reprezintă mișcarea particulelor polarizabile în câmpuri
neuniforme și este instrument eficient pentru separarea și detectarea neinvazivă a celulelor
biologice, macromoleculelor sau virușilor.
 Figura 7. Schema dielectroforezei cu unde călătoare a unei particule
sferice

2.5 Sistem de sterilizare cu conducte cu gradient termic ridicat

Această invenție se referă la un aparat îmbunătățit care produce trecerea unui flux de aer
continuu printr-un număr relativ mare de conducte de diametru mic, încălzite electric, în care
energia este disipată de efectul Joule și în care gradientul termic ridicat, produs în interiorul
conductelor, prezintă o valoare medie de 220 C, astfel încât membrana proteică asociată cu
majoritatea bacteriilor și virusurilor găsite în aer este distrusă.
Această invenție introduce, ca o abordare nouă, utilizarea unui bloc izolant sau refractar,
prevăzut cu o multitudine de conducte cu gradient termic ridicat, dispuse pentru a îmbunătăți
acțiunea de sterilizare a efectului Joule, îmbunătățind astfel eficiența sa în distrugerea a 50 de
microorganisme prezente în aer, fără a provoca o creștere notabilă a temperaturii mediului
ambiant în încăperile în care este instalat dispozitivul. Principiul tehnic-științific care stă la baza
acestui sistem este termodinamica, implicând convecția gazelor printr-un număr relativ mare de
conducte încălzite axial strâns, aliniate vertical, cu diametru mic.
Avantajele prezentei invenții: o creștere a eficienței în
ceea ce privește volumul de aer sterilizat pe watt consumat,
care se datorează conductelor cu gradient termic ridicat
prevăzute cu mijloace de încălzire dispuse axial; și
simplitatea procesului de încălzire, deoarece eficiența ridicată
este obținută printr-o alegere selectă a parametrilor
conductelor în conformitate cu legile termodinamicii.

Figura 8. Sistem de sterilizare Air Germ