EEE CARTI ROMANTICE @ Didi Laing a cunoscut magia primei iubiri alituri de Shay Mason, in vreme ce se afla intr-o excursie la Venezia. Vreme de gase luni din acel moment, cei doi s-au bucurat de o relatie plina de fericire OR ACR CaN aeRO ee Taw occ EMO etn eld lui Didi. Un incident ramas neelucidat a schimbat cotul, socand pe toatd lumea gi culminand cu plecarea intempestiva a lui Shay. Ses mets eee TE: eR) Vane eta ae Tae ven tat nu s-a gandit ca va veni clipa in care tanarul se va intoarce in PUT Co tat Lm SEMAN Tes URSIN ORS SAE Te TCC oe ol nes Locator tru a duce la indeplinire marea doringa a tatalui sau grav bolnay, care nu mai are mult de trait: aceea de a face din nou locuibila « vechea lor casa, lasata in paragind, astfel incat batranul si poati Rew oe ker su cueae (her Tem ore teeacew RO eh aem eT tte ere Didi, cu at&t mai mult cu cat el se cazeaza la hotelul ei, si o face PORT eT oma utr BT tec mecca eres eer ee Rate paw Rea OCR Mot ou mere t fay si de bogat, si a tatalui lor agita viata locuitorilor micului oras, eo sree meyer Merete Roce CUT ETM cases Pitwee leat Cae tae Te BCR ST ae JILL MANSELL este una dintre autoarele britanice ale secolu- IO. 6 Rebeeo (ene Teu re ete Cer teeeat mee Sree de exemplare. [n 2015, a primit premiul pentru realizari literare remarcabile din partea Romantic Novelists Association. + ISBN 978 i 860 5-9663-2 Mt 9665 I WV voxa | Lira Perey tet eyAnd Now You're Back Jill Mansell Copyright © 2021 Jill Mansell Toate drepturile rezervate W Lira? Lira. si Cargi romantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera tel: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 email: contact@litera.to www litera.ro Ne puteti vizita pe www litera.ro/lirabooks.ro Prima iubire Jill Mansell Copyright © 2022 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu gi fiii Redactor: Mira Velcea Corector: Emilia Achim Coperti: Flori Zahiu-Popescu Tehnoredactare si Pkepress: Ioana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei MANSELL, JILL Prima iubire / Jill Mansell trad. din Ib. englezd: Diana Tufuianu - Bucuresti: Litera, 2022 ISBN 978-606-33-9663-2 1. Tuguiany, Diana (trad.) 821.111JILL MANSELL Prima iubire Traducere din limba engleza Diana Tufuianu Cal LITERA BucurestiCartea le este dedicatd minunatilor mei cititori. Va multumesc din suflet cd-mi cumpdrati - sau imprumutati — cdrtile. Sunteti extraordinari!G caso® capitolul 1 -Dumnezeule mare, urechile mele! se auzi cineva pufnind zgomotos pe holul hotelului, chiar tn dreptul vi lor. Ce e zgomotul asta oribil? Infasuratd intrun prosop de baie, Didi isi didu ochii peste cap in dreptul usii inchise si strigd sfidatoare: -Se numeste cantat! Pe bune, se aflau aici, la Venetia, unul dintre cele mai frumoase orage de pe planeta asta, si tot se gisea unul care sa faci pe nebunul si s& incerce sa-ti strice buna dispozitie. -Tu i-oi zice cantat, comenta criticul. Altcineva ar putea spune cd sund exact ca o mata calcata pe coada. Se auzi zgomotul pasilor lui indepartandu-se si apoi rasunand infundat pe scara subreda care ducea spre ca- mera baietilor de la etaj. - Shay Mason Asta se crede tare amuzant, comenta Didi. - Adevarul e c4 a sunat cam fals pe alocuri, ti zise Layla. Ca sa fim corecti. Layla era mereu corectd; ceea ce era extrem de ener- vant, de altfel. ~Habar nu am de ce Lati invitat. Nici macar nu mer- ge la scoala noastra. M& rog, se putea hazarda sa facd o presupunere. In timp ce Layla isi aplica atenta un al doilea strat de rimel turcoaz, Didi fi inralni privirea in oglinda anticd, patatd de trecerea timpului, si ridicd dintr-o spranceana. -Nu te mai uita aga la mine! zise Layla. A fost bun cu mine, atata tot. Ti-am povestit cum a fost atunci cu tipii aia care faceau misto de mine si el i-a pus la punct. Si nu crezi ci-mi place de el!6 Jill Mansell - Nici macar putin? -Nu! - OK, sa zicem ca eu te cred, dar altii sigur nu, spu- se Didi zambind larg, poznas, si dadu mai tare radioul cand incepu melodia ei favorita a lui Elton John. Am intrebat doar. Apucand peria de par si inand-o ca pe un microfon, incepu sd cAnte cat o tineau plamAnii si cAt putea de fals: I’M STILL STANDING, YEAH, YEAH, YEAH. - SA stii cd te aude, zise Layla aratand spre tavan. -Foarte bine, asta si vreau, zise Didi. Ce se intamplase adineauri? Didi deschise brusc ochii; 0 trezise ceva. Intoarse capul intr-o parte s& se uite la ceasul desteptitor si vizu ci era 3.10 dimineata. -Nu-mi pune crevetii pe picioare, mormai Layla din celalalt pat. Mda, bine. Acum intelegea ce ii intrerupsese somnul. -Treci in magina de spilat, balmaji Layla. Esti tot albastru. Didi zambi de una singura, cici intotdeauna era o adevarata distractie si o asculte pe Layla vorbind in somn. Dar asta fu tot; dupa ce spuse pe un ton rastit n»Nu biscuitii de cdini*, Layla se intoarse cu fata spre peretele opus si incepu din nou sa sforaie usor. Acum, treaz& de tot, Didi vizu prin despartitura din- tre draperii o lumina stranie revirsindu-se in camera si umbre migscatoare. Se dadu jos din pat si se apropie incet de fereastra sa se uite afara. Incredibil, ningea cu niste fulgi uriasi care cadeau plutind precum niste pene de pasari din cerul de cerneala de deasupra. Zapada in Venetia, in timpul vacantei intersemestriale din februa- rie... Cine-ar fi crezut asa ceva? Cand veniserd sus la cul- cafe, cu patru ote in urma, era un ger naprasnic afara, dar nu se asteptase nimeni la asa ceva. {si lipi nasul de geamul inghetat si se uita in stanga si in dreapta, incercand sa vada cat de mult se puteaPrima iubire 7 in jur. Doar ci nu prea se vedea mare lucru; Calle Ciati era o strada laturalnica serpuitd, intunecata gi tacuta. Ar fi putut vedea mult mai multe din fata hotelului care dadea inspre canal. Venetia. Acoperita de zipada. Dar daca pana dimi- neat se topea? Pe Layla nu putea conta pentru nimic; poate cd nu mai sfordia acum, dar buzele ii scoteau un mic suierat, ca un pfff prelung, la fiecare respiratie. li placea mult sa doarmé si nu suporta sa fie treziti nici macar un minut inainte de momentul cand chiar era nevoita s-o faca. Cinci minute mai tirziu, bine imbricata si trigandusi peste urechi fesul galben cu mot mate, Didi cobori pre- cum o pisicd scara frumos decoratd si iesi pe tacute din hotel. Oh, afara chiar era uluitor! Zapada avea deja cAtiva centimetri buni, era moale si ii scartaia sub picioa- re, O lua spre stanga si inainta pe striduta ingusta. Mai urmasera acelasi traseu si alti oameni, mai devreme, desi urmele li se faceau iute nevizute sub zipada care acum cadea si mai deasa, ins in clipa asta nu se vedea nimeni. Didi era singura, dar se simtea absolut in siguranta; avu insa grija s4 stea departe de marginile pe unde ar fi putut s& alunece cind o apucd pe urmatoarea cdrare ce ducea spre unul dintre canalele secundare. Si apoi dadu inca o data coltul si se trezi privind spre piata San Marco, o splendoare aflata la picioarele ei. li crescu inima de bucurie. Era oricum spectaculoasa la lumina zilei, dar asa cum se vedea acum, acoperitd de un covor de nea gi cu fulgii aceia minunati care cideau fara incetare, era de-a dreptul magica. Bazilica San Marco, po- leita cu aur gi strajuita in fata de stalpi frumos decorati, arata precum un tort de nuntd iluminat. [n dreapta ei, mai departe, se vedea o pereche de indragostiti, stran- gandu-se in brate intr-un sdrut patimas. In stanga, cineva facea un om de zdpada. Alti cdtiva oameni, atrasi de nin- soare, venisera si facd poze, si o femeie invaluita intro bland alba artificiali, pana in pamane, isi luase cdtelul8 Jill Mansell in brate si traversa in diagonala piata. Trecu de Cam- panile si nu se mai vazu. Didi isi indesd mainile in buzunarele hainei pe care-o avea pe ea, mult mai putin elegantd, mai degraba un hanorac gros, vatuit, pana la genunchi, decat un pal- ton, dar macar era cAlduros si impermeabil. Dupa ce se uitase c4teva minute la tipul plin de energie care facea omul de zipad§, se trezi apropiindu-se de el inainte de a constientiza cu o tresarire cine era. Of, minunat! Instinctiv, se rasuci pe clcdie, indepartandu-si privirea si incercAnd sa-si revind din uimire in timp ce se gandea ce s4 facd in continuare. O parte din ea era furioasd pe Shay Mason, care ti stri- case astfel experienta asta unica, fiindcd pana cu cinci secunde in urméa fusese atat de fericita si de complet invaluita in miracolul ce se petrecea aici, iar acum era Nevoita s4 se intoarcd si si se duca spre... Vuuum! Un bulgire de zipada ateriz chiar in stanga ei, la cativa centimetri, inainte de a se spulbera ca 0 dara de fum. Ha, nu era chiar atat de istet pe cat se credea. Cu un aer triumfator, Didi se intoarse si spuse: -Nu mai nimerit. De la distanta de zece metri ce-i separa, Shay Mason strigd inapoi spre ea: - Asta am gi vrut. Sa dau pe langa. -Mda, sigur. -Nu te misca, strigi el, aplecandu-se si ia o mana zdravana de zipada pe care o transforma intt-o clipa intr-un alt bulgire. Didi ramase unde era, intrebandu-se daca avea s-o lo- veascd in piept. Ca un jucator de baseball, Shay tinti si arunci bulgirele. Primul aterizase la vreo jumatate de metru in stanga ei. Acesta aterizi la vreo jumatate de metru in dreapta. Shay se inclind ugsor, apoi ranji larg. - Daca as fi vrut si te nimeresc, te-as fi nimerit. Dar sunt un gentleman, deci clar nu as face asa ceva.Prima iubire 9 -Nu ai cum sa cAstigi o bataie cu bulgari cu mine, replica Didi si se trezi zimbindu-i in ciuda vointei ei. - Eu sunt un tip pacifist, imi place dragostea, nu raz boiul, spuse el, apoi facu o scurtd pauza si continua: M& rog, cred c4 nu trebuia si spun asta. De fapt, nu vreau decat si termin omul asta de zdpada. Poti s4-mi dai o mana de ajutor daca vrei. - Pot? Lui ii straluceau ochii. - Poti chiar si s4 cAnti. - Of, Doamne, zise Didi. Trebuia si pomenesti tu despre asta. -Mai devreme te tachinam doar, raspunse el, si zim- betul ti deveni si mai larg. Ai o voce de inger. - Da, 0 voce de inger care din cand in cand canta fals. Nu-i nimic, stiu ci nu e intotdeauna cum trebuie. Dar imi place mult sa cant, asta-i tot. El inclina capul intr-o parte. - Deci vrei sd stai si-mi dai o mand de ajutor? -De ce nu? raspunse ea. Fulgii de nea aterizau pe parul lui si pe gene si deja incepusera s4-i acopere ume- rii jachetei bleumarin. Se pare ca ai nevoie urgentd de sfaturile unui specialist. Le lua treizeci de minute sau chiar mai bine, dar ma- car terminard omul de zipada care acum arata absolut impresionant. Avea cam un metru si jumatate, doud monede de douazeci de centi pe post de ochi, un fular vargat pe care-l gsisera pe strada in jurul gatului si fesul cu mot galben al lui Didi pe cap. Omul de zipada zam- bea poznas, cu un zambet larg facut din capace de sticle. Cativa turisti spanioli le aplaudara eforturile si le pro- pusera sa ia o dusca din sticla lor de Prosecco. Vazand ca din buzunarul unuia dintre barbati se vedea gatul unei sticle neincepute, Shay intreba intt-o spaniola stalcita dac& era cumva de vanzare si le oferi o bancnota de 20 de euro.10 Jill Mansell Dupa ce spaniolii plecara, isi luara doud scaune din gramada aflata in fata cafenelei din spatele lor si le asezara aproape de magnifica lor opera. Fulgii cideau in continuare, jucdusi, iar Shay desfacu protectia de sarma de pe dop si i-o dadu lui Didi, care o fixd pe post de nas pentru omul de z4pada. Scoase cu zgomot dopul, si pe urma baurd pe rind, dupa care puserA sticla in zApada dintre ei. Se asezara unul Langa altul ca si savureze pe indelete frumusetea din jur. - Deci iaté-ne impreuna, spuse Shay cu degetele impreunate usor pe piept. Stiu cum te cheamé si stiu si unde locuiesti, dar practic mai nimic in rest. Ce-ar fi sd-mi povestesti ceva fascinant despre tine? Didi se gandi putin la intrebarea lui. Amandoi lo- cuiau in Elliscombe gi erau in ultimul an de liceu, dar cercurile in care se invarteau erau complet diferite si numai rareori se suprapuneau. Ea si Layla mergeau la Stonebank Hall, la cativa kilometri la nord de oras, iar parintii lor aveau suficienti bani sa-si permita taxele, plus luxul unor vacante in strainatate. Spre deosebire de ele, Shay Mason era la liceul public din localitate, la capatul celalalt al orasului, maici-sa murise in urma cu sase ani, iar taic3-siu se afla in momentul acesta in inchisoare. Din nou. Dar aceste detalii ar fi putut crea in mintea unui stra- in o parere complet eronati despre Shay, care nu parea in nici un fel afectat de viata grea pe care o dusese si care dovedise intotdeauna o spectaculoasa incredere in fortele proprii. In timp ce Didi cugeta la asta, isi dadu brusc seama ca ea stia despre el mult mai multe decat stia el despre ea, probabil pentru cA povestea lui fusese mult mai interesantd si pentru cd oamenilor le placea sa barfeasca despre el. De-a lungul anilor, in timp ce ta- tal lui petrecea diferite perioade in pugcariile Majestatii Sale, Shay reusise s& ii convinga pe angajatii serviciilor de asisten¢a sociala ca locuia la diversi colegi, cu parintii acestora, dupa care se muta pe furis inapoi in casaPrima iubire 11 familiei lui si isi vedea de treaba, invatind foarte bine la scoala si avand in acelasi timp doua sau trei locuri de muncd part-time, seara si in weekend. Era curat si avea mereu hainele ingrijite. Avea umor, incredere in sine si capacitatea de a vorbi cu usurintd cu oricine. Era inalt si zvelt, cu o constitutie atleticd. Si sigur cd nu strica defel faptul cd arata atat de bine, incat era absolut irezis- tibil - si nu doar pentru ceata de admiratoare. Carisma, aceea era calitatea lui indescriptibila. Oa- menii fie o aveau, fie nu. Ar fi fost foarte usor siti fie mila de oricine altcineva care crescuse in conditiile in care fusese nevoit sA creasca el, dar cu siguranta Shay Mason nu inspira mila. In orice caz, baiatul pusese o intrebare. - Pot sa ridic un creion cu degetele de la picioare, spuse Didi. -O chestie folositoare. -Chiar este 0 chestie folositoare. - Si poti s4 si scrii cu el? - Desigur, doar cd nu o s-0 fac acum. E randul tau. Tu ce chestie fascinanta poti sa faci? El raspunse imediat: - Pot si-mi bag o gogoasa intreaga in gura. Ea incuviinté din cap, impresionata. -O chestie la fel de folositoare. - Pot sa te mai intreb ceva? De ce m-a invitat Layla si pe mine in excursia asta? Fusese unul dintre gesturile expansive tipice tatalui Laylei. O intrebase cum voia sa-si srbatoreasca ani- versarea de 18 ani, iar Layla ii spusese ca mereu isi do- rise si mearga la Venetia, gindindu-se cd urma sa aiba parte de o vacanta in familie. In loc de asta insa, tatal ii ceruse s4-si invite noua prieteni cu care s4 mearga acolo pentru a sarbatori in voie, ca sa-si creeze amintiri de neuitat. Ca s4 nu se intample cine stie ce, venisera si parintii ei, ca s plateasca tot ce era de platit si sa tind lucrurile sub control.12 Jill Mansell -Mi-a spus cd a facut-o pentru ca ai fost dragut cu ea, raspunse Didi. Ceva in legatura cu niste baieti care faceau misto de ea intr-o sear, in oras. Si tu ai interve- nit, i-ai pus la punct si ai condus-o acasa. Se opri cand observa cd Shay o asculta cu multa atentie. De ce te uiti asa la mine? Ce? Nu sa intamplat asa? -O, ba da. Sia fost foarte frumos din partea Laylei si ma invite. Doar cd mi sa parut asa... neasteptat. Zambetul s&u scurt clarificd pe dat4 intelesul spuselor lui. Din cei zece pusti aflati aici, in Venetia, noud mer- geau la cele doua licee private din zona, se cunosteau si iegeau impreuna. Shay era singurul care mergea la liceul de stat si cu siguranfi era singurul al cdrui tat era puscarias. -A vrut sa vii, zise Didi, stergandu-gi urma lasata pe nas de un fulg ce aterizase acolo. {i place de tine. -Cum adici ti place de mine? intreba Shay, si ochii lui albastri o privird cercetator. Exact de asta te intreb. i place de mine ca de un prieten, pentru cd sunt o per- soana absolut fantasticd - ceea ce e adevarat, apropo -, sau fi place de mine in sensul acela? ~ Ma intrebi pentru cA ai vrea sd te placa in felul acela? -Nu asta vreau. E o fata foarte draguta, dar... nu, zise el clatinand din cap. Dar nici nu vreau s-o fac sa se simta aiurea. Se oprira din vorbit, cdci un barbat mai in varsta se apropie sd le admire omul de zépada, apoi zambi si ti saluta din cap, dupa care isi continua drumul prin piata. - Am intrebat-o in seara asta, chiar inainte de cina, zise Didi. Si mi-a spus ca nu, cd te place doar ca prieten. Nu are planuri de altd natura. - OK. Bine, e bine de stiut, raspunse Shay vizibil usurat, dandu-si pe spate cu degetele parul blond acum ud. Dar asa, de curiozitate, iti vine in minte vreun alt motiv pentru care m-ar fi putut invita?Prima tubire 13 Didi isi aminti cum statuse in bucataria din casa Laylei in timp ce aceasta facea lista de invitati. Cand po- menise numele lui Shay, mama Laylei, Rosa, intrebase: -O si se inteleaga cu ceilalti prieteni ai tai? Tar Layla raspunsese: - Desigur, Shay se intelege cu toata lumea. Si pun pa- tiu ci nu a fost in viata lui in nici o vacanta. Oare asta intreba el acum, de fapt? Nu avea de gand si-i spund cd fusese pus pe lista dintrun gest caritabil. {n loc de asta, raspunse: . -Nu, nu a existat nici un alt motiv. Iti e doar recunos- catoare cd ai scdpat-o de idiogii dia atunci. Nu-mi vine si cred cA nici macar manusi nu ai, schimba ea subiectul aratand spre mainile lui. Nu ai inghetat? In loc de raspuns, el isi lipi scurt degetele de obrazul ei stang. Erau incredibil de calde. -Am 0 circulatie perifericd foarte buna. Inegalabila, as zice. Asta e un alt talent deal meu. Didi se apleca sa ridice sticla de Prosecco varata intt-o movild de zipada. Dadu pe gat incd o gura din bautura inspumat, ii intinse sticla lui sid privi cum bau, dupa care lasa sticla jos, sprijinita pe un genunchi. - Nu-mi vine sa cred ca stam aici aga, la ora 4.00 dimi- neata, in fata bazilicii. Facu un gest larg cu bratul, aratand spre marmura alba, arhitectura bizantina si detaliile aurite ale aceste- ia, acum aproape invizibile din cauza zapezii care cidea fara intrerupere. Shay incuviinta din cap. - Cand m-am trezit si m-am uitat pe fereastra, nu am avut cum s4 nu ies so vad asa cu ochii mei. - Si si faci un om de zdpada. - Uneori, sunt chestii care trebuie facute. Didi se trezi dornica si afle mai multe despre el. -Auzi? Tu ce materii de baz faci? ~ Matematica, fizica, chimie, englezi. Tu?14 Jill Mansell - Englezd, istorie si arta. Facu o mica pauza. Cred ca iti este tare dor de mama ta. - Sigur ci mi-e dor. Dar deja au trecut sase ani. La un moment dat, ajungi si te obisnuiesti cu situatia. Si aici, fix in momentul acesta, paru cd intre ei se creeaza o legaturd aparte, si Didi simti deodata cd putea s4 fi puna orice intrebare. -Cum este sa-l stii pe tatal tau in inchisoare? Scuze, sa-mi spui daca imi bag prea tare nasul unde nu-mi fier- be oala. -Nu+ti face griji. Aud mereu aceasta intrebare. Este exact genul de lucru despre care oamenii sunt dornici si afle, zise el si ridicd din umeri. Pe de alta parte, pentru mine nu e nimic neobisnuit. E ca si cum teas intreba eu pe tine cum e si cresti alaturi de doi parinti respectabili care locuiesc si muncesc impreuni si au un hotel de lux. Asta e viafa ta, si nu stai niciodata si te gandesti cum e sau ce parere ai despre ea, fiindca esti obisnuita cu ea. Avea dreptate, ea ducea 0 viata plina de privilegii si lua totul ca pe ceva cuvenit. - Probabil e oribil pentru tine cand el... cand e nevoit s& plece, zise ea. -E adevarat. Pe de alta parte, sunt obisnuit. Si pe urma ma bucur cand iese. Atunci, ma simt foarte bine si-l am din nou alaturi. Shay ridica din umeri, nepasa- tor. Stiu cd e un dezastru, dar tot e tatal meu, $i il iubesc. E singurul membru al familiei pe care il mai am. Lui Didi tot nu-i venea si creada cum de purta discutia asta cu un baiat pe care nu-l cunostea aproape deloc. Se trezi privindu-l cu atentie, pentru prima oara, uitandu-se la trupul lui relaxat, la parul blond si ud, la pometii lui. -Te descurci mult mai bine decat multi in situatia ta. -Stiu. -Si mai esti si modest. Baiatul zambi.Prima iubire 15 - Cand toata lumea din oras se asteapta sd 0 iei razna gi si-i calci pe urme tatdlui tau, ajungi si te indarjesti cumva, sé 0 iei fix in directia opusi, numai pentru a le dovedi ca se insala. Acum, am eu 0 intrebare. De la ce vine Didi? E 0 prescurtare sau o porecla? - De fapt, mi cheama Danielle, dar, cand eram mici, nu puteam spune numele asta. Cand mama gi tata au incercat si ma invete sad rostesc, iesea tot timpul Didi. Asa ca mi-au spus si ei asa, in joaca, si pe urma asa a rimas. De atunci, Didi am fost. - Dragut! -Nu a fost vina mea. Eu spun c-a fost din cauza dingilor. - Sigur ca dintii au fost problema. El ranji si ingana un soi de cAntecel: ,,Dintii vinovati nu au ritm“. - Ce si zic, amuzant! Dar zambea si ea. -Tot nu tie frig? Didi incepuse, intr-adevar, si tremure. -Putintel, da. -Nu putem pleca fara s4 facem niste poze. Baga m4na in buzunarul jachetei bleumarin pe care o avea pe el si scoase un aparat foto de unica intrebuintare. Ea ti facu o poza in fata bazilicii, cu bratul larg deschis sa-l cuprinda pe magnificul om de zipadi pe care-l fa- cusera. Pe urm, fu randul lui sa ii facd una in aceeasi pozitie, urmata de inca una in timp ce ea se rasucea, cu bratele intinse si capul dat pe spate, prinzind fulgi de z4pada pe limba. In cele din urmé, reusird si dea de un trecdtor care si le facd o pozd amandurora, de-o parte si de alta a omu- lui de zpada, tinand sticla de Prosecco strans lipita de pieptul lui inzapezit. - Grazie mille, signor, strigi Shay dupa el in timp ce venetianul se indeparta luptandu-se cu ndmetii inspre Campanile, iar Didi rimase impresionata de accentul16 Jill Mansell lui, dat fiind faptul ca se afla pentru prima oara intr-o fara strdind. ~Mi-au amortit degetele de la picioare, comenta ea in timp ce duceau scaunele la locul lor de lang cafenea si se pregateau si o apuce din nou pe stradutele inguste ce aveau sa-i ducd inapoi la hotel. -Nu uita asta! Baiatul insfaca fesul galben de pe capul omului de zapada si il scutura. -Brr, acum mi- si mai frig din cauza lui. ncepusera sa-i clantane dingii. Shay ii scoase fesul, zambind si scuturandu-i parul de zapada pe juméatate topita. - Pot sa-ti zic ceva? M-am distrat de minune. Ma bu- cur cam facut-o. Statea drept in fata ei, iar rasuflarea lui calda ii man- gaia obrajii. Apoi degetele de la mana lui stanga chiar ii atinserd scurt obrazul cand ii indeparta o suvita uda. Si atunci, Didi isi sim¢i respiratia intretdiata. Gura lui era la doar cativa centimetri de a ei, si brusc avu senzatia cA era gata s-o sarute. Si, la fel de brusc, se trezi c4-gi doreste, cu fiecare fibra a trupului ei, ca asta sa se intample. Dar nu se intampla. ~ Haide si ne intoarcem! zise Shay. Didi incuviintad din cap, caci ce altceva ar fi putut face? Sa se agate de gitul lui si s4 inceapa s4 se smior- cdie ceva de genul: ,Dar credeam co si ma saruti! Asta agteptam!“ Nu, in nici un caz near fi putut face asa ceva. {n timp ce o luau inapoi spre hotel, el spuse: -Sa le povestim gi celorlalti despre asta? - Si eu ma intrebam acelasi lucru. Daca le povesteau, oare nu cumva toatad lumea avea sA presupund cd se furigasera ca si ias4 impreuna? Oare nu cumva aveau sa-i tachineze fara mild in privinta astaPrima iubire 17 pana la sfarsitul calatoriei si, posibil, luni bune de atunci incolo? - Poate ar fi mai bine s4 nu. - Si eu cred la fel. lar maine, cand vom iesi in piata, nu vom spune nimic atunci cand vor da cu totii cu ochii de omul de z4pada. Va fi micul nostru secret. C4nd ajunsera la hotel, el se opri putin in mijlocul stradutei, si inima naiva a lui Didi incepu din nou s4-i bata mai tare, cici, poate, acum, avea si se intample sa- rutul acela. Dar nu, de fapt, avu parte de o noua dezamagire; Shay nu facu altceva dect si-si caute cardul de acces in buzunarul blugilor si sa-t foloseasci pentru a deschide usa din fata a micului hotel, apoi, dupa ce-si scuturara zApada de pe jachete gi se sterserd pe adidasi, urcara in liniste scarile. Pe palierul de la al treilea etaj, el sopti: -Ne vedem maine! RamAne secretul nostru. ~ La revedere! Buimaciti, Didi se intreba de ce nu se intamplase. Ce mama naibii era in neregula cu el? Shay Mason ar fi trebuit si se simta flatat ci ea voise ca el s-o sdrute; ar fi trebuit, pur si simplu, sd sara in sus de bucurie si si profite de sansa asta. Trei ore mai tarziu, o trezi un chiot de incantare urmat de un zgomot infundat cand Layla se repezi jos din pat. -O, Doamne! Trebuie sa te scoli chiar acum? - De ce? Ah! exclama Didi cand se dadu jos. capitolul 2 Treisprezece ani mai tarziu Uneori, aveai cateva minute sa-ti tragi sufletul inainte dea incepe treaba. Alteori, nu.18 Jill Mansell Sylvia, secretara, ii facu semn sa se apropie de receptie. - Didi, americanul din apartamentul Midsummer face scandal, se plange c-ar fi zgomot. A cerut si vada pe cineva din conducere. Didi clatina din cap; seara trecutd, Myron Miller se plansese zgomotos in restaurant ca ceruse chipsuri cu friptura, dar primise cartofi prajiti, ceea ce insemnase c& fusese nevoie sd i se explice cu delicatete ca aici, in Marea Britanie, cartofii erau prajiti intr-un singur fel. Nu era nevoie si se mai mentioneze ci barbatul conti- nuase spunand ca lucrul acesta era un act antiamerican si complet inacceptabil. Si, in dimineata asta, o lua de la capat; din cate se parea, cel mai bun apartament din hotel tot nu éra su- ficient de bun pentru el. MA rog, deliciile eforturilor de a-ti tine clientii multumiti. - Ma duc acum sa vorbesc cu el, zise Didi. Urca scara ingust4 cate doua trepte deodatd si ajunse la apartamentul Midsummer de la al treilea etaj. Cand oaspetele lor cel tafnos deschise usa, ea incepu si spuna: -Domnule Miller... - Aveti o mare problema la instalatia electrica de aici. Myron Miller clatina din capul lui mare. Adica ar trebui si chemati pe cineva care se pricepe la chestii de-asta inainte sa se electrocuteze careva. Gandul care-i trecu lui Didi prin cap fu: ,Ce bine ar fi sd fii tu ala!“ Dar, pentru ca era o profesionista, facu o fata preocupata si zise: -Domnule Miller, imi pare foarte rau! [mi puteti ar- ta ce nue in ordine? - Daca moare cineva, o sa vA treziti dati in judecata, gi asta v-o spun cu multd bunavointa. Haideti, veniti incoace s4 va art despre ce vorbesc! O invita induntru, apoi facu un gest larg, triumfator. Auziti zgomotul ala? Si, chiar daca nu ar fi periculos, tot este complet inac- ceptabil. Nu va puteti astepta ca niste oameni normali s4 poata dormi c4nd se aude harmilaia aia.Prima iubire 19 Ultima oara cand un client se plansese de harmalaie fusese vorba despre zgomotul mierlelor care ciripeau in copacii din dreptul geamurilor. De data asta, insa, nu era vorba despre cantecul pasarilor; era un sunet in- fundat, jos, de la ceva electric. Si, in timp ce se invartea prin apartament, lui Didi ti deveni curand cat se poate de clar de unde venea zgomotul. Of, nu, nu asta. -Nu cred ca e vreo problema la alimentarea cu curéent electric, ii spuse lui Myron. - Deja se aude aga de trei ore. Se uitd urat la ea. Deci, indiferent despre ce este vorba, trebuie sd rezolvati pro- blema cat se poate de repede. Mada, pai asa zi! Traversand incaperea, Didi se aple- cA sa asculte, apoi isi puse degetele pe capacul valizei Samsonite lucitoare a lui Myron Miller. Se intoarse si spuse cu amabilitate: -Se aude dinauntrul valizei dumneavoastra. Vreti sd va ocupati singur de ea sau s-o deschid eu? Ar fi putut fi mult mai rau; din fericire, nu era. Izbucnind brusc in ras, Myron scormoni in valiza si scoa- se de acolo periuta electricd, cea care se pornise probabil de una singura cand o indesase el inapoi in trusa de baie. Apasa pe buton, si bazaitul inceta. - Ia te uita, sA vezi i si nu crezi! Nu semana deloc cu zgomotul pe care face periuta mea, aga cum se auzea de acolo. Clar, ar fi fost prea mult si spere la niste scuze, dar Didi era deja obisnuita cu lucruri de genul Asta. Spuse vesel: - Ma bucur ca am lamurit problema. Mai e ceva cu care va pot fi de folos? Dar Myron Miller isi pierduse deja interesul pen- tru ea. Preocupat de telefonul pe care-l avea in mand, spuse absent: -Nu, sunt bine. Puteti pleca.20 Jill Mansell lesi din camera gi auzi glasul unui alt american, cazat in apartamentul Midnight, chiar vizavi, care intreba: - Domnisoara? Ce facea zgomotul ala infernal? Usa de la apartamentul Midnight ramase inchisa. Didi striga: -E OK, nu va faceti griji! A fost numai o periuta electric. -Sunteti sigura? Ca mi-a facut urechile praf, doamna. Suna aproape ca si cum cineva incerca sa... nu stiu, sd cante sau ceva de genul asta... Didi ramasese deja tintuita locului. Nu, era imposibil. N-avea cum. Sau avea? Se holba la usa inchisd a apartamentului Midnight si isi simtea inima bataénd precum un porumbel speriat care incerca sa-si ia zborul din pieptul ei. -Nu, domnule. Cu sigurantd nu a fost vorba despre cantat. Facu o pauzd, apoi adauga: Si nici macar despre vreo pisicd calcaté pe coada. Mai trecu o secunda. Apoi usa se deschise larg, si se trezi cu el stand fix in fata ei. La aproape treisprezece ani distanta de cand plecase. Salut! spuse Shay. ~ Salut! Didi inghiti in sec; in mod normal, nu spunea nici- odata salut. Dar aceasta era una dintre situatiile acelea aparte in care pur si simplu nu stia cum sa reactioneze. In mod normal, ca sd salute un vechi amic dup ce nu se mai vazuseri de atata amar de vreme, ar fi fost normala o imbriatisare si un sdrut. Doar cd Shay nu era numai un vechi prieten; era fostul ei iubit. Mai mult decat atat, fusese primul ei iubit. Si felul in care se despartisera fusese destul de pro- blematic - asta ca si foloseasc4 o exprimare politicoasa. -la te uita... ce intamplare s4 te intalnesc aici, zise el cu o scanteie de zambet in ochi, ceea ce era mare lucru.Prima iubire 21 Creierul lui Didi incepea sa faca tot felul de cone- xiuni. Spuse: -{l cunosti pe domnul Miller? Tu ai pus la cale treaba cu periuta electrica? El clatina din cap. - Raspunsul este nu la ambele intrebari. Ma asteptam s4 dau peste tine la un moment dat, dar nu am pla- nuit cum sa fac s4 se intample asta. L-am auzit pe tip mai devreme la telefon cand a sunat sa se planga de zgomotul din apartamentul lui. Si pe urma am auzit cA a venit cineva s4 rezolve situatia si mi-am dat seama ca erai tu, continua el cu o alta scanteie de amuzament in ochii albastri-argintii. Deci si inteleg cd iti amintesti de Venetia? Sigur cd isi amintea, fiecare detaliu chiar, pana la ul- timul. Cum ar fi putut uita? -Accentul tau american e groaznic, spuse ea. - Aproape la fel de rau ca felul in care cAnti tu. El zambi si ridicd o mana a scuza. A fost o gluma. Stii cd nu vorbesc serios. -Ce faci aici? - Am venit azi-noapte cu avionul, am inchiriat 0 masina de la Heathrow, am ajuns la miezul noptii si am reusit si iau ultima camera. Facu un gest spre aparta- mentul din spatele lui, care costa la fel de mult precum orice apartament dintr-un hotel cochet de patru stele, apoi zise: Nu-ti face griji, imi permit sA stau aici. Sau, ma rog, peaproape. Ironia era evidenta; desigur. Ignorand-o, Didi il intreba: -Si ce ai fi facut daci am fi avut toate camerele ocupate? - Cine stie? Probabil as fi dormit in magina, spuse si, dupa o scurta pauzd, continua: Inca pot supravietui in conditii vitrege, cred. Ramiaseser atatea lucruri nespuse, atitea chestii pe care ar fi vrut sa i le zicd de-a lungul anilor... Cand plecase, Shay avusese griji si facd o treaba foarte buna22 Jill Mansell cu disparitia lui; poate doar daca ar fi angajat un de- tectiv particular ar fi avut o sansa sa afle cu ce se ocupa gi ce se alesese de el. Si, chiar daca si-ar fi permis s& pla- teascd un detectiv particular, ar fi fost absolut inutil, de vreme ce ea fusese motivul plecdrii lui de la bun inceput. Doar ci acum se intorsese. Se trezi ci-i studia mai degraba conturul siluetei in loc sa il priveasc& drept in fata, ca si cum contactul direct i-ar fi ranit ochii precum razele unui soare prea puternic. Acum, la 31 de ani, el pirea si se fi maturizat exact asa cum se gandise ea intotdeauna ci avea so faca, fiind la fel de atletic si de bine facut ca la 18. Era imbracat cu blugi decolorati, in aceeasi nuanta de albastru-argin- tiu ca a ochilor lui, si cu un tricou polo simplu fara nici un fel de logo, ceea ce insemna ci era fie foarte ief- tin, fie de la o firma exclusivisté. Era bronzat. Se vedea cicatricea find de pe fruntea lui, in partea sténga, cea pe care ei ii placea candva atat de mult so traseze cu varful degetului. $i avea acelasi par blond, cu suvite mai deco- lorate, inc ud de la dus. Nu purta bijuterii ori accesorii, observa ea, nici ceas ori verigheta. La naiba, o prinsese uitandu-se intr-acolo. -Nu, sunt in continuare celibatar. Spre deosebire de tine, vad. Inclina capul in directia mainii ei, exact cand Sylvia aparu de dupa ultima curba pe care o facea aici scara abrupta. - Deci ai gisit un barbat care si vrea s te ia de nevas- ta. Foarte bine! Sylvia spuse vesela: ~Oh, deci voi doi v4 cunoasteti? Se rasuci dinspre Didi spre Shay. De fapt, a gasit trei barbati care si vrea sA o ia de nevasta! Nu-i prea rau, as zice, nu? Didi, ai reusit s4 rezolvi problema domnului din apartamen- tul Midsummer? -Da. Shay interveni afabil:Prima iubire 23 - Era o periuta de dingi electrica. -O, foarte tare! Super! Eu am venit numai ca si vad dac& esti libera si discui cu sotii Carter-Lacey; vor sa dis- cute cu tine despre o rezervare pentru aniversarea fiicei lor - implineste 21 de ani. Asteapta in sera de portocali. Didi, cdreia i se umezisera palmele de emotie, prinse din zbor scuza si o steargd de-acolo. - Sigur cd da, ma duc chiar acum. Sarcinile de lucru aveau intdietate in fata depainatu- lui de amintiri sau a schimbului de informatii perso- nale cu iubiti de mult pierduti, iar ea avea nevoie de o pauza pentru a se obisnui cu gandul ca Shay se intor- sese in Elliscombe. RidicAnd privirea spre ochii aceia albastri-argintii atat de familiari, zise: - Poate ne vedem mai incolo. - Poate, zise el. E posibil. - Oho, deci asta chiar este o chestie interesanta. Sylvia o trase usor de mAnec4 in timp ce coborau pe scara in- gusta. Mi se pare cd aratd intr-un fel... Tie, nu? Ce trup... si ce zici de zambetul ala? Sylvia avea 60 de ani. Era fascinata pur si simplu de oameni si incredibil de bigicioasd. Didi se gandi o clipa si raspunse: - Dar nu zimbea. - Poate c4 nu tia zambit tie, spuse Sylvia cand ajunse- ra la parter. Dar mie sigur da. Cincizeci de minute mai tarziu, Didi verifica rezervi- rile de la restaurant, cand al saselea simg 0 facu sa ridi- ce ochii din ecranul computerului fix cand Shay trecea prin cadrul usii deschise, indreptandu-se spre receptie. Poate cA nu era al saselea simt; era mult mai probabil si fi recunoscut sunetul pasilor lui pe scari. fl astepti sa intoarcd usor capul gi so observe, dar nu se intampla. In loc de asta, el ajunse la intrarea principala si parisi hotelul fara si priveascd in urma.24 jill Mansell Fara a mai sta sd se gandeascd, ea o Agni pe hol si impinse usa de lemn vechi de la intrare, scogand discret capul pe usa ca sA vada in ce directie se indrepta el. Uitel acolo, ludnd-o la dreapta, spre piata si... Treizeci de metri mai incolo, el se opri brusc si se uit& peste umar, facdnd-o pe Didi sa tresar gi sd se trag inapoi alarmata inainte de a fi prinsd spionandul. - Au! icni Marcus, cel mai nou si mai sperios chelner, scApand tava de argint cu serviciul de ceai pe care toc- mai il ducea sus. Bajbaind pe podea s& adune argintiria, feliile de paine prajitd si portelanurile facute zob, spuse cu voce tremuranda: - Of, of, of, Doamne, imi pare atat de rau! Trecuse numai o jumatate de ord de cand Shay Mason revenise in viata ei, si deja ti facea probleme. Bietul Marcus avea obrajii in flaciri. ~Nu e vina ta, spuse Didi. Nu-ti face griji, te ajut eu sa strangi. -Bun, nu o sai vind s4 crezi, dar ghici pe cine am vazut coborand dintr-un Audi albastru chiar in fata bi- roului meu?! Didi auzea entuziasmul din glasul Laylei, aflata la capatul firului; practic, fi venea 4 topdie de incantare cd avea prilejul sa-i impartdseascd o barfa atat de suculenta. -Habar nu am. E cineva care arata foarte bine? ~ Da! tipa Layla. Da! -Cu un trup bine antrenat? - Atdt de bine antrenat! -Cu 0 mica cicatrice pe obrazul stang? -Nu eram suficient de aproape ca si vid vreo cicatrice. -Imbracat cu un tricou alb polo si blugi prespalati? - Of, te urasc, se dezumfla Layla. Deja sti... -M-am intalnit cu el din intamplare in dimineata asta. Sta aici, in apartamentul Midnight.Prima iubire 25 - Glumesti? Si tu nici macar nu te-ai gindit si ma anunti si pe mine? - Voiam s-o fac, doar c4 n-am avut timp. Am fost groaznic de aglomerati si n-am stat o clipa locului. -Sia fost... adic... sa purtat normal cu tine? -Da, cam da. Mai putin in doua situatii indoielnice. ~Si ce cauta aici? De ce sa intors? Unde a stat si cu ce sa ocupat in toti anii dstia? -Nu stiu, nu Lam intrebat. Mi sa parut atat de ciudat sa-l vad iar... - Ciudat de bine sau de rau? - Habar n-am. Ciudat in sensul de... ciudat, raspun- se Didi. - Poate-l vad si eu in seara asta daca e prin zona. Crezi ch va fi? ~Mé& tot intrebi chestii despre care n-am habar. -Scuze! Dar mi se pare atat de incitant. Dupa tot tim- pul asta, isi face aparitia asa, dintr-odata, si... Of, fir-ar, mi-au sosit clientii, o si trebuiascd s4 inchid. - Nu-i nimic, stai linistita, zise Didi. Ne vedem aman- doua cu Rosa la 20.00. - Dar tot arata foarte bine, nu crezi? - Cine? Aaa, Shay? Didi zimbi. Chiar? N-am observat. - Sigur cd n-ai observat. De ce ai face-o? replica Layla. La ora 15.00, Didi era in biroul ei cand zari cu coa- da ochiului Audiul albastru intrand in parcarea hote- lului. Urmari cum Shay da inapoi si parcheaza intr-un loc ingust, din prima incercare, dupa care se da jos de la volan. Da, sigur cd arata in continuare foarte bine. Chiar mai mult decat foarte bine. Si mai si era in stare si parcheze impecabil. Unii oameni aveau pur si simplu mult prea multe calitagi. Un minut mai tarziu, se auzi o bataie usoara in usa, si ea se ridicd si raspunda, mai intai inclinandu-i capul26 Jill Mansell in fata, apoi dandu-l pe spate, numai pentru agi face si ise clatine buclele intunecate tunse bob pana la umeri. Mda, asa ardta mai bine. - Buna, mi-a spus receptionera ca te gasesc aici. Ce faci in seara asta? Esti de serviciu? -Nu... - Bun. Atunci, ce zici de o cind impreuna? -Nu pot. - De ce? E gelos logodnicul tiu? -Nu, logodnicul meu nu e gelos. Si lucreazd in Londra in timpul sAptamanii, spuse Didi, dupa care facu © scurté pauzd si adduga: E ziua Rosei. {n seara asta, facem o micd petrecere pentru ea in sera de portocali. ~ Rosa? Ce mai face? -E bine, data fiind situatia. Nu stiu daca stii ci a murit Joe. ~Am auzit. Asta a fost acum trei ani, nu? Probabil a fost devastata. Didi incuviinta din cap. - $i Layla. A fost oribil. Cum ai aflat despre asta? Te-a tinut cineva la curent cu ce se mai intampla in Elliscombe? - Nu. Stii, existd chestia asta numita internet... E des- tul de usor sa afli ce se intampla undeva. - Dar tu nu esti pe retelele sociale. -Nu? fi aparu din nou zambetul acela vag pe buze, usor superior, de macho care tocmai aflase ca ea il cdutase sau cdutase informatii despre el. - Layla te-a vazut mai devreme pe bulevard, spuse Didi. Daca esti la hotel in seara asta, sunt sigura cd sar bucura amandoui si te vada. Dar el deja clatina din cap. -Multumesc, dar deocamdata nu am de gand sa iau parte la chestii de-astea. O si fie si tatal tau acolo? -Da. Oare avea o problema cu asta?Prima iubire 27 - Las-o pe Rosa sa-si serbeze ziua in pace! Sunt con- vins cd la un moment dat o s4 ma intalnesc gi cu ea. Distractie placuta! Didi nu se putu abtine; inspira adanc si intreba: - Cat stai? Shay o studie ticut céteva secunde, iar ea simti cum prin vene incepe sa-i curga un val de adrenalina. In cele din urm, el raspunse: -Nu mam hotarat inca. Sunt niste lucruri pe care trebuie sa le rezolv. capitolul 3 Cu sigurantd existau moduri mult mai serioase in care iti puteai incheia sarbatorirea zilei de nastere la 55 de ani, dar, uneori, tentatia era prea mare ca si incerci s4-i rezisti. Dupa ce se schimba de rochia galbe- na subtire pe care o purtase la petrecere intr-un tricou negru cu maneci lungi, blugi si o pereche de balerini, Rosa Gallagher pleca de acas4 pentru a doua oara in seara aceea, pornind pe Barley Lane. Deja se facuse mie- zul noptii si era liniste, dar se tinu pe langa cladiri, in penumbra, sa nu se intalneasca cu cine stie cine, pana ajunse la zidul inalt cu care devenise atat de familiarizata in decursul ultimilor doi ani. Acolo, de partea cealaltd a zidului facut din piatra Cotswold, se afla gradina pe care o stia de atata amar de vreme gi, dincolo de ea, in intuneric, era casa Compton, vechiul ei cimin, locul pe care il iubea din tot sufletul, aproape la fel de mult cat il iubise pe Joe. Oprindu-se putin pe trotuar, asteptd si treacd valul acela de tristete subita, atat de cunoscut si el, care o cuprinsese, inainte de a se aduna suficient incat si sard peste zid. Deja stia unde trebuia sa-si sprijine picioa- rele, dar mereu era bucitica aia inselitoare in partea28 Jill Mansell sténga unde era al naibii de mare pericolul si-ti pierzi echilibrul. yOK, drumul e liber, si pornim!“ Asa ca se catard pe zid, facdnd o mica pauz sus ca si se asigure inca o data cd in jur nu era decat liniste si pace inainte de a-si balansa ambele picioare si de a se arunca efectiv in gridina in care nu avea voie sa intre. Toataé treaba era sa aterizeze precum o pisicd, incet si cu gratie, fara asi scranti vreo glezna sau ai juli vreun genunchi. Si, dacé pana acum reusise asta, era constientd cd la varsta ei era din ce in ce mai probabil si se intample. Ori asta, ori noii proprietari puteau s-o surprinda intro zi cu prezenta vreunui caine rau de pazd care s-o puna pe fuga. Strecurandu-se cu usurinta data de practica in spatele sopronului din gradina si printre tufisuri, Rosa ajunse in cele din urma la copacul tui Joe si-i imbratisa trun- chiul masiv. A, stia cd, daca ar fi vazut-o cineva, ar fi zis ci nvare toate tiglele pe casi, dar nu era nimeni prin preajma care s-o vada, asa cd, la naiba, cui ii pasa? Nu semdna nici pe departe cu sentimentul pe care-l avea cand il imbratisa pe Joe, dar tot i se parea cd asta trebuia s facd. li imprastiase cenuga in jurul trunchiului, si in noaptea aceea plouase torential, ceea ce insemna ca fuse- se absorbité de paméant si ajunsese la radacinile artarului japonez. In mintea ei, acum, esenta lui Joe devenise una cu copacul pe care el il plantase cu mai bine de doua- zeci de ani in urmé, si faptul cd era aici, ca-i atingea ramu- tile si frunzele, o facea si se simtd mai aproape de el. Se asez& cu picioarele incrucisate pe iarba uscata si sopti: ~ Bun, iubitule, am venit. Ce mai faci? Joe nui raspunse, normal, nu o facea niciodata. Dar ea se simtea mai bine fie si numai fiindca se afla aici, cd se putea relaxa in prezenga lui imaginard, iar asta fi era de ajuns. Mangaind scoarta aspra a trunchiului, Rosa spuse:Prima iubire 29 - Am ajuns la 55 de ani, iti vine sd crezi? Mereu ai fost mai mare decdt mine, si acum te-am depdsit. Mi se pare atat de ciudat! Si-l imagina pe Joe privind-o poznas si raspunzandu-i: »Deci asta inseamnd cd acum sunt un fel de trofeu pen- tru tine?“ Caci acesta era exact genul de replica pe care i Lar fi dat daca ar fi fost in stare. - Of, Joe, crezi c4 0 si-mi fie vreodata mai usor? Fiind- c& mie in continuare la fel de dor de tine cum mi-a fost mereu. Imi e atat de dor de tine! Rosa stia ci o multime de oameni se intrebau de ce, data fiind situatia extrem de incurcat in care o lasase, dar nimic pe lumea asta n-ar fi putut s-o facd si nu-l mai iubeasca, nici macar dupa ce intreaga poveste uratd iesise la iveald. Fusese suficient de norocoasi si apuce si petreacd peste un sfert de secol cu marea iubire a vietii ei, si asta era deja mult mai mult decat puteau spune majoritatea oamenilor. Sa-1 cunoasca pe Joe Gallagher pe vremea c4nd avea numai 21 de ani i se pdruse ca $i cum toate dorintele ei de Craciun se transformasera in realitate. Fusese un tip extrem de dinamic, intruchipa- rea cuvantului ,intreprinzitor“, lipsit de orice teama de agi asuma riscuri, deschizand o afacere, apoi alta, fard a inceta vreodata si-si doreascd mai mult, sa facd eforturi in sensul acesta si, de cele mai multe ori, s4 si obtind cei propunea. Un sir de afaceri profitabile fusesera in- cheiate ca prin minune in conditii extrem de avantajoa- se in primele sptamani de cdnd erau impreuné, iar Joe o numise talismanul lui norocos. Dou luni mai tarziu, fusese surprinsd ca de trasnet de faptul c4 rimasese in- s4rcinatd gi ingrozita ci Joe avea sd o ia razna gi sd ti facd bagajele. Dar, dimpotriva, el fusese in al noudlea cer de incAntare si aranjase cat de repede putuse o cununie civild menita sa-i linisteascd pe paringii ei, care, chiar si asa, se dovedisera nemultumiti gi prezisesera sumbri ci nu aveau sa reziste prea mult impreuna.28 Jill Mansell stanga unde era al naibii de mare pericolul sa-ti pierzi echilibrul. »OK, drumul e liber, si pornim!“ Asa cd se catara pe zid, facdnd o micd pauzi sus ca si se asigure incd o data cd in jur nu era decat liniste si pace inainte de a-si balansa ambele picioare si de a se arunca efectiv in gridina in care nu avea voie sd intre. Toata treaba era sa aterizeze precum o pisicd, incet si cu gratie, fara asi scranti vreo gleznd sau a-gi juli vreun genunchi. Si, dac&é pana acum reusise asta, era constienta cd la varsta ei era din ce in ce mai probabil si se intample. Ori asta, ori noii proprietari puteau s-o surprinda intr-o zi cu prezenta vreunui cdine rdu de pazd care s-o puna pe fuga. Strecurandu-se cu usurinta data de practicd in spatele sopronului din gradina si printre tufisuri, Rosa ajunse in cele din urma la copacul lui Joe si-i imbratisd trun- chiul masiv. A, stia ci, daca ar fi vazut-o cineva, ar fi zis ci n-are toate tiglele pe casi, dar nu era nimeni prin preajma care s-o vada, aga cd, la naiba, cui ii pasa? Nu semana nici pe departe cu sentimentul pe care-l avea cand il imbratisa pe Joe, dar tot i se parea cd asta trebuia s faca. li imprastiase cenusa in jurul trunchiului, si in noaptea aceea plouase torential, ceea ce insemna ca fuse- se absorbita de pamént si ajunsese la ridacinile argarului japonez. In mintea ei, acum, esenta lui Joe devenise una cu copacul pe care el il plantase cu mai bine de doua- zeci de ani in urmé, si faptul ca era aici, cd-i atingea ramu- rile si frunzele, o facea s4 se simt mai aproape de el. Se asez4 cu picioarele incrucigate pe iarba uscata si sopti: -Buni, iubitule, am venit. Ce mai faci? Joe nui raspunse, normal, nu o facea niciodata. Dar ea se simtea mai bine fie si numai fiindca se afla aici, ci se putea relaxa in prezenta lui imaginard, iar asta ii era de ajuns. Mangaind scoarta aspra a trunchiului, Rosa spuse:Prima iubire 29 -Am ajuns la 55 de ani, iti vine s crezi? Mereu ai fost mai mare decat mine, si acum team depasit. Mi se pare atat de ciudat! Sid imagina pe Joe privind-o poznas si raspunzindu-i: »Deci asta inseamna cd acum sunt un fel de trofeu pen- tru tine?“ Caci acesta era exact genul de replicd pe care i Lar fi dat daca ar fi fost in stare. - Of, Joe, crezi ci o si-mi fie vreodati mai ugor? Fiind- cA mi-e in continuare la fel de dor de tine cum mi-a fost mereu. [mi e atat de dor de tine! Rosa stia ci o multime de oameni se intrebau de ce, data fiind situatia extrem de incurcata in care o lasase, dar nimic pe lumea asta n-ar fi putut s-o facd sé nu-l mai iubeasc4, nici macar dupa ce intreaga poveste uratd iesise la iveala. Fusese suficient de norocoasd s& apuce si petreaci peste un sfert de secol cu marea iubire a vietii ei, si asta era deja mult mai mult dec4t puteau spune majoritatea oamenilor. Sa-1 cunoasca pe Joe Gallagher pe vremea cand avea numai 21 de ani i se paruse ca si cum toate dorintele ei de Craciun se transformasera in realitate. Fusese un tip extrem de dinamic, intruchipa- rea cuvantului ,intreprinzator“, lipsit de orice teama de asi asuma riscuri, deschizand o afacere, apoi alta, fard a inceta vreodata sa-si doreascé mai mult, sa facd eforturi in sensul acesta si, de cele mai multe ori, s& si obtind ce-si propunea. Un sir de afaceri profitabile fusesera in- cheiate ca prin minune in conditii extrem de avantajoa- se in primele séptamani de cand erau impreuni, iat Joe © numise talismanul lui norocos. Doua luni mai tarziu, fusese surprinsa ca de trasnet de faptul cd ramasese in- srcinata si ingrozitd ci Joe avea sd o ia razna gi sd fi faci bagajele. Dar, dimpotriva, el fusese in al noualea cer de incAntare si aranjase cat de repede putuse o cununie civild menita sai linisteascd pe parintii ei, care, chiar si asa, se dovedisera nemultumiti si prezisesera sumbri ca nu aveau si reziste prea mult impreuna.30 Jill Mansell Doar cd rezistasera. lar cdsnicia lor fusese extraordina- 14, nemaipomenitd, spectaculoasa din toate punctele de vedere. Crescdnd intr-o casa decent, traditionali, foarte linistita, Rosa visase mereu sa intalneasca un barbat care so ia la dans in bucatarie si il gasise pe deplin in per- soana lui Joe. Barbatul muncea din greu, dar se si distra la fel, si dansau adesea, peste tot in micul lor apartament din Bermondsey, iar cdnd ea o nascuse pe Layla, ferici- rea lor nu avusese limite. Viata continuase sa fie perfecta, diversele afaceri ale lui Joe inflorisera, iar ei se mutasera in suburbiile Londrei pentru a-i oferi Laylei o copilarie intr-un cadru semirural, asa cum isi imaginase intotdeauna Joe pen- tru familia lui. Casa Compton ii apartinuse zeci de ani unui vaduv foarte in varstd, care nu credea deloc in dota- tile moderne, asa cd trdisera intr-un adevarat haos timp de 18 luni, cat proprietatea fusese reparata si renovata cu ei in preajma. Vila cu patru etaje, construita in stil georgian, dadea spre piatd, iar in spate avea o gradina lunga pe care Joe o restaurase cu mana lui, plantand copaci noi si plante rare. Un tip deschis si nespus de ospitalier, didea petreceri uriase si invita o multime de prieteni de toate felurile din Londra si pe oricine care-i facea impresie buna din Elliscombe. Ca nou-eniti in zona, se vazuse imediat ci erau proaspat imbogititi si putin cam prea ostentativi la inceput, ceea ce insemna ca initial unii dintre localnici ii privisera cu rezerva, dar nu durase mult pana cand Joe si farmecul sau irezistibil reusisera sa-i cdgtige si pe ei. Era atat de usor sa aduca inapoi amintirile acelea fe- ricite, mai ales aici, in vechea lor gradina. Rosa isi trecu palma peste iarba de langa ea; pe langa cenusa lui Joe, iarba acoperea mormintele unei duzini de animale de casa, atat de iubite odinioara si pierdute, din pacate, dea lungul anilor. Albie, terierul Cairn, Jennifer, oga- tul sperios, Beano si Biggie, pisicile, precum si multi alti iepuri sau porcusori de Guineea carei apartinuseraPrima iubire 31 Laylei si un mascul de cotofana domesticit, Gerald, care isi gasise sfarsitul destul de urat din cauza priceperii la vanatoare a lui Beano si a lui Biggie si pe care Layla insistase sa il ingroape cu onoruri, fiindcd nul puteau arunca asa, pur si simplu, la gunoi; cofofenele meritau si ele o inmormAntare aga cum se cuvine. Zambind acum, Rosa rememord serviciul funerar. Layla, la momentul acela o fetitd de sapte ani, ii pusese sd se stranga in jurul mormantului si si cAnte All Things Bright and Beautiful inainte de a citi cu voce tate o poezie pe care o compusese ea insisi: Gerald, ai fost cotofana mea favorita, Ochisorii tdi negri stiau cat esti de iubitd, Sper cd rai strigat Cand Beano si Biggie te-au mancat. Rosa nu indraznise sa arunce o privire spre Joe, cate stétuse langa ea cu mainile impreunate a rugaciune, cu buzele stranse si lacrimi prelingandu-i-se pe obraji. Layla terminase poezia cu un pios ,Odihnestete in pace, Gerald. Amin“. Apoi se intorsese s4 se uite la taicd-siu si spusese consolator: -Tati, nu plange, acum e in rai. O, Doamne, ce amintiri! Rosa se trezi nevoitd sa stringa din pleoape ca sA nu planga. Azi fusese o zi reusitd; mica petrecere din seara asta de la hotel fusese minunata, si atatia oameni draguti ii aduseserd flori, ca trebuise si imprumute doua vaze de la vecina ei. Abia daca reusise sa le gaseasc4 tuturor loc in cAsuta ei. Clic. Sunetul familiar al unei yale descuiate fu urmat de fasaitul metalic al usilor culisante trase intt-o parte si alta. In fundul gradinii, la mai putin de douazeci de metri departare, Rosa isi tinu rasuflarea si se lupta cu instinctul primar de a o rupe la fuga. Ar fi fost cel mai prost lucru pe carel putea face. Era mult mai bine32 Jill Mansell s ramana unde era gi sA se roage ca motivul pentru care cineva iesea din casa chiar acum sa nu fie faptul ca fusese vazuti. Auzi tacdnitul ritmic al tocurilor inalte pe gresia de pe terasa si se crispa; tocurile inalte insemnau ca era Ingrid, iar Ingrid era absolut inspaimantatoare. Se auzea si mur- murul ei in telefonul pe care-l avea in man&, probabil ocupatd s4 gestioneze vreo afacere vitala cu un client din Tokio ori New York, in timp ce... - Ha, chitai Rosa, dand din picioare ca nebuna, caci tocmai ii trecuse ceva iute peste picior. -Stai putin, am auzit un zgomot. Sper cd nu e vorba despre niste spargatori. Ingrid nu parea deloc speriata, iar zgomotul tocuri- lor se auzea tot mai aproape. Inghetata in locul unde se afla, Rosa inchise ochii si se prefacu invizibild. De la cincisprezece metri distanta, auzi pasii oprindu-se si pe Ingrid spunand: -Nu, probabil a fost doar o vulpe sau ceva. Poate un bursuc. I-am tot spus lui Benny ca ar trebui s4 ne insta- lam lumini de securitate, cu senzori, dar nu sa intém- plat, desigur, fiindcd nu vrea sa sperie salbaticiunile. Rosa stia genul de sunet gros, ca un pufnet, pe care scotea un bursuc. Oare daca imita sunetul sta o facea pe Ingrid sa intre in casi mai repede? Ori, dimpotri- va, o determina sa se apropie sa verifice si poate s4 faci niste poze cu animalul din gradina ei? Incapabila sa se hotdrasca, auzi din nou un fasait si isi dadu seama de faptul ca soarecele, sau cArtita, sau cine stie ce aratare ii traversase piciorul mai devreme se afla in continuare in preajma. -OK, hai cd intru acum! Suna-ma mine dupa 8.30. Daca nu-ti raspund, inseamna ca sunt in masina. Te iu- besc! Da, pa... pa... Tacanitul tocurilor se auzi tot mai slab, usile fasaira deschizindu-se si apoi inchizindu-se la loc si se auziPrima iubire 33 cheia rasucindu-se in incuietoare, Rosa rasufla usurata; of, fusese cat pe ce sa fie prinsa. - Bun, acum trebuie sa plec. {Intro zi, o sa ma bagi Intr-o mare belea, ii sopti ea lui Joe, batand cu palma iarba uscata, apoi ridicéndu-se cu grija. Strecurandu-se peste pajiste si apoi printre tufisuri, ajunse inapoi la zidul atat de familiar, care nici nu se vedea dinspre casa datorita copacilor. Sus, sus si peste el, apoi aterizi pe trotuar de partea cealalta, fara sa-gi luxeze glezna. Gata! - La revedere, iubitule! Te iubesc! Era constienta ca vorbele astea sunau ridicol aici, dar, odata ce deprindeai obiceiul de a trimite bezele si de a le spune, era greu sa incetezi. Prin intuneric, o lua inapoi spre Frog Cottage pe Barley Lane. Desigur, poate cd nu fusese cea mai reusitd aniversa- re a ei, dar, una peste alta, nu fusese nici cea mai rea. Fiecare an ce trecuse de cand ramasese vaduva fusese mai usor de indurat decat cel de dinainte, si era mereu recunoscatoare pentru ceea ce avea. Da, il pierduse pe Joe, pierduse frumoasa lor casa si tori banii, dar era sina- toasa, avea prietenii alaturi si, desigur, 0 avea pe fiica sa. Si, astfel, in pustiul dinlauntrul ei, erau de gasit totusi, in continuare, mici rezerve de fericire. capitolul 4 De la fereastra dormitorului ei din partea din spate a hotelului, Didi avea o priveliste clara asupra verandei. Era ora 2.00 noaptea, dar se vedea acolo cineva asezat la una dintre mesele de lemn, gi ea stiu instinctiv despre cine era vorba. Cum nu putea dormi, isi trase pe ea 0 rochie usoara, de bumbac, si 0 lua intr-acolo. Deschise usa ce dadea spre veranda si se apropie de Shay.34 Jill Mansell -Am vazut pe cineva aici si nu am stiut cine e. ScAnteierea din ochii lui ti spuse cd nu o credea, dar el ridicd paharul si-i raspunse: -M-am servit cu niste coniac. Stai linistita, am lasat o bancnota in cutia de lemn. Alta intepatura. -Te rog, nu mai spune chestii dintr-astea, murmura Didi. Esti bine? - Ev? Sigur ca da. Chestia era c4 chiar dacd nu-l vazuse ea de treispre- zece ani, dar, inainte de asta, il cunoscuse att de bine... Plus ca il auzise cum accentuase, abia detectabil, cuvin- tul , sigur“. - Dar e cineva care nu prea e bine. Las& capul in jos, ca o recunoastere muta. -Tatal tau? - Bravo, se pare ca orele alea de citit ginduri ti-au folosit. -Are probleme? - Da, dar nu genul la care te gandesti, raspunse el pe un ton plat. Macar de data asta. -E bolnav? il intreba Didi. -Da. Si nu e bine deloc. - Of, imi pare tare rau! Tatal lui Shay, cdruia toata lumea ii spunea Red, fuse- se un adevarat cosmar in multe privinte, dar ea avusese mereu o slabiciune pentru el, lasindu-se vr: de far- mecul lui. Era fix intruchiparea vagabondului pe care nu te puteai supara. -Medicii ii mai dau un an, cel mult doi. Ea simti ca i se strange inima de mila. Oare cAti ani avea? Aproape 60? Nu era batrin deloc. -Groaznic! Unde se afla acum? -Nu e la inchisoare, daca la asta te referi. A lasat toa- te chestiile astea in urma. Nu mai are energie. De zece luni, locuieste cu o prietend in Edinburgh, dar, din cate se pare, lucrurile nu merg prea grozav.Prima iubire 35 Ceea ce era de asteptat. De cAnd il stia Didi pe tatal lui Shay, barbatul petrecuse timp si in inchisoare, si in afara ei $i avusese mereu o gramada de femei in jurul lui, agteptandu-l sa le acorde putina atentie. Cand se mutase din Elliscombe, cu sapte ani in urm, le daduse cu chirie casa unor prieteni ai unor prieteni si patea logic de pre- supus ca de atunci locuise in casele diverselor doamne existente in viata lui. -Acum, e destul de slabit, nu prea mai e in stare de nimic, zise Shay dand cu mana sa alunge un fluture de noapte ce zbura in fata lui, si, dupa o mica pauza, conti- nud: Vrea sa vind acasa. Sasi petreacd ultimele luni sau cat mai are de trait aici, in Elliscombe. In casa lui. Luminile albe, calde, de deasupra lor se vedeau pre- cum niste stelute lucitoare printre ramurile copacilor. Ochii lui Didi se obisnuisera cu intunericul, asa ca acum fi distingea mai bine trasaturile. - Deci de asta teai intors? Sa pregatesti totul pentru el? El ridica dintr-o spranceana. - Ai vazut in ce stare e casa? Sigur c4 vazuse. Hillcrest, vechea resedint4 a fami- liei Mason, era situatd la marginea orasului, pe soseaua spre Moreton-in-Marsh, ceea ce insemna cA era greu xo ratezi. - Gradina e putin... cam neingriji -Eo jungla, raspunse Shay scurt. Si, dacd tise pare ci arat4 rau de afara, ar trebui s4 vezi cum e pe dinauntru. Dezastru absolut. - Pai, erau niste oameni care locuiau acolo, cam zece la numar, spuse Didi stramband din nas. Aratau putin cam... -Da. Asta pentru c4 erau nomazi. Orice alt proprie- tar si-ar fi inchiriat casa apeland la serviciile unei agentii imobiliare. Dar nu si tata. In nici un caz. Nu era stilul lui. El nu voia decat niste chiriasi care si plateasca in fiecare luna chiria, dandu-i banii amicului lui, Baz. Dar, cand ei au plecat si Baz s-a mutat in Spania, nomazii36 Jill Mansell si-au insusit practic casa. Mi-a spus de curand toate as- tea, apropo. Eu habar n-am avut. -Si nimeni nu a stiut unde e tatal tau. Daca s-ar fi stiut, lar fi anuntat cineva despre ce se petrece. Nomazii au plecat acum cateva luni. -E intr-un hal fara de hal. Adica stiu, nu era vreun palat nici inainte, dar acum... Shay se stramba. Eu cre- deam cA vin pana aici si fac putind curatenie in casa, poate s& tund iarba si s4 imprastii frunzele uscate. L-am sunat pe tata in dup4-amiaza asta sa-i povestesc ce s-a in- tAmplat, si atunci am aflat intreaga poveste. Si pe urma mca rugat s4 raman aici s4 pun totul la punct. -Nu este de mirare ca ti-a pierit somnul. Si ce ai spus? Ramai? El 0 privi in ochi. -I-am spus c4-mi va lua luni bune sa pun totul la punct. Ca mi-ar fi mai ugor sa scot casa la vanzare, la li- citatie publica, si sa-i gasesc lui un alt loc unde sa stea. -Si-atunci, asta o sd faceti? - Ai zice ca asa ar fi logic, nu? Dar el nu vrea sa facd asta. Singurul loc in care vrea sa traiasci este casa unde am locuit impreund, ca 0 familie. - Asa se intampla de obicei, nu? Oamenilor le place s4 se intoarc4 in locurile de unde se trag, caci acolo le sunt amintirile. Didi incuviinga din cap; intelegea nevoia aceea de intoarcere la origini. li urmari privirea lui Shay, care se uita la siluetele acoperisurilor desenate pe fun- dalul cerului. -Ti se pare ciudat sa te afli din nou aici? -Ciudat si familiar in acelasi timp, spuse el aratand spre hotelul din fata lor. Locul acesta miroase exact cum a mirosit mereu. Ea incuviinta din cap. - Asa e. A fum de lemn, piatra veche, ceara de albine folosité pentru lustruirea podelelor si rufe proaspat spa- late. E mirosul meu preferat din toata lumea asta.Prima iubire 37 -O sa ma duc si-mi mai iau un rand. Vrei si tu ceva de baut? El dadu pe gat ce mai avea in pahar si se ridica. - Da, niste vin rosu. Multumesc! Asteptandu-l sa revina, Didi isi intinse picioarele in fata si studie stelele de deasupra capului. Sub miinile impreunate pe piept, isi simtea inima bataéndu-i putin mai iute decat de obicei. Oare de ce venise aici? Era numai preocuparea profesionistului din ea pentru un client al hotelului? Sau ardea de curiozitate sa afle mai multe despre Shay si s4 descopere ce fel de bar- bat devenise? Deja stia raspunsul la intrebarea asta. | se parea aiurea s aiba 31 de ani gi s4 se simtd din nou ca la 18. Prin usa deschisa, auzi clinchet de sticle, urmat de su- netul discret al capacului care se deschidea si se inchidea la loc peste cutia de lemn in care clientii trebuiau sa lase banii pentru bauturile consumate in afara programului harului. Cand se inapoie, Shay se aplecd peste umarul ei si pund pe masa paharul de Montepulciano. - Poate parea ciudat, spuse el, dar si tu mirosi exact la fel. Ea simti apoi un gol in stomac, dar spuse aparent hepasatoare: ~ Ar trebui sa-ti multumesc pentru comentariul asta? Et zambi. - Era de bine. Adica, daca ag fi legat la ochi intr-o incdpere plina de oameni, tot te-as recunoaste. Didi lua o inghititura de vin, pe urma inca una, mai zdravana, ca sé-si ingdduie ragazul necesar sd se mai calmeze. -Nu-mi vine sa cred cA nu te-ai intors deloc pana acum. - Mica fost mai usor s4 stau departe de locul asta. - Unde ai fost? - L-ai intrebat vreodati pe tata? - Sigur! Dar n-a vrut sa-mi spuna.38 Jill Mansell - Extraordinar! Mi-a zis el cd nu, dar nu am stiut ni- ciodata sigur. Am fost in Australia. - Australia! Si-l imaginase intr-o multime de locuri, dar nicio- data acolo. -Am solicitat o vizd de lucru pe perioada vacantei. Aga ca am lucrat in Melbourne timp de sase luni, apoi in Sydney inca sase. Cand m-am intors in Marea Britanie, mi-am luat o slujba in constructii, ceea ce a presupus sa umblu de colo-colo prin tara. -fn constructii... Didi cugeta putin la asta. Dintre toti cei care termina- sera liceul in anul acela, el avusese notele si calificativele cele mai bune si primise oferte neconditionate de la pri- mele trei universitati de top din tara. Shay ridicd din umeri. - Na fost rau. Am invatat multe. Mi-am infiingat si o mica afacere de consultanta in IT, de care ma ocupam in timpul liber, care s-a dovedit profitabila. M-am mutat la Londra si am continuat sa fac asta timp de cAtiva ani, striduindu-ma s-o dezvolt. Pe urm4, mi-a venit ideea si fac o aplicatie de intalniri online, care a luat mare avant. Fiecare marturisire a lui venea ca o surprizd pen- tru ea; cu siguranta nu si-l imaginase facand ceva de felul asta. ~ Dar te-am cdutat peste tot online... team cdutat pe bune. Si nu team gasit nicdieri. El incuviintd din cap cu rabdare. - Lai cdutat pe Shay Mason. $i ce ai gasit? - Doar gramezi de stiri in ziarele locale despre tatal tdu care a fost arestat sau dus la tribunal ori a intrat din nou in inchisoare. Dar peste tot era vorba despre el, nu despre tine. Poate ca stramosii lui Shay plecasera din Irlanda acum un secol, dar numele trecuse negresit de la o generatie la alta.Prima iubire 39 ~ Si potentialii clienti ai afacerii mele ar fi gasit exact acelasi luctu. Asa c4 poti sa-mi zici cd sunt un pesimist, dar m-am gandit ca e posibil sa-i descurajeze complet ide- ca de a avea dea face cu mine. {ti aduci aminte celalale prenume al meu? Ce intrebare prosteasc4! Luni intregi rostise in minte numele lui complet si il sctisese pe marginea caietelor. - Stefan. $i, cu riscul de a parea absolut obsedatai de cl, spuse: Am cautat si Stefan Mason. - L-am schimbat in Steven. Ca sa fie mai simplu. Didi incuviinta din cap. - OK. Deci acum ar trebui sa-ti zicem Steven? - Nu e nevoie. Shay e in regula. Avea nevoie sa stie, asa ca intreba: - Tu ai cdutat vreodatd ceva despre mine? nca o scanteiere de zimbet. -Am cdutat hotelul asta. $i te-am gasit pe tine. Didi isi desfacu bratele larg. - Ta-daaa! lata-ma! - Arati bine. Doar bine? Nu excelent? Sau incredibil? - Mulrumesc, raspunse ea ludnd o inghititura. Nu-mi vine sA cred ca ai facut o aplicatie de intalniri online. O folosesti si tu? Shay clatina din cap. -Nu. ~ Dar merge bine? -Da. -Cum se numeste? - Fait. —Glumesti. Simti ceva ca un impuls electric pe gira spinarii. Fait era o aplicatie pe care o cunostea toati lumea. Era o aplicatie pe care o folosise si ea. Pornea de la premisa ca, desi felul in care arata o persoana e in mod evident important cand vrei si cunosti pe cineva, este la fel de important si felul in care vorbeste, asa cd, pe langa40 Jill Mansell o fotografie, utilizatorii erau invitati si incarce si un figier audio cu vocea proprie. Si, pe urma, daca unui abonat ii placea ce vede ori aude, isi exprima interesul fata de tine. -Am fost si eu pe Fait o vreme, acum cAtiva ani, zise ea. ~ Pe bune? Felul inocent in care isi arcui sprancenele o facu sd se intrebe dacd nu cumva stia asta deja. - Si cum a functionat pentru tine? -A fost OK. Adicd nu pot spune c4 am cunos- cut dragostea vietii mele, dar am intalnit totusi niste tipi draguti. Ia stai putin, nu am auzit recent cum cd aplicatia a fost preluata de You-Me? - Ba da. Le-am vandut compania. Tranzactia a avut loc acum doua siptamani. You-Me era cea mai important aplicatie de intalniri online de pe planeta. Didi mai lua o inghititura de vin rosu in timp ce mintea ei procesa implicatiile spuselor lui Shay. - Si tiau platic... suma corecta? Zambetul din ochii lui sclipi din nou, la fel de intens. -Cred cam putea spune cd a fost o sum corecti. La naiba! - Si ai putea cumpara hotelul asta daca ai vrea? - As putea. ~Si cum te simti stiind asta? - Excelent, raspunse Shay. Cu siguranti. Se simti obligata sa 0 zica. -Mama si tata nu s-au gandit niciodata ca tu ai avut ceva de-a face cu ce sa petrecut. El paru sceptic. -Nu cred ca e chiar adevarat. -Ba este! - Nu au avut cum sa fie vreodata complet siguri. Mereu a existat o umbra de indoiala acolo. Fii cinstita cu mine! - Dar te placeau! Gandeste-te cA ei te-au angajat!Prima iubire 41 - Asta mi-a spus tatal tau cand m-a chemat la birou, tise Shay, apoi facu o micd pauzd. Apoi a adaugat: ,,Si acum se intimpla asta“. O, Doamne! Didi se crispi dandu-si seama de actul teribil de tradare a increderii la care se referea el; isi amintea dupi-amiaza aceea oribila la fel de clar de parcd sar fi petrecut ieri. Evident, si el la fel. - Imi pare rau! -Si, daca esti cinstité, continua Shay, recunosti cd undeva in adancul sufletului te-ai intrebat daca mint ca si-mi acopar propriile fapte. Ea nu era dispusa si recunoasca aga ceva. Pe de alta parte, nici nu era nevoie. Amandoi stiau ca era adevarat. - Bun, zise Shay, mulrumit cd dovedise ce era de do vedit, apoi se ridica si ii facu semn din mana. Ma duc la culcare. Ea se gandise c4 aveau sa stea de vorba ca doi vechi prieteni, si recupereze timpul ce trecuse peste ei, cand, de fapt, in realitate, constata Didi, el ii daduse o lectie pentru ci se indoise de el. Adevarul era ca nici nu-] putea invinovati pentru asta. Gustul razbunarii era dulce. Si cine ar fi putut sd reziste aflandu-se acum in pozitia in care era el? »Eu sunt Shay Mason, m-am intors si sunt mai bogat decdt oricare dintre voi. Si nu care cumva sa va inchi- puiti ci am uitat ce gdndeati despre mine, cici eu nu am uitat si nici nu voi uita vreodata.“ capitolul 5 Benny Colette tocmai isi facuse pe furis 0 cand mare de ness in bucataria uriasi de marmura si inox din casa Compton, cand Bill, gradinarul, ciocani usor la usa si intra.42 Jill Mansell -Tocmai mutam niste pamant si mai cd am trecut cu toaba peste asta, zise el ridicind o bratara frumoasa de argint cu o multime de amulete. Bine c-am dat cu ochii de ea la timp. Banuiesc ci e a sotiei dumneavoastri. O sa se bucure c-am gisito. Benny lua bratara din mana lui; era o bijuterie fru- moasa, cu amuletele reflectand lumina. Era, totodati, genul de bijuterie pe care Ingrid n-ar fi purtat-o nici in ruptul capului. - Ce+i asta? Se auzi ficdnitul tocurilor inalte pe mar- mura, si Ingrid aparu in spatele lui. O, ce chestie ieftinad si de prost gust! Nu e a mea. Unde ai gasit-o? -Chiar la marginea pajistii, langa gradina de flori de la zidul sudic. Billy parea dezamagit; cu siguranta spe- rase si aiba parte de chiote de recunostinta si ugurare si poate chiar si de o rasplaté in bani. Langa florile de lupin si nalba. Femeia se stramba. - Ce si zic, e ieftind. Probabil cea care a primito a fost atat de oripilaté cand a vazut cat e de ingrozitoare, ci a aruncat-o peste gard, ca s4 scape de ea. -Poate e a lui Birgitte, zise Benny. Sau a uneia din- tre prietenele ei, continua intorcandu-se spre Bill, cu o privire prin care tsi cerea scuze. Oricum, multumim c& ne-ai adus-o. -E foarte cald afara. Mi s-a terminat apa, zise Bill. Pot sa-mi reumplu sticla? - Lasi-ma pe mine, zise Ingrid, care-i vazuse dintro privire ghetele de lucru. Nu vrem noroi pe podeaua bu- catariei, nu? Asa cum sa intamplat data trecuti... Of, Benny, nu din nou! Ochii ei de vultur se oprisera asupra borcanului de Nescafé pe care barbatul nu avusese vreme sad ascunda. - Vite, cafeaua e chiar aici! Arata spre masindria complicatd care pufaia si puf- nea ca un dragon infuriat inainte de a elibera celePrima iubire 43 cAteva picdturi concentrate formand cel mai mic espresso din univers. - Prefer cafeaua instant, zise Benny, foarte probabil pentru a mia oara. Nu putea sa sufere procesul complex prin care boabe- le de cafea se transformau in licoarea aburinda. - Haide, haide, unde naiba esti? Fulgi mici plutira prin camera cand Rosa scoase cu energie lenjeria de pe pat, mai intai fetele de perne, apoi cearsaful pilotei, verificand fiecare coltisor. Deja cercetase tot restul casei, refacind traseul urmat de la petrecerea de la hotel de seara trecutd, dupa ce verificase cu Sylvia, de la receptie, daca nu cumva bratara fusese gisita si adusa acolo. Asta insemna cA fie ii cizuse in timp ce il vizitase pe Joe, si acum se afla undeva in gradina casei Compton, fie dispdruse pentru totdeauna. Ceea ce insemna cA trebuia fie s4 0 gaseasci, fie si o inlocuiasca inainte ca Layla si descopere ca darul acela minunat, ales cu atata griji pentru ziua de nastere a ma- mei ei, nu rezistase mai mult de 12 ore la incheietura mainii ei. Nu, nu, nu se putea intampla asta iar, mai ales dupa taraboiul de anul trecut din cauza pandantivului cu turcoaze. O or mai t&rziu, printr-un mare noroc, cind Rosa pleca de la magazinul din colt cu un borcan de cafea in mana, dadu cu ochii de Benny si Ingrid, indepartan- du-se cu Mercedesul lor gri sclipitor, lasand in urma casa Compton si indreptandu-se spre iesirea din oras. O data in viata avea si ea noroc. Hotdrata sa profite de momentul prielnic, 0 porni inapoi pe strada prin- cipala si ajunse la marginea proprietatii in doar cateva minute. Trebui si ziboveasci pe trotuar, prefacandu-se ci e preocupata de ceva la telefon, dar in cele din urma nu se mai vazu nimeni in preajmi. fsi indesi borcanul44 Jill Mansell de Gold Blend in tricou si se catara iute ca fulgerul pe zid si apoi peste el, inainte de a se lasa s4 alunece pe cealalta parte. Of, simtea sticla rece lipitd de piele, asa cA scoase borcanul si il puse pe iarba, dupa care petrecu cinci minute cerceténd cu multa atentie stratul de flori, Pajistea si bucata de pamante din jurul iubitului artar japonez al lui Joe. Dar nu, se parea cd soarta se sAturase s4 fie de partea ei si o abandonase. Nu se vedea nici urmA de bratara. Normal, ca doar ar fi fost mult prea simplu, nu-i asa? Dupa ce mai cerceta o data cu privirea iarba, se intoarse la zid, verifica de doua ori si nu fie nimeni in preajmi, dupa care se cdtdra peste el si porni spre casa. Abia cand ajunse acasa si se duse si porneasca fier- batorul electric, in bucdtaria mica, vopsita in alb si al- bastru, tsi dadu seama ca lasase borcanul de cafea abia cumpirat in gradina casei Compton. OK, acum sigur nu putea risca sd se intoatca si-si re- cupereze borcanul de Gold Blend, chiar daca 0 costase 4,30 lire. Probabil era felul karmei de a-i spune cA ar fi trebuit s4 se multumeasca de la bun inceput cu o cand de ceai. Shay plecase de la Elliscombe devreme si se indrepta- se spre aeroportul din Birmingham, asa cd, la 10.30, se afla deja la Sosiri. Urmari cu privirea un pusti de vreo trei sau patru ani desprinzindu-se de mana mamei lui si napustindu-se pe poartd, aruncéndu-se in bratele tatélui s4u cu un chiuit de incdntare. Se intreba daca el facuse vreodata asta. Cu siguranta, da, doar n-avea cum sd nu o fi facut... [gi iubea tatal si avea amintiri frumoase din copildrie - cum se juca in gridina, cum mergea cu el cu masina cu toate ferestrele coborate si cum alerga de colo-colo jucdndu-se de-a vati ascunselea in jurul casei. Isi amintea cum mama sa il dusese de mai multe ori sa-l viziteze pe tatal lui la inchi- soare, dar stia cd acolo nu i se ingdduia s4 i se aruncePrima iubire 45 In brate. {si amintea si cum fusese la inceput, cand mama lui se imbolnavise si simtise nevoia sd se prefacd in fata tuturor cd era bine, si-l convinga ci totul urma si se rezolve si cd nu avea de ce si-si facd griji. Ei bine, se inselase in privinta asta, dar, dea lungul anilor, in timp ce boala ei se inrdutatea, el avusese raga- zul si se pregdteascd din punct de vedere mental pen- tru-sfarsitul inevitabil si invatase si si gateasca, si facd ordine si in general si devina mult mai capabil si mai responsabil decat un copil obisnuit de varsta lui. Pana ca mama lui si moara, pe cand el avea 12 ani, ajunsese s se simta mai degraba adult. Si, ca sd fie cinstit fata de tatal siu indurerat, si acesta se straduise din risputeri sa-si duca la indeplinire in- datoririle parintesti. Timp de aproape optsprezece luni, posibil mai mult din noroc decat din ratiune, reusise si se fereascd de necazuri, inainte de a ceda, inevitabil, tentatiei de a obtine niste bani nemunciti si de a fi prins deturnand un transport de geci de piele de firma contra- facute pentru un asa-zis prieten. Acela fusese momentul cand Shay trebuise si preia toate indatoririle si sd se invete s4 aiba grija singur de el. Dupa ce convinsese o familie din partea locului si asigure autoritatile cd locuia cu ea, se intorsese in casa lui si isi purtase singur de grija. Devenise o chestiune de mandrie personala sa o fac si si nu cedeze. Mai intai si mai intai, scotand bani dintr-o cutie metalica pastrati sub scandurile dusumelei, mancase o multime de bur- geri, tdietei chinezesti, chipsuri de cartofi si paine pra- jita. Dupa care, in principal din plictiseala, se apucase sA gateascd, asa cum il invitase mama lui. Treptat, se perfectionase si la diferite treburi gospodaresti, asa ci ajunsese s4 trebaluiasca si sA repare chestii in jurul casei, in timp ce avea grija si de pisici si isi mentinea notele excelente de la scoala. Cutia metalica de sub dusumea continea probabil bani furati, ceea ce nu era o situatie ideala, desigur, dar ce alternativd avea? Shay isi repetase46 Jill Mansell ca, de indata ce i se ingiduia s se angajeze, avea s4-si cAstige propriii bani, dar cd, pana venea momentul acela, trebuia si se descurce cum putea ca si supravietuiasca. Tar acum, o fata de 20 si ceva de ani venea in goana spre el, cu mainile intinse si strigand: - Uraaaa! Ai venit! Pierdut inca in amintiri, Shay avu nevoie de un mo- ment si-si dea seama cA nu el era tinta. Facu un pas in ldturi cand ea trecu iute pe langa el si se arunca in bratele iubitului ei, sarutandu-l cu inflacarare. Cu inflicdrare si cu zgomot. Se misc4 pentru a scdpa de asaltul asupra auzului si exact atunci dadu cu ochii de o silueta familiara ce venea in urma unor turisti galagiosi care se chinuiau sa-si care valizele supradimensionate. - Tata. in sfarsit, venise randul lui Shay sa-si imbratiseze ta- tal, si se bucurd de acest pretext pentru a-si ascunde ex- presia socata de pe chip. Red fusese mereu un tip inalt, bine facut, aritos, radiind de sanatate, cu ochi negri stralucitori si un zimbet cuceritor. Acum, in cele cdteva saptamani de cand il vazuse Shay ultima oara, devenise vizibil mai slab, se misca mai incet, iar sub ochi avea umbre vinetii si riduri fine care-i brazdau intreaga fati odinioara atat de frumoasa. - Ma bucur si te vad, baiete, zise Red tinandu la un brat distanta si afisand zambetul acela atat de familiar. Unde-i masgina? -E aproape, nu te teme! Nu e mult de mers. -Atunci, hai sa iesim de aici, bine? fnainte sapuce cainii dia si adulmece marfa pe care-am reusit s-o trec prin vama. - Nu incerca sa-mi provoci un atac de cord! Shay ranji, sperand ca timpurile acelea erau de mult apuse. Daca esti prins cu ceva ce n-ar trebui sd ai asupra ta, vezi cA esti pe cont propriu. Red il batu pe umar linistitor. - Deci cum te simti sa fii iar in Elliscombe?Prima iubire 47 - Destul de ciudat. Tata, casa e un dezastru! -Stiu, mi-ai zis deja. Unde stai? - La Wickham. - Chiar? Foarte bine. E foarte elegant. - Au toate camerele ocupate, dar, daca vrei sd stai si tu acolo, putem imparti camera in care stau eu. Are un pat in plus. - Si sd ma controleze de fiecare dati cand am chef si ies din cladire? Nu, multumesc! Oricum am de gand sd plec inapoi in seara asta. In timp ce se indreptau spre parcare, Red adauga: Deci? Ai dat ochii cu ea? -Cu cine? Ca si cum nar fi stiut. - Haide, haide, nu e ea cea care conduce hotelul acum? -la zi-mi, ti-a mai spus cineva ca esti un batran bagacios? Rasul zgomotos al tatalui sdu se transforma intr-un acces de tuse. -Te asigur ci mi s-a spus $i mult mai rau de atat. Ala e un ceas Cartier original sau o replica? -Faptul cd nu-ti poti da seama de diferenta, spuse Shay cu afectiune, este motivul pentru care ai petrecut atata vreme in inchisoare. O ora mai tarziu, ajunseri in Elliscombe. fn vreme ce treceau cu masina pe strada principald, Red facu semn cu capul spre Wickham. - Si cum a fost? Sa o revezi? -Nu te poti abtine? -Mie intotdeauna mi-a placut fata aia. Si tie. - Asta a fost acum treisprezece ani. Acum, suntem cu totii alti oameni. - Da, dar in esentd suntem aceiasi. Oare ce insinua? Shay vird pe strada care avea sa-i duc la vechea lor cas gi spuse pe un ton ferm: - Se cisatoreste. Red ridica din sprancene. - Asa, si? Ai putea face ceva in privinta asta.