Universitatea din Pitești

Facultatea de Știinte Economice și Drept

Procedura de judecata a
Curții Europene a Drepturilor Omului

Student:
Vlăsceanu Ana Maria
Anul 4 , gr. 2
Specializare:
Drept-zi

Pitești
2018
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului iși are originile în Convenția Europeană a Drepturilor
Omului din anul 1950.
Curtea, este un organ jurisdicțional ce poate fi sesizată de orice persoana fizică sau juridică
care pretinde ca un stat membru la Convenție i-a încălcat un anumit drept prevăzut în aceasta .
Aceasta este compusă dintr-un numar de judecători egal cu numărul statelor membre ,părți la
Convenție, fiind aleși de Adunarea parlamentară.
Judecătorii Curții trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputeție pentru a exercita această
funcție și să nu existe niciun caz de activitate care să fie contrară independenței și imparțialitătii
acestora.
Mandatul unui judecator este de 6 ani , existând posibilitatea de a fi reales, iar o data la 3 ani se
face o reînnoire a acestora. Pentru a se asigura această reînnoire , Adunarea putând decide ca
unul sau mai multe mandate să aibă durate diferite ,fără însa a depăși 9 ani sau să fie mai mici
de 3 ani. Când un judecător a fost ales în locul unuia căruia i-a expirat mandatul , va duce la
sfarșit mandatul pentru acel judecător. La împlinirea vârstei de 70 de ani , mandatul
judecătorului ia sfarșit.1
În ceea ce privește organizarea Curții, judecătorii sunt repartizați în :
-secții de 10 și 11 judecători
-comitete de 3 judecători
-camere de 7 judecători
-mari camere de 17 judecători
Curtea este condusă de un președinte și 2 vice președinți , aceasta fiind organizata in 4 secții ,
fiecare secție având în compunerea sa 10 sau 11 judecători.
Curtea funcționează în plenul său, Adunarea Plenară a Curții având următoarele atribuții:
-alege pentru o durată de 3 ani , președintele și cei 2 președinți de secții cu posibilitatea
reînnoirii
-constituie camere pentru o perioadă determinată
-adoptă Regulamentul Curții
-alege președintii Camerelor Curții2
Înainte de sesizarea Curții, reclamantul trebuie să fi încercat să iși susțină dreptul ce i-a fost
nerespectat epuizând toate căile de atac din dreptul național și numai după ce a trecut prin toate
acestea se poate adresa Curții într-un termen de 6 luni.3
Competența Curții privește interpretarea și aplicarea Convenției în felul următor:
1
Scăunaș Stelian, Dreptul internațional al drepturilor omului, Editura All Beck, București, 2003, p. 89-92
2
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 48-49
3
Voicu Marian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ediția I, Editura Juridical, p.46-47
-orice stat parte la Convenție poate sesiza Curtea asupra nerespectării dreptului său
-sesizarea se face prin cerere scrisă de către persoana fizica, ONG sau grup de particulari
vătămati în drepturile sale
-Curtea, în consecință poate da avize cu rol consultativ la cererea Comitetului de Miniștrii , cât
și al Consiliului Europei asupra problemelor juridice intervenite.4
Procedura în fața Curții Europene a drepturilor Omului
Sesizarea Curții cât și desfășurarea procesului presupune o operațiune inițiata de cel care
invoca încălcarea unui drept garantat de Convenție.
Procedura poate fi contencioasă în cazul în care este vorba despre o plângere privind încălcarea
unei prevederi a Convenției sau o procedură necontencioasă în cazul în care o parte interesată
cere Curții un aviz consultativ.
Plângerea care se adresează Curții trebuie să cuprindă anumite elemente cu privire la nume ,
data nașterii , naționalitatea , sexul, profesia, adresa , precum și o expunere a faptelor , o
descriere în linii mari a ceea ce doreste petenntul cât și copii de pe documentele justificative .

Sesizarea
Principala obligație a Curții Europene este asigurarea respectării îndatoririlor care decurg
pentru statele parți la Convenție.
Orice stat contractant sau particular care se consideră vătămat în dreptul său se poate adresa
direct Curții. Procedura în fața Curții este una contradictorie și publică , audierile sunt publice
cu condiția ca Marea Cameră să nu decidă altfel.
Petenții individuali pot să iși susțină cererile , fiind totuși recomandata reprezentarea acestora
de către un avocat , fiind totodată obligatorie în cazul audierilor dacă cererea a fost admisă.
Cei care pot sesiza Curtea având ca obiect o cerere individuală sunt: orice persoană fizică ,
organizațiile nonguvernamentale sau chiar un grup de particulari care se consideră victimă a
unei violări provenind de la un stat parte . Nu pot formula astfel de cereri , colectivitățile
teritoriale locale , deoarece sunt niște organisme de drept public.5

Admisibilitatea cererii
Condițiile de admisibillitate se împart în : generale , care se aplică atat cererilor statale , cât și
celor individuale , și speciale , incidente numai în cazul cererilor individuale.
Condițiile generale de admisabilitate sunt cele care se referă la epuizarea căilor de atac pe plan
intern și introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la ultima decizie internă definitivă.

4
Corlățean Titus, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123
5
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.93-94
Condițiile speciale de admisibilitate fac referire la cererile individuale și au în vedere ca cererea
să nu fie anonimă , să nu fie repetitivă cu o cerere similară aflata pe rolul Curții , să nu fie
incompatibilă cu dispozițiile Convenției , să nu fie abuzivă sau nefondată.
Fiecare cerere individuală este atribuită unei secții , al cărei președinte desemnează un
judecător raportor. După un examen preliminar al cazului , raportorul decide dacă trebuie
examinat si de către un comitet format din 3 membrii sau de cameră. În afară de cazurile care le
sunt atrbuite direct de raportori, camerele sunt sesizate cu cereri individuale care nu au fost
declarate inadmisibile de comitet. Aceastea se pronunta și asupra fondului cât și cu privire la
admisabiliate . Prima etapă a procedurii este de regulă scrisă .6
Cererile individuale, pentru a putea fi examinate pe fond, acestea trebuie să îndeplinească
anumite condiții de admisibilitate:
-epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne
-introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive
-cererea să nu fie anonimă
-cererea să nu fie aceeați cu o cerere anterior examinată de Curte
-cererea să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale , dacă nu conține
fapte noi
-cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, nefondată sau abuzivă 7
În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne ,regula epuizării acestor căi de recurs interne
se bazează pe necesitatea acordării în principal statului de a avea posibilitatea remedierii
litigiului. Dacă un reclamant invocă încălcarea condițiilor legate de detenție , el trebuie să fi
epuizat căile de recurs în această materie.
Dovada epuizării căilor de atac îi revine reclamantului. Dacă reclamantul poate dovedi
existența acestor căi , această condiție se consideră îndeplinită.8
Cu privire la conținutul obligației de epuizare a căilor de atac aceasta trebuie să vizeze
încălcarea acelorași drepturi prevăzute de Convenție și menționată în cererea adresată Curții.
Termenul de 6 luni are ca scop determinarea în timp a posibilității de contestare a unor măsuri
interne. În cazuri excepționale când este vorba de o pretinsă violare continuă a drepturilor sale ,
regula celor 6 luni nu este aplicabilă.
Cu privire la data de la care se calculează acest termen întelegem ultima decizie prin care
pretențiile reclamantului au fost respinse de către instanțele interne , fiind o decizie definitivă.
Dacă aceasta nu a fost pronunțată în mod public , termenul de 6 luni curge de la data

6
Corlățean Titus, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123
7
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 57-59

8
Corlățean Titus, Protecția Europeană și Internațională a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, București,
2012, p.123
comunicării acesteia reclamantului. Simpla completare a formularelor existente , fără
menționarea dreptului încalcat nu este suficientă. Dacă o asemenea cerere a fost urmată de o
perioadă de tăcere îndelungată din partea reclamantului referitoare la informațiile suplimentare,
la scurgerea termenului , cererea poate fi respinsă ca tardivă.9
În cazul în care o cerere individuală nu este aceeași sub aspectul faptelor și al încălcărilor
invocate cu o cerere deja examinată și solutionată de Curte, cererea respectivă se respinge ca
inadmisibilă nefiind respectată condiția cu privire la faptul că nu se poate iniția o cerere dacă
anterior aceasta a mai fost supusă Curții. Trebuie totuți să excludem faptul că , recent Curtea a
stabilit că încheierea unei întelegeri amiabile nu presupune imposibiliatea sesizării ulterioară a
acesteia în aceeași cauză.
O cerere poate fi considerată incompatibilă cu dispozițiile Convenției atunci când obiectul ei nu
intra sub incidența prevederilor acesteia. 10

Cererea abuzivă este aceea prin care se urmarește un scop contrar celui prevazut de Convenție ,
iar respingerea unei asemenea cereri ca fiind abuzivă poate interveni și în cazul unor cereri
repetate care nu au niciun fundament sau care au un conținut provocator.
Noua condiție de admisibilitate introdusă de Protocolul nr. 14 are ca scop adăugarea unui
mijloc suplimentar de filtrare a cererilor de către Curte , care să îi permită să poată consacra
mai mult timp cauzelor care justifică o examinare pe fond . În acest caz, va putea fi declarată
inadmisibilă o cerere individuală daca se consideră faptul că reclamantul nu a suferit un
prejudiciu important , în afara cazului când respectarea drepturilor garantate de Convenție cere
un examen pe fond a cererii să îndeplinească condiția de a nu respinge pe acest motiv nicio
cauză care nu a fost examinată de o instanță națională.11
Aceste condiții specifice cererilor individuale și au în vedere ca cererea să nu fie anonimă , să
nu fie repetitivă, să nu fie incompatibilă cu prevederile din Convenție, respectiv să nu fie
nefondată sau abuzivă.
În consecință , Curtea poate fi sesizată cu cereri interstatale , introduse de către un stat parte la
Convenție împotriva unui alt stat sau cu cereri individuale , introduse de persoane fizice sau
ONG, ori grupuri de particulari.
Procedura cuprinde o fază scrisă și uneori cu titlu de excepție , o fază orală în cadrul căreia
audierile sunt publice în afara cazului în care se prevede contrariul.12
O cerere poate fi scoasă de pe rol în cazul în care există o întelegere amiabilă dacă reclamantul
nu mai dorește să o mențină sau atunci când litigiul a fost soluționat. Grefierul la instrucțiunile
președintelui camerei intră în legatură cu parțile cu privire la a avea în vedere o întelegere
amiabilă. Negocierile din această etapă sunt confidențiale neavând vreun efect asupra unei
9
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 59
10
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.96

11
Voicu Marian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ediția I, Editura Juridical, p.47
12
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 60
eventuale rezolvări într-o procedură contencioasă. În cazul în care părțile acceptă înțelegerea ,
camera poate , după ce s-a asigurat că soluționarea are în vedere respectarea prevederilor
Convenției, să scoată de pe rolul Curții cauza respectivă.
În termen de 1 an de la pronunțare, orice parte poate introduce o cerere în interpretarea
hotărârii.
Părțile mai pot solicita revizuirea acesteia dacă a fost descoperit un fapt care ar fi putut avut o
influență decisivă asupra soluției.
Se mai poate solicita și rectificarea eventualelor greșeli identificate în hotărâre.
După pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către Curte , aceasta dobandește valoare
juridică obligatorie și trebuie executată de statul condamnat.13
Examenul prealabil al cererii
După primirea cererii , comitetul format din cei 3 judecători procedează la examinarea
prealabilă. Cererea este examinată de un judecător raportor , acesta fiind numit de către
președintele secției , poate cere părților să depună întru-un anumit termen,orice informații
necesare , orice documente și elemente considerate a fi relevante.
Atunci când elementele invocate sunt suficiente pentru a demonstra că cererea este
inadmisibilă sau trebuie scoasă de pe rol, aceasta este verificată de către comitet.
Judecătorul decide dacă cererea urmează a fi verificată de comitet sau de cameră.14
În cazul în care se dispune că cererea să fie examinată de comitet , pe baza unui raport și prin
vot unanim să se declare indadmisibilă sau radiată cererea individuală . O astfel de decizie
poate conține urmatoarele soluții:
-nu se ia în considerare cererea , în cazul în care: este anonimă ,operează autoritatea de lucru
judecat
-se respinge ca inadmisibilă , pe motiv că este prematură sau tardivă
-se declară ca inadmisibilă , dacă se consideră că nu este compatibilă cu dispozițiile Convenției
sau este abuzivă 15
În cazul în care cauza nu s-a soluționat pe cale amiabilă , Curtea procedează verificarea ei în
condiții de contradictorialitate , împreuna cu reprezentanții părților , procedându-se chiar și la o
anchetă dacă este necesar.
Dezbaterile sunt conduse de președintele camerei , care decide care este ordinea în care
agenții, consultanții părților sunt chemați să ia cuvântul. Dacă o parte nu se prezintă fară a
invoca suficiente motive , camera nu va ține seama de absență.
Martorii și experții care urmează a fi audiate sunt convocate de grefier cu precizarea cauzei și a
obiectului. Aceștia vor depune un jurământ sau vor face o declarație solemnă înainte de a
prezenta mărturia sau expertiza.
13
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.96-97
14
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 60-61
15
Idem p.61-63
Audierile se încheie cu o dare de seama întocmită de grefier. Când există o contradicție în
interpretarea hotărârii cu prevederile Convenției , camera poate să desesizeze în favoarea Marii
Camere fără motivare cu excepția faptului că una dintre părți s-ar opune în termen de o luna de
la data intenției de desesizare.16
Parțile pot să ceara remiterea la Marea Camera , în termen de 3 luni de la data pronunțării
hotărârii date de o cameră pentru o problemă gravă cu privire la interpretarea și aplicarea
dipozițiilor din Convenție.
Marea Camera împreuna cu cei 5 judecători examinează cererea pe baza dosarului existent și
constată dacă este vorba despre această încalcare gravă.
În orice stadiu al procedurii , Curtea poate decide scoterea de pe rol a unei cereri , dacă
solicitantul nu nu dorește să o mențină sau litigiul a fost soluționat. 17
Judecarea cererii de Cameră sau de Marea Cameră
Odată ce s-a reținut plângerea de către cameră , părțile pot depune probe suplimentare și să
facă concluzii scrise .
Președintele camerei , pentru buna funcționare a justiției , poate să invite sau să autorizeze
orice stat contractant care nu este parte în proces sau orice persoană interesata , alta decat
petentul, să depună concluzii scrise , sau să ia parte la audieri. Un stat contarctant al cărui
cetațean este parte în cauză, poate interveni de drept.
Dacă în urmă examenului prealabil , comitetul nu declară ca inadmisibilă cererea și nici nu o
scoate de pe rol , o cameră se poate pronunța asupra admisibilității și asupra fondului.
Atunci când o cauză judecată de o cameră ridică o chestiune gravă legată de interpretarea
dispozițiilor prevăzute în Convenție sau când soluționarea unui litigiu duce la o contradicție cu
o hotărâra deja pronunțată de Curte , camera poate să se desesizeze în favoarea Marii Camere ,
dar numai dacă una din părți nu se opune.
În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă , aceasta va proceda la verificarea cauzei în
condiții contradictorii. De asemenea , Curtea se poate pune la dispoziția părților celor care sunt
interesați ,pentru a rezolva cauza mai întai pe cale amiabilă.
Soluționarea pe cale amiabilă constă într-un acord prin care statul pârât își asumă obligația să
plătească o compensație fără însă să își asume răspunderea pentru încălcarea prevederilor din
Convenție.
Atunci când nu s-a putut rezolva pe cale amiabilă, Curtea va proceda la audieri, audieri care se
vor finaliza cu pronunțarea unei hotărâri prin care se constata dacă a avut loc o încălcare a
Convenției.
În cazul în care se constată acest lucru și statul pârât nu permite decât o înlăturare incompletă a
consecințelor, Curtea acordă părții lezate , dacă este necesar o reparație echitabilă.
Audierea este publică , cu excepția cazului în care Curtea nu decide altfel . De asemenea

16
Idem p. 64-65
17
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.98
documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului cu excepția cazului când președintele
Curții nu decide în alt fel.
Camerele hotărăsc cu majoritate , orice juedecător care a luat parte la verificarea cazului are
dreptul de a atașa deciziei , fie expunerea opiniei sale , fie o simplă declarație de dezacord.
În termen de 3 luni de la pronunțarea hotărârii orice parte poate cere trimiterea cauzei la Marea
Cameră dacă ridică o problemă importantă în ceea ce privește interpretarea Convenției.
Cereri asemănătoare sunt examinate de un colegiu de 5 judecători ai Marii Camere alături de
președinte și de președinții secțiilor .
O hotărâre a unei camere devine definitivă după îndeplinirea termenului de 3 luni dacă părțile
nu doresc să ceară trimiterea la Marea Cameră dacă cei 5 judecători au respins cererea.
Dacă colegiul de 5 judecători primește cererea, Marea Cameră hotărăște cu majoritate asupra
cauzei printr-o decizie definitivă.18
Toate hotărârile definitive ale Curții sunt obligatorii pentru statele pârâte interesate.
Răspunzator cu urmarirea executării hotărârilor este Consiliul Europei și tot lui îi revine
obligația să verifice dacă statele care au fost judecate au luat măsurile necesare pentru a se
achita de obligațiile rezultate din hotărârile pronunțate de Curte.
Camera sau Marea Cameră poate pronunța următoarele soluții și anume:
-radierea de pe rol în cazul rezolvării cauzei pe cale amiabilă
-respingerea cererii ca inadmisibilă
-scoaterea cererii de pe rol
-declararea dacă a avut sau nu loc o încalcare a CEDO, iar în caz afirmativ și dacă legislația
statului pârât nu permite decât o înlaturare incompletă a consecințelor sau dacă este cazul
acordarea unei reparații echitabile
O cerere introdusă de un particular și declarată admisibilă poate fi totuși respinsă la orice
stadiu al procedurii dacă se consideră inadmisibilă.
Curtea, poate în orice stadiu al procesului , scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când:
-reclamantul nu o mai mențină
-litigiul a fost rezolvat
-pentru orice alt motiv constatat de Curte.
Curtea poate pune din nou pe rol o cerere atunci când considera necesar , iar oricând în cursul
procedurii , reclamantul are dreptul să își retragă cererea.
Hotărârile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate. Dacă aceasta nu
exprima în totalitate sau parțial opinia unanima a judecătorilor , oricacre dintre judecători are
dreptul să adauge acesteia opinia sa separata.

18
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2004, p. 76
Decizia unui comitet luată prin vot unanim , privind declararea ca inadmisibilă a unei cereri
individuale sau scoaterea de pe rol a unei cereri este definitivă.
Hotărârea unei camere devine definitivă atunci când părțile declară că nu doresc să retrimită
cauza la Marea Cameră , hotărârea Marii Camere este definitivă. Aceste hotărâri se publică ,
sub autoritatea grefierului , în culegerea oficială de decizii și hotărâri.
După cum chiar Curtea se exprima referindu-se la dreptul la un proces echitabil , cu atât acest
lucru este valabil când vorbim despre executarea hotărârilor date de Curte .
Caracterul obligatoriu al acestor hotărâri rezulta din faptul că părțile contractante să angajează
să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care acestea sunt părți.
Executarea hotărârolor
Hotărârile pun în sarcina statelor o obligație de rezultat datorită caracterului lor declarativ ,
statul are libera alegere în a pune în executare hotărârile.
Procesul de executare a unei hotărâri pronunțate de Curte este unul complicat în care sunt
implicate și autoritățile statului împotriva căruia s-a pronunțat hotărârea.19
Efectul obligatoriu al hotărârii presupune pe lângă obligația de a se asigura măsurile benefice
reclamantului și restabilirea drepturilor , și obligația de a adopta măsuri cu caracter general .
Într-o hotărâre , Curtea a arătat că statul pârât este chemat nu numai să aloce celor interesați
sumele cu titlu de satisfacție echitabilă , ci să și aleagă sub controlul Comitetului , măsurile
care se cer adoptate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt violărilor constatate și de a-i
elimina consecințele.
Cel mai important rol în executarea hotărârilor îl deține Comitetul de miniștrii , deoarece după
ce hotărârea este transmisă acestuia, cauza respectivă este înscrisă pe ordinea de zi . Comitetul
invită după aceea statul pârât să prezinte informări despre măsurile luate în vederea hotărârii.
În cadrul supravegherii executării, Comitetul examinează modul în care obligația de plată
privind despăgubirile este îndeplinită ,precum și luarea unor măsuri cu caracter urgent sau cu
caracter general în vederea restabilirii drepturilor violate.
În cazul în care statul respectiv declară că nu este capabil să informeze Comitetul despre
măsurile generale necesare pentru a asigura respectarea hotărârii , cauza fiind înscrisă din nou
pe ordinea de zi a unei reuniuni ce trebuie să aibă loc în cel mult 6 luni.
Adunarea Parlamentară poate avea și ea un rol important în ceea ce privește executarea unei
hotărâri a Curții.
În acest caz, ea poate iniția procedura de monitorizare a statului respectiv , aceasta poate
formula întrebări scrise și orale Comitetului.20
Limbile de redactare a hotărârii sunt engleza și franceza în afară de cazul când se utilizează și
alte limbi oficiale .

19
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.98-99
20
Idem p.99
Hotărârile se semneaza de către președinte și de grefier, acestea se citesc în ședință publică și se
comunică Comitetului , părților, secretarului general al Consiliului Europei și altor persoane
direct interesate.
Părțile în cauza soluționată pot cere, în termen de 1 an , interpretarea unei hotărâri . Dacă
cererea se acceptă , părțile sunt chemate să prezinte observații scrise și să vină la audieri caz în
care camera decide printr-o hotărâre.
Cererea prin care se solicită interpretarea unei hotărâri trebuie să cuprindă cu precizie punctele
din dispozitiv a căror interpretare se cere .
În ceea ce privește cererea de revizuire , în cazul descoperirii unui fapt care prin natura sa ar fi
avut o influență decisivă asupra rezultatului soluționat deja , la momentul pronunțării hotărârii
era necunoscut Curții și nici nu putea fi cunoscut de una din părți , se poate într-un termen de 6
luni de la momentul luării la cunostintă , să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a hotărârii.
În cazul cererii de rectificare a erorilor , părțile au posibilitatea de a cere să se rectifice erorile
de scriere sau de calcul , precum și inexactitățile evidente în hotărâre .
Cererea trebuie făcută în termen de o luna de la pronunțarea hotărârii , rectificarea putându-se
face și din oficiu.21
Asistență juridică
La inițiativa unei persoane care a introdus o cerere sau din oficiu , președintele camerei poate
să ofere asistență juridică pentru apărarea cauzei . Dacă această asistență i se acordă , petentul
va beneficia de ea și în fața Marii Camere.
Această asistență nu poate fi acordată decât cu condiția ca ea să fie utilă pentru buna
desfașurare a cauzei și ca petentul să nu dispună de mijloacele financiare suficiente pentru a
putea face față cheltuielilor ocazionate de desfașurarea cauzei.
Pentru a se spune dacă este necesar acordarea de asistență juridică , petentul va completa o
declarație, precizând în conținutul acesteia , resursele sale bunurile sub forma capitalului și
orice obligație financiară pe care o are.
Declarația va fi certificată de autoritatea internă competentă. Statul implicat este chemat să își
prezinte observațiile în scris cu privire la aceasta.
La finalul acestui proces, președintele camerei decide cu privire la acordarea sau refuzul de a
acorda asistență , iar grefierul are sarcina de a aduce la cunoștința părților.
Competența Curții de a da avize consultative
Atunci când Comitetul de Miniștrii cer , Curtea poate da avize consultative asupra problemelor
juridce privind interpretarea Convenției.
Convenția precizează faptul că aceste avize nu se pot da cu privire la probleme ce țin de
conținutul sau întinderea drepturilor și obligațiilor consacrate si nici asupra problemelor care s-
ar putea cunoaște ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut de Convenție.

21
Selejan-Guțan Bianca,Proiecția Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.Beck, București, 2004, p. 77
Cererea de aviz consultativ se depune la grefa Curții și trebuie sa prevadă termeni compleți și
clari , data deciziei de a cere avizul , precum și cei care sunt în masură să furnizeze aceste
informații.
După ce cererea este primită ,grefierul are îndatorirea de a distribui câte un exemplar tuturor
membrilor Curții și informează părțile în vederea depunerii de observații scrise cu privire la
aviz.
După această procedură scrisă se pot organiza și audieri pentru dezbateri orale.
Avizul consultativ , ca și decizia prin care Curtea consideră că avizul e în afara competenței
sale , este semnat de președintele acesteia și de grefier, avizul este depus în arhivele Curții și se
comunică în copii certificate Comitetului , părților și Secretarului General al Cosiliului
Europei.22

Bibiografie
1.Titus Corlățean , “Protecția Europeana și Internațională a Drepturilor Omului”, ed. Universul
Juridic. București 2012
2.Stelian Scăunaș, “Dreptul Internațional al Drepturilor Omului”, ed. All Beck, București 2003

22
Scăunaș Stelian, Dreptul Internațional al Drepturilor Omului, Editura All Beck, București, 2003, p.99-100
3.Bianca Selejan-Guțan, “Protecția Europeana a Drepturilor Omului” ed. C.H. Beck, București
2004
4. Bianca Selejan-Guțan, “Protecția Europeana a Drepturilor Omului” ed. C.H. Beck,
București, 2006
5.Marian Voicu, “Curtea Europeana a Drepturilor Omului”ediția I, ed. Juridică