4.3.

Efectul BULLWHIP
Efectul bullwhip cunoscut și sub denumirea efectului de “bici” reprezintă un fenomen
adesea întâlnit în cadrul lanțului de aprovizionare și se referă la ineficiență în prognoză pentru un
Supply Chains. Așa cum se observă și în Figura 2, efectul de bullwhip constă într-o serie de
fluctuații variate obținute ca răspuns la cerințele clientului, aceste fluctuații având un efect în
cascadă asupra lanțului de aprovizionare.

Imagina poate fi interpretată astfel, să ne imaginăm că acei clienți finali au biciul în

mână, iar ondularea devine din ce in ce mai mare pe măsură ce se îndepărteză de preferințele
clientului, astfel mișcări mai pregnante se pot observa la celălalt capăt al biciului. De regulă
există mai bine de șapte procese (strategie de producție, culegerea materiilor prime, fabricare,
stocare, distribuire, comercializare, retur) în cadrul Supplay Chains între furnizorul de materii
prime și consumatorul final.

Figura 4.3. Fluctuațiile efectului de Bullwhip (sau efect „Whiplash”) în cadrul Supply Chains

Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Bullwhip_effect#/media/File:Bullwhip_effect.png [15 mai 2022]

Efectul de bici apare atunci când consumatorul final își schimbă comportamentul în
sensul amplificării sau simplificării necestăților sale zilnice de consum, iar comenzile transmise
câtre producător prezintă variații neașteptate ce pot degenera lanțului de producție. Aceste
informații distorsionate de la un capăt la celălalt ale Supply Chains pot aduce o insuficiență de
proporții cum ar fi investițiile în exces, veniturile pierdute, stocare neadecvată, transport inactiv
și programe de producție pierdute.

Combaterea eficientă a efectului de “bici” se poate realiza prin înțelegerea cauzelor

subadiacente, de aceea companiile apelează la strategii inovatoare care prezintă un real succes.
Astfel se pot introduce noi sisteme informaționale de logistică ce pot gestiona stocurile,
transporturile, cumpărăturile, noile tendințe, implementarea de sisteme de stimulare a clienților și
previzionare a viitoarelor cerințe.

Termenul de „bullwhip” a apărut odată cu un studiu al companiei Procter & Gamble în

1995 când a realizat o investigare asupra cererii de scutece pentru copii, Pampers. S-au studiat
vânzarile de scutece la magazinele cu amănuntul, dar și pentru marile supermarketuri și s-au
constatat fluctuații dramatice în cadrul comenzilor.

Era bine cunoscut că bebelușii sunt consumatori de scutece într-un ritm constant,
perioada era standard precum și magazine de unde părinții le cumpărau, însă nu se așteptau la
astfel de fluctuații instabile de la un astfel de produs. Efectul de “bici” a apărut atunci când
cererea consumatorilor pentru scutece sau pentru alt produs a devenit din ce în ce mai
distorsionată. Această distorsionare a dus la stocuri excesive pentru întreg sistemul, capacități
insuficiente sau excesive, costuri mai mari precum și indisponibilitatea produsului.

Principale trei cauzele ale fenomenul de „bullwhip”

“Necooperarea” poate fi considerată o cauză întrucât estimările și prognozele

vânzătorilor din supermarketuri erau făcute separat de comercianți, producători și furnizori.
Atunci când vânzătorii cu amănuntul, dar și vânzătorii din marile supermarketuri observă o
cerere mai mare de scutece, aceștia comandă suplimentar și își creează propriile provizii în
depozite, dar estimările vor fi nerealiste. Apoi când producătorul încearcă să interpreteze aceste
comenzi crescute de la comercianți, atunci creșterea percepută devine și mai exagerată și așa se
produce efectul de „bici”. O bună soluție în astfel de cazuri este ca vânzătorii să transmită
informația corectă producătorului, astfel se pot consolida planuri solide pe viitor. Cercetătorul
acestui femonen, Seungjin Whang, a afirmat că “Dacă știu mai multe despre modelele reale ale
cererii, îmi pot reduce stocul”, precum și afirmația “Dar trebuie să am informațiile despre
comercianții mei. În loc ca fiecare companie să-și optimizeze în mod miopic propriul inventar,
companiile trebuie să se uite la întreg lanțul de aprovizionare.”.

O altă cauză a efectului de bici o reprezintă “gruparea” comenzilor pe anumite perioade

din an sau din lună. Companiile au obiceiul de a delimita producția pe loturi în scopul
economisirii de bani și timp. Spre exemplu este mult mai eficace să transporți produse mai rare
decât produse mai frecvente. Gestiunea stocurilor și a transporturilor pentru o gamă de produse
mai reduse au costuri mai mici, spre deosebire de produsele voluminoase și cu necesități speciale
de stocare și transport. Pentru produsele P&G aceste costuri sunt mai mari pentru că este o nișă
foarte cerută pe piață, iar produsele au nevoie de loturi cât mai bune. Însă nu ne putem face griji
foarte mari pentru termenele de expirare întrucât ele pot fi menținute o perioadă mai îndelungată,
nu sunt așa vulnerabile ca produsele alimentare.

Cea de a treia cauză ce poate produce efectul de „bullwhip” este bine-cunoscuta practică
de “gaming” care prezintă în mod intenționat producătorilor o imagine falsă a cererii de pe piață.
Spre exemplu dacă producătorul nostru P&G ar avea o capacitate limitată de producție și ar
putea să ofere doar jumătate din ceea ce i se cere, dar comerciantul observă cum cererea de astfel
de produse s-a majorat. Pentru propriul beneficiu, comerciantul cere dublu pentru a primi un
număr de produse care să îi satisfacă cererile. O astfel de atitudine produce efectul de “bici”
întrucăt îi aduce producătorului o imagine greșită a cererii pe piață. O modalitate de combatere a
efectului de bici poate fi reducerea stimulentelor de preț.

De la apariția acestui fenomen companiile și-au petrecut mai bine de două decenii în
scopul unor studii pentru combaterea efectului de „bullwhip”. S-au realizat sisteme IT, precum și
sisteme de partajare a datelor POS, Vendor Managed Inventory (VMI), Collaborative Planning,
Forecasting and Replenishment (CPFR).