Micene

Micene (în greaca veche Mikenes) este un sit

arheologic în Grecia, situat la aproximativ 90 km sud-vest
de Atena, în Argolida, Peloponez. În mileniul II î.Hr., Micene era
unul dintre cele mai importante centre ale civilizației grecești, o
fortificație militară care domina mare parte din Grecia de sud.
Perioada din istoria Greciei cuprinsă între cca. 1600 î.Hr. și 1100
î.Hr. este denumită miceniană, recunoscându-se astfel
importanta a orașului.

Constructie

Cetatea Micene era situată pe un deal, fiind aproape

impenetrabilă datorită așezării sale georgafice. Acropolisul sau
"orașul de sus" din Micene se crede că ar fi fost fortificat
prin 1500 î.Hr., după cum se vede pe pietrele de morminte din
acea perioadă; aici se afla palatul regal, care cuprindea
un megaron (sala tronului, specifică culturii miceniene). În jurul
anului 1350 î.Hr., fortificațiile Acropolisului și ale orașului au fost
construite într-un stil cunoscut sub numele de "ciclopic",
crezându-se că pietrele ar fi fost aduse și prelucrate de către
niște uriași fabuloși, cu un singur ochi (Ciclopi). În interiorul
acestor ziduri, parte din care se mai văd încă, s-au construit atât
morminte-galerie (Cercul Funerar A), cât și temple (în spatele
Acropolei). Mormintele supușilor sau trădătorilor (morminte-stup)
se aflau în afara orașului (Cercul Funerar B). Agora (locul de
întâlnire al cetățenilor) era situată pe un mic deal, lângă Poarta
Leilor. Acestă poartă, măsurând 3,10 m lățime și 2,95 m
înălțime, era principala cale de acces în cetate și avea sculptați
doi lei în lateral. Casele supușilor erau în general așezate la
poalele Acropolelui, aici locuind doar nobilii sau
militarii. Sclavii sau țăranii fără pământ erau așezați în general în
jurul cetății.
 Istorie
Conform tradiției istorice, Micene a fost fondată de
triburile indo-europene ale aheilor către 2000 î.Hr.. Primele
morminte s-au găsit la vest de Acropole, fiind datate din 1800
î.Hr. - 1700 î.Hr.. În acea perioadă, cetatea se reducea la
acropole, care era înconjurată de un zid circular.
În timp, Micene a devenit un mare centru urban, la fel ca Argosul,
ajungând capitala (sau orașul hegemon) al Argolidei.
În jurul anului 1350 î.Hr., zidurile cetății au fost reconstruite,
fiind denumite de cei de mai târziu ciclopice (construite
de ciclopi). Palatele regale a fost de asemenea reconstruite
(probabil de mai multe ori), fiind asemănătoare cu restul palatelor
din Grecia Aheeană. Toate palatele regale includeau și un
megaron.
Într-un templu, a fost găsit un scarabeu al reginei Tiye
a Egiptului, soția faraonului Amenhotep III. Astfel s-a dezvăluit
puterea maritimă a Micenei, ea făcând comerț
cu Egiptul, Fenicia, Mesopotamia sau Asia Mică. Puterea Micene
se întindea din Pylos până pe coasta Asiei Mici, unde probabil au
fost fondate câteva colonii.
Începând cu anul 1200 î.Hr., civilizația miceniană a intrat în
declin. În secolul al XII-lea, Micene împreună cu alte cetăți au fost
distruse. Acestă dispariție bruscă a civilizației miceniene este
pusă pe umerii dorienilor, care au invadat Elada în aceeași
perioadă. O altă teorie ar fi invazia "popoarelor mării", care au
distrus Imperiul Hitit - un probabil aliat al micenienilor - și au dus
la intrarea în declin a Egiptului.
În perioada Greciei Clasice, Micene a redevenit populată,
nerecăpătâdu-și însă puterea de altădată. Mici grupuri de
micenieni au participat la luptele de la Termopile și Plateea.
În 462 î.Hr., trupe din Argos au distrus orașul și i-au exilat pe
locuitori. În perioada elenistică și romană ruinele cetății au
devenit un centru turistic, formându-se în apropiere o mică
așezare care trăia din comerț. În perioada romană târzie, Micene
a fost abandonat.
 Religie
Micenienii aveau aproape aceiași zei ca și grecii de mai
târziu. În perioada miceniană s-a acordat însă un rol mai
însemnat Zeiței-Mame a Pământului. Cu timpul însă, zeii s-au
adaptat modului de viață al muritorilor. Astfel au luat avânt zeii
masculini (deoarece majoritatea aheilor aveau organizarea de
patriarhat). Inscripțiile din Liniar B menționează câteva
divinități: Zeus, Hera, Poseidon, Dionysos (considerat a fi
împrumutat de la traci), Afrodita, etc.
După cum arată sacrificarea Ifigeniei de
către Agamemnon pentru a aduce vânt prielnic pentru corăbii
(cum zice legenda), se vede că la micenieni se practica și
sacrificarea umană, pe lângă hecatombe (sacrificarea a 100 de
tauri, descrisă în poemele homerice).
Mai târziu, Homer a descris diferite obiceiuri și divinități din
perioada miceniană, dar a intervenit și cultura epocii arhaice, în
care a trăit poetul.
Lista regilor micenieni

 Perseu - fiul lui Zeus și al Danaei; întemeietorul cetății

 Electrion - fiul lui Perseu și al Andomedei
 Sthenelos - fiul lui Perseu și al Andomedei
 Euristeu - fiul lui Sthenelos și al Nicippei; ucis de heraclizi
 Atreu - fiul lui Pelops și al Hippodamiei, unchiul lui Euristeu
 Tieste - fiul lui Pelops și al Hippodamiei
 Agamemnon - fiul lui Atreu și al Aeropei; participant
la Războiul troian
 Egist - fiul lui Tieste; l-a asasinat pe Agamemnon
 Oreste - fiul lui Agamemnon; a condus mare parte
din Peloponez
 Tisamenus - fiul lui Oreste; ucis de heraclizi