CURS 1

RINOLOGIE

PATOLOGIE RINO-SINUZALA

Cateva variante de arhitectura osoasa naso-sinusale normale:

Ele sunt considerate “normale” daca nu provoaca/predispun la patologie naso-sinusala, de

obicei prin mecanism obstructiv!

Deviatia de sept nazal (90% populatie), celula ager nasi, bula etmoidala, concha bulosa:

1. INFLAMATIILE EXTERNE ALE PIRAMIDEI NAZALE : b. pielii…se

trateaza de catre dermatolog!

Inflamaţiile acute dermice nazale:

 Erizipelul
 Impetigo
 Herpesul simplu
 Herpesul Zoster

Inflamaţiile cronice dermice ale pielii nasului:

 Acneea juvenilă
 Acneea hipertrofică
 Acneea rozacee
 Lupus eritematos
 Lupus vulgar

Inflamaţiile vestibulului nazal :

 Furunculul nazal
 Foliculita vestibulara sau sicozisul
 Ragada
 Eczema

1
CURS 1

Foliculita vestibulului nazal: afecţiune difuză a aparatului pilosebaceu localizată la vestibulul

nazal sau uneori asociată cu leziuni identice ale buzei superioare. Simptome: prurit nazal,
senzaţie de arsură. Se constată mici cruste gălbui sau vezicule purulente înconjurate de un mic
cerc congestiv. În centrul veziculei se găseşte un folicul pilos. Evoluţia poate fi trenantă sau cu
recidive frecvente. Agenţii cauzali microbieni sunt piogeni banali, îndeosebi stafilococ auriu.
Tratament: local antiseptic, în formele severe şi la pacienţi imunodeprimaţi, diabetici,
se asociază tratamentul antibiotic antistafilococic general, uneori vaccin/autovacin
antistafilococic
personalizat.

Impetigo vestibular: caracterizat prin pustule care prin uscarea conţinutului produc cruste
gălbui.
Cel mai frecvent este prezent streptococul sau stafilococul,prezenta la copii. În evoluţie se poate
extinde la tegumentele buzei superioare sau jugale.
Tratament: antibiotic generale, dezinfectante locale.

Furunculoza vestibulului este infecţia masivă a aparatului pilosebaceu endovestibular nazal.

Este
o infecţie stafilococică rezultată adesea prin inoculare digitală. Iniţial este un mic punct pustulos
care creşte progresiv. Se localizează pe aripa nasului sau în vestibulul nazal; nasul devine roşu.
tumefiat, dureros. Se poate complica cu septicopiemie sau tromboză de sinus cavernos.
Tratament: antibioterapie, antiinflamatoare pe cale generală, tratament local antiseptic.
Se recomandă internarea bolnavului dat fiind riscul unor complicaţii infectioase endocraniene.

Eczema vestibulară , de origine initial alergica, poate fi acută sau cronică. În faza acută este
present un stadiu eritematos urmat de erupţia veziculoasă fină care se deschide şi eliberează o
uşoară secreţie seroasă. Bolnavul acuză prurit. În evoluţia cronică apar pusee acute si
suprainfectie stafilostrptococica (impetigizare). Crustele epiteliale asociate cu fisuri şi aspect
cornos al tegumentului sunt semne ale eczemei cronice.
Tratament antiinflamatorii, antialergice pe cale generală şi local în colaborare cu
dermatologul.

2. RINITELE SI RINOSINUZITELE

CLASIFICAREA RINITELOR:
rinita=inflamatia mucoasei nazale (pituitara)

A. Inflamaţiile acute :
 Rinita acută banală
 Rinitele nou-născutului şi sugarului
 Rinitele acute din b. infectioase si specifice

B.Inflamaţiile cronice
 Rinita alergică
 Rinita cronică catarală banala

2
CURS 1

 Rinita cronică hipertrofică

 Rinita cronică atrofică
 Rinita medicamentoasa/hormonala/toxicomani/vasculitica
RINITE ACUTE NON ALERGICE

1. Rinita acută banală

Este infecţia catarală acută a pituitarei cu agenţi patogeni nespecifici (frecvent virali:
adenovirusuri, coronavirusuri) şi specifici (mai rar), la orice vârstă şi favorizată de denutriţie,
teren debilitat de infecţii, mediu nefavorabil. igienă deficitară.Simptomatologie: debut brusc cu
obstrucţie nazală, senzaţie de plenitudine nazală, cefalee usoara, rinoree seroasă abundentă,
stranut, lăcrimare, hiposmie, iritaţia nărilor, catar ocular, febră, curbatură, inapetenţă (semnele
IACRS). Pituitara apare hiperemiată, turgescentă şi acoperită de secreţii seroase la început, apoi
mucopurulente.
Cand apare la sugar impiedica suptul (sugarul are respiratie preponderent nazala!
Necesita aspiratii inainte de supt cu ”batista sugarului”, poate genera pierderi ponderale prin
afectarea
alimentarii).
Evoluează de obicei benign, se poate complica cu: cronicizare, sinuzite mucopurulente,
frecvent micro-epistaxis, anosmie (prin nevrita n. olfactiv), vestibulite nazale, otite, laringo-
traheo-bronşite.
Tratament: instilaţii cu vasoconstrictoare, antiinflamatorii, simptomatice pentru tabloul
general de IACRS.

2. Rinitele ac. ale b. Infectioase:

1. Rinita gripală prezintă aceeaşi simptomatologie cu rinita ac. banaladar mai viu exprimată.
Poate fi primul semn al gripei. Poate evolua cu complicaţii: otită flictenulară, sinuzite, tulburări
nevralgice trigeminosimpatice. anosmii persistente. Diagnosticul se pune pe baza
simptomatologiei şi în contextul epidemiologic.

2. Rinita difterică se caracterizează prin stare toxică cu oboseală, paloare, adinamie, în

discordanţă cu febră mică. Nazal: obstrucţie, epistaxis, rinoree purulentă, false membrane în
fose, cavum. Examenul bacteriologic pune în evidenţă bacilul Löffler.

3. Rinita meningococică prezintă simptomatologia rinitei banale. Diagnosticul se pune prin

examenul bacteriologic pozitiv pentru meningococ sau diagnostic retrospectiv, prin apariţia
meningitei.

4. Rinita morvoasă, rară, întâlnită la îngrijitorii de cai. Evoluează cu un placard pe buza

superioară
(congestie asemănătoare erizipelului care se transformă în pete violacee), rinoree purulentă-
sanguinolentă, fetidă, abundentă, ulceraţii profunde ale pituitarei.

3
CURS 1

5. Rinita rujeolică: debutul rujeolei se face cu catar oculo-nazal. În evoluţia obişnuită catarul
încetează odată cu aparitia erupţiei. În formele grave evoluează cu uIceraţii ale pituitarei, secreţii
mucopurulente sau sanguinolente şi epistaxis grav.

6.Rinita scarlatinei este rară, apare numai în formele grave, putându-se prezenta sub formă:
supurată precoce, supurată tardivă şi pseudomembranoasă
RINITE CR. NON ALERGICE

Rinita catarală cronică este o inflamaţie cronică nespecifică a pituitarei, caracterizată prin
sindrom de obstrucţie nazală şi rinoree.Simptomatologie: debut insidios cu semne banale, jenă
respiratorie nazală, tulburări de gust şi de miros, tulburări de vorbire (rinolalie), rinoree
abundentă, la început seromucoasă apoi supurată. Evoluţie: se poate vindeca sub tratament corect
local şi general. Netratată: evoluţie cronică progresivă cu perioade de acalmie vara şi accentuată
în sezonul rece, cu persistenţă toată viaţa. Complicaţii: trece in rinita cronică hipertrofică cu
degenerarea polipoasă a cornetelor, sau rinită atrofică . Diagnosticul diferenţial se face cu rinita
acută, rinita spasmodică, sinuzita supurată, corpii străini, neoplasme. Tratamentul cauzei si
corticoizi local sub forma de spray nazal.

Rinita cronică hipertrofică : hipertrofie tranzitorie sau conjunctiva-permanenta a cornetelor şi a

pituitarei dată de infecţii cronice de lungă durată sau acute, frecvent repetate. Este relativ
frecventă, interesând ambele sexe şi mai ales vârsta adultă. Factori favorizanţi: bogăţia vasculară
pituitară, inflamaţiile acute şi cornice. Patogenie: pituitara, sub acţiunea unei iritaţii de lungă
durată, reacţionează iniţial prin congestie cronică care este însă doar funcţională apoi devine
permanentă, prin proliferări conjunctive şi apariţia unor leziuni de degenerescenţă care dau
caracterele definitive ale bolii. Simptomatologie: debut insidios cu semnele unei rinite cronice
catarale, obstrucţia nazală initial "în balanţă" fiind influenţată de poziţia bolnavului, care apoi
devine permanenta. Obiectiv : hiperemie intensă, edem al pituitarei, rinoree mucoasă sau
mucopurulentă, ulterior hipertrofia cornetelor (inferior, mijlociu), cozilor de cornete şi a
aripioarelor septale. Evoluţie: lentă şi progresivă. Diagnostic diferenţial: alte forme de rinite,
corpi străini, neoplasme nazale. Tratament - etiologic: asanarea cauzelor ,- simptomatic:
decongestionante nazale si corticoizi local a la long, inhalaţii – chirugical doar in faza de
hipertrofie permanenta (exereza cornetelor hipertrofiate)

Rinita atrofică banală Definiţie: atrofia mucoperiostului nazal cu sau fără formarea de cruste
dar fără fetiditate, reprezentând stadiul ultim de evoluţie al unor rinite acute sau cronice grave şi
de lungă durată. Boala este relativ rară. Simptomatologie: debut insidios marcat de semnele
rinitei cronice, pe fondul căreia apare senzaţia de uscăciune nazală. Fosele nazale devin largi,
mucoasa palidă şi uscată, subţiată şi aderentă la schelet, cornete diminuate ca volum. Evoluţie:
lentă, benignă, progresivă. Netratată, favorizează epistaxisuri, perforaţii septale, faringite cronice
uscate, laringite cronice, complicaţii otice. Diagnostic diferenţial: cu ozena nazală, corpii străini
nazali neglijaţi, sinuzita cronică, neoplasme. Tratament: lubrifierea mucoasei prin instilalţii sau
unguente, revitalizarea mucoasei cu vitaminoterapie.

4
CURS 1

A. RINITA ALERGICA

Rinita alergică periodică “polinoză”

Se prezintă in forma tipică prin: crize iritative de usturime a mucoasei nazale, strănuturi
în salve, obstrucţie nazală, urmată apoi de rinoree apoasă. Debutul sezonier al afecţiunii este
destul de precis, apărând la acelaşi bolnav în funcţie de calendarul biologic al alergenului
implicat- factorul determinant al apariţiei rinitei alergice periodice constituindu-l polenul
plantelor (salcie, castan, iarba-graminee etc). Simptomatologie subiectivă - senzaţie de prurit
nazal urmată brusc de crize violente de strănut “în salve”, rinoree apoasă, Iăcrimare abundentă.
Criza se poate repeta în
cursul aceleiaşi zile ca şi în zilele următoare, de regula matinal. Bolnavul mai acuză hiposmie
sau anosmie intermitentă, precum şi senzaţie de greutate cerebrală, cefalee fronto-occipitaIă,
algii orbitare, fotofobie, stare de oboseală generală.
Obiectiv: mucoasă nazala intens congestionată, tumefiată, care obstruează complet
lumenul fosei. Pituitara este acoperită de o secreţie abundentă de mucus apos, transparent. În
afara crizelor mucoasa apare gri-violacee.
Evoluţia depinde în mare măsură de perioada florală a lunilor de primăvară, având
tendinţa de a se repeta cu o frecvenţă şi intensitate variabilă.

Rinita alergică aperiodică

Cea mai răspândită forma a alergiei nazale, prezintă o simptomatologie destul de stearsa.
Alergenul este constituit de acarienii din praful de cameră, iarba de mare, fulgii de păsări, peri
animale etc., ceea ce face ca afecţiunea să nu prezinte aspectul ciclic ci anual (“peren”).
Simptome: localizate doar la mucoasa nazală fără participare evidentă a conjunctivelor. Rar
strănut, rinoree apoasă posterioara, obstrucţie nazală de regulă permanentă, uneori în basculă,
dificil de suportat, mai ales noaptea.
Obiectiv - mucoasa la început congestionată, tumefiată, uneori cruste.

5
CURS 1

Complicatii alergiei nazale:

1. ASTM BRONSIC si POLIPOZA NAZALA, INTOLERANTA LA ASPIRINA (sd Fernand

Vidal)
2. Alergia afecteaza intotdeauna si mucoasele sinusale! Leziunile alergice naso-sinusale se
suprainfecteaza microbian f. frecvent!

*ASPECT pe CT RELEVANT pentru ALERGIE: ingrosarea mucoasei sinusale maxilare,

bilaterala -“ingrosare in chenar”+semnele rinitei alergice (triada alergica)

B. RINITE MEDICAMENTOASE:

…atentie la medicatia generala (orala) si locala (nazala,

oftalmologica)

INFLAMATIILE SINUSURILOR FETEI:

CLASIFICAREA SINUZITELOR:

a) în funcţie de evoluţie
 sinuzite acute/cronice
 sinuzite cronice reacutizate

b) etiologică
 sinuzite rinogene bacteriene
 sinuzite alergice
 sinuzite odontogene
 sinuzite post traumatice
 sinuzite din afectiuni genetice (ciliare)

c) după localizare
 Maxilare
 Etmoidale ant,
 Etmoidale post.
 Frontale
 Sfenoidale

6
CURS 1

ETIOLOGIE:

Cauze nazale; în urma unei rinite acute, în cazul toaletei defectuoase (suflatul nasului) infecţia
nazală se poate transmite mucoasei ostiumului şi sinusului, obstrucţia nazală cr. (prin sept deviat,
hipertrofie de cornet mijlociu, polipoză nazală), determina o hipoventilaţie a sinusurilor.
InflamaţiiIe nazale cr se transmit uşor la sinus favorixate de obstrucţia ostiumului, prin edem
inflamator, deviaţie înaltă de sept nazal. Hipertrofia de cornet mijlociu determină hipoventilaţie
sinusală şi îmbolnăvirea sinusului (mucusul şi cilii vibratili nu mai pot drena secreţiiIe din sinus
spre fosa nazala).

Cauze extranazale: infecţii dentare, alergia (teren favorizant al infecţiilor), traumatisme (corpi
străini, fracturi nazale/septaleneglijate).

Mijloacele de apărare ale mucoasei sinusale sunt: stratul de mucus, activitatea ciliară,
permeabilitatea sinuso-nazală (orificiile naturale de drenaj) prin complexul osteo-meatal.

Nu uitati : caile aeriene sunt si reactioneaza ca un TOT UNITAR!

I. RINO-SINUZITELE ACUTE BACTERIENE:

CRITERII DE DG. CLINIC

7
CURS 1

DG. +, IMAGISTIC, IN RINO-SINUZITE AC:

ASPECTE CT IN DG. RINOSINUZITELOR ACUTE:

De retinut: metodele imagistice de Dg. + in sinuzite

8
CURS 1

Dg. formei clinice dupa durata:

 ac. (<3 sapt)
 subac. (3 sapt-3 luni)
 cr.(>3 luni) VSH+++, Fbg+++

Re/acutizarea:
ac.(1-3 sapt) CRP+++

DG.DIF. ETIOLOGIC : - orientare dupa durata evolutiei

 <3 saptamani=sinuzita ac. virala
 3 sapt-3 luni=sinuzite subac. bact.aerobe
 >3 luni=sinuzita cr. bact. Anaerobe

9
CURS 1

10
CURS 1

II. SINUZITE DE ORIGINE DENTARA:

11
CURS 1

DIAGNOSTIC POSITIF:

Le patient consulte pour les motifs suivants:

 Rhinorrhée intermittente, purulente, unilatérale et fétide
 Algie modérée maxillo-dentaire unilatérale (inconstante!!!)

SUNT NEDUREROASE (in afara puseului acut al af. Dentare!)

 Obstruction nasale (inconstante).
 Miros fetid al rinoreei (anaerobi/fungi)
 Ces signes évoquent l’atteinte sinusienne, leur unilatéralité oriente vers l’étiologie
dentaire.

Dg. Dif.:
Cette unilatéralité doit également faire évoquer un corps étranger nasal chez l’enfant et une
tumeur chez l’adulte.

“Cauza dentara”, este a 2a cauza a sinuzitelor max. cronice: patologia celor 4 “dinti sinuzali”

Diagnostic de l’étiologie dentaire

Examen clinique
On recherche un foyer infectieux (caries, parodontopathie) au niveau des dents
sinusiennes, avec surtout des
signes de mortification.
En pratique, seules les dents intactes réagissant aux tests de vitalité sont considérées
comme hors de cause!
Parfois ne persiste qu’une communication bucco-sinusienne après avulsion dentaire
ancienne.

Examens paracliniques
Ils sont dominés par l’examen radiographique, qui explore les deux pôles sinusien et
dentaire de l’affection, ou CT.

1. Rx au niveau sinusien :
 la clarté du sinus maxillaire s'apprécie par rapport à la clarté orbitaire et celle des sinus
controlatéraux, souvent sains ;
 la sinusite se traduit par plusieurs types “d'opacité” :
 opacité plus ou moins franche, totale ou limitée au plancher sinusien (épaississement, kyste ou
polype)
 opacité en cadre par hyperplasie muqueuse
 opacité avec niveau liquide (rare, visible seulement sur le Blondeau en position debout)
 corps radio-opaque dense intrasinusien, qui pose le problème d'un dépassement de matériel
d'obturation canalaire
ou d'une aspergillose (micetom, dg. Dif cu RMN)!!!
 signe négatif essentiel : les parois osseuses sinusal sont intactes.

12
CURS 1

2. Rx au niveau dentaire : l'atteinte de l'organe dentaire se traduit par des “radio-clartés”

dentaire:
 radio-clarté coronaire d'une carie ;
 radio-clarté périradiculaire d'une parodontite marginale ;
 radio-clarté péri-apicale d'une parodontite apicale (granulome ou kyste).

III. SINUZITE POST-TRAUMATICE:

IV. RINOSINUZITELE CRONICE:

…modificari inflamatorii/simptomatologie sinusala>12 saptamani

Tratamentul rinosinuzitelor cronice:

 corticosteroizi local+macrolide(max 3 luni) apoi FESS…
ghidare dupa intensitatea/”scorul” simptomatologiei VAS (=“visual analogic scale” 0-10)

13
CURS 1

Starea mucoasei +peretilor ososi sinusali la ex CT : repere importante in dg. de cronicitate

al unei sinuzite
Tratamentul chirurgical in sinuzita cr, FESS: (numai dupa 3 luni de trat. conservativ
inefficient!)
 indepartarea elementelor Complexului osteo-meatal …este “cheia trat. chirurgical
in sinuzite cr” -> prin FESS

Chiste mucoase in sin. maxilar :

“primare” provin din mucoasa sinusala ,“de retentie”, asimptomatice, silentioase!!!
“secundare” =provin din af. periradiculare-dentare, simptomatice

2. Complicatii orbitaresi regionale

 dacriocistite, fluxiunea palpebrala( spf/prof), empiem retro-orbitar, flegmon orbitar,
tromboflebita sin. Cavernos, sd petro-sfenoidal JACOUD (nII,III,IV,V,VI), sd. Fanta
petrosfenoidala (n.III,IV,V,VI)
 Etmoidita acută a copilului
Prezintă o simptomatologie generală zgomotoasă cu stare septica, febră mare, frisoane,
fotofobie, cefalee. Semnele locale sunt preponderant OCULARE: fluxiune orbitară, edem moale,
alb, dureros, al pleoapelor sau o fluxiune progresivă cu chemosis, exoftalmie, glob ocular
deplasat lateral. Netratată, trece în stadiul de supuraţie cu febră 40° C, dureri violente, edem
palpebral, roşu violaceu, cu chemosis pe toată conjunctiva, fixitatea globului ocular, midriază
paralitică ce obligă la evacuarea
chirurgicala urgentă a flegmonului
orbitar

2. Complicatii intracraniene:

 Meningita
 Abces epidural

14
CURS 1

 Abces subdural
 Abces cerebral

V. TRAUMATOLOGIA NASO-SINUSALA SI A FETEI:

1. Fracturile oaselor nazale

2. Fractura septului nazal si hematomul septal post-traumatic:
 aspecte clinice: obstructie nazala unilaterala
 narinoscopie si rinoscopie ant. “+”
3. Traumatologia MASIVULUI FACIAL: fracturile osului maxilar Le Fort (tratament la
BMF)

Traumatologia fetei:
Palparea succesiva a oaselor fetei!

15
CURS 1

DE MAXIMA URGENTA:
verificati permeabilitatea cailor
respiratorii, apoi opriti hemoragia!

4. Fractura sin. Maxilar (“blow-out” fractura):

modificari oculare (=diplopie), II hemo-sinus maxilar, III infectie
sinusala sec.

5. Fracturi ale rino-”bazei craniului”: simptomatologia este sugestiva! (ochi de raton cu

echimoza periorbitala = semn de fractura craniana)

Complicatii orbitare post-traumatice: dezalinierea axelor ocular cu diplopie

Corpi straini endo-nazali:

anestezia generala la extractie este totdeauna indicata la copilul mic si f. mic:
pt. ca exista un risc crescut de aspiratie a cp.strain in caile respiratorii!!!

POLIPOZA NAZALA:

Tratamentul polipozei nazale: FESS si trat. medicamentos-local (concomitente!) (FESS + Ab ora

> 12 saptamani + steroizi topici dupa polipoectomie)

16
CURS 1

PAOLOGIA TUMORALA RINO-SINUSALA

Benigne

Maligne

Cele mai frecvente sunt: carcinoma cu cellule scuamoase, adenocarcinoma, carcinoma

adenoidchistic, melanom mucos, esthesioneuroblastom, carcinoma neuroendocrine, carcinoma
nediferentiat, limfom, sarcom, metastaze.

Stadializare, tratament si supravietuire tumori maligne: trat. Chirurgical oncologic clasic/FESS

(doar cazuri incipiente)+radioT+cytostatic

17
CURS 1

URGENTE IN RINOLOGIE SI ASPECTE CLINICE FRECVENTE IN

PATOLOGIA CURENTA RINOSINUZALA

EPISTAXISUL:

Forme clinice:

1. Epistaxisul localizat, unilateral (cel mai frecvent) se produce în special avand originea la
nivelul petei vasculare Little/Kiselbach sau în partea posterioară a fosei nazale, (la nivelul
ramurilor arterelor etmoidale sau a ramurilor arterei sfenopalatine) si este in 90% din
cazuri benign ca evolutie.

2. Epistaxisul difuz, originar de pe întreaga mucoasă nazala (bilateral), se observă în bolile

infectocontagioase, boli de sânge, hemopatii /coagulopatii si este grav.

Determinarea gravitatatii epistaxisului genereaza ATITUDINEA TERAPEUTICA:

Situatii particulare:

1. Epistaxis la un bolnav ce nu mai sangereaza active (=epistaxis oprit spontan)

2. Sangerare nazala "picatura cu picatura” la un bolnav compensat cardiovascular, cu stare
generala buna. Necesita
doar tratament hemostatic local.
3. Sangerare nazala considerabila, cu modificari cardio-vasculare si volemice corectabile spontan
sau prin tratament local ORL si general corectiv volemic.
4. Sangerare nazala incoercibila, cu modificari grave/durabile ale parametrilor cardio-vasculari
ce poate evolua rapid spre soc hipovolemic. Necesita tratament hemostatic local de maxima
urgenta si masuri concomitente de reechilibrare hidroelectrolitica si cardiovasculara.

ATENTIE:Sangerarea nazala se poate exterioriza anterior (prin orificiul narinar) si/sau posterior,
la nivelul rino si orofaringelui.

Examenul clinic.

În prezenţa unui epistaxis sunt necesare urgent: cunoaşterea sediului rinoragiei,

precizarea abundenţei şi răsunetului său general (TA), cercetarea empirica a etiologiei şi ulterior
instituirea unui tratament adecvat (intai FUNCTIILE VITALE, apoi OPRIREA HEMORAGIEI).

Examenul rinoscopic anterior SI POSTERIOR precizează fosa şi sediul hemoragiei.

În raport cu volumul hemoragiei şi cu etiologia prezumată sunt necesare si o serie de
examene complementare (hemoleucograma, coagulograma, factori hepatici etc).

18
CURS 1

Etiologia epistaxisului:
1. Epistaxisuri esenţiale: benigne,cu punct de plecare de la pata vasculară Kisselbach.
2. Epistaxis secundar:

Cauze locale:
a) Traumatisme (operatorii sau accidentale) ca urmare a fracturilor masivului nazo-fronto-
etmoido-maxilar în bloc sau izolat.
b) Leziuni traumatice şi anevrisme ale carotidei interne (în segmental retrostilian, în segmentul
intrapietros sau în segmentul intracavernos).
c) Ulceraţii mucose/septale (B. autoimmune, pulberi abrazive, prizare de droguri)
d ) Rinite specifice (TBC, lues)
e) Angiomatoza Rendu-Osler: telangiectazii la nivelul mucoasei nazale, linguale, labiale. La
nivelul foselor nazale Ieziunile sunt de obicei bilaterale cu predominenţă pe sept.
f) Tumori benigne (fibromul naso-faringian şi polipul sângerând al septului nazal).
g) Tumorile maligne
h) Inflamatii locale (IACRS)

Cauze generale
a) Hipertensiunea arterială determină frecvent epistaxis cu sediu posterior.
b) Sindroame hemoragipare/coagulopatii (hemopatii genetice/dobandite, Hepatopatii, carenţe
vitaminice) care se complică cu epistaxis prin perturbarea unuia din cei trei timpi ai hemostaziei.
e)Tratamente anticoagulante (heparina, anticoagulante, antinflamatorii nesteroidiene).
f) Epistaxisul de origine endocrină: poate apărea în cadrul ciclului menstrual (endometrioza
nazala) sau sarcina.
g) Boli infecţioase şi eruptive: IACRS, febra tifoidă, scarlatina, gripa;
h) corpii străini şi rinoliţii, prin infecţia supraadăugată, pot determina epistaxis.

Metode terapeutice
Oprirea unei hemoragii în fosa nazală se poate face principial prin ocluzia vasului şi
echilibrarea presiunii intranazale cu presiunea intravasculară.
Ocluzia vasului se realizează prin: ligatură, si/sau compresiune, ducand la formarea unui
trombus.
Echilibrarea presiunii se face prin transformarea fosei nazale într-o cavitate închisă, prin
tamponament endo-nazal,sau aplicarea unei sonde cu balonaş.

19
CURS 1

Procedee simple minimale:

 Compresiunea digitală
Este exercitată pe aripa nasului direct sau după introducerea în vestibulul nazal a unui
tampon cu vată îmbibat cu apă oxigenată/soluţie hemostatică/vasoconstrictoare. Racirea
extremitatii cefalice cu gheata.Calmarea bolnavului, pozitia bolnavului sezand, cu "barbia in
piept si deschis la guler”). Nu uitati de evacuarea cheagurilor din fosele nazale (aspiratie, suflatul
fiecarei fose nazale in parte) si (auto)compresie digitala pe partea sangerarii timp de 10 minute!

 Cauterizări
Chimice locale ale vasului cu nitrat de argint.
Electrocoagularea/cauterizarea vasului: mono- sau bipolară, dacă vasul este evidenţiat. Ultimele
doua necesita anestezie locala prealabila.

Procedee ORL specifice, de cabinet:

1. Tamponamentul anterior, care blochează 3/4 anterioare ale fosei nazale. Se poate face cu o
simplă meşă imbibată în ulei gomenolat, meşă imbibată în apă oxigenată, meşe resorbabile sau
burete fibrina resorbabil.

2. Tamponamentul posterior acţionează pe ansamblul fosei nazale. El poate fi uni- sau bilateral.
Tamponamentul anterior si/sau posterior nu trebuie menţinut mai mult de 48 ore fără protecţie
orala cu antibiotic, deoarece poate produce soc septic infectios (datorita suprainfectarii sangelui
nazal cu flora nazala) .

3. Sonda nazala cu balonaş: este plasată în fosa nazală care sangera, umflandu-se apoi cu ajutorul
unei seringi (cantitatea de aer/ser injectată necesara este în medie de 9 mI). După 24 ore sonda
este îndepărtată, sau dezumflata-reumflata, intrucat poate produce necroza de compresiune.
Avantajul constă în uşurinţa plasării în fosa nazală, eficacitatea hemostatică şi absenţa durerii.

4. Injecţiile septale (submucoase şi subpericondrale) cu xilocaină şi efedrină, acţionând prin

compresie (determinată de distensia lichidului) şi hemostaza locală.

Procedeele enumerate necesita anestezie locala prealabila si protective antibiotica

Metode chirurgicale ORL:

1. Rezecţia submucopericondrală a septului nazal: se practică în cazul hemoragiilor mici dar

recidivante si a formatiunilor tumorale benigne sangerande.

2. Dermoplastia nazala: constă în excizia de mucoasă septală şi înlocuirea ei prin grefă cutanată
subţire. Intervenţia are indicaţii în maladia lui Rendu-Osler.

20
CURS 1

3. Ligaturile/embolizari selective arteriale: ligature arterei maxilare interne sau a arterei

sfenopalatine pe cale trans-sinusală; ligatura arterelor etmoidale anterioare şi posterioare: ligature
arterei carotide externe; ligatura arterei carotid interne;

Tratament general in epistaxisL

În 90% din cazuri epistaxisul este benign.

În cazul când hemoragia este gravă şi a determinat şoc hemoragic este necesar a corecta
urgent hipovolemia (insa transfuzia trebuie să reprezinte baza tratamentului/dar se poate utiliza
plasma şi alţi înlocuitori plasmatici).
Tratamentul hemostatic local si general, corticoterapia.
Vitaminele C şi P au un rol protector faţă de capilare.
Alte tratamente specifice ale hemostazei : antifibrinolitice, vitamina K si evident,
tratamentul cauzei generale!

CAUZELE SD. DE OBSTRUCTIE NAZALA:

…cel mai frecvent sd. nazal intalnit in practica!

21
CURS 1

SD CEFALALGIC DE CAUZA RINOGENA:

Cefaleea rinogena= doar 1% din totalul cauzelor de cefalee!

Aportul endoscopiei, CT si RMN rino-sinusale in dg.diferential

Abordarea tumefactiei palpebrale inflamatorii:

Este o“complicatie sinusala” orbitara sau doar o infectie palpebrala? CT sinusuri +++ in
patologia sinuzala!

22
CURS 1

CAUZELE SD. SENZORIAL NAZAL:

…sau cauzele tb. de olfactie!

23
CURS 1

24