Odă limbii române

O, dar nemuritor al pământurilor noastre, cuvântul tău dulce ne este nume, iar
inima saltă în plăcere când te ascultăm, duioasă limbă română! În tine și-a vărsat
tot dorul Eminescu, făcându-te să suni ca o privighetoare.Tu ești și ai fost limba în
care gândim, iubim și ne închinăm Celui de Sus.Limbă română, îmi vei zâmbi la
apus și vei vorbi pentru mine când n-o să mai pot! Despre tine scriu poeții, precum
c-ai fi o ,,floare cerească”, pe care noi o stropim cu iubire ca în veci să înflorească!
Curgi prin sângele nostru și datorită ție pot reînvia scriitorii. Ești muza și totodată
sursa de viață a oamenilor de artă, potolindu-le setea de a crea. Oh, grai matern, vei
rămâne pentru totdeauna ,,dumnezeesc de frumoasă” după spusele lui Nichita
Stănescu, unul dintre cei mai sinceri și talentați admiratori ai tăi.