CONFLICTUL DINTRE GENERAȚII-ABORDARE PSIHOLOGICĂ

Cauzele principale care duc la apariţia conflictelor între copii şi părinţi sunt
reprezentate în primul rând de mentalităţile diferite, schimbarea sistemului de valori și
mai ales, de lipsa de comunicare. Acest tip de conflict este o constantă a vieţii sociale.
Deşi prăpastia dintre generaţii este din ce din ce în ce mai analizată, aceasta se adâncește
pe zi ce trece. Soluţia ar putea să fie comunicarea, însă, înainte de toate, trebuie stabilite
cauzele conflictului dintre generaţii. La baza acestei relatii tensionate stau resursele
limitate de timp, dar si o comunicare defectuoasa, precum si schimbarile de principii,
mentalitate sau modele culturale care apar in societate pe care parintii nu reusesc, de
multe ori, sa le inteleaga si sa se adapteze la ele pentru educatia celor mici.
Conflictul intre generatii se traduce printr-o discrepanta a convingerilor pe care le
au parintii si copiii intr-o epoca in ceea ce priveste educatia si cresterea celor mici.
Parintele modern are tendinta sa isi educe copilul asa cum a fost educat la randul
lui, adica pe baza unor modele de educatie si disciplinare invechite, netinand cont ca
societatea, regulile si modelele de educatie se schimba de la o generatie la alta.Parintele
vede copilul, fie si la adolescenta, stand in biblioteci, citind carti si mergand la olimpiade
sau petrecand timpul liber doar cu familia, in timp ce adolescentul din ziua de azi tanjeste
dupa compania prietenilor, a retelor de socializare, a internetului, a cluburilor, a
cafenelelor, dupa achizitionarea ultimelor gadget-urilor la moda si a altor metode de
distractie si relaxare specifice contemporaneitatii.
Oricum s-ar fi manifestat in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta
nu a avut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in
multe situatii in ruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii
noastre, aflata intr-o necontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca
sa afli „starea natiunii”.Cei mai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii.Ei au la dispozitie
toate conditiile ca sa-si dea viata peste cap.
Delincventa juvenila, cresterea ratei prostitutiei, abandonul scolar, avorturile in
randul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate „firesti” ale acestui haos generalizat,
sunt o cruda realitate. Parintii tinerilor adolescenti de astazi, cunoscand toate aceste
pericole latente, nu stiu ce sa faca mai intai pentru a-si proteja odraslele.
 Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu
vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6,
dialogul se leaga greu. Ei arata compasiune parintilor, nu mai iau in seama ce spun
acestia, ii gasesc cicalitori, nedrepti, rai.Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi
judecati si sa li se acorde mai mult credit. Dar cum sa acorzi mai mult credit copilului
cand nu ai incredere in el?
De o parte a baricadei ei, tinerii nostri, iubiti sau blamati, sufocati de conformism,
cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca
"oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, ce-i drept lipsita de
experienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau profesorii,
impartasindu-si experientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori de rabdare,
dorindu-i perfecti dintr-odata.
Dezechilibru flagrant intre cele doua tabere, din care cel mai des nimeni nu
reuseste sa gaseasca o cale amiabila, ajungandu-se la adevarate razboaie! Intotdeauna au
existat astfel de conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii, ce-i
drept uneori sub o forma mai voalata, alteori luand amploarea unui fenomen in masa ca
cel al miscarii hippie de exemplu.
"Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege
cu ei..." (parintii despre copii)."Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar
ce vor ei, nu ne lasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste
ratati..." (copiii despre adulti).
Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvantul, sa cizeleze asperitatile si
neconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de gandurile
zilei de maine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu putem sau nu
avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar problemele
grave. Fie acceptarea situatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este, fie agravarea
acesteia prin interdictii drastice sau dinpotriva a instaurarii unui regim de "laisse fair"
total in privinta copilului.
Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care ajunse
la apogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicand faptul ca deja
criza a ajuns la un punct cheie. Macar atunci in al doisprezecelea ceas sa incercam sa
reparam ceea ce se mai poate.
Faceti-va timp sa discutati cu copiii. Astfel veti sti intotdeauna ce doresc, cum
gandesc si nu veti fi luat pe nepregatite sau pus in fata unui fapt implinit. Veti mai avea
destul timp la dispozitie sa stopati o actiune sau o decizie luata gresit de copil, cautand
metoda adecvata. Nestand de vorba cu ei, nu faceti decat sa ii indepartati, sa caute
intelegere in alte parti si asfel ii veti pierde in favoarea gastilor de cartier sau a unor asa
zisi prieteni, nu intotdeauna bine intentionati.
Dati copilului dreptul de a-si exprima dorintele, indiferent daca acestea sunt
diametral opuse cu ale dumneavoastra.Incercati sa mediati divergentele de opinii, sa
negociati, sa faceti compromisuri si de o parte si de alta, ajungand la o solutie de mijloc,
acceptata de ambele parti. Nu incercati sa va impuneti in nici un fel punctul de vedere
caci, chiar daca va fi acceptat pe moment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire
va fi de intensitatea unui uragan mai tarziu sau mai devreme
Creati independenta copilului in situatii care nu sunt riscante. Creatii iluzia de
independenta chiar daca in realitate acesta este una controlata din umbra. Dorinta de
independenta este unul din motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii.
Exercitati-va autoritatea cat mai bland posibil si cat mai discret, sugerandu-i de
departe solutiile optime, dar lasandu-l sa creada ca singur le-a descoperit si a ales pe cea
mai buna. Orice forma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va
fi sortita esecului. Cu cat veti constrange mai mult un copil cu atat mai inversunat va
incalca acesta constrangerile atunci cand "paharul se va umple" sau conjunctura i-o va
permite, facand-o adesea nu pentru ca asa a crezut de cuviinta ci mai ales ca o forma de
pedeapsa si razbunare la adresa "tiranilor".
Nu degeaba se spune ca atunci cand ai copii mici ai probleme mici, iar cand ai
copii mari ai probleme mari. Cu cat cresc in varsta copiii trebuie tratati cu tot mai multa
rabdare si tact, trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicat in viata
familiei si a lui personala.
Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre
copiii lor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gandesc sau
chiar nici ce se intampla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape de
noi, intr-o zi nu ne va ramane decat sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si
atunci va fi ... ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi!
Conflictul intergeneraţional intrafamilial presupune detensionarea climatului
familial şi reînnoirea acestuia, reluarea cursului “normal” de viaţă specific.De câte ori nu
am simţit că, în urma unui conflict avut cu părinţii, fraţii, surorile, prietenul, prietena,
soţul sau soţia, îi iubim mai mult decât înainte, îi cunoaştem mai mult ca înainte, ne atrag
mai mult ca înainte şi comunicăm mai mult ca înainte ?
Conflictul intergeneraţional intrafamilial dispune de efecte pozitive şi negative în
ceea ce priveşte grupul familial şi viitorul convieţuirii părţilor implicate în cadrul acestui
grup, însă ceea ce apare ca efect a tot-cuprinzător este pasul în plus spre cunoaşterea
celuilalt şi implicit a ta prin intermediul celorlalţi, a poziţiei în care te afli faţă de ceilalţi
şi a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din această poziţie.Schimbând mediul famillial
într-un mod constructiv, pozitiv, componenţii acestuia se schimbă pe sine în acelaşi mod.
Concluzia este simplă, trebuie să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem și să
căutam, prin cooperare, cele mai bune moduri de comunicare între generații pentru a
aplana un conflict prezent parcă dintotdeauna (pentru că nu-l vom putea anihila de
tot).Totodată, respectul reciproc reprezintă cheia pentru atenuarea  relației conflictuale,
însă este necesar să se cunoască principalele cauze care duc la apariția neînțelegerilor
între copii și părinți: mentalități diferite, schimbarea sistemului de valori și lipsa de
comunicare.
 Bibliografie

 Coord. Ursula Şchiopu – Dicţionar de Psihologie, ed. Babel, 1998,

 Coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu – Dicţionar de Sociologie, ed. Babel, 1998,
 Dr. Ana Stoica-Constantin – art. “Ştiinţa rezolvării conflictelor”(II); În: Revista
Psihologia, nr.5/1995,
 Sorin M. Rădulescu – Homo Sociologicus, ed. Casa de editură şi presă “Şansa”
S.R.L., Bucureşti, 1994,
 http://dexonline.ro/definitie/genera%C8%9Bie
 http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/teste-de-personalitate-familie-parinti/teste-
de-personalitate-conflictul-intre-generatii-a-aparut-si-in-familia-ta/
 http://www.copilul.ro/comunicare-copii/comportament-copii/Conflictele-intre-
generatii-cum-apar-si-ce-poti-face-a10004.html