Vesta

Vesta era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a
căminului în general. Ea era prima fiică a lui Saturn. Vesta este adesea identificată
cu Hestia din mitologia greacă. Prezența Vestei era simbolizată prin focul sacru care ardea în
templele sale. Focul zeiței Vesta era păzit în temple de preotesele ei, vestalele. Acest foc sacru era
înnoit în fiecare an la fiecare 1 martie și a ars încontinuu în Roma antică până la 1 martie 391 d.Hr.,
când împăratul Teodosiu I a interzis slujbele păgâne în public. Vesta era considerată protectoare a
poporului roman.
Vestalele proveneau din familii romane nobile de patricieni și erau obligate să-și păstreze virginitatea
timp de 30 de ani, fără dreptul de a se căsători sau de a da naștere unor copii.

Rol Zeița focului sacru

 Marte
Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul
etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea
acestui  sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor
câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai
ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii.
Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra
incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar
inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru
ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată
îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi.

Rol in razboi