Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele de tensiune arterială

crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii
arteriale a sângelui. Diferenta de presiune este creata de activitatea de pompa a inimii: la
fiecare contractie a ventricului stang inima trimite o anumita cantitate de sange (debit bataie)
in aorta si arterele mari; crescand presiunea in aceste vase rezulta presiunea maxima sau
sistolica. In perioada de repaus a inimii (diastola) sangele ajunge in tesuturi prin intermediul
arteriolelor care opun o rezistenta la scurgere: rezulta presiunea minima sau diastolica.
Rezistenta la scurgere se explica prin bogatia de fibre musculare ale peretilor arteriolei, care
se poate afla in stare de contractie sau dilatatie, "tonusul de baza" al arteriolelor, controlat de
sistemul neurovegetativ, de diverse substante metabolice, hormoni.
Dilatarea si constrictia arteriolelor este determinata de diverse stari fiziologice, efort, digestie.
O activitate crescuta a tonusului datorita cresterii sistemului nervos simpatic, diversi hormoni
(adrenalina, aldosteron), de natura renala sau modificari ale tunicii musculare prin
fibroscleroza duc la o crestere a presiunii minime.In unele imprejurari creste predominant
presiunea maxima (in efort, emotii) in alte imprejurari se constata chiar in repaus doar o
crestere a presiunii maxime (de exemplu la varstnici), sau numai a minimei sau a ambelor
presiuni. Se considera hipertensiune arteriala cresterea presiunii maxime peste 140 si minime
peste 90 mmHg.Desigur, descoperirea unei tensiuni cresute nu indica numaidecat o
hipertensiune arteriala permanenta (HTA); unele cresteri pot fi trecatoare datorita unei
emotivitati mai mari. Diagnosticul de HTA trebuie confirmat numai daca dupa 3-4
reexaminari succesive se gasesc aceleasi valori crescute in repaus.

Cauze
In marea majoritate a cazurilor (peste 90%), hipertensiunii arteriale nu i se poate preciza
cauza; este asa numita "hipertensiune arteriala esentiala" (boala hipertensiva). Pentru
mecanismele HTA esentiale au fost propuse diferite ipoteze; una din cele mai admise este
"teoria mozaicului", in care factorii predispozanti sau determinanti ar fi ereditatea, factori
vasculari, starile emotive repetate, unele tulburari suprarenale, regim hipercaloric, aport
excesiv de sare in alimentatie.

In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine, congenitale,
anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in diverse
afectiuni cerebrale.

Cauze posibile
• Alcoolismul;
• Anxietatea şi stresul;
• Boala valvulară aortică;
• Ateroscleroza (rigidizarea arterelor);
• Coarctaţia de aortă (îngustarea aortei);
• Leziunile cerebrale care cresc presiunea intracraniană ceea ce poate afecta capacitatea de re-
glare a tensiunii arteriale;
• Tulburări endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, hiperparatiroidism);
• Febra;
• Afecţiuni renale (cancer renal, insuficienţa renală, hipertensiunea renovasculară, glomerulo-
nefrita);
• Dureri severe precum cele apărute în cancer sau arsuri;
• Hipercolesterolemia (nivele crescute ale colesterolului în sânge);
• Deficitul de potasiu;
• Sarcina (hipertensiunea de sarcină, preeclampsia).

Simptome
-dureri de cap;
-vajaieli in ureche;
-sangerarea nazala;
-aparitia de puncte negre sau luminoase in campul vizual.
-oboseala;
-palpitatii;
-senzatia de deget mort;

Prevenire
Cele mai eficiente metode de  a preveni hipertensiunea arteriala sunt: adoptarea unei diete cu
continut redus de sare, practicarea zilnica a exercitiilor fizice, mentinerea greutatii corporale
in limitele normale, evitarea consumului excesiv de alcool, renuntarea la fumat, odihna
corespunzatoare (8 ore/noapte) si evitarea, pe cat posibil, a stresului. Majoritatea persoanelor
care adopta un stil de viata sanatos, respectand sfaturile de mai sus, reusesc sa previna
hipertensiunea arteriala.
Tratamentul pentru hipertensiunea arteriala depinde de mai multi factori, cum ar fi severitatea
acesteia, factorii de risc asociati pentru a dezvolta un AVC (accident vascular cerebral) sau o
boala cardiovasculara, etc.(in general,prin medicamente).