Olivier Messiaen, un compozitor regăsit

Am avut bucuria de a fi ascultat muzică clasică încă din primii ani ai

copilăriei – o zic senin, fără teama de a provoca zâmbete, întrucât nu
consider nici măcar pentru o clipă că asemenea merite îmi aparțin.
Părinții, în special mama, venea acasă săptămânal cu 2-3 discuri, pe
care i le împrumuta un om minunat, profesorul de muzică Dabija. Le
returnam după ce mă bucuram de lucrările imprimate, adăugând unele
după altele, impresii, senzații, stabilind puncte de tangență, analizând
după neînsemnatele mele posibilități. Mai ales iarna, în preajma
sărbătorilor, timpul se dovedea mai ofertant, lărgindu-și aria de
cuprindere. Aceasta era perioada când îmi întețeam căutările, criteriul
principal confundându-se mai ales cu tematica religioasă.
Iată cum, respectând așadar o mică „tradiție”, iarna lui 2022 pare să mi
se așeze sub „auspiciile” creației unui compozitor nu tocmai cântat la
noi, însă cu disponibilități ce presupun necesitatea de a înțelege multi-,
dar mai ales interdisciplinar. Pe Olivier Messiaen încep să-l înțeleg mai
ales grație unui volum-eveniment, apărut la Editura „Muzicală” în 2020,
despre a cărui existență am aflat... din aproape în aproape: e vorba de
Anca Elena Păduraru, cu a sa „Analiză și viziune interpretativă în
lucrarea Vingt regards sur l’enfant Jesus”.
Fără a miza pe o fișă completă, vă propun câteva date: născută la
Bacău în 1979, pianista și compozitoarea Anca Elena Păduraru a
absolvit în 2003 Universitatea Națională de Muzică din București, secția
interpretare instrumentală - pian. Ulterior, experimentează o serie de
limbajuri precum jazz-ul, dramaturgia sau compoziția. Ca pianistă, a
publicat integrala audio „Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus” de Olivier
Messiaen și suita „24 Minis in 24 Keys” de Ratko Delorko. Compozițiile
sale se regăsesc atât pe cd, cât și sub formă de partitură la prestigioasa
Editură „Muzicală”: e vorba de Suitele „No” și „Andersen”. În 2022 a
publicat în mediul online primul său cd de improvizații, „Future”. În 2020
și 2021 a susținut muzical lectura povestirilor de Hans Christian
Andersen, „Fetița cu chibriturile” și „Lebedele”, în lectura actrițelor Iuliana
Mușetescu și Ilinca Hărnuț. În 2022 a cântat în „Capilar revisited” alături
de dansatoarea Cristina Lilienfeld și poetul Răzvan Țupa, producție
AREAL și AFCN. În prezent, derulează pe Pianists Corner proiectul
video „Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus”, cântă în „Pas de deux
flamenco / Duotonina” și pregătește seria de lieduri pe versuri de Tristan
Tzara, „De nos oiseaux”, alături de soprana Laura Tătulescu.
Reîntorcându-ne la carte, „Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus” e la bază o
teză de doctorat, susținută în cadrul Universității Naționale de Muzică din
București. O spun din start: ceea ce o scoate din „obișnuitul” unor
asemenea lucrări e în fapt o sumă de atribute care mărturisesc laolaltă
un mod veridic de a înțelege actul cultural – cartea nu e doar expresia
științifică a unei cercetări întreprinse mai mult sau mai puțin conjunctural
ci demonstrează un crez, susținut de ample disponibilități literare,
filosofice, teologice etc. Eforturile întreprinse de autoare merită cu atât
mai mult apreciate cu cât subiectul aflat „sub lupă” ține de excelență –
având deopotrivă o activitate și un impact bogat de-a lungul celor peste
cincizeci de ani de creație, Olivier Messiaen desfășoară o importantă
activitate pedagogică și de cercetare, realizează înregistrări și concerte,
inițiază sau răspunde la varii solicitări din partea presei, dovedind și în
acest fel că întreaga-i activitate o așază în folosul muzicii noi. În
paranteză fie spus, muzica franceză rămăsese încă tributară formelor de
expresie ale veacului anterior, cochetând prin urmare cu un neo-
clasicism ce, în viziunea lui Messiaen, nu avea forța să ofere un nou
destin. Cert este că, în timp ce muzica germană continua să mizeze pe
introspecție, în Franța se constata un interes însemnat pentru ceea ce
se afla în exterior, „în fața” subiectului-cunoscător. În asemenea condiții,
traversând și perioade socio-economice dificile, generate de război dar
și de realitățile unei Franțe „adormite”, Olivier Messiaen are prezența
unei figuri de tip renascentist, al unui uomo universale. În prim planul
creației sale se va afla fără drept de tăgadă tematica religioasă, singura
în stare de a ordona teme secundare precum maternitatea, somnul,
predestinarea, iubirea, eternitatea. În tot acest efort de redefinire a
statutului omului, Messiaen va găsi necesar să își construiască /
teoretizeze propriul limbaj, propriile sisteme – ce aveau să prindă contur
pornind de la tezaurul muzical milenar al Orientului și Greciei Antice (aici
având o influență puternică și profesorul său, Maurice Emmanuel).
Printre procedeele nou-dezvoltate s-au numărat augmentarea simetrică,
inovații la nivelul sistemelor modal și ritmic, o paradigmă estetică
novatoare, propunând imagini noi (obținute din tușeuri inedite, materii
sonore, tehnici pianistice). Toate acestea vor fi analizate până la cea mai
mică consecință de autoarea studiului, întregul demers fiind până la
urmă pus în virtualitatea actului interpretativ, despre care aflăm că ridică
o serie de dificultăți. Ea însăși o persoană cu competențe certe în mai
multe zone de „lectură”, Anca Elena Păduraru vorbește atât implicit cât și
explicit despre necesitatea contextualizării lucrărilor lui Olivier Messiaen.
Astfel, deosebit de relevante sunt paginile dedicate legăturilor dintre
„Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus” și principiile ordonatoare din
matematică, sau – așa cum deja am lăsat să se înțeleagă -
disponibilităților de a găsi puncte de tangență cu literatura, filosofia,
teologia. Purtându-ne pe o axă a timpului, volumul ne prezintă anii
copilăriei, ascensiunea de la perioada petrecută la Avignon, până la anii
Conservatorului parizian (atât ca audient, dar și ca profesor), postura de
organist la Sainte-Trinité etc.
Dar partea cea mai cuprinzătoare a cărții, peste două sute de pagini,
este dedicată – așa cum era de așteptat – analizei propriu-zise: fiecare
„privire” din „Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus” e minuțios de-structurată,
explicată, motivată și re-asamblată. Evident, cele mai importante merite
ale Ancăi Păduraru se oglindesc aici – demonstrează originalitate,
consistență în viziunea de ordin integrator, capacități argumentative,
relaționarea justă a unor fapte de limbaj muzical ce nu pot fi prezentate
succint, în formula de față.
Plecând de la piese de mică întindere, de la aranjamente și compoziții
pentru orgă, până la creații ce aveau să facă istorie precum „La nativité
du Seigneur”, dar în special „Vingt Regards sur l'Enfant-Jésus”, Olivier
Messiaen reușește să așeze în forme noi aceeași problematică de
factură existențial-axiologică a omului din toate timpurile. În ceea ce mă
privește, grație demersului Ancăi Păduraru, am bucuria de a asculta mai
motivat și mai corect orientat această suită de ordin analitic-
contemplativ, demnă de a sta în imediata apropiere a altor creații
reprezentative pentru secolul XX semnate de Benjamin Britten, Maurice
Duruflé, György Ligeti, Leos Janáček, Igor Stravinsky, Arvo Pärt.

Marius Manta