Costa Rica este situată pe ismul 

Americii Centrale, la 10° nord de Ecuator și 84° vest față

de meridianul zero. Este mărginită de Marea Caraibilor (la est) și de oceanul Pacific (la vest),
având o coastă cu o lungime totală de 1 290 kilometri (212 km la Caraibe și 1,016 km la Pacific).
Costa Rica se învecinează de asemenea cu Nicaragua la nord (309 km de graniță) și Panama la
sud-sudest (639 km graniță). În total, Costa Rica se întinde pe 51 100 kilometri pătrați, plus 589
000 kilometri pătrați de ape teritoriale.
Cel mai înalt punct al țării este Cerro Chirripó, cu 3 810 metri, cel de-al doilea vârf ca înălțime din
America Centrală, după vulcanul Tajumulco din Guatemala. Cel mai înalt vulcan al țării
este vulcanul Irazú (3 431 m). Cel mai întins lac din Costa Rica este lacul Arenal.
Costa Rica include de asemenea și câteva insule. Insula Cocos se remarcă prin distanței față de
aria continentală (24 km², 500 km față de coasta Puntarenas), dar cea mai mare este insula
Calero cu o suprafață de 151.6 km².
Costa Rica își protejează peste 25% din teritoriu în cadrul parcurilor naționale. Ea posedă de
asemenea cea mai mare densitate de specii din întreaga lume. [9]
În secolul 16, în zonă era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigenă, sclavi la
momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară
în luptele de rezistență. De asemenea, lipsa de resurse minerale și faptul că solurile fertile se
aflau în partea centrală a țării (Valea Centrală) au întârziat mult efortul de colonizare. Toate
aceste circumstanțe au făcut din Costa Rica, cea mai sudică parte din Căpitănia Generală a
Guatemalei, cea mai săracă și mai lipsită de importanță regiune. Totuși, coloniștii care au făcut
călătoria plină de greutăți în Valea Centrală au stabilit o capitală provincială la Cartago.

Independența[modificare | modificare sursă]
În 1821, vântul libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își
câștigaseră de curând independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala
City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat
independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale
prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager
călare a fost trimis prin America Centrală.
Pentru că Costa Rica era cea mai sudică provincie, a făcut ca vestea independenței sale să fie
primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împușcătură nu a fost necesară pentru a
obține independența a făcut din Costa Rica o națiune iubitoare a păcii. Printre documentele
primite din Guatemala, se afla și un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest
document se numește "Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document
guvernul nicaraguan, care era în acea vreme mult mai dezvoltat și din această cauză mai
apropiat legilor coloniale, insista ca statul să nu își proclame imediat independența, ci să aștepte
ca "norii zilei" să dispară, până să ia o decizie finală. Totuși, din cauză ca acest document a
ajuns numai în Costa Rica, el a avut o influență limitată.
După câștigarea independenței, Costa Rica, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat
pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitala
mexicană și de existența altor conflicte, statele central-americane, incluzând Costa Rica au
devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala a
fost mutată la San José.
În 1838 Costa Rica și-a proclamat independența ca națiune suverană și independentă, sub
conducerea lui Braulio Carrillo Colina.
În 1856 armata Costa Ricană, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă
de William Walker. În bătălia de la Santa Rosa, Rivas și campania de la San Juan, armata
invadatoare a fost nevoită să renunțe la intențiile sale. Eroul național Juan Santamaría a luptat în
bătălia de la Rivas unde a incendiat "Mesón", unde se refugiaseră invadatorii.