RENAULT

Renault S.A. (pronunțat /ʀə'no/) este un producător francez de autovehicule. Compania este

cunoscută pentru designul revoluționar, pentru numeroasele progrese tehnologice (inclusiv cele ce privesc
siguranța pasagerilor și a pietonilor) și pentru motoarele folosite în competițiile sportive. În urma alianței
cu grupul japonez Nissan, a devenit unul dintre cei mai mari constructori auto din lume.
În anul 2010, grupul a raportat vânzări record de 2,63 de milioane de unități, datorită în parte succesului
mașinilor cu prețuri reduse, după ce în anii anteriori a înregistrat scăderi din cauza crizei economice.

Primii ani (1898-1918)

Corporația Renault a fost fondată în anul 1898 de cei trei frați Renault, Louis, Marcel și Fernand,
dar și prin contribuția prietenilor lui Louis, Thomas Evert și Julian Wyer. Louis a fost cel care a avut
ideea de a proiecta și construi câteva modele înainte de a-i coopta în echipă și pe frații lui, renunțând să
mai lucreze la afacerea cu textile a părinților lor.

Fabrica Renault
Primul autoturism Renault, Renault Voiturette 1CV, a fost vândut unui prieten de-al tatălui celor
trei, dar nu înainte ca Louis să testeze autoturismul. Clientul a fost impresionat de modul în care micul
autoturism se comporta pe drum. Cei trei frați sesizează că singura modalitate de promovare pentru
produsele lor o reprezintă competițiile automobilistice, astfel Renault a avut parte de succes încă din
prima cursă, ceea ce a condus la expansiunea companiei. Louis și Marcel au participat la curse
automobilistice ca Paris-Trouville, Paris-Rambouillet si Paris-Ostende cu automobile produse de ei, dar
în 1903 în timpul cursei Paris-Madrid, Marcel, care avea 31 de ani, a decedat în urma unui accident.

1903: Marcel Renault în timpul unei curse

În aceeași cursă, alți 15 concurenți au suferit de pe urma accidentelor, organizatorii au fost nevoiți
să anuleze cursa. Louis a suferit o imensă pierdere, nu numai că își pierduse fratele, dar își pierduse și un
mare susținător al ideilor sale. De atunci Louis nu a mai participat la competiții automobilistice, angajând
piloți profesioniști care să apere prestigiul și culorile companiei în numeroasele competiții automobilistice
din întreaga lume (Africa de Sud, Statele Unite, Cuba, America de Sud).
În 1906, modelul AK 90 CV câștigă primul Grand Prix. În anul 1909, Louis preia controlul total al
companiei, după decesul fratelui său Fernand, deces venit după o lungă perioadă de suferință. Încă de la
început, Renault a adus în industria auto o serie de inovații ce au contribuit la deschiderea unor noi
orizonturi. Renault a fost primul producător de sedanuri și a brevetat turbosuflanta. Pe vremea aceea,
autoturismele erau produse de lux, iar prețul minim pentru un Renault era de 3000 de franci francezi, o
sumă importantă pentru care un muncitor obișnuit trebuia să muncească zece ani.

26 septembrie 1918: tancul FT-17 folosit de trupele americane.

În anii dinaintea Primului Război Mondial, Renault a produs taximetre, autobuze și autocamioane
comerciale. În timpul Primului Război Mondial (1914 - 1918), Renault a produs muniție, avioane
militare, vehicule militare (ca de exemplu revoluționarul tanc Renault FT-17) dar și ambulanțe și grupuri
electrogene. Renault a devenit lider mondial în producția de motoare de avion, avioanele echipate cu
motoare produse de Louis stabilind record după record în ceea ce privește viteza de deplasare. Această
performanță s-a atins datorită modului de proiectare, ceea ce a făcut ca Louis Renault să fie felicitat
de Forțele Aliate pentru contribuțiile companiei sale la victorie. Ca urmare a acestui succes, sigla Renault
ilustra un tanc victorios. După război, Renault a devenit cel mai mare și important producător privat
din Franța, iar Louis Renault deținea 85% din acțiunile societății. Este construită o nouă uzină pe insula
Seguin, la Billancourt; uzina reprezenta un simbol al prosperității.
În anul 1913, Louis introduce o nouă metodă de îmbunătățire a producției, metoda lui Taylor, însă
muncitorii nu o priveau cu ochi buni. Louis văzuse această metodă în vizita de la Ford, unde a observat
gradul ridicat de eficiență a acestui producător. În anii premergători Primului Război Mondial, fabrica
avea 5.000 de angajați care produceau 4.200 de autoturisme pe an.
Perioada interbelică (1919-1938)

1923: Modelul 40CV

În această perioadă, Louis Renault a lărgit gama de produse, introducând în producție și mașini
agricole și industriale. Chiar și așa Renault s-a luptat cu explozia comenzilor pentru autoturismele
accesibile, problemele cu stocul de autoturisme și cu forța de muncă, factori ce au încetinit progresul
companiei. De asemenea, Renault a trebuit să găsească un mod eficient de distribuție a automobilelor;
astfel în 1920 s-a semnat un contract de distribuție între Louis Renault și Gustave Gueudet, un afacerist
din nordul Franței.
Înainte de Primul Război Mondial autoturismele Renault aveau un aspect aparte în special la partea
frontală, datorită poziției neobișnuite a radiatorului care se afla în spatele motorului. În perioada de după
război, 1920 - 1930, toate modelele Renault au început să aibă radiatorul în fața motorului. Astfel,
în 1925, sigla de pe capota motorului își schimba forma, trecând la forma de romb, familiară astăzi.
Renault a produs o gamă largă de produse de la modele în serii mici la modele în serii foarte mari. De
exemplu, 1928 a fost anul în care Renault a produs 45.809 de unități aparținând celor șapte serii de
modele, începând cu a 6cv, a 10cv, Monasix, 15cv, Vivasix, 18/24cv și 40cv. Au existat opt stiluri de
caroserie și cele mai lungi șasiuri erau disponibile pentru caroseriile tip trăsură. Modelele au fost produse
la diferite dimensiuni, însă cele mici ereau preferate de un număr mare de clienți.
În anul 1928 Renault decide să exporte automobilele sale și în Marea Britanie, operând o serie de
modificări pentru ca modelele să corespundă condițiilor de trafic din Regat. În consecință modelele erau
mai ridicate, aveau radiatoarele și caroseriile mai mari. Exporturile în Statele Unite s-au redus aproape la
zero după ce atinseseră un maxim înainte de Primul Război Mondial. Modelul NM 40cv Tourer avea
în Statele Unite un preț de peste 4.600 USD, similar cu prețul unui Cadillac V12 Tourer, iar limuzina
închisă denumită „7” costa 6.000 USD, fiind mai scumpă decât un Cadillac V16 Limousine. Întreaga
serie era construită într-un stil conservator. În anul 1927 a fost lansat modelul Vivasix – PG1, care era un
model sportiv de lux. Avea o caroserie din fier și era echipată cu un motor cu 6 cilindri și o capacitate
cilindrică de 3180 cc.
Perioada postbelică (1939-1971)
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, forțele germane au invadat Franța în
cadrul Operațiunii Roșu (10 mai 1940), avansând spre coasta Atlanticului. Fabrica Renault a fost preluată
de nemți, fiind administrată de Daimler-Benz producând automobile pentru Germania Nazistă, în cele din
urmă fabrica Renault de la Billancourt a fost printre primele ținte ale bombardamentului Forțelor
Aliate venite să elibereze Franța de sub ocuparea nazistă. După eliberarea Franței, Louis a fost arestat și
încarcerat la Fresnes, fiind acuzat de "relații comerciale cu dușmanii". Înaintea eliberării din 1944, Louis
Renault a decedat în timp ce își pregătea apărarea. În urma necropsiei, s-a descoperit că decesul a survenit
în urma fracturării gâtului. Acest indiciu pune sub semnul întrebării cauzele morții lui Louis Renault,
sugerând faptul că acesta a fost ucis. După moartea sa, activele sale industriale au fost confiscate de
guvernul provizoriu condus de Generalul Charles de Gaulle. Fabricile Renault au fost naționalizate
devenind Régie Nationale des Usines Renault fiind conduse de Pierre Lefaucheux.

1956: Modelul 4CV

În anii de după naționalizare, Renault a cunoscut o renaștere, ilustrată de lansarea
modelului 4CV care avea motorul amplasat în partea din spate a mașinii. Modelul a fost lansat în 1946 și
în scurt timp a arătat că este un rival redutabil al unor mașini celebre ca de exemplu Morris
Minor și Volkswagen Beetle; succesul a constat în vânzări de peste o jumătate de milion de unități și i-a
convins pe cei de la Renault să-l lase în producție până în 1961. De asemenea între anii 1951 și 1960 s-a
produs modelul Renault Fregate, care dispunea de un motor de 4 cilindri și o capacitate cilindrică de 2
litri.
Renault s-a folosit de competițiile automobilistice pentru a promova modelul Renault 4CV, mașina
câștigând de două ori cursa de 24 ore de la Le Mans și cursele Mille Miglia ca și raliul de la Monte Carlo.

1956-1968: Renault Dauphiene, un model de succes

Înlocuitor pentru modelul 4CV a fost modelul Dauphine, care s-a vândut extrem de bine, astfel încât
compania a extins producția și vânzările în alte țări, inclusiv Africa și America de Nord. În România,
modelul s-a bucurat de un mare succes fiind importată ultima versiune numită Gordini. Însă în America
de Nord, încă de la început (1960) autoturismul nu s-a vândut prea bine. Într-o încercare de a reveni la
succesul obținut de 4CV, Renault a lansat două automobile care urmau să devină modele de
succes, Renault 4 și Renault 8 (acesta a fost produs și în România – și se numea Dacia 1100) în 1961 și
respectiv 1962. Renault 4 a fost produs până în 1992. Ambele autoturisme au continuat tradiția
participărilor la cursele automobilistice; această tradiție a fost ulterior sprijinită de compania Alpine.
Datorită succesului celor două modele, Renault a mai lansat în 1966 modelul Renault 16. Prin acest
model Renault a creat primul hatchback din lume, apoi clasa subcompactă.
Era modernă (1972-1980)
În 1972, Renault, a lansat un model compact și economic denumit Renault 5, anticipând criza de
combustibil din 1973, modelul fiind vândut și în Statele Unite sub numele Le Car. În același an compania
Renault devine Campioana Mondială de Raliuri prin rezultatele remarcabile obținute de Renault 5. 5-ul a
rămas în producție până în 1984, când a fost înlocuit cu Super5. Rețeta a fost oarecum aceeași, Renault
Super5 a moștenit formele părintelui său. Criza energetică a oferit companiei Renault șansa să
recucerească piața nord-americană; în ciuda succesului de care s-a bucurat modelul Dauphine în Statele
Unite în anii 1950, practic anii 1970 au însemnat pentru Renault dispariția de pe piața americană.
Totuși, la începutul deceniului, când criza energetică a lovit continentul și era nevoie de mașini mai mici
și mai economice, Renault dorea cu ardoare și începea să planifice întoarcerea pe piața americană, printr-
o asociere cu fabricantul American Motors Corporation (AMC). Aceasta nu a fost prima colaborare dintre
cele două companii. Anterior, AMC Rambler a fost comercializat prin IKA-Renault în Argentina sub
marca Renault Torino.

1965: Rambler
Din 1962 până în 1967, Renault a asamblat în fabrica sa din Belgia sedanul Rambler Classic.
Renault nu a avut automobilele de lux sau de dimensiuni mari în gama de produse, așa că „Rambler
Renault” a fost o alternativă la modelul Mercedes-Benz "Fintail". Asemănător cu soarta modelului
Mercedes, multe dintre Rambler-uri au ajuns taxiuri.
Aceasta a fost una din seria de colaborări; între anii 1960 și 1970, Renault a fondat filiale în Estul Europei
— cea mai importantă fiind Uzina Dacia din România —, în Africa de Sud și a pus bazele unei colaborări
cu Volvo și Peugeot (de exemplu, pentru dezvoltarea motorului PRV V6, care a fost folosit
după 1970 pe Renault 30, Peugeot 604 și Volvo 260). În America de Nord, Renault a continuat să-și
sporească controlul asupra AMC, în 1980 deținea 55% din acțiunile companiei; asocierea Renault-AMC a
avut ca rezultat pătrunderea vehiculelor Jeep în Europa. Unii consideră că Jeep XJ Cherokee a fost un
proiect realizat de inginerii celor doi producători AMC și Renault, având la bază Seria XJ (AMC a insistat
ca XJ Cherokee să fie proiectată de ei; totuși inginerii de la Renault au proiectat suspensia părții din față
„Quadra-link” pentru seriile XJ).
Renault 5
Renault a vândut o serie de modele interesante în USA în anii 1980, în special autoturisme cu o
imagine simplă dar inconfundabile, Renault Alliance GTA (Renault 9) și GTA convertibilă (un sistem
automat de decapotare) de asemenea motorul de 2,0 litri – un motor mare pentru o mașină din clasa ei;
Renault a vândut și alte modele în Statele Unite în timpul anilor 1980. Totuși după asasinarea
președintelui Renault, Georges Besse, în 1986, Renault a vândut AMC celor de la Chrysler. Renault
Medallion (25 în Europa) (sedan și wagon) a fost a vândut între 1987 și 1989 prin reprezentanții Jeep-
Eagle. Jeep-Eagle a fost o nouă divizie creată de Chrysler după cumpărarea American Motors
Corporation (AMC). Produsele Renault nu au mai fost importate în Statele Unite după 1989.
Privatizarea (1996 - 1999)
Privatizarea companiei, care s-a realizat în anul 1996, i-a permis acesteia să își deschidă noi
fabrici în Europa de Est și America de Sud, incluzând aici o nouă fabrică în Brazilia și modernizarea celor
din Argentina și Turcia. La începutul secolului 21, Renault se remarcă printr-un design distinct și ciudat;
a doua generație a modelului Laguna și Mégane se bucură de succes și datorită designului cu forme
unghiulare. Însă au existat modele care nu s-au bucurat de același succes, astfel modelul coupé Avantime,
care avea un design bizar, a înregistrat vânzări foarte slabe. Într-o situație similară se află și modelul de
lux Renault Vel Satis. Renault este producătorul cu cel mai mare număr de modele care au obținut
maximul de stele la testele EuroNCAP, prima care a primit 5 stele a fost modelul Laguna.
Renault este proprietarul companiilor Samsung Motors (Renault Samsung Motors) și Dacia; de asemenea
mai deține 20% din acțiunile Grupului Volvo, excluzând divizia de autoturisme Volvo, care este în
posesia celor de la Ford Motor Company. Renault deține 99% din acțiunile Uzinei Dacia, fabrică unde s-
au produs timp de 30 de ani peste 2 milioane de autoturisme, cele mai multe modele ce au avut la baza
platforme Renault.
Alianța Renault Nissan (2000-în prezent)
Pe 27 martie 1999 se formează Alianța Renault-Nissan, formându-se o companie mixtă fraco-
japoneză, fiecare având propria identitate de marcă. Astfel Renault deține 44,4% din acțiunile Nissan, iar
aceștia dețin 15% din acțiunile celor de la Renault, însă fără drept de vot. În anul 2005, Nissan deținea
5,74% din piața mondială, iar Grupul Renault avea o cotă mai mică, de numai 4,04% din piață mondială,
astfel Alianța Renault-Nissan deținea 9,8% din piață cu 3.597.748 automobile vândute de constructorul
japonez și 2.531.500 de automobile vândute de Grupul Renault, plasând alianța pe locul 4 în lume
după GM, Toyota și Ford.

Alianța Reanult-Nissan în urma căreia Renault deține 44,4% din acțiunile Nissan, iar acesta deține 15%
din acțiunile Renault
 În anul 2004, cooperarea dintre cei doi constructori a avut ca rezultat crearea „platformei comune
B”, pe baza căreia s-au construit modelele Renault Modus, Nissan Tiida, Nissan Lafesta, Renault
Mégane (lansat în anul 2002) și Dacia Logan (lansată în 2004, însă modelul era produs pe o versiune
modificată a platformei B). Un alt exemplu al cooperării dintre Renault și Nissan l-a reprezentat
dezvoltarea primelor motoare comune.
În 2006, Alianța Renault-Nissan își manifesta înteresul pentru Uzina Daewoo de la Craiova, anunțul a fost
făcut prin Directorul General al Automobile Dacia, François Fourmont. Însă competiția pentru această
uzină este foarte strânsă, acest lucru s-a produs datorită statului român care intenționează să vândă
pachetul majoritar unui investitor strategic. În copetiție au intrat: General Motors, Ford, Alianța Renault-
Nissan și Chery Automobile (China). Pe 6 iulie 2007, AVAS anunță deschiderea documentației depuse
de Ford, acesta a fost singurul constructor care a continuat tratativele cu Comisia de Privatizare. Astfel
Ford va cumpăra 72,4% din pachetul de acțiuni ale Companiei Automobile Craiova (Daewoo Craiova).
La sfârșitul anului 2006, alianța caută un partener nord-american pentru a-și consolida poziția pe piața
americană. În momentul actual Nissan este singur pe piața americană deținând o cotă de piață de numai
6%, iar Renault lipsește cu desăvârșire de pe aceasta piață de ani buni. După discuțiile eșuate cu GM,
Alianța Renault-Nissan s-a îndreptat spre Ford, însă după demiterea lui Bill Ford (Director General Ford)
discuțiile s-au blocat. Actualul director Alan Mulally, fost director la Boeing, preferă să se ocupe de
gravele probleme din interiorul companiei. O alianță între cele trei companii ar atinge la nivel global o
cotă de piață de 21%. Cu toate acestea, managerii Ford nu se grăbesc să declanșeze negocierile.

Renault în România
În anul 1999 Renault a cumpărat uzinele Dacia de la Statul Român. Investitițiile Renault în
România se cifrează până în prezent (mai 2008) la 1,2 miliarde de euro. Investițiile Renault pe piața
românească vor crește cu 600 de milioane de Euro până în 2011.
În zece ani, Renault a investit 1,5 miliarde euro în România, a produs peste 1,45 milioane de
vehicule Logan și Sandero, din care 950.000 sunt produse sub marca Dacia. Compania a raportat pentru
2008 o cifră de afaceri de 2,07 miliarde euro.
Lider pe piața românească
Conform datelor înregistrate de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA)
în 2006, Grupul Renault deținea 45% din piața românească. În raportul anual al asociației, Dacia deținea
37% din piață, iar Renault numai 8%. Cu toate acestea producătorul francez rămâne cea mai populară
marcă de automobile importate (cel mai popular importator este Porsche România, care distribuie
mărcile Audi, SEAT, Škoda, Volkswagen, Porsche, Volkswagen Autovehicule Comerciale și Weltauto).
Renault ocupă locul secund (după Dacia) cu 23.500 de automobile, în scădere cu 4% față de cele 24.474
comercializate în 2005.[ Pe locurile următoare se regăsesc (în ordina vânzărilor) Daewoo Craiova (23.186
de mașini), Škoda (20.541 de mașini vândute; în creșere față de anul 2005) și Volkswagen (17.322 de
mașini).
Cel mai vândut model (din import) în România este Renault Clio (13.249 de unități), secondat de Škoda
Fabia (7.629 de unități) și Renault Mégane (cu 6.882 de mașini).